CAPITOLUL V

CONCEPTUL DE METODOLOGIE DE PROIECT

CDI ŞI DE MANAGEMENT, ELEMENTELE
DEFINITORII ŞI BAZA DE FINANŢARE A
ACTIVITĂŢILOR DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

 Subcapitolul 1 - Conceptul de metodologic de

proiect CDI şi de management
 Subcapitolul 2 – Metodologia elementelor
definitorii ale proiectului CDI
 Subcapitolul 3 – Baza modernă de finanţare a
activităţilor de cercetare ştiinţifică
Subcapitolul 1. Conceptul de Metodologie de
Proiect şi de Management
 Conceptul de proiect şi conceptul de management, precum şi evoluţiile
acestora sunt strâns legate de dezvoltarea activităţilor ştiinţifice tehnice
şi tehnologice, de evoluţia industriei şi economiei şi de dezvoltarea şi
evoluţia societăţii româneşti.
 Pentru definire, proiectul este un întreg ansamblu de activităţi organizate
şi realizate în scopul obţinerii de obiective şi rezultate, prin utilizarea de
resurse materiale, financiare şi umane, pe o perioadă de timp
determinată, cu finalizare, valorificare şi transfer tehnologic.
 În evoluţie, primele elemente de definire ale conceptului de management
au apărut încă e mult, fiind generate de trecerea de la producerea
artizanală a bunurilor, la o producţie industrială de produse şi sisteme
destinate consumului intern şi comerţului extern.
 Conceptul de proiect a apărut şi el mai târziu, odată cu dezvoltarea
industriei militare şi a altor domenii necesare.
 Managementul, ca ştiinţă a conducerii, s-a dezvoltat şi s-a perfecţionat în
activităţi concentrate pe entităţi bine definite, de la un IMM, o
întreprindere, o firmă mare, la un holding naţional, multinaţional sau
internaţional.
 Managementul de proiect s-a dezvoltat după apariţia conceptului de
proiect şi a activităţilor organizate pe bază de proiect.
 Utilizarea conceptului de proiect, realizarea activităţilor de elaborare
a proiectelor şi aplicarea managementului de proiect au reprezentat
soluţii efici­ente pentru obţinerea de obiective din domeniul industriilor
şi economiei. Dezvoltarea sistemelor informaţionale specifice
conducerii activităţilor – au fost aplicate în managementul proiectelor
şi la nivelul altor activităţi din industrie şi economie, dovedindu-se a fi
eficiente şi capabile în a face faţă noilor tendinţe existente pe plan
internaţional, astfel:
 creşterea rapidă a volumului şi nivelului de informaţie şi de
cunoştinţe;
 creşterea substanţială a cererii pentru produse / bunuri şi
servicii tot mai mult informatizate;
 creşterea competiţiei pe piaţă, la nivel naţional şi mondial.
 Proiectul reprezintă o „investiţie de resurse” pe o perioadă
determinată, pentru realizarea de obiective.
 Rezultatul unui proiect este „un produs definit”, prin standardul SR
EN ISO 9000:2006, care clasifică produsele în grupe şi subgrupe,
astfel:
 Grupa I - produse materiale cu:
 Subgrupa produselor materiale procesate;
 Subgrupa produselor hardware;
 Grupa II - Produse imateriale cu:
 Subgrupa produselor software;
 Subgrupa serviciilor
 Produsele materiale sunt clasificate în funcţie de criterii diferite,
astfel:
(a) în funcţie de destinaţie, sunt :
(a1) produse de larg consum (produse electrocasnice,
electronice, mobilier, produse electrice etc.)
(a2) produse industriale (realizate în serie mică, medie şi
mare, destinate scopurilor industriale);
(a3) produse alimentare;
(a4) produse informatice;
(a5) etc.
(b) în funcţie de numărul de produse identice realizate, sunt:
(b1) produse unicat, (realizate în baza unor comenzi; sunt
special concepute);
(b2) produse de serie mică, (realizate într-un număr redus de
exemplare);
(b3) produse de serie mare, (realizare într-un număr mare de
exemplare; se adresează unui număr mare de beneficiari; se
utilizează linii de fabricaţie de mare productivitate);
(b4) produse de masă, (realizate într-un număr foarte mare; se
fac investiţii importante; se utilizează sisteme de fabricaţie
special concepute);
 Categorii de produse

Materiale Imateriale

Hardware Materiale Software Servicii

(Elemente, procesate (Programe (Service,
componente, (Produse soft, baze de întreţinere,
produse mecatronice, date, know- testări,
fizice, produse electrice how, reparaţii etc.)
sisteme etc.) etc.) informaţii etc.)

