MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

ORDINUL Nr. 937

din 02.07.2002
pentru aprobarea reglementării tehnice
„Ghid pentru determinarea performanţelor energetice
ale instalaţiilor de încălzire şi de apă caldă de consum din
clădirile social-culturale existente, în vederea reabilitării
şi modernizării acestora", indicativ GT 038-02
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/
1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare
Generală nr. 7/26.10.2002,
Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei emite
următorul
ORDIN :
Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid pentru
determinarea performanţelor energetice ale instalaţiilor de încălzire
şi de apă caldă de consum din clădirile social-culturale existente, în
vederea reabilitării şi modernizării acestora", indicativ GT 038-02,
elaborată de PRODOMUS SA Bucureşti şi prevăzută în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în
broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul
în Construcţii Bucureşti (IPCT SA), prin grija Direcţiei Generale Tehnice
în Construcţii.
Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în
Buletinul Construcţiilor.
Art. 4. - Prezentul ordin conţine 1 filă, iar anexa conţine 42 file.
Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU,
MIRON TUDOR MITREA

107
 MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl
LOCUINŢEI CUPRINS

1. OBIECTUL ŞI SCOPUL REGLEMENTĂRII.......................110

GHID PENTRU DETERMINAREA PERFORMANŢELOR
ENERGETICE ALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 2. DETERMINAREA PERFORMANŢELOR
Şl DE APĂ CALDĂ DE CONSUM DIN CLĂDIRILE ENERGETICE.........................................................................112

SOCIAL-CULTURALE EXISTENTE, ÎN VEDEREA

3. METODE DE EVALUARE GLOBALĂ A
REABILITĂRII Şl MODERNIZĂRII ACESTORA
PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE
INDICATIV GT 038-02 INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI
PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM ....................115
Elaborat de:
PRODOMUS SA - Bucureşti 4. CERINŢE DE CALITATE ŞI CRITERII DE

Director general: ing. Călin ŞTEFĂNESCU

PERFORMANŢĂ....................................................................117

Director tehnic: arh. Michaela GAFAR

5. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAŢIILOR
Şef proiect: ing. Dinu ZAHARESCU
DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI ALIMENTARE CU
APĂ CALDĂ DE CONSUM....................................................132
Avizat de:
5.1. Sursele termice...............................................................132
DIRECŢIA GENERALA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII - MLPTL
5.2. Instalaţia interioară de încălzire centrală .......................135
Director general: ing. Ion STĂNESCU 5.3. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum ............136
Responsabil lucrare: ing. Ligia FORSEA 5.4. Instalaţia de încălzire cu aer cald....................................137

6. TERMINOLOGIE.....................................................................137
Coordonat de:
ASOCIAŢIA INGINERILOR DE INSTALAŢII DIN ROMÂNIA
7. BIBLIOGRAFIE........................................................................138
Preşedinte: acad. prof. onor. dr. ing. Liviu DUMITRESCU

108 109
 GHID PENTRU DETERMINAREA Clădirile publice cuprind construcţii cu utilizări în diverse
PERFORMANŢELOR ENERGETICE
domenii ale activităţii umane:
ALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE
• administrative,
ŞI DE" APĂ CALDĂ DE CONSUM DIN Indicativ GT 038-02
• comerciale,
CLĂDIRILE SOCIAL-CULTURALE
EXISTENTE, ÎN VEDEREA REABILITĂRII • financiar - bancare,
ŞI MODERNIZĂRII ACESTORA____________ • de cultură,
_________________________________________ • 'pentru sănătate,
• pentru turism
• din domeniul sportului
Pentru toate aceste utilizări, există numeroase soluţii
1. OBIECTUL ŞI SCOPUL REGLEMENTĂRII constructive, dar la marea majoritate soluţia principală de alimentare
cu căldură o constituie instalaţiile interioare cu corpuri statice
Reglementarea de faţă se adresează proprietarilor, administrato- (radiatoare), alimentate de la centrale termice aferente clădirii sau din
rilor şi utilizatorilor clădirilor publice, inginerilor de instalaţii, surse comune cu alţi consumatori (centrale termice de cartier,
experţilor tehnici de construcţii şi instalaţii şi altor specialişti care îşi termoficare).
desfăşoară activitatea în domeniul energeticii construcţiilor şi a căror In conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în
activitate are ca scop creşterea eficienţei energetice a construcţiilor şi construcţii, activităţile de reabilitare şi modernizare a surselor termice,
instalaţiilor termice aferente acestora. instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum trebuie să
Metodologia propusă în ghid se referă la clădirile publice asigure nivelurile de performanţă cel puţin pentru cerinţele de calitate
existente, în care se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui privind:
anumit grad de confort şi regim termic, corespunzător reglementărilor • izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie;
tehnice în vigoare. • igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
Pentru adoptarea unei soluţii rapide, eficiente, dar mai ales • rezistenţa şi stabilitatea,
unitare pentru varietatea clădirilor publice, se propune metodologia • siguranţa la foc;
din prezentul ghid, care poate sta la baza unor variante specializate • siguranţa în exploatare;
pentru anumite tipuri de clădiri sau pentru clădiri din anumite domenii • protecţia împotriva zgomotului.
de activitate.
Concomitent cu reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor trebuie
realizată şi aducerea acestora la niveluri calitative şi cantitative în
Elaborat de: concordanţă cu prevederile normativelor în vigoare.
PRODOMUS S.A. - Bucureşti Aprobat de: MINISTRUL Numai după îndeplinirea cerinţelor obligatorii se va putea trece
SOCIETATE COMERCIALĂ DE LUCRĂRILOR PUBLICE, la determinarea performanţelor energetice, la reabilitare, respectiv
CERCETARE ŞI PROIECTARE PENTRU TRANSPORTURILOR ŞI modernizare.
LOCUINŢE ŞI CONSTRUCŢII CIVILE, LOCUINŢEI, cu ordinul Aceasta se face având în prealabil acordul proiectantului, în
URBANISM, EXPERTIZĂRI ŞI nr. 937 din 02.07.2002 conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii,
CONSULTING

