Noii Golani şi Iliescu

Cine nu-şi mai aminteşte despre Piaţa Universităţii din anul 1990, acea primă încercare nemernică
ale vânzătorilor de neam şi ţară de a scoate capul pe scena măsluirii politicii româneşti. Pusă la
punct în laboratoarele crimei care încă mai poartă numele de CIA, a trebuit să găsească oamenii
potriviţi pentru aducerea la îndeplinire a misiunii lor mârşave. Şi din aceştia se găseau peste tot din
belşug, toate oraşele ţării îşi aveau pleava sa bine conservată de lenea atavică şi gâtul prea larg
pentru a le fi putut fi stinsă setea. De al de Ion Enache sau Ţintea, marii „revoluţionari” ai
Vasluiului se găseau peste tot. Marea lor lipsă era cartea de muncă încolo aveau toate
caracteristicele pentru a fi angajaţi la Piaţa Universităţii. Iliescu a fost întrebat la un moment dat
despre cei care demonstrau în piaţă iar el i-a denumit exact ceea ce erau de fapt: nişte golani.
Serviciile secrete străine care orchestraseră această circărie fetidă le-a picat imediat păsatul în lapte
şi au lipit acest epitet de „golan” pe oricine s-ar fi ridicat de acum în favoarea ideilor stabilite
anterior adică România să devină un fel de stat sclavagist pentru occident. Şi uite aşa golanii sadea
s-au pomenit ridicaţi în slăvi şi secondaţi chiar de unii oameni de bună credinţă fiind ori nişte
idealişti incorigibili, ori de unii care avuseseră de suferit în regimul trecut din varii motive fiindcă
aşa se întâmplă în orice regim, trebuie să fie nemulţumiţi chiar dacă de exemplu unii fuseseră
condamnaţi pentru luare de mită, fals în acte publice sau delapidare (enumerând doar câteva
infracţiuni pe care le făceau doar cei cu carte multă). Era de tot hazul să-l vezi pe ţiganul Ţintea
cum poartă alături de profesori universitari acea etichetă de carton pe care scria „Golan” numai că
Ţintea primea pentru asta cazare, mâncare caldă la ore fixe, bani de buzunar şi el nu trebuia decât să
stea acolo cu ceilalţi golani adevăraţi şi să se distreze iar oamenii de bună credinţă ieşeau doar seara
pe acolo ca la un fel de promenadă. Lumea a răsuflat vădit uşurată când acest buboi purulent din
centrul Capitalei a fost extirpat printr-o acţiune în forţă dar otrava fusese vărsată şi treptat pornise ca
să ducă acest popor pe calea pierzaniei. Ar trebui să înţeleagă orice om cu capul pe umeri din
această ţară că acea Golaniadă din acea vreme a fost pusă la cale de alţii şi a fost primul act pe faţă
de trădare a României chiar dacă trădătorii iniţiali nu erau decât o adunătură colcăitoare recrutată
exclusiv din pleava societăţii. Cu atât mai mult ar trebui ca lumea să ia aminte la ce se poate
întâmpla când inşi fără nici o responsabilitate socială sunt plătiţi să facă jocul lichelelor favorabile
străinilor de această ţară. Pe timpul acela majoritatea lichelelor se adunase sub umbrela unui partid
tehui condus de un fost turnător de pe timpul lui Ceauşescu. Partidul primise numele de Partidul
Ţărănesc Creştin Democrat iar turnătorul avea un nume de tot râsul, se numea Coposu. Acest
nenorocit de Coposu fusese menajat ca Sfintele Moaşte pe timpul lui Ceauşescu fiindcă era o mină
nesfârşită de a controla pe cei care erau împotriva regimului. Nici măcar casa lui nu-i fusese
demolată deşi de jur împrejur erau numai blocuri fiindcă în acea casă se adunau dizidenţii iar
Securitatea era în felul acesta permanent la curent cu ceea ce se discuta acolo. Cu ştirea stăpânului
Coposu pereţii erau căptuşiţi cu microfoane aşa că nu puteai să dai nici o băşină fără a se şi imprima
pe bandă ca să apară în raportul de serviciu. Aceste acţiuni au fost trecute în cont ca fiind iniţiate de
poporul român dar vă spun sincer că poporul acesta era prea copilăros, ca să nu zic altfel, pentru a
iniţia asemenea acţiuni de mare fineţe psihologică în a pregăti decapitarea cuiva. Au trecut anii,
praful s–a aşezat peste Piaţa Universităţii care nu este vinovată cu nimic fiind o simplă piaţă dar
unii trăgători de sfori de data aceasta neaoşe încearcă să folosească acest aşa zis fenomen de atunci
îmbrăcat în haine noi. Au recrutat câţiva golani autentici care-i plăteşte ca pe vreme de criză şi-i
foloseşte când cred că pot abate cumva atenţia de la adevăratele probleme ale acestei ţări, probleme
care erau încă de pe atunci schiţate cu ajutorul nemernicilor de golani adevăraţi. Aceştia sunt vreo
trei tăietori de frunză la câini care s-au intitulat Noii golani şi care de obicei sunt folosiţi împotriva
lui Iliescu. De fiecare dată apar doar cei trei nemernici fiindcă la vreme de criză nu pot fi plătiţi mai
mult şi acum chiar şi golanii vor să fie plătiţi în euro pentru golăniile pe care le fac. Azi Iliescu a
lansat încă o carte la Bookfest Bucureşti când au apărut cei trei pitpalaci, doi golănaşi cu o
piţipoancă între ei care s-au pus să execute programul pentru care fuseseră plătiţi adică să
huiduiască şi să facă scandal. Dobitocii aceştia care nici nu ştiu dacă au 20 de ani dacă nu cumva la
revoluţie erau de abia pe ţeava lui tac-su acum comentau despre revoluţie. Cred că era prima dată
când intrau şi ei într-un sanctuar al cărţilor aşa că au fost foarte miraţi când oamenii adunaţi acolo
cu prilejul lansării unei cărţi indiferent de cine ar fi fost scrisă acesta, au cerut să fie evacuaţi pe
făraş precum nişte gunoaie, ceea ce cred că şi meritau. Totuşi mi se pare disproporţionat spaţiul
alocat de ziare acestor scursuri umane care doar un scuipat meritau şi nimic mai mult că plata în
bani şi-au luat-o de la cei care i-au angajat. Nu am nimic cu Iliescu şi sunt convins că dacă el aici şi
Gorbaciov la ruşi ar fi fost lăsaţi să facă ceea ce-şi puseseră în plan am fi avut acum o ţară
înfloritoare dar măcar în ceasul al doisprezecelea Rusia s-a deşteptat şi au aruncat la lada de gunoi a
istoriei simbolul american punând un conducător cu mult sânge în vene, pe când noi în continuare
tragem barca pe uscat cu un şmecheraş beţiv, chior dar rău de gură şi de muscă la cârma debusolată
a ţării...