Lucrarea de laborator Nr.

11

Determinarea componentei orizontale a induc iei câmpului magnetic al

P mântului

Scopul lucr rii: Studiul elementelor câmpului magnetic terestru i determinarea componentei
orizontale a induc iei câmpului magnetic al P mântului cu ajutorul busolei de tangente.
Aparate i accesorii: busola de tangente, ampermetru, reostat, surs de curant continuu,
întrerup tor, comutator, fire de conexiune.
Teoria: vezi p. 1.2.

1.2. Câmpul magnetic în vid. Induc ia câmpului magnetic

Se tie c sarcinile electrice fixe interac ioneaz între ele cu for e determinate de legea lui Coulomb.
Ac iunea unei sarcini asupra alteia se transmite prin spa iu cu vitez finit prin intermediul câmpului
electromagnetic.
La începutul secolului XIX s-a stabilit c interac ioneaz între ele i sarcinile în mi care, adic
curen ii electrici. Curen ii electrici paraleli se atrag, iar curen ii antiparaleli se resping. S-a constatat c
ac iunea unui curent asupra altuia de asemenea se transmite prin spa iu cu o vitez finit . For a de
interac iune magnetic difer prin natura sa de cea coulombian . Purt torul acestei interac iuni este o
form a materiei numit câmp magnetic, iar îns i interac iunea este numit interac iune magnetic .
Orice sarcin electric în mi care (curent electric) constituie o surs de câmp magnetic.
Prezen a câmpului magnetic într-un loc în spa iu poate fi descoperit dup for ele, cu care acesta
interac ioneaz asupra unui conductor parcurs de curent sau asupra unui ac magnetic introdus în acest loc.
Pentru investigarea câmpului magnetic e mai comod s se foloseasc curentul de prob care
reprezint un conductor plan închis (o spir sau bucl ) parcurs de curent, de dimensiuni mici în
compara ie cu distan a pân la curen ii care genereaz câmpul magnetic. Orientarea acestei bucle de
curent este caracterizat de sensul pozitiv al normalei la planul spirei, sens legat de sensul curentului prin
regula urubului sau burghiului drept: dac vom a eza burghiul perpendicular pe planul buclei de
curent i-l vom roti în sensul curentului electric, atunci sensul de înaintare al burghiului va fi sensul
normalei pozitive (fig. 1.6).
Introducând bucla de curent în câmpul magnetic, vom observa c orienteaz bucla astfel, ca
normala ei pozitiv s fie îndreptat într-un anumit sens (fig. 1.7).

