CE CRED PENTICOSTALII S-a înălţat la cer, stând la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru credincioşi;

"Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre le pregăteşte un loc în cer. El va veni a doua oară să ridice Biserica Sa, şi
mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să va fi Judecătorul viilor şi al morţilor (Ioan 1.29; 1Corinteni 15.3, 4; Evrei
luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna" 7.25; 9.28; Fapte 10.42).   DUMMEZEU DUHUL SFÂNT – este o
Apostolul Iuda.   Persoană reală, ca şi Tatăl şi Fiul. În lucrarea de mântuire a omenirii, El e
  locţiitorul Domnului Isus pe acest pământ. Din punct de vedere al
1.      BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ  autorităţii şi divinităţii, Duhul Sfânt este egal cu Tatăl şi cu Fiul. Doar în
Este compusă din Vechiul şi Noul Testament. Este singura autoritate planul de mântuire are un rol deosebit. El îl cheamă, îmbracă, conduce şi
infailibilă în materie de credinţă (2 Timotei 3.16). Biblia e colecţia unor învaţă pe credincioşi. El dă putere credincioşilor în diferite slujbe
cărţi recunoscute şi folosite de biserica creştină ca fiind revelaţia lui duhovniceşti (Ioan 14.16; Fapte 2.1-4; 13.2; 20.28; Evrei 2.1-4; 9.14;
Dumnezeu şi descoperirea voii Lui faţă de omenire. Oamenii au vorbit de 1Corinteni 2.10; 12.13; Romani 8.9, 16; Ioan 1.32).  
la Dumnezeu îndemnaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1.21; Galateni 1.11.12).  
Biblia se compune din 66 de cărţi : Vechiul Testament–39 de cărţi, iar 3.      ÎNGERII
Noul Testament–27 de cărţi. Ea cuprinde cărţi istorice, poetice, şi  Ei sânt făpturi duhovniceşti create de Dumnezeu fără păcat şi puse în
profetice. Credem că Biblia este autentică din:  1.) superioritatea slujba Sa. Ei îndeplinesc diferite slujbe, atât pentru cei chemaţi la
învăţăturilor ei2.)descoperirile arheologice care au confirmat că o serie din mântuire, cât şi pentru cei care au dobândit mântuirea. Ei sânt în acelaşi
cele cuprinse în ea – ţări, popoare şi localităţi, azi dispărute, – sunt timp împlinitorii voii lui Dumnezeu executând hotărârile Lui în ce priveşte
adevărate (descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă din 1947); pedepsirea celor răi (Geneza 19.15; Evrei 1.14; Matei 13.39-41, 47, 50;
împlinirea profeţiilor – în mod special cu privire la venirea şi viaţa 25.31). Îngerii nu se căsătoresc şi nici nu mor (Luca 20.34-36). Există
Domnului Isus. Biblia are aproximativ 40 de autori, care au scris-o în diferite funcţii date de Dumnezeu între îngeri (Iuda 9; Romani 8.38;
decurs de 1500 de ani. Fiecare autor era condus şi inspirat de Duhul Sfânt Efeseni 3.10). Unii îngeri au căzut şi sânt liberi, lucrând cu Diavolul în
(Ioan 5.39,46 ; Psalmul 119.11, 105; Deuteronom 4.2).  lume, iar o parte din îngerii căzuţi sânt legaţi în adânc (2Petru 2.4; Iuda 6).
  Sfârşitul îngerilor răi care nu şi-au păstrat sfinţenia înaintea lui Dumnezeu
2.      SFÂNTA TREIME şi au căzut va fi iazul de foc (Matei 25.41; Apocalipsa 20.10). 
 Este un singur Dumnezeu veşnic, în trei persoane : Tatăl, Fiul şi Duhul  
Sfânt (Marcu 12.29; Isaia 45.21,22; Exod 3.14 Matei 28.19; 1Ioan 5.7; 4.      DIAVOLUL sau Satana
2Corinteni 13.14).   DUMNEZEU TATĂL – este Creatorul tuturor  A fost odata Lucifer aurorei; mândrindu-se a căzut şi astăzi e căpetenia
lucrurilor, Duh, Viaţă, Lumină, Dragoste, Inţelepciune, Dreptate, Adevăr şi îngerilor răi care şi-au părăsit locul şi au căzut. El amăgeşte întreaga
Sfinţenie. El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească, însă omenire, e ucigaş, ispititor, înşeală, pârâtor şi mincinos. El a fost biruit prin
poate fi cunoscut prin Cuvântul Său scris – Biblia. În dragostea Sa cea jertfa Domnului Isus şi soarta lui şi a îngerilor lui e aruncarea în iazul de
mare, L-a trimis pe Fiul Său în lume să sufere, să moară pentru foc şi chinuirea lor în veci (Isaia 14:12-14; Iuda 6; Apocalipsa 13:9; 20:10;
răscumpărarea celor păcătoşi (Apocalipsa 4.11; Efeseni 3.9; Ioan 3.16; Evrei 2:14; Matei 25:4). 
4 :24; Exod 34.6; Evrei 4.13; Matei 22.37). DUMNEZEU FIUL – a venit  
să sufere şi să ridice păcatele celor ce cred în El, împăcându-ne cu 5.      CREAREA OMULUI ŞI CĂDEREA LUI ÎN PĂCAT
Dumnezeu şi dăruindu-ne mântuirea. La trei zile după moartea Sa a înviat.
 Omul a fost creat de Dumnezeu bun, drept şi liber (Genesa 1:26-27), creat
din ţărâna pământului, aceasta fiind un act de creaţiune a lui Dumnezeu, şi
nu o evoluţie (Matei 19:4). Omul e format din trei părţi distincte: 1.) Duh –
partea omului care poate distinge; 2.) Suflet- partea emotivă (Psalmul 42:1-
6) – afecţiunea, dorinţa, voinţa, emoţiile;  3.) Trup – supus morţii. El
conţine simţurile şi e cortul sufletului şi a duhului- va fi înviat din morţi.
Omul a fost înşelat de Satan şi a căzut în păcat. Căderea sa a atras toţi
oamenii în păcat. Din această stare omul nu se poate izbăvi singur, decât
prin jertfa Domnului Isus. Păcatul, sub orice formă s-ar prezenta, e urmat
de consecinţe. El este boldul morţii şi atrage după sine pedeapsa veşnică a
lui Dumnezeu (Romani 6:23; 5:12; Eclesiastul 7:29, Genesa 3; Fapte 4:12;
Apocalipsa 2:18; Isaia 43:7).  din Dumnezeu. Chiar din punct de vedere omenesc nimeni nu se naşte pe
 