111
110
 realizarea de modificări, transformări, modernizări, consolidări care
pot afecta cerinţele menţionate mai sus urmând a se face pe baza unui
proiect verificat de specialişti atestaţi conform prevederilor legale.
2. DETERMINAREA PERFORMANŢELOR
ENERGETICE
Sursa termică proprie care alimentează o clădire publică,
constituie elementul de plecare în acţiunea de evaluare a performan-
ţelor energetice.
Înainte de a se trece la acţiunea de evaluare propriu-zisă a
performanţelor sursei termice existente, se urmăreşte îndeplinirea
cerinţelor obligatorii specificate în Legea 10/1995 în ceea ce priveşte
clădirea în care este amplasată centrala termică, în primul rând
rezistenţa şi stabilitatea, în special din punct de vedere al protecţiei
antiseismice. De asemenea, trebuie luată în consideraţie respectarea
cerinţelor de calitate specifice minime:
1. Rezistenţa şi stabilitatea
• Rezistenţa la presiunea lichidelor
• Rezistenţa la temperatura lichidelor
• Rezistenţa la variaţii de temperatură
• Rezistenţa la eforturi în exploatare
• Limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje
• Protecţia antiseismică a instalaţiilor propriu-zise
2. Siguranţa în exploatare
• Evitarea pericolului de explozie
• Gradul de asigurare al consumatorului
• Securitatea la contact
112
3. Siguranţa la foc
• Riscul de incendiu
• Clasa de combustibilitate a materialelor utilizate, în
principal izolaţiile termice
4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia
mediului
• Igiena încăperilor
• Evitarea riscului de producere a substanţelor nocive sau
insalubre
• Evitarea poluării mediului (aer, sol, apă)
5. Protecţia împotriva zgomotului
• Confortul acustic
Neîndeplinirea unuia sau a mai multor dintre criteriile de
performanţă prezentate mai sus conduce la oprirea acţiunii de evaluare
a performanţelor energetice până la găsirea soluţiilor pentru încadrarea
în prevederile legale, în primul rând prin aducerea la zi în concordanţă
cu prevederile normativelor în vigoare.
În cazul în care încadrarea în prevederile Legii 10/1995 se poate
face numai prin modernizarea sursei termice, evaluarea performan-
ţelor va porni de la această premisă.
Acţiunea de evaluare a performanţelor energetice a instalaţiilor
de încălzire şi de apă caldă de consum începe cu cerinţa obligatorie
consemnată în Legea 10/1995:
6. Izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie
În cadrul acestei cerinţe trebuie analizate elementele sursei de
energie termică, corelat cu instalaţiile, precum şi cu clădirea deservită.
S-a pornit de la o bază de evaluare comună pe baza unui punctaj
care să dea o imagine cât mai exactă a situaţiei existente şi care să
constituie baza de plecare pentru proprietarul sau beneficiarul de
dotaţie a unei clădiri publice, precum şi pentru expertul care realizează
analiza performanţelor energetice.
113
 Acţiunea de reabilitare şi modernizare se concentrează asupra
clădirilor publice construite în perioada 1960-1989, acestea având cea
mai mare pondere în dotarea edilitară a localităţilor.
Totodată, aceste construcţii au, în general, structură de rezistenţă
corect calculată la solicitări seismice, ceea ce le conferă posibilitatea
modernizării din punct de vedere al caracteristicilor termice ale
anvelopei, cu intervenţii minime asupra elementelor structurale.
Clădirile publice realizate înainte de al II-lea război mondial
sunt în general clădiri monumentale şi reprezentative pentru
localităţile în care se găsesc la care se pune foarte puţin problema
modernizării anvelopei din punct de vedere termic.
La toate aceste clădiri, cu trecerea timpului, se pune cu tot mai
multă acuitate problema înlocuirii instalaţiilor existente, uzate fizic şi
moral, cu consum mare de energie şi, uneori, cu grad scăzut de
fiabilitate.
La clădirile publice realizate după 1990, se pot trage concluzii
privind fiabilitatea diverselor tipuri de utilaje şi materiale folosite,
precum şi asupra eficienţei schemelor folosite.
Utilizarea unui punctaj pentru evaluarea performanţelor energetice
ale instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum dintr-o
clădire constituie, pe de o parte, o apropiere dintre diversele tipuri de
clădiri publice cu utilizări variate şi, pe de altă parte, o cuantificare a
modelului de funcţionare a utilajelor, echipamentelor şi materialelor
care compun instalaţiile respective.
Unul dintre criteriile informative, de analiză pentru evaluare îl
constituie şi uzura utilajelor şi materialelor în funcţie de durata
normală de funcţionare (durata de serviciu) stabilită prin Decizia
CPMB nr. 630/13 mai 1980 pentru utilajele şi echipamentele care s-au
montat până în 1990 şi care, la multe dintre construcţiile publice, mai
sunt în funcţiune şi în prezent.
S-a ţinut seama şi de acest act normativ pentru că HG nr. 964/
23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor
normale de funcţionare a mijloacelor fixe se referă la construcţii în
mod global, fără a detalia elementele componente ale instalaţiilor în
funcţiune realizate la clădiri din anii 1960-1989, dar şi la cele mai
114
vechi, care conţin elemente a căror durată de serviciu este indicată în
actul normativ din anul 1980.
3. METODA DE EVALUARE GLOBALĂ A
PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE
INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI
DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM
Conform STAS 12400/1 performanţa este înţeleasă drept
„comportarea unui produs - în cazul de faţă un echipament de
instalaţii sau o instalaţie în ansamblul ei - în raport cu utilizarea lui".
Prin criteriu de performanţă se înţelege „enunţarea unui
principiu de apreciere, cu indicarea valorilor numerice (dacă este
posibil) în raport cu care se evaluează îndeplinirea unei exigenţe
(cerinţe)".
Deci, instrumentul de evaluare a calităţii unei instalaţii este
constituit din totalitatea criteriilor de performanţă ale instalaţiei.
Calitatea unei instalaţii este dată de suma performanţelor
acesteia.
Aprecierea poate fi făcută pe ansamblul instalaţiei şi pe
sistemele, elementele şi echipamentele de instalaţii.
Obiectul analizei poate fi constituit din proiectul instalaţiei sau
din instalaţia realizată, la darea în funcţiune sau după o perioadă de
timp de la aceasta. În cadrul prezentului ghid se urmăreşte analiza
instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum existente
după o perioadă de funcţionare de zeci de ani, timp în care s-au
înlocuit unele echipamente cu altele, uneori această operaţiune
făcându-se prin adoptarea „liniei de minimă rezistenţă", cu montarea
unor echipamente care au putut fi aprovizionate rapid, cu preţ minim.
Metoda de evaluare globală a unei instalaţii presupune următoa-
rele operaţii:
• analiza criteriilor de performanţă;
115
 • însumarea efectelor;
• scalarea rezultatelor.
Indicatorul global care evaluează calitatea instalaţiei are
expresia:
I = ∑K i xN i
unde:
i = 1 ... n;
j = 1 ...m;
n = numărul total al criteriilor de performanţă aferente
instalaţiei respective;
m - numărul grupelor în care se reunesc cerinţele de
calitate stabilite după importanţă faţă de exigenţele
utilizatorului.
S-a adoptat m = 4 şi cerinţele de calitate au fost grupate
conform capitolului 4.
Ki - indicele de ierarhizare a criteriilor de performanţă în
funcţie de importanţa cerinţei de calitate (grupa)
S-a ataşat fiecărei grupe câte un indice de ierarhizare, astfel:
K = 4 pentru grupa l (criterii esenţiale);
K = 3 pentru grupa 2 (criterii importante);
K = 2 pentru grupa 3 (criterii de importanţă medie);
K = l pentru grupa 4 (criterii de importanţă redusă);
Clasificările sunt valabile în prezent, urmând ca pe măsura
utilizării Ghidului şi a evoluţiei concepţiei despre economia de energie
integrarea instalaţiilor în ansamblul construcţiilor să existe posibili-
tatea de schimbare a încadrării.
Ni = notarea obţinută de către criteriul de performanţă
Pentru toate criteriile de performanţă s-a adoptat o scală cu un număr
impar de clase (5) cu următoarele notări:
N= + 2 - corespunzător, cu consumuri energetice minime;
N = + l - corespunzător, dar cu consumuri energetice mai
mari cu 10 % faţă de cele minime;
N= 0- parţial corespunzător, cu încadrarea în normativele
actuale;
116
N = - l - necorespunzător, dar cu încadrare în normativele
actuale;
N = -2- necorespunzător, nu se încadrează în normative.
Indicatorul global I, cu care se evaluează performanţele
instalaţiei are un domeniu de variaţie definit de limita maximă M
(corespunzătoare pentru N = + 2 pentru toate cerinţele şi criteriile de
performanţă) şi de limita minimă m (corespunzătoare lui N = - 2
pentru toate cerinţele şi criteriile de performanţă).
Domeniul indicatorului global de evaluare este:
I = minim (- 2)... 0; maxim (+ 2).
Lui I = 0 îi corespunde o instalaţie (sistem, echipament) de
calitate modestă, aflat la limita admisibilă. Peste această valoare se
află instalaţiile de bună calitate, iar sub această valoare cele de proastă
calitate, care nu trebuie acceptate, ci trebuie reabilitate sau, de cele
mai multe ori în situaţia actuală, modernizate.
4. CERINŢE DE CALITATE ŞI CRITERII DE
PERFORMANŢĂ
Trebuie subliniat că nu se acceptă instalaţiile care nu
îndeplinesc criteriile minime de performanţă pentru cerinţele de
calitate obligatorii specificate în Legea 10/1995 a calităţii în
construcţii.
In cele de mai jos sunt prezentate explicit cerinţele de calitate
care au influenţă directă asupra performanţelor energetice şi celor
conexe acestora, celelalte fiind presupus a fi îndeplinite.
Grupa I - criterii esenţiale
1.1. Gradul de asigurare al consumatorului reprezintă
concordanţa dintre debitul de energie termică al surselor şi cel necesar
la consumator.
117