Fig. 1.6 Fig. 1.7

Vom considera acest sens al normalei drept sens al câmpului magnetic în câmpul dat. Drept sens al
câmpului magnetic poate fi luat de asemenea sensul for ei care ac ioneaz asupra polului nord al acului
magnetic situat în punctul dat. Asupra polului nord i polului sud al acului magnetic ac ioneaz for e
egale în m rime i opuse ca sens. Acest cuplu de for e rote te acul magnetic astfel, ca axa lui ce une te
polul sud cu polul nord s coincid cu sensul câmpului magnetic.
Bucla de curent poate fi folosit i pentru descrierea cantitativ a câmpului magnetic. Din faptul c
bucla este orientat de câmpul magnetic, rezult c asupra ei ac ioneaz un moment de rota ie M care
depinde:
1. de locul din câmp unde se afl bucla;
2. de intensitatea curentului I prin bucl i de aria buclei;
3. de pozi ia buclei.
1
 În urma varia iei orient rii de curent momentul de rota ie M poate varia de la zero pân la o
valoare maxim :
M max = BIS , (1.3)
unde B este un factor de propor ionalitate. M rimea fizic definit de produsul IS se nume te moment
magnetic. Prin urmare:
M max = Pm B . (1.4)
Dac în punctul dat al câmpului magnetic vor fi plasate consecutiv bucle de curent cu diferite
momente magnetice, atunci asupra lor vor ac iona momente mecanice diferite. Îns raportul M max / Pm
este unul i acela i pentru toate circuitele i deci poate servi drept caracteristic a câmpului magnetic:
M
B = max . (1.5)
Pm
M rimea B se nume te induc ie a câmpului magnetic (sau induc ie magnetic ). Induc ia
magnetic este o m rime vectorial .
Induc ia magnetic într-un punct al câmpului magnetic omogen este numeric egal cu m rimea
maxim a momentului de rota ie care ac ioneaz asupra unei bucle de curent cu momentul magnetic
unitar, când normala dus la bucl este perpendicular pe direc ia câmpului magnetic. Unitatea de
induc ie magnetic în sistemul SI este tesla (T).
Induc ia magnetic B poate fi definit , de asemenea, folosind legea lui Ampere F = I l B sau [ ]
expresia pentru legea lui Lorentz
[ ]
F = q vB . (1.6)
Ca i cîmpul electric, cîmpul magnetic poate fi reprezentat grafic cu ajutorul liniilor de induc ie
magnetic , care sînt tangente în fiecare punct la direc ia vectorului B . Num rul liniilor ce str bat unitatea
de arie a unei suprafe e dispus normal pe linii se alege ca s fie egal numeric cu modulul induc iei B în
locul unde se afl acea suprafa . În felul acesta, dup imaginea liniilor B se poate stabili direc ia i
m rimea induc iei câmpului magnetic în diferite puncte din spa iu.
Dar, spre deosebire de liniile intensit ii câmpului electrostatic, liniile de induc ie magnetic sunt
linii închise. Câmpurile care au o astfel de proprietate se numesc câmpuri rota ionale sau turbionare.
Deci, cîmpul magnetic este un câmp turbionar spre deosebire de câmpul electrostatic, care este un câmp
poten ial).
Dac induc ia câmpului magnetic are acela i modul, direc ie i sens în toate punctele din spa iu,
atunci câmpul magnetic se nume te omogen.
M rimea fizic scalar
dφ = BdS = BdS cos α = Bn dS , (1.7)
se nume te flux al vectorului induc iei magnetice (flux magnetic) prin suprafa a dS.
În formula (1.7) Bn = B cos α este proiec ia vectorului B pe direc ia normalei la suprafa , ( α este
unghiul dintre vectorii n i B ); dS = dSn este un vector, al c rui modul este egal cu dS, iar direc ia i
sensul lui coincide cu direc ia i sensul normalei pozitive n la suprafa . Unitatea de flux magnetic în
sistemul SI este veberul (Wb): 1Wb = 1T ⋅ m 2 .
Pentru un câmp magnetic omogen i o suprafa plan dispus perpendicular pe vectorul B avem
Bn = B = const. i
φ B = BS . (1.8)
La varia ia fluxului magnetic prin suprafa a m rginit de un conductor închis, în acesta apare o
tensiune electromotoare t. e. m. de induc ie. Acest fenomen se nume te induc ie electromagnetic .
Conform legii lui Faraday, tensiunea electromotoare de induc ie este propor ional cu viteza varia iei
fluxului magnetic
ε i = −dφ / dt . (1.9)
Fenomenul induc iei electromagnetice st la baza multor metode experimentale de m surare a
m rimilor fizice, cum este, de exemplu, m surarea induc iei câmpului magnetic al unui solenoid cu
ajutorul galvanometrului balistic sau al oscilografului.

2
 1.3. Legea lui Biot – Savart – Laplace
În 1820 fizicienii J. Biot i F. Savart au efectuat cercet ri asupra câmpurilor magnetice generate în
aer de curen i de diferite forme. Ei au stabilit c induc ia câmpului magnetic al unui conductor parcurs de
curent într-un punct din spa iu este propor ional cu intensitatea curentului i depinde de forma i
dimensiunile conductorului, precum i de pozi ia acelui punct fa de conductor.
Savantul francez P. Laplace, analizând rezultatele experimentale
ob inute de c tre Biot i Savart, a stabilit c induc ia câmpului magnetic generat de orice conductor
parcurs de curent poate fi reprezentat ca o sum vectorial (o suprapunere) a induc iilor câmpurilor
generate de diferite por iuni elementare ale conductorului. Pentru induc ia magnetic a câmpului produs
de elementul de conductor cu lungimea dl parcurs de curent Laplace a ob inut formula