6.      HARUL LUI DUMNEZEU
  Este bunătatea şi dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o prin Domnul
ISUS faţă de cei păcătoşi. Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale
fapte, binefaceri, sau prin faptele Vechiului Testament, ci numai prin Harul
lui Dumnezeu care ne învaţă (Tit 2:11,12; Ioan 1:17; Efeseni 2:5-9; Fapte
15:11)
 
7.      CREDINŢA (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18)
   (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18) Conform Noului Testament, credinţa e
tăria adevărului Biblic pe care îl cunoşti. Credinţa e de obârşie divină. Ea
se primeşte de la Dumnezeu prin descoperirea lui, şi nu prin concepţii şi
închipuiri omeneşti. Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului şi trebuie să
crească (2 Tesaloniceni 3:2; Romani 10:17; Iuda 3; Iacov 2:14-22; 2 Petru
1:1). Ocredinţa doar intelectuală, aşa cum o au şi demonii, nu este de ajuns
(Galateni 5:6). Cea adevărată cuprinde cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi
împlicare cu fapta (2 Tesaloniceni 2:13, 1 Petru 1:22) şi pentru care
adevăraţi creştini se luptă să o păstreze ca la început (Iuda 3).  altă parte, sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou,
 
8.      POCĂINŢA
 Este schimbarea gândirii, scopului şi a poziţiei faţă de Dumnezeu. Este un
ordin divin şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căinţa
pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Trebuie să
aibă loc o despărţire de păgânitate şi faptele păcătoase. Pocăinţa e
adevărată doar dacă e din inimă, sinceră, căutând să îndrepte greşelile
comise faţă de aproapele. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte
păcatul (Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; 55:7; Plg. 3:39, 40; Tit 2:11-13; Fapte
2:38; Proverbe 28:13). Ea afectează întreaga personalitate şi schimbarea
trebuie să aibă loc în:             1. gândire (Luca 15:17);             2. sentimente
(2 Corinteni 7:10);              3. voinţă (Luca 15:20).  
 