 Caracteristicile produselor  Caracteristicile produselor sunt

sunt definite; greu definite;
 Caracteristicile sunt  Caracteristicile sunt greu de
măsurabile prin metode / măsurat;
tehnici, cu echipamente de  Caracteristicile sunt definite la
măsurare / etaloane; interfaţa dintre producător şi
 Produsele sunt conservabile client;
 Valorile caracteristicilor sunt
apreciate diferit de diferiţi
clienţi;
 Produsele nu sunt conservabile
Caracteristicile grupelor de produse
(c) în funcţie de nivelul performanţelor:
(c1) produse profesionale (cu performanţe ridicate; cu preţ mare);
(c2) produse de uz personal (cu performanţe de nivel mediu, cu preţuri
accesibile);
(d) în funcţie de modul de realizare:
(d1) produse artizanale, (realizate în număr mic de exemplare cu mijloace
simple);
(d2) produse industriale (cu tehnologii de fabricaţie; cu investiţii);
(e) în funcţie de destinaţie şi de domeniul de utilizare:
(e1) electronice;
(e2) informatice;
(e3) electrocasnice;
(e4) chimice;
(e5) medicamente;
(e6) textile;
(e7) alimentare;
(e8) materiale de construcţii;
(e9) muzicale etc.
(e10) cosmetice;
(e11) etc.
 Produsele imateriale se clasifică, conform standardului ISO
9000:2005, în software şi servicii.
 Noţiunea de serviciu este inclusă în noţiunea mai largă de produs.
 Produsele software sunt programe scrise pentru calculator, scheme logice,
subrutine generale incluse în pro­grame de calculator, dicţionare, cunoştinţe dintr-
un domeniu oarecare etc.
 Produsele serviciu sunt rezultatele unor activităţi realizate la interfaţa dintre
furnizor. şi client şi este în general imaterial. Serviciul este „rezultatul unei
activităţi" efectuate în scopul satisfacerii necesităţilor clientului, la interfaţa
client-furnizor.
 Un serviciu necesită, pentru a fi realizat, utilizarea unor produse materiale sau
imateriale, astfel:
(a) utilizarea unor produse materiale, cu scopul de a le îmbunătăţi calitatea:
(a1) activităţi de punere în funcţiune a unor instalaţii / echipamente;
(a2) activităţi de reparaţii realizate de producător;
(a3) activităţi de informare (instruire) pentru utilizarea unor echipamente / instalaţii de
mare complexitate;
(a4) transport
(a5) etc.;
(b) utilizarea unor produse imateriale:
(b1) transferuri de cunoştinţe;
(b2) servicii comerciale;
(b3) învăţământ;
(b4) servicii medicale;
(b5) servicii bancare;
(b6) servicii de turism;
(b7) asigurări;
(b8) serviciile de taxe şi impozite;
(b9) etc.
 Planificarea şi realizarea activităţilor pentru atingerea obiectivelor proiectului
presupun utilizarea tehnicilor şi instrumentelor specifice managementului
proiectelor.
 În evoluţia managementului, conceptul de calitate şi de perfecţionare a
managementului, este determinată de evoluţia şi dezvoltarea industrială şi
economică.
 Managementul a devenit astfel o activitate conturată şi practicată în unităţile de
fabricaţie. Astfel, încep să apară primele lucrări în domeniul managementului:
 Adam Smith, a publicat (1776) cartea: „Cercetări asupra naţiunii şi cauzelor
bogăţiei naţiunilor” în care formulează definiţia managementului şi ideea de
management al calităţii: („managementul reprezintă organizarea raţională şi
coordonarea competentă a colectivelor umane în cadrul activităţii de
producere a bunurilor materiale, incluzând şi activitatea de verificare a
însuşirilor fiecărui membru al colectivităţii în parte, în scopul încadrării
fiecăruia în procesul de producţie acolo unde calităţile şi capacităţile
persoanei răspund cel mai bine cerinţelor care se impun").
 Fundamentele managementului clasic sub diferitele sale forme, ca teorie şi
ca abordare au fost stabilite de Frederick Winslow Taylor, Henry Fayol şi Max
Weber care au aşezat şi bazele celor trei teorii sau modele clasice ale mana­