Se ţine seama de existenţa unui cazan de rezervă în centrala
termică în funcţie de importanţa consumatorului, fiabilitatea şi durata
de viaţă a echipamentului, de condiţiile speciale etc.
De asemenea, se ţine seama de divizarea sarcinii termice pe mai
multe unităţi de cazane (2 cazane la CT cu capacităţi între 0,1 şi
2 MW şi 3 cazane la CT peste 2 MW).
Arzătoarele trebuie să aibă Qarzător = 0,6...l,2Q nominal cazan
pentru a se putea adapta cu uşurinţă debitului de energie termică
necesar consumatorului la un moment dat.
La analizarea acestei cerinţe se ţine seama de faptul că şi în
cazul în care instalaţia de automatizare asigură cu prioritate prepararea
apei calde de consum pe baza micşorării debitului de agent termic
pentru încălzire, totuşi capacitatea sursei nu poate fi dimensionată
exclusiv pentru asigurarea necesarului de căldură pentru încălzire.
Este necesar ca debitul maxim de căldură ce poate fi produs în sursă
să ţină seama de ponderea tot mai mare a necesarului de căldură
pentru prepararea apei calde de consum comparativ cu necesarul de
căldură pentru încălzire.
Notarea pentru gradul de asigurare al consumatorului se face
ţinând seama de faptul că, în general, sursele termice care trebuie
modernizate au fost proiectate pentru a asigura 100% necesarul de
căldură al consumatorului (uneori având şi un cazan rezervă rece),
prepararea apei calde de consum făcându-se prin racordarea boilerelor
cu serpentină şi acumulare la conductele de expansiune spre şi de la
vasul de expansiune deschis.
În condiţiile în care există un necesar de căldură şi pentru
încălzirea aerului de ventilaţie, acesta trebuie să se adauge la
capacitatea instalată a centralei termice.
Notarea se face pentru următoarele trepte de asigurare a sursei:
1.2. Confortul higrotermic se determină într-o primă etapă
prin măsurarea temperaturii în încăperi şi compararea cu valorile din
proiect şi cu cele indicate în SR 1907/2. Temperaturile interioare
convenţionale de calcul pot fi considerate temperaturile reale ale
încăperilor în condiţiile când reprezintă media temperaturilor înregis-
trate timp de 24 h la o distanţă de 2 m de pereţii exteriori, la 0,75 m
deasupra pardoselii şi l ,5 m de corpul de încălzire.
La clădirile publice cu spaţii cu aglomerări de persoane se
măsoară şi umiditatea relativă a aerului în încăperile respective şi
se compară cu valorile indicate în Normativul NP 006 de proiectare a
sălilor aglomerate cu vizitatori sau în alte normative speciale (în
general ϕ = 50...60%).
Pentru construcţii reprezentative se pot determina indicii de
ambianţă termică PMV (opţiunea medie previzibilă) şi PPD (procen-
tajul previzibil de insatisfacţie termică). Indicele PMV reprezintă
opţiunea medie a unui grup important de persoane asupra senzaţiei
termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară
cu 7 nivele cuprinsă între „frig" şi „cald". Indicele PMV este bazat pe
bilanţul termic al corpului uman; omul este în echilibru termic şi
mediul este resimţit ca neutru atunci când căldura internă produsă în
corp este egală cu pierderea de căldură în mediul ambiant.
Notarea se face ţinând seama de temperatura şi umiditatea
interioară sau de indicele PMV conform STAS 13149:
• pentru valoarea optimă notarea este + 2;
• pentru valori intermediare notarea variază între +1 ... - 1;
• pentru valori extreme şi în afara intervalului, notarea
este - 2.
1.3. Stabilitatea şi continuitatea în funcţionare se determină
prin măsurători, astfel încât:
• temperatura pe întoarcere a agentului termic de pe fiecare
ramură a distribuţiei să fie aceeaşi;
• temperatura pe ieşirea din fiecare corp de încălzire să fie
aceeaşi, confirmând o distribuţie corectă a agentului termic de
încălzire.
119
 Utilizarea robinetelor de echilibrare realizează echilibrarea
hidraulică, şi deci cea termică.
Pentru apa caldă de consum, temperatura şi presiunea de
utilizare la fiecare obiect sanitar alimentat trebuie să aibă valori
corespunzătoare folosinţei, conform STAS 1478 şi Normativului I 9.
Punctajul este în funcţie de numărul de ramuri şi de corpuri de
încălzire, respectiv obiecte sanitare cu diferenţe de temperatură şi
presiune între ele.
• notarea + 2 pentru N < 5%;
• notarea + l pentru 5% ≤ N < 15%;
• notarea 0 pentru 15% ≤ N< 40%;
• notarea - l pentru N ≤ 80%;
• notarea - 2 pentru N ≥ 80%.
1.4. Consumul de energie în exploatare se determină prin
compararea consumului de combustibil sau a cantităţii de energie
primite anual cu bilanţul energetic al clădirii pentru aceeaşi perioadă
de timp.
La sistemele arzător - cazan existente randamentele globale, la
puterea nominală - trebuie să fie de minimum 85% pentru combustibil
gazos (gaze naturale, GPL), minimum 70% pentru combustibil solid
(cărbune), minimum 80% pentru combustibil lichid (combustibil
lichid uşor, motorină) urmând ca după modernizare valorile minime
să fie de 90%, respectiv 89%, şi 80%. Scăderea randamentului
la funcţionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3% la
hidrocarburi.
Punctarea se face în funcţie de randamentul nominal de produ-
cere a căldurii al sistemului arzător - cazan - coş pentru alimentarea
cu hidrocarburi sau combustibil solid.
120
Randamentul nominal de producere a căldurii este diferit pentru
funcţionarea continuă a cazanului la sarcina termică nominală şi în
general este dat fie în documentaţia tehnică a cazanului (dacă există),
fie pe plăcuţa cu datele tehnice stanţate pe cazan, în cazul în care în
nici una din situaţiile menţionate nu este posibilă cunoaşterea
randamentului nominal, acesta poate fi măsurat utilizând o procedură
normată.
1.5. Eficienţa termică a suprafeţelor de schimb de căldură
se determină, în principal, pe baza observaţiilor din exploatare prin
scăderea temperaturii agenţilor termici produşi ca urmare a depunerilor
de piatră şi/sau mâl în echipamentele în care are loc schimb sau cedare
de căldură: cazane, schimbătoare de căldură, baterii de încălzire a
aerului, corpuri de încălzire etc. Prin controlarea şi curăţarea periodică
a separatoarelor de impurităţi (obligatorii în instalaţiile modeme înainte
de cazane şi schimbătoarele de căldură cu plăci) se poate constata
existenţa unor surse de impurificare a apei din instalaţie (cel mai adesea
apa de adaos netratată în staţii de dedurizare a apei).
Metodologia de punctare se realizează făcând determinări în
cursul exploatării pentru fiecare echipament sau sistem în parte, ţinând
seama de faptul că pentru echipamentul nou montat, la condiţiile
normale notarea este + 2.
121
 Într-o primă aproximaţie, punctarea se face ţinând seama de
duratele normale de viaţă „D" prezentate informativ la punctul 3.1.
Astfel, se acordă:
• notarea + 2 pentru echipamente cu o durată de funcţionare
sub 0,1 D;
• notarea + l pentru echipamente cu o durată de funcţionare
cuprinsă între 0,1 ... 0,4 D;
• notarea 0 pentru echipamente cu o durată de funcţionare
cuprinsă între 0,4 ... 0,6 D;
• notarea - l pentru echipamente cu o durată de funcţionare
cuprinsă între 0,6 ... l D;
• notarea - 2 pentru echipamente cu o durată de funcţionare
peste D.