9.      NAŞTEREA DIN NOU
 Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui
cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou,
el, ci e născut. Această trasformare sufletească e efectuată de Duhul Sfânt
prin Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3.3-5; 2 Cor 5.17; Tit 3.5). Numele
celor născuţi din nou sunt scrise în Cartea Vieţii (1 Ioan 3.7-10; 1 Cri 13.1-
3; Luca 10.20; Ap 20-12). 
 
10.  IERTAREA 
Este un atribut dumnezeiesc, prin care se dovedeşte bunătatea lui
Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi. Cei care se întorc la El pot primi
iertarea. Ei trebuie să mărturisească şi să părăsească păcatul, rugându-se
pentru a fi iertaţi. Odată păcatul iertat păcătosul se simte uşurat şi fericit.
Mărturisirea în Biserica locală se face la Păstor şi fraţi ordinaţi (1 Ioan
1.19; Fp 10.14; Ps 31.1,2; Ap 1.5; Rom 5.9; Is 43.25; 44.22).
 
 11.  SFINŢIREA 
Înseamnă despărţirea cu totul de păcat şi punerea de o parte pentru
Dumnezeu. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţat, iertat şi
născut din nou este considerat ca sfinţit prin jerfa Domnului Isus. Pe de
continuând apoi toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus şi
prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Cor 1.2; 6.10,11; Ioan 17.17; 1 Ioan 1.7; 1
Pt 1.2). Este opusă voii lui Dumnezeu folosirea alcoolului (Ef 5.18; Pv
20.1; 23.20,30; Isaia 5.11,12; Luca 21.34) şi fumatul distrug sănătatea
trupului, care e Templul Duhului Sfânt (1 Cor 6.19; Gal 5.19-21). 
   