gementului, astfel:
 managementul ştiinţific (Frederick W. Taylor);
 managementul administrativ (Henry Fayol);
 managementul birocratic (Max Weber).
 Contribuţiile lor în problemele de management au fost sintetizate, astfel:
 iniţierea studiilor privind obiectivele muncii şi posturile realizării muncii;
 importanţa recompensei muncii în obţinerea performanţe înalte;
 importanţa selectării şi pregătirii personalului;
 etc.
 Henry L. Grantt a dezvoltat organizarea muncii în conceptul ştiinţific al
lui Taylor.
 Henry Fayol în lucrarea sa: Administrarea Industrială şi Generală a proiectat
modelul de management administrativ. Prin valenţele principale ale funcţiei
administrative (prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi
controlul) Fayol stabileşte cele paisprezece principii ale managementului
administrativ, dintre care:
 autoritatea; disciplina; unicitatea comenzilor; unicitatea conducerii pentru realizarea
obiectivelor; recompensarea corectă a muncii; stabilirea unor relaţii echitabile între
manageri şi subordonaţi; stabilitatea forţei de muncă; cultivarea spiritului de echipă.
 Max Weber, în lucrarea sa Teoria organizării sociale şi economice (The
Theory of Social and Economic Organization) proiectează modelul
managementului birocratic.
 Evoluţia conceptului de calitate şi evoluţia managementului calităţii a fost
influenţată, în ultimul secol, de o serie de evenimente notabile cum ar fi:
 dezvoltarea tehnologiilor şi a producţiei industriale, (care a generat specializarea
întreprinderilor şi a personalului, introducerea inspecţiei calităţii, un control final al
produselor în vederea sortării);
 lansarea şi utilizarea unei ramuri noi a ştiinţei de cercetare operaţională;
 dezvoltarea sistemelor informatice, perfecţionarea calculatoarelor personale şi
dezvoltarea reţelei Internet;
 dezvoltarea unor domenii noi (tehnologia informaţiei, biotehnologiile, micro şi
nanotehnologiile etc.);
 introducerea controlului calităţii asupra proceselor de prelucrare (aplicarea
metodelor statisticii matematice, dezvoltarea tehnicii de măsurare);
 dezvoltarea teoriei fiabilităţii;
 extinderea utilizării managementului calităţii şi în alte domenii de activitate
(învăţământul, cercetarea ştiinţifică, administraţia locală şi centrală, sfera serviciilor);
 introducerea asigurării calităţii;
 apariţia şi utilizarea auditului calităţii;
 Principalii artizani ai dezvoltării managementului calităţii sunt:
 Joseph M. Juran (SUA, născut în. România) a publicat numeroase lucrări
de referinţă, fiind autorul conceptelor „aptitudine de utilizare", „spirala
calităţii şi „trilogia calităţii".
 Kaoru Ishikawa (Japonia) a înfiinţat „cercurile calităţii" fiind autorul
Diagramei cauze - efecte sau Diagrama Ishikawa" şi al conceptului
„client intern" în relaţiile funcţionale ale unei Organizaţii.
 Genichi Taguchi (Japonia) a proiectat metoda „Planurile de experienţe
Taguchi", pentru minimizarea efectului parametrilor ce determină
dispersia / instabilitatea caracteristicilor unui produs, definind şapte idei
pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, astfel:
 calitatea unui produs este invers proporţională cu mărimea
influenţelor negative;
 calitatea proiectului, a produsului şi calitatea proceselor de fabricaţie
determină calitatea şi costurile de fabricaţie ale produsului;
 îmbunătăţirea continuă a calităţii şi a costurilor de fabricaţie ale
produselor este o necesitate obiectivă;
 abaterile caracteristicilor produsului pot fi reduse prin determinarea
raportului dintre caracteristicile reale ale produsului şi cele ale
proceselor de realizare a produsului;
 evoluţiile caracteristicilor produselor, serviciilor şi a tendinţelor lor
se determină prin evaluări şi prelucrări statistice.