1.6. Temperatura de distribuire a apei calde de consum este

de maxim 60°C, temperatură pentru care sunt date şi consumurile
specifice în STAS 1478.
Punctarea se face având ca bază temperatura cuprinsă între
+ 45 ... 60°C, astfel:
• notarea + 2 pentru 55° < T≤ 60°C,
• notarea + l pentru 50° < T ≤ 55°C;
• notarea 0 pentru 45° < T< 50°C;
• notarea - l pentru 40° < T≤ 45°C sau 60° < T< 70°C;
• notarea - 2 pentru T≤ 40°C sau T≥ 70°C.

1.7. Evitarea poluării mediului (aer, apă, sol)

Pentru evitarea poluării aerului, concentraţia măsurată a pulbe-
rilor, CO, SO2 şi NOx în gazele de ardere trebuie să se încadreze
în valorile indicate în Anexa 2 a Ordinului MAPPM 462/1993 şi
a pragului de alertă de 70 % din aceste valori, indicat în ordinul
MAPPM 756/1997.

122
 1.8. Siguranţa la foc. Se urmăreşte dacă sunt respectate
prevederile Normativelor P 118, 16, I 13 şi 131 privind încăperile
centralelor termice, ale Normativelor 16, I13 şi I31 privind
instalaţiile de alimentare cu gaze naturale, respectiv combustibil lichid
şi gaze petroliere lichefiate.
Având în vedere importanţa acestei cerinţe de calitate notarea se
face cu „0" pentru încăperile CT care îndeplinesc condiţiile impuse de
normativele de mai sus şi „- 2" pentru cele care nu le îndeplinesc.
Grupa II - Criterii importante
2.1. Reglajul sarcinii termice
La instalaţii cu volum mare de apă (în principal în cazane
şi corpuri de încălzire), reglajul manual este suficient de eficient şi
precis, în cazul utilizării unor cazane şi corpuri de încălzire cu volum
mic de apă, reglarea automată este indispensabilă, fiind discutabil
gradul de complexitate. La instalaţiile cu mai multe cazane, funcţio-
narea „în cascadă" se adaptează cel mai bine necesarului momentan de
energie termică al consumatorului.
La corpurile statice de încălzire, prin montarea robinetelor
termostatice se poate reduce cedarea de căldură în spaţiile neocupate
până la temperatura de gardă, în funcţie de dorinţa şi posibilităţile
financiare ale beneficiarului.
Notarea se face în funcţie de numărul corpurilor de încălzire
care sunt echipate cu robinete termostatice:
2.2. Protecţia termică a clădirii
Coeficientul global de izolare termică la clădiri cu altă desti-
naţie decât cele de locuit G1 [W/(m3K)] se calculează în conformitate
cu Normativul C 107/2. Prevederile acestui normativ au caracter de
recomandare pentru amenajări sau modernizări ale clădirilor publice
existente.
Verificarea criteriului de satisfacere a exigenţei de performanţă
termoenergetică globală a unei clădiri publice se "face pe baza relaţiei
Gl ≤ G1 ref.
Varietatea construcţiilor publice din punct de vedere al modului
de realizare a anvelopei lor face necesară o expertiză de specialitate
detaliată.
Într-o primă aproximaţie se poate face următoarea notare:
2.3. Limitarea consumului de energie pentru prepararea
apei calde de consum se realizează prin reglare automată sau
manuală care să nu permită depăşirea temperaturii de 60°C. În
instalaţiile moderne, automatizarea permite prepararea cu prioritate a
apei calde de consum în cantităţile strict necesare şi fără a se depăşi
temperatura prescrisă.
Notarea ţine seama de următoarele situaţii:
• + 2, reglare centralizată cu asigurarea preparării cu
prioritate a apei calde de consum;
• + l, reglare centralizată a temperaturii a.c.c.;
• 0, reglare locală a temperaturii a.c.c.;
• - l, cu reglare manuală a temperaturii a.c.c.;
• - 2, fără reglarea temperaturii a.c.c.
125
 2.4. Adaptarea reţelelor de distribuţie/transport la utilizare
are o semnificaţie mai importantă în cazul alimentării mai multor
consumatori dintr-o sursă comună şi unde există pericolul dezechili-
brării acestor reţele de alimentare. Contorul de energie termică indică
şi debitele de agent termic putându-se astfel verifica dacă debitul
furnizat de reţea este cel corespunzător.
Reglarea iniţială a reţelelor se face la debitul nominal de calcul,
urmând ca variaţiile de debit şi deci de temperatură să fie compensate
prin robinete de echilibrare.
Cuantificarea se face în funcţie de raportul dintre diferenţa
maximă de temperatură obţinută pe întoarcerile la colector şi debitul
total de agent termic vehiculat.
2.5. Economicitatea unei soluţii adoptate pentru o instalaţie de
încălzire etc. este cu atât mai mare cu cât costurile instalaţiei sunt mai
mici.
Pentru o apreciere cât mai reală a economicităţii unei soluţii
trebuie luat în considerare costul total al instalaţiei:
C = C1 + C2 + C3 + C4,
unde:
C1 = cost de investiţie;
C2 = cost de exploatare;
C3 = cost de întreţinere;
C4 = cost de dezafectare.
La compararea economicităţii diferitelor soluţii de instalaţii