12.  RUGĂCIUNEA  15.  CINA DOMNULUI
Este legătura directă a omului cu Dumnezeu şi expresia dorinţei după El.   Este instituită de Domnul Isus prin întemeierea noului legământ şi
Adevarata rugăciune este cea izvorâtă dintr-o inimă curată, şi nu învăţată reprezintă jerfa lui pentru omenire. Cei care participă la cină trebuie să ştie
pe de rost. Închinătorii adevăraţi se roagă în duh şi adevăr. Păcatele că vrednicia lor este în baza jerfei lui Isus, dar fiecare este dator să se
ascunse, când nu îi iertăm pe alţii, sau lucrul cerut care nu e după voia lui cerceteze pe el însuşi când ia cina. Actul cinei se poate oficia ori de cate ori
Dumnezeu, împiedică ascultarea rugăciunii de Dumnezeu. Biblia interzice e posibil, fară deosebire de zile sau date, se oficiază de slujitori investiţi
închinarea la sfinţi sau îngeri (Ioan 4.24; Iacov 5.16; Ps 32.3-5; Ap 19.10; pentru aceasta (Mt 26.26-29; 1 Cor 11.13-29). 
Col 2.18).   
  16.  SPĂLAREA PICIOARELOR
13.  POSTUL   În timpul cinei, Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor. El nu este doar
Abţinerea de la mâncare şi băutura de orice fel. El are ca scop însoţirea un obicei tradiţional al Israelului. Duhul Sfânt ne adevereşte că actul acesta
rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu. Adevăratul post e acela care trebuie practicat în semn de umilinţă, dragoste frăţescă şi conştient că este
izvoreşte din inima persoanei, şi nu acela care îi este impus. O impunere de un proces de purificare spirituală (Ioan 13.1-17; Fp 2.42; 1 Tim 5.10). 
posturi lungi şi istovitoare este contrară voii lui Dumnezeu. Mai presus  
decât postul prin care cineva îşi chinuieşte sufletul şi trupul este postul 17.  RUGĂCIUNEA PENTRU BOLNAVI ŞI UNGEREA CU
facerii de bine şi milosteniei (Is 58.6,7;).  UNTDELEMN
   Este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli  (Mc 6.12,13; Iac
14.  BOTEZUL ÎN APĂ 5.14,15). Biblia ne arată că bolile sunt cauzate de faptul că păcatul a intrat
 Biserica Penticostală are trei acte de cult: 1) Botezul în apă; 2) Cina în lume şi e posibil chiar daca cel bolnav nu a păcătuit, boala să fie ca
Domnului; 3) Spălarea picioarelor. “A boteza” vine de la “baptizo” al urmare a căderii primului om. Pentru cei care cred, vindecarea intră în
limbii greceşti, care înseamnă “a scufunda, a afunda, a înveli cu lichid”. acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia prevede
Botezul în apă este poruncit de Domnul Isus. Acest botez îl oficiază ca, în caz de boală, credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei,
păstorii bisericii, celor care cred şi vor a-L asculta  pe Dumnezeu. El este ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamna ca noi
simbol al morţii faţă de păcat şi al învierii la o viaţă nouă. Oricine crede combatem ştinta sau asistenţa medicală (Mt 8.16,17; Mc 2.15-17,18; Is
potrivit Evangheliei depline urmează această poruncă Biblică, cerâd să fie 38.21).  CAUZA PENTRU BOLI: 1) păcat; 2) atac al Diavolului; 3)
botezat. Se administrează în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, călcarea unor legi naturale; 4) o pedeapsă a Domnului; 5) bătrâneţea.  CĂI
printr-o singură scufundare în apă (Mt 28.19; Mc 16.16; Rom 6.3,4; Fp DE VINDECARE: 1) naturală: adică cu contribuţia noastră prin tratament,
10.47). Copiii credincioşilor aduşi la binecuvântare (Mrc 10.13-16, Numeri odihnă (dar vindecarea numai de la Dumnezeu vine); 2) supranaturală:
6.22-27).  vindecarea prin intervenţia lui Dumnezeu  ca răspuns la rugăciune. 
DE CE TREBUIE SĂ NE BOTEZĂM?    
1. este poruncit Mt 28.19 şi este planul lui Dumnezeu pentru noi Lc. 18.  BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
7:30;2. ISUS s-a lasat botezat - Mt. 3:13-16;3. Dumnezeu a confirmat  Trebuie să facem o distincţie între Duhul Sfânt a treia persoană din
botezul lui ISUS - Luca 3:22;4. apostolii l-au practicat şi învăţat Fp Trinitate, şi botezul cu Duhul Sfânt (darul Duhului Sfânt). La pocăinţă sunt
2.38,41 ; 16.33 ; 19.1-6.  chemaţi cei nemântuiţi spre a sluji Domnului (Fp 17.30), pe când botezul
cu Duhul Sfânt e îmbrăcarea celor născuţi din nou (deja mântuiţi) cu putere
de sus (Lc 24.48,49; Fp 1.8). E o experienţă unică deosebită de pocăinţă şi
naştere din nou (numai după ele). Semnul iniţial al botezului cu Duhul
Sfânt este vorbirea în alte limbi (Fp 2.1-4; 10.44-46; 19.1-6). Vorbirea
aceasta în limbi (ca dar al Duhului Sfânt) este o vorbire fluentă, curgătoare
şi inteligibilă, cel care vorbeşte este pe deplin conştient; nu este în stare de
transă sau extaz. Botezul cu Duhul Sfânt este o imbrăcare cu putere de sus
pentru a face voia lui Dumnezeu, cu pace lăuntrică şi o bucurie de
nedescris, cu curaj deosebit de a mărturisi. Acest botez trebuie cerut şi
aşteptat într-o viaţă sfântă şi curată (Mt 3.11; Fp 1.4,5,8; 2.4; 19.1-6; 1 Tes
5.19; Gal 5.16).  aceluiaşi corp spiritual. Dintre aceşti slujitori fac parte: păstorii, prezbiterii
 
19.  ROADA DUHULUI SFÂNT
 Recolta unei vieţi sfinte. După ce am devenit copiii lui Dumnezeu, trebuie
să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt. Acolo unde nu este roada Duhului
Sfânt nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu nici daruri sau lucrare
adevarată a Duhului Sfânt. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei
cu Dumnezeu (Gal 5.22,23; 1Cor 13.1-3; Mt 7.20; 1Iona 2.9-11).  
 
