Prezentarea structurii activului bilanţier

A.ACTIVELE IMOBILIZATE sunt acele bunuri sau valori economice destinate să fie
utilizate o perioadă îndelungată (mai mare de un an). Activele imobilizate sunt valori de
investiţii ce îşi menţin valoarea de întrebuinţare o perioadă mai mare de timp, nefiind
consumate la prima utilizare. Valoarea activelor imobilizate se recuperează, în general, prin
sistemul amortizărilor. Activul imobilizat cuprinde imobilizări necorporale, corporale şi
financiare.

I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE (intangibile, imateriale) cuprind atât mijloace

imateriale, adică fără substanţă fizică, care au totuşi o valoare reală, cât şi cheltuieli înscrise
(capitalizabile) în bilanţ cu scopul recuperării lor pe mai multe exerciţii financiare. În
structura imobilizărilor necorporale sunt incluse:

1.Cheltuielile de constituire sunt acele cheltuieli legate de constituirea şi dezvoltarea

societăţilor comerciale, în structura lor regăsindu-se taxele de înscriere şi înmatriculare la
înfiinţarea societăţii, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate, cheltuieli cu emisiunea
şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni. Cheltuielile de constituire nu aduc întreprinderii, în
viitor, lichidităţi băneşti. Ele sunt plăţi ocazionate de constituirea întreprinderii şi, prin
urmare, nu ar trebui să figureze în activul bilanţului. Ele se păstrează totuşi în noul model de
bilanţ deoarece s-a dorit respectarea modelului din Directiva a IV-a europeană. Pentru
cheltuielile de constituire se fixează un plan de amortizare pentru o durată de maxim 5 ani. În
analizele financiare, acestea sunt considerate active fictive.

2.Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli ocazionate de derularea unor proiecte de

cercetare care se vor concretiza cu certitudine, în noi produse şi noi tehnologii. Pentru ca
aceste cheltuieli să fie considerate active sunt necesare următoarele premise: obiectivul
cercetării să fie realist şi clar definit; întreprinderea să aibă posibilitatea tehnică de realizare a
produsului sau tehnologiei; întreprinderea să aibă intenţia de a-l produce, comercializa sau
utiliza; întreprinderea să dispună de resursele necesare terminării proiectului şi comercializării
produsului sau tehnologiei respective. Cheltuielile de dezvoltare vor figura în bilanţ atâta timp
cât există certitudinea că, prin angajarea lor, întreprinderea noastră va obţine în viitor
lichidităţi băneşti. Dacă această certitudine nu există, atunci cheltuielile de dezvoltare vor fi
trecute pe cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

1
3.Concensiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare

• Concesiunea se referă la contractul prin care o parte numită concedent cedează, contra
plată, unei alte părţi, numită concesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de
exploatare a unor bunuri sau de exercitare a unei activităţi. Concesiunea se
amortizează pe o durată egală cu cea a contractului de concesiune.

• Brevetele reprezintă dreptul exclusiv de proprietate asupra unui bun, tehnologii, ce se

constituie în invenţii sau inovaţii ale întreprinderii. Acestea conferă şi dreptul de a
interzice terţilor fabricarea, comercializarea şi folosirea fără autorizaţie a produselor şi
procedeelor ce constituie obiectul brevetului. Cel care achiziţionează un brevet trebuie
să plătească proprietarului o redevenţă proporţională, de exemplu, cu cifra de afaceri
sau cu beneficiul ce se obţin în urma exploatării brevetului. Brevetul poate să fie
amortizat de întreprinderea care îl deţine pe perioada monopolului de exploatare.

• Licenţele reprezintă dreptul întreprinderii de a fabrica sau utiliza rezultatul unui

brevet. Fără a ceda brevetul său, titularul acestuia poate să consimtă unui terţ dreptul
de exploatare (titularul acordă terţului, contra unei redevenţe, o licenţă de exploatare).
Licenţele sunt amortizabile pe perioada de exploatare.

• Mărcile reprezintă un semn distinctiv ce apare pe produs, cu rolul de a-l diferenţia de

produse similare ce aparţin altor întreprinderi. Mărcile care fac obiectul unei protecţii
pe o durată nelimitată în timp nu pot să fie amortizate. Pentru perioada de exploatare a
unei mărci, întreprinderea care achiziţionează o marcă plăteşte o redevenţă.

• Drepturile şi valorile similare cuprind elemente ca procedeele industriale, modelele,

schiţele, programele informatice. Programele informatice, deşi se prezintă sub forma
unui bun corporal (suport tehnic de natura discurilor, dischetelor), un atare bun nu este
decât un element accesoriu prestaţiei intelectuale necesare pentru elaborarea
programelor. Partea esenţială se referă tocmai la prestaţia intelectuală, de esenţă
necorporală, protejată sub forma unui drept de proprietate intelectuală. Programele
informatice sunt bunuri necorporale ce pot fi create de unitate sau achiziţionate de la
terţi, pentru nevoile proprii. Valoarea lor se amortizează în funcţie de durata probabilă
de utilizare, care nu poate să depăşească o perioadă de cinci ani.

2
4.Fondul comercial apare ca activ cu ocazia achiziţiei unei întreprinderi. El se determină pe
baza diferenţei dintre costul de achiziţie al întreprinderii şi activul net contabil. Activul net
contabil reprezintă valoarea contabilă a societăţii sau excedentul de active după acoperirea
datoriilor. Valoarea pe care cumpărătorul întreprinderii este dispus să o plătească în plus este
atribuită unui ansamblu de elemente care nu pot fi evaluate separat, dar care contribuie la
dezvoltarea potenţialului de profitabilitate a întreprinderii: clientela, canalele de distribuţie,
vadul comercial, emblema, firma, calitatea relaţiilor cu clienţii, furnizorii, salariaţii, băncile
etc.

5.Avansuri şi imobilizări necorporale în curs:

• Avansurile plătite furnizorilor de imobilizări sunt incluse într-un post de imobilizări,

deşi din punct de vedere juridic constituie creanţe.

• Imobilizările necorporale în curs sunt imobilizări care nu au fost terminate la

închiderea exerciţiului financiar.