se pot folosi indici de cost, prin raportarea costului la produsul
instalaţiei:
c = C/p,
în care p este produsul (caracteristica) instalaţiei: kW, kcal/h, m3/h etc.
Economicitatea unei instalaţii nu trebuie considerată separat ca
un scop în sine, ci trebuie avută în vedere în ansamblul categoriilor de
exigenţă care determină calitatea instalaţiei.
126
Punctarea se face de la caz la caz prin compararea cu datele
similare ale unor alte lucrări, în condiţiile unor costuri ridicate în
valute cu mai mare stabilitate (USD sau EURO).
2.6. Modul de urmărire a funcţionării instalaţiei permite
colectarea datelor pentru întocmirea bilanţului energetic al sursei
termice şi clădirii deservite, înregistrarea datelor: temperatura exteri-
oară, temperaturile pe ducere şi întoarcere ale agentului termic de
încălzire, temperatura apei calde de consum, presiunile pe ducere şi
întoarcere ale agentului primar şi, respectiv, secundar (la punctele
termice) etc. se poate face de către fochist sau de instalaţia de automa-
tizare, importante fiind acurateţea datelor consemnate sau înregistrate
pentru a putea fi folosite ulterior.
Pe baza consumurilor totale de combustibil şi a bilanţului
energetic se poate urmări încadrarea în valorile:
Q= 10... 340kWh/m3an
(pentru raportul A/V = 0,2 m2/ m3: Q = 10 ... 60 kWh/ m3an şi pentru
A/V =12 m2/m3: Q = 30 ... 210 kWh/m3an) care deşi sunt indicate
pentru locuinţe, permit o primă aproximare şi pentru clădirile publice.
Grupa III - Criterii de importanţă medie
3.1. Durata de viaţă
Pentru clădirile publice este în vigoare H.G.R. nr. 964 din
23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale
de funcţionare a mijloacelor fixe (D) - cod de clasificare l .6.:
• 1.6.1.- Hoteluri şi cămine 50 ani
• l .6.2. - Construcţii pentru învăţământ, ştiinţă cultură
şi artă, ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială,
cultură fizică şi agrement 50 ani
127
 - l .6.2. l. - Case de sănătate, băi publice şi baze • staţii de dedurizare l 0 ani
de tratament 35 ani • izolaţii conducte în mediu uscat 25 ani
• izolaţii conducte în mediu umed 5 ani
• l .6.4. - Clădiri administrative 50 ani • canale şi coşuri de fum din beton
• l .6.5. - Centrale termice 40 ani şi/sau zidărie 40...50 ani
- l .6.5. l. - Puncte termice 30 ani Notă: Valorile de 20 ani pentru ţevile din oţel şi de 15 ani pentru
corpurile de încălzire din oţel sunt indicate pentru o exploatare foarte
Aceste valori sunt variabile numai pentru clădirile propriu-zise, îngrijită, la care apa de adaos şi intrarea aerului în instalaţie au fost
nu şi pentru instalaţiile care le deservesc (inclusiv în cazul centralelor reduse la minimum.
şi punctelor termice).
Punctarea se face ţinând seama de duratele de viaţă D prezen-
Se dau informativ următoarele durate normale de funcţionare
tate informativ mai sus:
(D), informative:
• + 2, pentru echipamente cu durata de funcţionare sub
- cazane din oţel funcţionând cu apă tratată 20 ani
0,1 D
- cazane din oţel funcţionând cu apă netratată l 0 ani
• + l, pentru echipamente cu durata de funcţionare
- cazane din fontă 20 ani
cuprinsă între 0,1... 0,4 D;
- arzător pe combustibil lichid l 0 ani
- arzător pe gaze naturale 15 ani • 0, pentru echipamente cu durata de funcţionare cuprinsă
- vas expansiune 20 ani între 0,4... 0,6 D;
- boiler (recipient) 15 ani • - l, pentru echipamente cu durata de funcţionare
- boiler (serpentină) 5 ani cuprinsă între 0,6... l D;
- aparat contracurent (manta) 15 ani • - 2, pentru echipamente cu durata de funcţionare peste D.
- aparat contracurent (fascicul de ţevi) 5 ani
- schimbător de căldură cu plăci (SCP) l 0 ani 3.2. Etanşeitate
- pompe, ventilatoare, electromotoare 15 ani
- pompe de ţeavă l 0 ani Controlul etanşeităţii instalaţiilor prin care se vehiculează apă
- conducte din oţel 20 ani sau aer se face atât vizual, prin controale periodice, cât şi prin citirea
- rezervor pentru depozitarea combustibilului 50 ani şi notarea indicaţiilor aparatelor de măsură.
- radiatoare din fontă 50 ani Deoarece o instalaţie poate fi etanşă sau nu, notarea se face cu
- radiatoare din tablă de oţel tratat 20 ani „0" pentru o instalaţie etanşă şi „- 2" pentru una care prezintă
- radiatoare din tablă de oţel netratat l 0 ani neetanşeităţi şi, implicit, pierderi de fluide termice.
- radiatoare din aluminiu 35 ani
- contoare apă, energie termică, gaze, CLU l 0 ani
- aparatură automatizată, măsurare, reglare 10 ani 3.3 Adaptabilitatea şi elasticitatea în funcţionare
- robinete de reglaj cu 3 căi 10 ani Se ţine seama de:
- filtre impurităţi l0 ani • scheme funcţionale elastice;