 îmbunătăţirea calităţii se realizează prin reducerea abaterilor
caracteristicilor reale faţă de valorile lor nominale prescrise;
 pierderile pricinuite societăţii sunt proporţionale cu pătratul abaterilor
caracteristicilor reale faţă de valorile nominale;
Subcapitolul 2. Metodologia Elementelor
Definitorii ale unui Proiect CDI
 Un proiect de cercetare are următoarele elemente definitorii:
 un număr de activităţi, evenimente şi sarcini;
 un termen început şi un termen final definite;
 echipă de cercetare, creată şi destinată realizării proiectului;
 are obiective definite, specifice programului / proiectului;
 set de rezultate planificate / preconizate;
 utilizează resurse;
 riscuri asumate de către executant, finanţator şi beneficiar;
 grad de autonomie faţă de activităţile curente ale organizaţiei;
 scop de schimbare percepută de iniţiatorii săi.
 Un proiect de cercetare poate fi caracterizat prin următorii parametrii:
 Scop. Proiectul este „o activitate cu un set precizat de obiective”, este „complex
pentru a putea fi divizat în sarcini” ce necesită coordonare şi control al termenelor,
al succesiunii îndeplinirii sarcinilor, al costurilor şi al performanţelor;
 Ciclul de viaţă. Proiectele trec printr-o etapă lentă de iniţiere o etapă de creştere
rapidă, o etapă ce atinge apogeul, o etapă de realizare obiective propuse şi o etapă de
final, de încheiere;
 Interdependenţe. Proiectul interacţionează cu operaţiunile curente ale
organizaţiei şi cu alte proiecte;
 Unicitate: Fiecare proiect conţine elemente care îl fac unic;
 Concurenţă. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane şi
materiale utilizate în cadrul organizaţiei; proiectul concurează proiecte sau acţiuni
similare propuse sau derulate de alte organizaţii.
 Un proiect de cercetare cuprinde mai multe etape care se realizează între
momentul formulării ideii de bază şi a necesităţii proiectului şi momentul
implementării acestuia.
 Un proiect de cercetare începe după acceptarea propunerii, in urma studiului
de fezabilitate. Activităţile necesare pentru realizarea unui studiu de fezabilitate
pot fi privite ca făcând parte dintr-un proiect de sine stătător.
 Există mai multe tipuri de etape în realizarea proiectelor, dintre care cele mai
reprezentative sunt următoarele:
(a) Etapa de iniţiere, care cuprinde:
(a1) analiza cerinţelor;
(a2) studiul de fezabilitate (incluzând şi prefezabilitatea, cercetarea de piaţă etc.);
(a3) dezvoltarea de scenarii;
(a4) specificaţiile funcţionale;
(a5) fixarea obiectivelor;
(a6) analiza cost-beneficiu;
(a7) compararea alternativelor;
(b) Etapa de stabilire a planului de execuţie a proiectului şi de organizare, care
cuprinde:
(b1) identificarea sarcinilor;
(b2) planificarea succesiunii sarcinilor;
(b3) identificarea activităţilor critice;
(b4) estimarea timpului şi costurilor;
(b5) determinarea necesarului de personal;
(b6) recrutarea personalului;
(b7) organizarea echipei;
(b8) repartizarea lucrărilor;
(b9) planificarea valorii;
(c) Etapa de execuţie, care cuprinde:
(c1) analiza situaţiei proiectului CDI;
(c2) emiterea ordinelor de schimbare;
(c3) instalarea produsului la client;
(c4) rapoarte asupra proiectului CDI;
(c5) revizuiri asupra bugetelor şi calendarelor de lucrări;
(d) Control si monitorizare proiect CDI, care cuprinde:
(d1) stabilirea instrumentelor de control;
(d2) monitorizarea;
(d3) optimizarea valorii;
(d4) revizuirea;
(e) Etapa de finalizare proiect CDI, care cuprinde:
(e1) obţinerea acordului clientului;
(e2) întocmirea documentaţiei;
(e3) semnătura de recepţie;
(f) Etapa de implementare proiect CDI, care cuprinde:
(f1) realizarea practică a efectelor planificate ;
(f2) audituri post-implementare;
(f3) întreţinere;
(f4) evaluarea valorii.
 Iniţierea proiectului CDI