20.   DARURILE DUHULUI SFÂNT
 Darurile Duhului sunt împărţite după voia Sa şi ele nu sunt abilităţi
ereditar trasmise (1Cor 12.11). Darurile ajută la propovăduirea
Evangheliei. Nu toţi credincioşii primesc aceleaşi daruri, însă toţi sunt
chemaţi la a le dori şi a umbla pe calea cea mai alesă, a dragostei. Roada
Duhului depinde de noi sau trebuie neapărat să o avem pentru a fi siguri că
suntem mântuiţi, pe când darurile le primim după voia Duhului Sfânt
pentru zidirea bisericii, nu pentru slava sau câştigul celui ce le are (1Cor
12.8-11; 28-31; 13.1-3; 14.12,33,39,40; Ev 2.4; Rom 12.6). Chiar dacă în
vremurile din urmă vor fi mulţi prooroci mincinoşi (Mt 24:11) asta nu
exclude existenţa celor adevăraţi care lucrează şi azi după rânduiala
exprimată in cap. 12-13-14- din 1Cor.  3.6-16); 3) lăcomia de orice fel (1Cor 5.11); 4) desconsiderarea autorităţii
 
21.  BISERICA LUI DUMNEZEU
 Este întemeiată de Domnul Isus. Ea îi cuprinde pe credincioşii tuturor
timpurilor, care L-au urmat cu credinţă şi pocăinţă. Înfierea în Biserica
adevărată o face Duhul Sfânt, prin naşterea din nou. Termenul de biserică
are două sensuri: 1) biserica locală; 2) biserica universală (1Cor 1.2).
Capul Bisericii este de a vesti Cuvântul şi a realiza aplicarea principiilor
Împărăţiei lui Dumnezeu între oameni (Ef 1.22,23; 5.23-25; Fp 20.28; Ev
12.23; Mc 16.15-20; Rom 14.17). Intrarea în biserică se face în urma
pocăinţei şi a botezului în apă. 
 
22.  SLUJBELE DUHOVNICEŞTI ÎN BISERICĂ
 Dumnezeu a rânduit în biserică diferiţi slujitori care, măcar că se
deosebesc prin serviciul pe care îl fac, aparţin alături de ceilalţi credincioşi
şi diaconii. Cei aleşi în aceste slujbe trebuie să fie conştienţi, ei şi biserica,
sunt chemaţi de Domnul. De asemenea trebuie să aibă calităţi deosebite.
Înainte de a fi puşi în lucrare, ei trebuie să fie ordinaţi prin punerea
mâinilor şi rugăciune (Ef 4.11; 1Cor 12.12-30; 1Tim 3.1-13; 4.14; 5.17; Ev
13.17; 1Tes 5.12; Ez 3.17). Orice alte posibile “ordinări sau investiri” sunt
in afara Bibliei şi deci neacceptate şi condamnate. 
 