128 129
 • existenţa racordurilor de rezervă, a robinetelor de sepa-
raţie, gruparea consumatorilor pe ramuri;
• spaţii pentru montarea ulterioară a utilajelor, la extinderi
sau separarea consumatorilor;
• asigurarea funcţionării la sarcină redusă, la sarcină
parţială, interconectarea cu alte surse (dacă este cazul);
• condiţii de funcţionare a instalaţiei în caz de avarie.
Punctajul se acordă în funcţie de condiţiile prezentate mai sus,
dar şi de situaţia de pe teren, urmând ca expertul tehnic de specialitate
să ţină seama de situaţie concretă înainte şi după aplicarea soluţiei
preconizate de modernizare.
3.4. Aplicarea soluţiilor economice de preparare a apei
calde de consum
Montarea unui contor de apă caldă de consum stabileşte
ponderea consumului de energie termică pentru prepararea a.c.c. care
se compară cu valoarea ce se calculează conform STAS 1478.
În cazul lipsei contorizării apei calde de consum, punctajul
este - 2, iar în cazul existenţei acestuia este +1.
3.5. Reducerea pierderilor şi risipei de apă caldă de consum
Prin montarea unui contor pe apa caldă de consum se determină
consumul comparativ cu prevederile STAS 1478 (funcţie de destinaţia
clădirii publice), în paralel cu depistarea defecţiunilor ce conduc la
pierderi.
Ca şi la punctul 3.4., în cazul lipsei contorizării apei calde de
consum, punctajul este - 2, iar în cazul existenţei acesteia este + l.
130
Grupa IV
4.1. Integrarea instalaţiei în construcţie are implicaţii şi
asupra economiei de energie datorită amplasării mascate a unor
elemente ale instalaţiilor (conducte, canale, corpuri de încălzire) în
zone cu rezistenţe termice ridicate ale elementelor de construcţie
şi/sau cu izolare termică proprie insuficientă.
Punctarea se face ţinând seama de amplasarea mascată, dar şi de
posibilităţile de intervenţie, astfel:
• conducte, canale mascate în totalitate cu elemente
demontabile: + 2;
• conducte, canale mascate parţial cu elemente demonta
bile:+1;
• instalaţii montate aparent: 0;
• conducte, canale mascate parţial cu elemente nedemon-
tabile
• conducte, canale mascate în totalitate cu elemente
nedemontabile: - 2.
4.2 Anduranţa robinetelor este precizată în STAS 9143. De
acest criteriu de performanţă trebuie să se ţină seama la clădirile
publice, unde armăturile obiectelor sanitare sunt manevrate de
persoane diverse, fără o preocupare specială privind păstrarea într-o
stare bună de funcţionare.
Estimarea punctajului se face pe baza obţinerii mai multor date
privind comportarea în exploatare a robinetelor cu plăcuţe ceramice
comparativ cu bateriile cu robinete montate în prezent.
131
 5. ELEMENTELE COMPONENTE ALE
INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI
ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM
5.1. Sursele termice
Sursa termică pentru o clădire publică, constituie elementul de
plecare în acţiunea de evaluare a perform anţelor energetice. Sursa
poate fi:
• Centrală termică aferentă clădirii;
• Centrală termică de zonă;
• Punct termic aferent clădirii;
• Punct termic pentru ansambluri urbane.
Elementele componente de care se ţine seama în determinarea
performanţelor energetice ale instalaţiilor termice din surse sunt:
5.1.1. În centralele termice arzătoarele sunt principalele utilaje
care transformă energia chimică a combustibilului gazos sau lichid în
energie term ică. A ceasta este preluată de agentul term ic (apa sau
aburul) din cazane, iar gazele de ardere sunt evacuate laSistemul
coş.
arzător-cazan(eventual îm preună cu recuperatorul de căldură din
gazele de ardere)- coş trebuie proiectat şi realizat ca un tot unitar,
constituind sistemul de bază al unei centrale termice. Având în vedere
importanţa sa în cadrul sursei de energie termică, acest ansamblu este
nominalizat pe fiecare dintre cele 3 componente principale.
5.1.2. In punctele term ice elem entul principal îl constituie
schimbătoarele de căldură în care se realizează transferul căldurii
între agenţi termici cu diverşi parametri funcţie de cerinţele -instala
ţiilor de utilizare: agent term ic prim ar - agent term ic secundar de
încălzire, agent termic primar - apa caldă de consum.
132
5.1.3. Sistemul de siguranţă şi preluare a expansiunii
agentului termicdin sursa termică şi instalaţie reprezintă un element
indispensabil în funcţionare, datorită lui asigurându-se nedepăşirea
tem peraturii şi presiunii m axim e în instalaţie, precum şi um plerea
com pletă a instalaţiei atât la pornire, cât şi pe parcurs, prin comple
-
tarea pierderilor.
5.1.4. Sistemul de circulaţie a fluidelor termice(în principal
apa caldă de încălzire) este elementul prin care se asigură transmisia
căldurii la punctele de consum (corpuri de încălzire statice, baterii de
încălzire a aerului de ventilaţie, pardoseli sau tavane radiante).
5.1.5. Centrala termică trebuie să fie amplasată într-o încăpere
care îndeplineşte condiţiile PSI şi dimensiunile prevăzute în norm a-
tivele în vigoare: P118,1 6,I 9 şi I 13, respectiv I31.
Este important de subliniat că există clădiri publice ale căror
centrale termice sunt amplasate în încăperi necorespunzătoare şi este
obligatoriu ca după reabilitare/modernizare centralele să fie ori
reamplasate în încăperi corespunzătoare ori respectivele încăperi să fie
adaptate pentru a corespunde prevederilor normativelor în vigoare.
5.1.6. Instalaţia de autom atizare asigură concordanţa dintre
necesarul de energie term ică într-un anum it m om ent al construcţiei