dB =
[ ]
µµ 0 I dl r
, (1.10)
4π r 3

unde: µ este permeabilitatea magnetic a mediului (pentru aer µ = 1 ); µ 0 = 4π ⋅ 10 −7 H / m - constanta

magnetic ; I – intensitatea curentului; dl - este un vector, al c rui modul coincide cu lungimea dl a
por iunii de conductor, iar sensul lui este sensul curentului electric din conductor; r - raza vectoare dus
din elementul de curent spre punctul, în care se determin dB ; r – modulul acestui vector.
Rela ia (1.10) poart denumirea de legea Biot –Savart – Laplace. Din (1.10) rezult c vectorul de
induc ie magnetic dB este orientat perpendicular pe planul, în care se afl vectorii dl i r .
Direc ia i sensul vectorului dB se determin dup regula burghiului drept (fig. 1.8).

dl

Fig. 1.8 Fig. 1.9

Pentru modulul dB legea Biot –Savart – Laplace se scrie sub forma

µ Idl sin θ
dB = 0 , (1.11)
4π r2
unde θ este unghiul dintre vectorii dl i r .
S determin m induc ia câmpului magnetic în centrul unei spire circulare (curent circular) de raz R
parcurs de curentul I (fig. 1.9).
Conform legii lui Biot –Savart – Laplace, induc ia dB a câmpului, generat de elementul dl al spirei
parcurse de curent, în punctul 0 este dat de formula (1.11).
În cazul considerat raza vectoare r este perpendicular pe por iunea elementar de spir dl i are
modulul egal cu raza spirei. Deci, sin θ = 1 i r = R . A adar,
µ Idl
dB = 0 2 . (1.12)
4π R
Deoarece vectorii dB ai câmpurilor magnetice create în punctul 0 de toate por iunile elementare
dl ale spirei au aceea i direc ie i acela i sens, fiind orienta i perpendicular pe planul figurii “de la noi”
(vezi regula urubului cu filet de dreapta) , suma vectorial a lor se reduce la suma aritmetic , adic

2π R 2 πR
µ I
B = dB = 0 2 dl . (1.13)
0
4π R 0

3
 De aici ob inem formula pentru induc ia câmpului magnetic în centrul unei spire circulare parcurs
de curent:
µ I
B= 0 . (1.14)
2R
Dac curentul circular const din N spire de aceea i raz a ezate una lâng alta, atunci induc ia câmpului
magnetic în centrul lor va fi

µ 0 NI
B= . (1.15)
2R

Montajul experimental i metoda de m surare

P mântul în ansamblu reprezint un magnet enorm. În orice punct al spa iului din jurul P mântului
i pe suprafa a lui se observ ac iunea for elor magnetice. Aceasta înseamn c în spa iul din jurul
P mântului exist câmp magnetic. Liniile de induc ie ale acestui câmp sunt reprezentate în fig. 1.15.
Existen a câmpului magnetic în orice loc de pe P mânt poate fi stabilit cu ajutorul acului magnetic.
Dac vom suspenda acul magnetic de un fir l (fig.1.16) astfel, ca punctul de suspensie s coincid cu
centrul de greutate al acului, atunci acul se va instala în direc ia tangentei la linia de câmp, adic în
direc ia vectorului B al câmpului magnetic terestru.
În emisfera nordic extremitatea de nord a acului este înclinat spre P mânt, acul formând cu
orizontul un unghi β , numit unghi de înclina ie magnetic . Planul vertical, în care se afl acul
magnetic, se nume te plan al meridianului geomagnetic.
Planele tuturor meridianelor geomagnetice se intersecteaz dup dreapta NS. Liniile de intersec ie
ale acestor plane cu suprafa a terestr se întrunesc în polii magnetici N i S.