Studiu tehnic
Studiu de fezabilitate
Studii de piaţă

Studiu de prefezabilitate

Planificarea şi
organizarea
proiectului CDI
Etapele de realizare ale
proiectului CDI
Control şi Execuţie
monitorizare proiect CDI
proiect CDI

Finalizare proiect

Implementare proiect

Impact proiect
 Propunerile sunt formulate, estimate şi testate din punctul de
vedere al fezabilităţii, după care se alcătuiesc mai multe planuri
pentru a se da posibilitatea luării unor decizii, care sunt puse în
practică sub forma unor contracte.
 Managementul pe proiect CDI permite realizarea următoarelor
condiţii optime pentru finalizarea proiectelor:
 Un control asupra utilizării resurselor, util în situaţii când
resursele disponibile în activitatea unei organizaţii sunt restrânse;
 Relaţii bune cu clienţii;
 Timpi reduşi de dezvoltare a organizaţiei, costuri mici, calitate
înaltă şi profit mare;
 Creşterea eficienţei activităţii în ansamblu, prin orientarea
spre rezultate, îmbunătăţirea coordonării interdepartamentale
şi îmbunătăţirea potenţialului angajaţilor.
 Managementul de proiect CDI poate conduce, în acelaşi timp, la:
 Creşterea complexităţii organizaţiei;
 Apariţia unei tendinţe accentuate de încălcare a politicii interne
a organizaţiei;
 Creşterea costurilor anumitor activităţi, apariţia unor dificultăţi
în organizare, utilizarea incompletă a personalului în intervalul
de timp dintre finalizarea unui proiect CDI şi iniţierea următorului
proiect CDI.
Subcapitolul 3. Baza Modernă de
Finanţare a Activităţilor de Cercetare
Ştiinţifică
 Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea constituie pentru o ţară,
motorul dezvoltării economice şi sociale. De aceea sunt necesare
a fi alocate în bugetul de stat fonduri speciale pentru cercetare.
Aceste fonduri sunt reflectate de gradul de dezvoltare al ţării. Ţările
dezvoltate au fondurile de cercetare alocate pe programe în
concordanţă cu necesităţile de dezvoltare economico - socială, de
dezvoltare educaţională, cu cele de sănătate, militare etc.
Fondurile bugetare alocate de la bugetul de stat sunt completate în
mare măsură de fondurile alocate pentru cercetare de marile firme.
(1) Proiectul CDI - instrument de finanţare a activităţilor de CDI
 Cel mai modern instrument de finanţare este finanţarea pe proiecte
CDI. Acest sistem permite o selecţie obiectivă a parteneriatelor şi
echipelor de cercetare de realizare a proiectului şi un mod judicios
de utilizare a fondurilor de finanţare.
 Începând din anul 1999, odată cu lansarea Planului Naţional de
Cercetare - Dezvoltare şi Inovare I prin (H.G. nr. 562/1999), a
început şi în România utilizarea fondurilor alocate de la buget
pentru cercetare prin finanţarea pe proiecte în sistem
competiţional.
 Un proiect CDI poate fi conceput şi dezvoltat pentru:
 efectuarea unui studiu, o cercetare;
 realizarea unei cercetări ştiinţifice;
 realizarea unui produs;
 realizarea unei tehnologii;
 realizarea unui serviciu pentru administraţie, sănătate,
învăţământ etc;
 dezvoltarea unor sisteme informaţionale;
 realizarea de planuri strategice sau de organizare a unor zone
locale / regionale / naţionale;
 restructurarea unor IMM-uri;
 etc.
 Pentru a se obţine finanţarea unui proiect CDI cel mai
important lucru îl reprezintă informaţiile necesare privind:
 sursa de finanţare;
 strategia instituţiei finanţatoare;
 scopul şi obiectivele pentru care se acordă finanţarea;
 termenele de competiţie şi de finalizare ale obiectivelor
scoase la competiţie.
 Orice proiect CDI pentru care se solicită finanţarea
parcurge următoarele etape:
 elaborarea propunerii de proiect;
 depunerea şi înregistrarea propunerii pentru competiţie;
 evaluarea propunerilor;
 selectarea propunerilor;
 negocierea contractului de finanţare;
 contractarea (moment din care propunerea de proiect devine
proiect);
 execuţia proiectului CDI;
 finalizarea proiectului CDI;
 valorificarea proiectului CDI;
 impactul proiectului CDI;
 Orice persoană sau grup de persoane dintr-o instituţie
de CDI, care desfăşoară activităţi de cercetare -
dezvoltare trebuie să fie în permanenţă la curent cu
sursele şi posibilităţile de finanţare a proiectelor CDI.
 Sursele de finanţare pot fi:
a) la nivel internaţional:
(a1) programe ale Băncii Mondiale;
(a2) programe ale unor fundaţii cunoscute;
(a3) programe ale unor organizaţii, instituţii, asociaţii etc. internaţionale;
b) programe la nivel european:
(b1) programe ale Uniunii Europene: Programele Cadru (FP 6) şi (FP 7) ale
Comisiei Europene, Fonduri Structurale, alte programe europene;
(b2) programe ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare -
BERD;
c) programe la nivel naţional:
(c1) programe din Planul Naţional de Cercetare - Dezvoltare şi Inovare II;
(c2) programul de granturi de cercetare CNCSIS;
(c3) programe ale unor ministere sau ale altor instituţii publice centrale
sau locale, denumite programe sectoriale;