deservite şi debitul de căldură produs de sursă.
Instalaţia de automatizare poate cuprinde:
a. Elemente de limitare a temperaturii şi presiunii agenţilor
termici;
b. Elemente de măsură, înregistrare, transmitere la distanţă
a datelor;
c. Elemente de reglare a funcţionării cazanelor/schimbătoa-
relor de căldură funcţie de debitul momentan necesar de energie
termică, eventual cu asigurarea priorităţii pentru prepararea apei
calde de consum;
133
 d. Elemente de reglare a grupurilor de pompare pentru
asigurarea temperaturii şi debitului funcţie de necesarul
momentan (încălzire, apă caldă de consum).
5.1.7. Sistemul de preparare a apei calde de consum consti-
tuie elementul care realizează transmiterea căldurii între instalaţia
interioară cu consumuri instantanee variabile şi sursa de energie
termică care este preferabil să funcţioneze cu un regim cât mai constant.
5.1.8. Sistemul de alimentare cu combustibil (la centralele
termice - cei uzuali fiind combustibilul gazos şi cel lichid) trebuie să
asigure parametrii (debit, presiune, putere calorifică, compoziţie)
pentru funcţionarea corectă şi cu maximă eficienţă a arzătoarelor.
Rezerva de combustibil lichid nu trebuie să constituie un factor de
poluare a solului şi apei freatice, iar gazele de ardere trebuie să se
încadreze în valori maxime conform actelor normative în vigoare.
5.1.9. Sistemul de dedurizare a apei de adaos din instalaţie
contribuie la menţinerea în stare corectă de funcţionare a instalaţiilor,
în principal a cazanelor, schimbătoarelor de căldură, corpurilor de
încălzire. Acest sistem capătă o pondere tot mai mare în exploatarea
corectă a instalaţiilor care, în prezent, conţin un volum mic de apă,
având în consecinţă şi o inerţie termică redusă.
5.1.10. Schema tehnologică a centralei sau punctului termic
reuneşte într-un tot unitar sistemele prezentate mai sus, astfel încât să
permită economia de energie prin livrarea la consumator a unor debite
de căldură cât mai apropiate de cele necesare, precum şi a celorlalte
cerinţe de calitate obligatorii conform Legii calităţii în construcţii.
Schema tehnologică, materializată pe teren, trebuie să permită:
• alimentarea cu energie termică pentru încălzire şi prepa-
rarea apei calde de consum a utilizatorilor;
• asigurarea centralei şi instalaţiei contra depăşirii tempera-
turii şi presiunii maxime;
134
• circulaţia agentului termic în instalaţia de încălzire şi în
instalaţia de preparare a apei calde de consum;
• reglarea temperaturii agenţilor termici în funcţie de
temperatura interioară, exterioară, programul dorit de
beneficiari etc.;
• monitorizarea consumurilor de energie termică.
5.1.11. Contorizarea consumurilor de energie termică pentru
încălzire şi a celei conţinută în apa caldă de consum este esenţială la
ora actuală în cazul consumatorilor racordaţi la centrale sau puncte
termice care deservesc mai mulţi consumatori.
5.1.12. Sistemul de recuperare a condensatului de la utila-
jele care funcţionează cu abur contribuie la economisirea energiei, a
apei dedurizate şi la protecţia mediului prin reducerea cantităţilor de
căldură evacuate necontrolat în atmosferă sau la canalizare.
5.1.13. Izolarea termică a conductelor şi utilajelor din centrala
sau punctul termic are rolul de a reduce cât mai mult pierderile de
căldură, dar şi de protecţie a personalului împotriva arsurilor în cazul
atingerii accidentale.
5.1.14. Reţeaua de transport a agenţilor termici apare în
cazul alimentării consumatorilor de la o sursă comună pentru mai
mulţi consumatori (centrală termică de zonă, cartier, ansamblu sau de
la un punct termic ce deserveşte un ansamblu de clădiri).
5.2. Instalaţia interioară de încălzire centrală
Pentru stabilirea performanţelor energetice, elementele compo-
nente care trebuie analizate sunt:
5.2.1. Tipul instalaţiei: cu corpuri statice, radiantă etc. Pe baza
calculelor se constată dacă există egalitate între sursele de încălzire şi
pierderile de căldură la nivelul anvelopei clădirii.
135
 5.2.2. Corpurile de încălzire pot fi confecţionate din fontă, oţel
sau aluminiu sau din materiale compozite (aluminiu şi oţel). O carac-
teristică importantă a corpurilor de încălzire o constituie încărcarea
termică minimă a metalului pentru durata de viaţă a corpului de
încălzire:
Astfel, pentru radiatoare din fontă, aceasta este 600 W/kg x an
Pentru radiatoare din oţel, valoarea este 1900 W/kg x an.
5.2.3. Robinetele trebuie să permită reglarea debitului de agent
termic pe ramuri şi la corpurile de încălzire. Robinetele cu cap
termostat permit menţinerea temperaturii de gardă în unele încăperi,
fapt ce conduce la economii de energie.
5.2.4. Conductele şi izolarea conductelor trebuie să îndepli-
nească condiţiile prezentate mai sus la criteriul Integrarea instalaţiilor
în construcţii.
5.3. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum
5.4. Instalaţia de încălzire cu aer cald
5.4.1. Echipamentele de producere a aerului cald trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi schimbătoarele de căldură.
5.4.2. Canalele şi izolarea termică a canalelor - trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii menţionate la Integrarea instalaţiilor
în construcţii.
6. TERMINOLOGIE
Expertiză - Operaţiune prin care se identifică
termoenergetică principalele caracteristici termoenergetice ale
a clădirii construcţiei şi ale instalaţiilor de încălzire şi
preparare a apei calde de consum aferente
acesteia;