23.  DISCIPLINA ÎN BISERICĂ 
Fiecare membru este dator şi obligat să primească tot felul de îndemnuri,
mustrări şi chiar punere sub disciplină, în cazul când se abate de la morala
bisericii şi de la învăţătura sănătoasă a Evangheliei depline. Scopul
disciplinei în biserică este să-l ridice pe cel căzut sufleteşte şi să menţină în
biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea şi legătura frăţească
(Mt 18.15-18-; 1Tes 5.14,15; 2Tes 3.14,15). După ce s-a încercat totul
pentru însănătoşirea unui membru căzut în păcat şi când el nu mai prezintă
nici o garanţie de viaţă spirituală, biserica e datoare să-l excludă din sânul
ei. Prin excludere, el pierde calitatea de membru. ABATERI CE IMPUN
MĂSURI DISCIPLINARE: 1) morale: minciuna, furt, beţie, desfrâu,
crimă (Rom 1.28-32; Gal 5:17-19, 1Cor 5.1-3); 2) viaţa dezordonată (2Tes
bisericii şi lucrătorilor ei (Lc. 16.31; 1Tes 5.12,13; Ev. 13.17); 5) absenţa
îndelungată de la viaţa bisericii (Ev. 10.21); 6) dezbinătorii care lovesc în
unitatea biserici (Fap. 20.29,30; 1Ioan 2.19; Tit 3.9,10); 7) învăţături false
(1Ioan 4.1-6; 2Ioan 7; Gal. 1.9; 2Tes. 2.16-18). Pe cel care se căieşte din
toată inima de abaterile sale şi comunitatea are dovezi că s-a îndreptat, că a
fost iertat de Domnul pentru faptele sale, că se supune tuturor rânduielilor
şi cere să fie reprimit, comunitatea îl poate reprimi. La reprimire, starea sa
trebuie examinată cu multă atenţie.  lumea,n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri,
 
24.  DĂRNICIA
 Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci doar administratorii
lui Dumnezeu (Ps 24.1; 1Cor. 6.19,20). Dărnicia este o reacţie absolut
normală faţă de iubirea lui Dumnzeu. Ea e o rânduială biblică în baza
căreia fiecare credincios este dator să susţină biserica şi lucrarea Domnului
(1Cor. 16:1; Ev. 7.4-10). Exemplul oamenilor, chiar înainte de Legea
Vechiului Testament (Gen. 14.20), în timpul Vechiului Testament (Mal.
3.8-10), şi evident al Domnului Isus (Mt 23.23) sunt suficiente pentru cei
ascultători. Învăţăturile Noului Testament arată foarte clar că lui
Dumnezeu îi aparţinem cu totul şi că adevăraţi Lui copii au oferit cel puţin
a zecea parte din tot venitul lor (Gal. 6.6-8; 1Cor. 16.2; 2Cor. 8.1-8; 9.7;
Fp. 20.35; Lc 6.38). Dărnicia nu substitue roada Duhului ci e dovadă a
maturităţi spirituale şi un izvor de binecuvântare pentru cel credincios.  Nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri.
 
25.  DUMINICA - ZIUA DOMNULUI
 În această zi, fiecare credinicos este dator să participe la servicile divine
ale bisericii locale, pentru a primi zidirea sufletească. Aşa după cum lucruri
vechi testamentare erau “umbra lucrurilor viitoare” şi aveau să fie
implicate în persoana şi lucrarea Domnului Isus, tot aşa Sabatul (Ez. 20.12)
indică spre odihna care se primeşte prin credinţa în Domnul Isus.
Duminica, Isus a înviat din morţi, şi biserica primară se strângea pentru
serviciile divine (Ioan 20.19-26; Fp 2.1; 20.7; 1Cor 9.27; Ev. 4.1). 
26.  SIMPLITATEA 
Biblia ne învaţă să fim cumpătaţi şi cuviincioşi în toate lucrurile.
Credincioşii trebuie să urmarească a fi un exemplu pentru societatea în
care trăiesc în toate compartimentele vieţi (Rom 12.1,2; Iacov 4.4; 1Cor.
9.27; Tit 2:11-13).Conform Sfintelor Scripturi noi nu avem dreptul de a
critica sau judeca rânduielile altor Biserici (Marcu 9:38-40). 
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a
socotit ca neprihănire.”Romani 4:3
În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni
care se capătă prin credinţă.Romani 4:13
 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.Galateni
3:7 Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în
Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.Galateni
3:14 
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe
Dumnezeu,şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul
lui Dumnezeu.”Iacov 2:23
 Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Ilie, Isaia, Ieremia, Ioan Botezătorul,
Apostoli (ucenici Domnului), Pavel şi mulţi alţi. Au crezut au avut
credinţă că ce a spus Dumnezeu este sfânt Nu au nesocotit cuvântul lui
DumnezeuAu ascultat întocmai porunca lui Dumnezeu Şi au fost
socotiţi neprihăniţi. 
DOAR.
Să ne dea Domnul credinţă. 
A Domnului să fie slava în veci de veci.
AMIN.