(c4) programele Nucleu ale institutelor naţionale de cercetare;
(c5) programe ale unor societăţi comerciale, regii autonome, ale unor
fundaţii sau ale altor organizaţii;
d) programe la nivel local:
(d1) programe ale prefecturilor;
(d2) programe ale primăriilor;
(d3) programe ale unor grupuri de investitori ale societăţilor comerciale
private şi ale altor organizaţii.
(2) Elemente de bază privind proiectele de CDI
 Proiectul CDI poate fi definit ca fiind suma activităţilor desfăşurate în
scopul realizării unui obiectiv. Proiectele CDI pot avea, în general, ca
obiective principale:
 realizarea de cercetări ştiinţifice (cercetări ştiinţifice fundamen­tale,
aplicative, precompetitive, dezvoltare tehnologică, transfer tehnologic ş.a.);
 realizarea de proiecte de investiţii pentru:
(b1) retehnologizarea unor unităţi sau secţii existente;
(b2) obiective culturale;
(b3) obiective educaţionale;
(b4) obiective sportive;
(b5) obiective economice etc.
 realizarea de proiecte pentru scopuri sociale.
 În general, elaborarea unei propuneri de proiect CDI presupune
parcurgerea următoarelor etape;
 informarea privind obiectivele proiectului şi sursele de finanţare
posibile;
 cunoaşterea strategiei finanţatorului şi a beneficiarului;
 încadrarea proiectului în obiectivele programului în cadrul căruia se
propune finanţarea;
 elaborarea propunerii tehnice a proiectului CDI;
 construirea echipei de colaboratori şi a unui consorţiu de terţi;
 elaborarea propunerii financiare a proiectului CDI;
 managementul proiectului CDI.
 Ideea unui proiect este generată de necesităţile societăţii, de
obiecti­vele unor programe internaţionale, europene sau
naţionale, de solicitări ale unor agenţi economici, unităţi
administrative locale sau centrale etc.
 Materializarea unei propuneri de proiect revine managerului de
proiect care trebuie să convingă finanţatorul de reuşita proiectului.
În acest scop managerul de proiect trebuie să elaboreze un plan
de realizare al obiec­tivelor principale ale proiectului cu necesarul
de fonduri pentru acestea.
 Elaborarea unei propuneri de proiect este condiţionată de mai
mulţi factori, astfel:
 In primul rând este esenţial să fie cunoscut obiectul final al
proiec­tului motiv pentru care cel mai dificil lucru este
elaborarea temei tehnice a produsului, a tehnologiei sau a
serviciului care fac obiectul proiectului.
 In al doilea rând este necesară o redactare clară şi cât mai la
obiect atât a titlului proiectului cât şi a conţinutului
propunerii de proiect.
 In al treilea rând trebuie să se facă o riguroasă distribuţie a
necesarului de fonduri pentru a se evita atât o suprasolicitare
de fonduri cât şi o subevaluare de fonduri.
 Trebuie subliniat faptul, că indiferent de sursa de finanţare (bugetul de stat
sau sursă privată) proiectele de cercetare, dezvoltare şi inovare, ca de
altfel, în general, oricare proiect, se câştigă de către executant în sistem
competiţional, prin evaluarea şi selecţia propunerilor de proiecte.
(3) Obiectivele şi structura unui proiect de CDI
(3.1) Obiectivele unui proiect de CDI
 Finanţarea proiectelor de CDI în cadrul Programelor Naţionale, a
Programului Cadru 7 al Uniunii Europene şi al altor programe de cercetare
şi dezvoltare tehnologică se face în sistem competiţional prin
proceduri legiferate.
 In funcţie de modul de scoatere la competiţie în cadrul programului de
CDI, există două mari categorii sau sisteme de competiţii:
 sistemul "de sus în jos" ("top-down");
 sistemul de "jos în sus " ("bottom-up");
 Corespunzător sistemelor de competiţii "de sus în jos" şi de "jos în
sus" există proceduri specifice care sunt elaborate şi făcute publice
înaintea declanşării competiţiilor de către Autoritatea contractantă
gestionară a Programului de CDI, respectiv două documente:
 Termenii de referinţă, pentru sistemul "de sus în jos" ;
 Pachetul de informaţii, pentru sistemul "de jos în sus".
 Pentru primul caz, procedura competiţiei este licitaţia iar pentru cel de
al doilea caz, procedura este de selecţie, prin evaluare şi ierarhizare a
propunerilor de proiecte.
 In funcţie de tipul de competiţie, obiectivele proiectului de CDI
sunt fixate de către Autoritatea contractantă prin Termenii de
referinţă (în primul caz, al competiţiei "de sus în jos") şi, respectiv,
de către ofertantul propunerii de proiect prin însăşi propunerea
de proiect întocmită (în cel de al doilea caz).
 În Pachetele de informaţii şi în Termenii de referinţă sunt
prezentate toate elementele necesare elaborării unei propuneri
de proiect sau unei oferte pentru licitaţie şi participării la
competiţie (condiţii, termene, eligibilitate, criterii de evaluare şi
selecţie etc.)
 In aceste condiţii, o propunere de proiect elaborată şi depusă
pentru solicitarea finanţării trebuie să aibă obiective care să fie în
concordanţă cu obiectivele programului în cadrul căruia se solicită
finanţarea sau să respecte întocmai obiectivele fixate deja în