5.3.1. Numărul de obiecte sanitare se verifică în conformitate Utilizarea - Utilizarea energiei în scopul asigurării
cu STAS 1478 şi cu normativele de proiectare pentru diverse tipuri de raţională condiţiilor normale de locuire sau utilizare
clădiri publice şi de numărul lor se ţine seama la calculul bilanţului a energiei în conformitate cu eficienţa energetică
termic. caracteristică proiectului construcţiilor şi
instalaţiilor;

5.3.2. Presiunea în instalaţie asigură o funcţionare corectă, cu Utilizarea - Îndeplinirea condiţiilor specifice utilizării
consum minim de energie. eficientă a energiei raţionale a energiei pentru asigurarea
condiţiilor normale de locuire, cu consum
5.3.3. Robinetele - trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca de căldură cât mai redus;
la Anduranţa robinetelor.
Modernizarea - Retehnologizarea instalaţiilor prin
5.3.4. Conductele şi izolarea termică a conductelor - trebuie instalaţiilor utilizarea de noi soluţii, scheme şi
să îndeplinească aceleaşi condiţii menţionate la Integrarea instalaţiilor termice echipamente performante cu funcţionare
în construcţii. automată şi grad redus de poluare;

136
 Reabilitarea - Efectuarea lucrărilor de reparaţii, 9. STAS 12400/1 - 85 - Construcţii civile şi industriale. Performanţe
instalaţiilor completări şi/sau înlocuiri de echipamente în construcţii. Noţiuni şi principii generale
termice pentru readucerea instalaţiilor la parametrii
iniţiali din proiect. 10. C 107/2 - 1997 - Normativ pentru calculul coeficientului global
de izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât cele
de locuit

11. C 107/3 - 1997 - Normativ pentru calculul termotehnic al

7. BIBLIOGRAFIE
1. * * * - Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii
2. * * * - Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a
energiei
3. * * * - O.G. nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului
construit existent şi stimularea economisirii energiei
4. * * * - Decizia C.P.M.B. nr.630/13.05.1980 privind duratele
de serviciu pentru elementele de construcţii şi instalaţii ce
compun clădirea de locuit
5. STAS 1478 - 90 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la
construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale
de proiectare
6. SR 1907/1 - 1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură.
Prescripţii de calcul
7. SR 1907/2 - 1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură.
Temperaturi interioare de calcul
elementelor de construcţie ale clădirilor
12. NP 006 - 1996 - Normativ de proiectare a sălilor aglomerate cu
vizitatori. Cerinţele utilizatorilor
13. NP 048 - 2000 - Normativ pentru expertizarea termică şi
energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de
încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente
acestora
14. P 118 - 1999 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
15.P 135 - 1999 - Ghid cuprinzând coeficienţii de uzură fizică
normală la mijloacele fixe din grupa l - Construcţii
16. NTPA - 002 - 1997 - Normativ privind condiţiile de evacuare a
apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor
17.15 - 1998 - Normativ privind proiectarea şi executarea
instalaţiilor de ventilare şi climatizare
18. I 6 - 1998 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor
de alimentare cu gaze naturale

8. STAS 9143 - 86 - Armături sanitare. Condiţii tehnice generale de 19.19 - 1994 - Normativ privind proiectarea şi executarea
calitate instalaţiilor sanitare

138 139
 20.I 13 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor
de încălzire centrală (revizuire I 13-94). Redactarea a Il-a

21. Acad. Prof. onor. dr. ing. Liviu Dumitrescu „Reabilitarea

şi modernizarea protecţiei termice a clădirilor şi a
instalaţiilor aferente" în „Instalaţii pentru începutul
mileniului trei" - a XXXV-a Conferinţă de instalaţii
(2000)

22. Prof. dr. ing. Mihai Ilina „O vizită tehnică în Italia" în

„Instalatorul" nr. 10/1997

23. Prof. dr. Gerd Bohm, Trad. Petru Lificiu - Alegerea şi

utilizarea cazanelor de încălzire şi acumulatoarelor de apă
caldă - Editura Tehnică 2000

140