GEOGRAFIE

Referat despre Muntii Macin

Cadrul natural
Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat ai orogenezei Hercinice.
Altitudinea variază în parc între 7 şi 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenţă de
altitudine mare pe o distanţă mică. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca
rezultat surprinzătoare peisaje arhaice.

Clima are pregnante caracteristici stepice, cu influenţe mediteraneene. Specifică acestor

munţi este ariditatea nemaiîntâlnită în munţii din România, cu veri fierbinţi şi uscate,
toamne lungi şi uscate, iar iernile foarte sărace în zăpadă.

Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării (Jijila, Luncaviţa, Cerna,
Sorniac) cât şi cel al Mării Negre (Taiţa). Debitele cursurilor de apă sunt reduse majoritatea
având caracter temporar, deseori formând cascade.

Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa

tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce
conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia.

-> Aceeaşi interferenţa face posibil ca pe mai puţin de 1% din teritoriul ţării, să se
întâlnească peste 50% din speciile de floră şi faună ale României!

->Acest paradis al biodiversităţii adună:

Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii
sunt endemice pentru regiune;
181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind
menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna;
47 de specii de mamifere;
1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;
11 specii de reptile;
7 specii de amfibieni.

-> 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional
Munţii Măcinului!

->În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care
unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană)

Clima
Parcul Naţional Munţii Măcinului se încadrează în climatul temperat-continental, cu influenţe
de ariditate determinate de circulaţia maselor de aer din est. Munţii Măcinului se situeaza
intr-un climat accentuat continental, cu influente submediteraneene în zonele mai inalte şi
cu evidente caracteristici stepice în sudul ariei protejate. Clima se caracterizeaza prin veri
foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi cu putina zapada.

Se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 10-11°C şi cu cantităţi medii de

precipitaţii ce nu depăşesc 500 mm, încadrându-se astfel în extremele valorilor termice şi de
precipitaţii din ţară, fiind cei mai arizi munti din Romania. Cantitatea precipitaţiilor scade de
la nord la sud. Conditiile de vegetatie sunt mai favorabile în zona nordica şi centrala a
parcului, unde precipitatiile sunt mai abundente şi zona are caracter forestier, fiind mai
scazute în sud şi sud-est, unde se intalneste zona stepei. Vanturile frecvente sunt
predominante din nord şi nord-est, fără să producă doborâturi masive de arbori.

Apele
Reţeaua hidrografică se caracterizează prin alimentare în principal pluvială, râuri mici şi
debite mici. Văile Luncaviţa şi Jijila s-au dezvoltat pe linii de sinclinal, în timp ce parte din
Taiţa s-a dezvoltat pe linie de falie. Fac parte din grupa râurilor dobrogene, râuri scurte.
Întrucît apele râurilor au în majoritatea cazurilor provenienţă pluvială (în foarte mică măsură
nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variaţii de debit, consecinţă a
continentalismului climatic.

Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării (râurile Jijila, Luncaviţa,
Cerna, Sorniac), cât şi în cel al Mării Negre (râul Taiţa). Datorită climatului arid, debitele
cursurilor de apă sunt reduse, majoritatea acestora având un caracter temporar. În
perioadele ploioase, în special primăvara, se formează pe văile stâncoase cascade
temporare.

Flora si vegetatia
Marea bogăţie de floră şi vegetaţie a Munţilor Măcin este reprezentată de peste 1.770 specii
de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 1% din
suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27
specii sunt endemice pentru regiune.

Studiile de specialitate efectuate pe Culmea Pricopanului – una din zonele reprezentative ale parcului
national in ce priveste prezenta xerofitelor - au identificat 14 asociaţii floristice ierboase şi 562 specii
de plante superioare, încadrate în 70 familii din care 72 taxoni ameninţaţi cu dispariţia (5%
din speciile ameninţate şi înscrise în "Lista roşie a plantelor superioare din România").

Importanţa fitotaxonilor din Dobrogea, în comparaţie cu alte plante rare din România, constă
în compoziţia acestora, în care domină speciile pontico-balcanice (26,4%) şi pontice (16,7%),
la care se adaugă speciile de provenienţă euroasiatică (12,5%), balcanică (11,1%)
mediteraneeană (8,3%), mediteraneeană-pontică (6,9%), precum şi alte 18, 1 % specii
caucaziene, asiatice, africane şi cosmopolite.

Importanţa internaţională, a acestor taxoni rari, este conferită de prezenăa taxonului

vulnerabil Campanula romanica - endemism dobrogean, a trei taxoni europeni rari Dianthus
nardiformis (pontic), Centaurea tenuiflora (pontic, balcanic) şi Centaurea gracilenta
(balcanic) şi a 5 taxoni subendemici Corydalis solida (balcanic), Euphorbia nicaensis ssp.
cadrilateri (mediteraneean-pontic), Moehringia grisebachii (pontic-balcanic), Moehringia
jankae (pontic) şi Silene cserei (pontic), din care primii 4 (patru) taxoni sunt nominalizaţi în
"Lista roşie europeană" ca specii vulnerabile sau rare. Din cei 72 taxoni amenintaţi, 18 sunt
rari pentru Dobrogea, 5 sunt rari pentru nordul Dobrogei şi un taxon - Cachrys alpina
(pontic-balcanic) este considerat ca dispărut din Munţii Măcinului.