Termenii de referinţă pentru proiectul prioritar sau sectorial
care se scoate la licitaţie.
 Prin programele componente ale Planului naţional pentru CDI
II, se finanţează de la bugetul de stat, proiecte şi activităţi de
cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, transfer
tehnologic, valorificare şi alte activităţi cu rol de sprijin pentru
stimularea cercetării - dezvoltării şi inovării.
 Programul Naţional Cercetare de Excelenţă – CEEX (2005 - 2008) care a
făcut legătura dintre programele primului Plan Naţional de CDI-I (1999 -
2006) şi programele Planului Naţional de CDI - II (2007 -2013) a avut
următoarele obiective generale:
 formarea unei „pieţe interne" in cercetare;
 o arie pentru mişcarea libera a cunoştinţelor, produselor cercetării şi
tehnologiei printr-o colaborare ştiinţifică;
 o restructurare a „fabricii europene de cercetare" prin îmbunătă­ţirea
coordonării politicilor şi activităţilor naţionale de cercetare în corelare
cu procesele de cercetare-dezvoltate finanţate din bugetul Uniunii
Europene;
 dezvoltarea unei politici europene de cercetare, care se referă la fondul
activităţilor de cercetare, ţinând seama de aspecte relevante ale altor politici
de nivel naţional sau continental.
 Programele europene de cercetare au ca obiective principale:
 formarea unei „pieţe interne" în domeniul cercetării-dezvoltării-inovării;
 diseminarea pe scară largă a cunoştinţelor, produselor cercetării şi
tehnologiei;
 creşterea nivelului de colaborare în interiorul şi în exteriorul Uniunii
Europene;
 restructurarea cercetării prin îmbunătăţirea coordonării politicilor si
activităţilor naţionale de cercetare (privind procesele de cercetare şi
dezvoltare tehnologică finanţate în Europa);
 dezvoltarea unei politici europene de cercetare care se referă la fondul
activităţilor de cercetare şi la alte aspecte relevante ale politicilor de nivel
naţional sau continental.
 Obiectivele strategice ale Planului Naţional de CDI II (2007 - 2013) sunt:
 Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea de rezultate ştiinţifice şi
tehnologice de vârf, competitive pe plan global, în scopul creşterii
vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti şi a transferării
ulterioare a rezultatelor în practica socio-economică;
 Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare, cu
impact la nivelul agenţilor economici şi transferul cunoştinţelor în
practica economică;
 Creşterea calităţii sociale, respectiv găsirea de soluţii tehnice şi
ştiinţifice care susţin dezvoltarea socială şi îmbunătăţesc
finanţarea acesteia.
 În cazul proiectelor care sunt solicitate de unii agenţi economici, în
vederea dezvoltării de activităţi sau în vederea realizării unor obiective
de investiţii, propunerea de proiect trebuie să evidenţieze în primul
rând utilitatea şi în al doilea rând eficienţa implementării proiectului
pentru a convinge un finanţator să acorde cadrul şi finanţarea
necesare realizării proiectului.
 In sfârşit, propunerile de proiecte din categoria celor scoase la
licitaţie, în baza unor termeni de referinţă, de către conducătorii de
programe, de unităţile de administraţie publică locală sau centrală, de către
unele structuri guvernamentale sau chiar de unii investitori, trebuie să
evidenţieze în cea mai mare măsură capacitatea proiectului, a
partenerilor şi a echipei de cercetători de a realiza obiectivele scoase
la licitaţie.
(3.2) Structura generală a unui proiect de CDI
 Proiectele de cercetare-dezvoltare-inovare au, indiferent de domeniul din
care fac parte, o structură comună de execuţie, reflectată de activităţile
desfăşura­te de la nivelul de început al proiectului şi până la nivelul de
finalizare al acestuia.
 Orice proiect de cercetare trebuie să cuprindă în mod defalcat pe etape,
atât obiectivele care necesită desfăşurarea unor activităţi şi pentru care
sunt necesare resurse umane şi materiale cu ajutorul cărora se obţin
rezultate, cât şi termenele de realizare (de început şi de sfârşit) ale acestor
activităţi astfel încât termenul final de realizare al obiectivelor să fie
respectat conform planificării din contractul de finanţare.
 Fiecare grup de activităţi conduce la realizarea unor indicatori care
caracterizează aceste activităţi şi prin care se pot cuantifica rezultatele
obţinute.
 Pentru o mai uşoară urmărire şi structurare a proiectului activităţile se
pot grupa astfel încât să se stabilească un acelaşi termen de solicitare
a decontărilor în cadrul fiecărei etape de predare intermediară a
Raportului de cercetare.
 În figura următoare este reprezentată schematic structura de execuţie a
unui proiect structură care se regăseşte în fiecare etapă de predare de
rezultate şi de decontare a activităţilor prevăzute şi finalizate pentru etapa
respectivă.
 Pentru fiecare activitate sau grup de activităţi vor trebui planificate:
 ETAPE PROIECT

Obiective Activităţi Rezultate Indicatori

Parteneri participanţi la
realizarea proiectului

Organizare - Planificare

Resurse umane Resurse financiare Resurse materiale

Termene de realizare

Impactul proiectului
 Reprezentarea schematica a structurii de execuţie a unui proiect
 necesarul de resurse materiale (echipamentele, dotările etc);
 necesarul de resurse umane (număr de persoane x ore, nivelul de calificare şi
specializările personalului);
 necesarul de resurse financiare;
 termenul de finalizare al fiecărei etape.
 Orice ofertă de proiect CDI trebuie să conţină, în principal, două părţi distincte:
oferta tehnică şi oferta financiară la care se adaugă documente de
identificare a partenerilor participanţi la realizarea proiectului. Elaborarea unei
oferte de proiect trebuie să înceapă prin definirea temei tehnice care să
cuprindă caracteristicile importante ale produsului, tehnologiei sau
serviciului care vor face obiectul viitorului proiect. Oferta tehnică trebuie
elaborată de comun acord cu toţi partenerii care vor realiza proiectul şi să
aibă şi avizul agentului economic beneficiar, atunci când proiectul se
finalizează cu valorificarea rezultatelor la un beneficiar. Ofertele pentru
proiectele de CDI care au ca scop obiective de investiţii sau realizarea de
tehnologii sau produse de valori mari trebuie să fie însoţite obligatoriu de
studii de fezabilitate care să evidenţieze necesitatea şi eficienţa realizării
investiţiei sau a tehnologiei sau asimilării produsului.
 După îndeplinirea condiţiilor amintite anterior se poate începe elaborarea
ofertei tehnice pentru propunerea de proiect.
 Oferta tehnică trebuie să cuprindă două părţi şi anume:
 o scurtă prezentare a proiectului CDI;
 prezentarea detaliată a proiectului CDI.
 Prezentarea succintă a proiectului este compusă din:
 titlul proiectului, care trebuie să fie cât mai concret şi elocvent şi care să reflecte
obiectivul final al proiectului;
 o prezentare generală a obiectivelor şi posibilităţilor de realizare şi de valorificare
a proiectului;
 o scurtă prezentare a necesităţii abordării proiectului.
 Primul impact al evaluatorului cu propunerea de proiect va fi această
scurtă prezentare şi prin urmare importanţa acesteia este deosebit de mare.
 Prezentarea detaliată a proiectului cuprinde următoarele:
 prezentarea tehnică şi ştiinţifică a proiectului;
 prezentarea posibilităţilor tehnice de realizare;
 prezentarea schemelor de realizare pe obiective, a resurselor
materiale şi umane care contribuie la realizarea fiecărui obiectiv;
 rolul şi responsabilităţile fiecărui partener şi uneori chiar a fiecărei
echipe de cercetători de la fiecare partener (dacă există mai multe
echipe ale partenerului respectiv);
 încadrarea în termenele de realizare prin detalierea activităţilor pe
perioade de timp şi pe parteneri ai proiectului (unităţi de CD, agenţi
economi ş.a.) şi prin conceperea şi stabilirea calendarului de timp;
 necesarul de aparatură de laborator şi de dotări suplimentare,
de resurse materiale şi umane, de dotări ale partenerilor etc;
 rezultatele tehnice aşteptate, beneficiile preconizate, profitul
estimat, rentabilitatea aplicării rezultatelor;
 modul de valorificare şi diseminare a rezultatelor;
 metodele şi modalităţile de conducere şi coordonare propuse
de conducătorul de proiect;
 modul de comunicare între participanţii la realizarea proiectului;
 Oferta financiară este acea parte a ofertei care prezintă pe de o
parte necesarul de resurse financiare şi pe de altă parte
partenerii şi participanţii la proiect.
 Oferta financiară trebuie să cuprindă:
 prezentarea parteneriatului cu necesarul de resurse
financiare şi sursele de obţinere ale acestora;
 prezentarea fiecăruia dintre parteneri, atât din punct de
vedere al structurii de personal cât şi din punct de vedere al
posibilităţilor şi credibilităţii economico - financiare a
acestora;
 prezentarea participanţilor (persoane) - nivelul de calificare al
acestora, experienţa profesională, experienţa în domeniul
proiectului etc;
 detalierea utilizării resurselor financiare;
 menţionarea necesarului de dotări care se vor face din
proiect;
 planul de realizare şi conducere a proiectului elaborat de
comun acord între toţi partenerii care să cuprindă activităţile
desfăşurate de fiecare partener şi prezentate într-o
succesiune logică, obiectivele rezultate în urma activităţilor,
indicatorii realizaţi, nivelul de participare a fiecărui partener,
resursele financiare necesare şi termenele aferente
finalizării etapelor;
 Acordul de parteneriat trebuie să cuprindă:
 contribuţia efectivă a fiecărui partener ca eforturi financiare,
materiale şi resurse umane, în fiecare etapă de realizare a
proiectului;
 categoriile de rezultate, pe etape şi modul de utilizare a
acestora de către parteneri;
 modul de identificare, atribuire şi exploatare de către
parteneri a drepturilor de proprietate asupra rezultatelor
scontate (drepturi intelectuale, de producţie, de difuzare, de
comercializare etc);
 setul de probleme tehnologice care trebuie rezolvate pentru
realizarea şi producerea în cooperare a respectivelor produse,
tehnologii sau servicii.