Fig. 1.15 Fig. 1.16

Polii magnetici nu coincid cu polii geografici i de aceea acul magnetic nu se orienteaz de-a lungul
meridianului geografic. Unghiul dintre meridianul geomagnetic i cel geografic se nume te declina ie
magnetic α în locul dat.
Vectorul B al induc iei câmpului al P mântului poate fi descompus în dou componente:
componenta orizontal B0 i componenta vertical B z . Dup unghiurile de înclina ie i declina ie i
componenta orizontal B0 se poate determina m rimea i direc ia induc iei totale a câmpului magnetic al
P mântului în locul dat. Dac acul magnetic se poate roti liber numai în jurul unei axe verticale, atunci
sub ac iunea componentei orizontale el se va a eza în planul meridianului geomagnetic.
Componenta orizontal B0 , înclina ia magnetic β i declina ia magnetic α se numesc elemente
ale magnetismului terestru.
Studiul câmpului magnetic al P mântului, adic al geomagnetismului are o deosebit importan
tiin ific i practic . În prezent se aplic pe larg în practic metodele geomagnetice de explorare a
z c mintelor de minereu de fier.
Pentru m surarea componentei orizontale a induc iei câmpului magnetic al P mântului, vom folosi
aparatul numit busol de tangente ori galvanometru de tangente.(GT)
Galvanometrul de tangente reprezint o bobin plan de raz R cu N spire a ezate vertical. În
centrul bobinei este situat un mic ac magnetic, care se poate roti liber în jurul axei verticale.
În absen a curentului prin bobina busolei GT acul se a eaz în meridianul magnetic al P mântului.
Rotind bobina în jurul axei verticale, se poate face ca planul ei s coincid cu planul meridianului
geomagnetic. Dac prin bobin circul un curent electric, atunci apare un câmp magnetic, orientat
4
perpendicular pe planul bobinei. În acest caz asupra acului vor ac iona dou câmpuri magnetice
perpendiculare între ele: câmpul magnetic al curentului
µ NI
B= 0 (1.15)
2R
i componenta orizontal a câmpului magnetic al P mântului B0 (fig. 1.17).

Fig. 1.17

Ca rezultat, acul va devia cu un unghi ϕ , adic se va orienta în direc ia rezultantei B ′ . Din figur se
vede c B0 = B / tgϕ sau, inând seama de (1.15):
µ NI B N ⋅I
B0 = 0 . Luând în considerare rela ia H = 0 putem scri H 0 = (1)
2 R ⋅ tgϕ µ0 2 R ⋅ tgϕ

Modul de lucru
Circuitul de m surare este reprezentat în schema din fig.1.18.
1. Se instaleaz planul bobinei busolei de tangente în planul meridianului magnetic al P mântului. În
acest scop se sl be te urubul care fixeaz bobina pe suport i, rotind bobina în jurul axei verticale, se
face ca direc ia acului magnetic s fie în planul bobinei. Totodat un cap t al acului magnetic trebuie
s indice zero de pe scala busolei.
2. Se cupleaz tensiunea cu ajutorul întrerup torului “Re ea”. Cu ajutorul reostatului R se alege
intensitatea curentului I din circuit (în concordan cu profesorul).
3. Se m soar unghiul de devia ie a acului ϕ 1 .
4. P strând aceea i intensitate a curentului, se schimb cu comutatorul K sensul curentului. Ca urmare
sensul vectorului B se schimb în opus, iar acul va devia în sens opus cu un unghi ϕ 2 .
5. Se repet experien a pentru alte valori ale intensit ii curentului de cel pu in trei ori.
ϕ + ϕ2
6. Se calculeaz ϕ med = 1 i tgϕ med , apoi dup formula (1) se determin componenta orizontal a
2
intensit ii (sau a induc iei) câmpului magnetic al P mântului.
7. Rezultatele m sur rilor i calculelor se trec în tabelul de mai jos.
8. Se calculeaz eroarea determin rii componentei orizontale H 0 ( B0 ) i se scrie rezultatul final sub
forma H 0 = H 0 med ± ∆H 0 (B0 = B0 med ± ∆B0 ) .

Fig. 1.18
I ϕ1 ϕ2 ϕm tgϕ m H0 ∆H 0 ε H 0 ± ∆H 0

1
2

5
 3
Med.

Întreb ri de control
1. Ce m rimi fizice caracterizeaz câmpul magnetic al P mântului?
2. Cum se orienteaz acul magnetic în câmpul magnetic al P mântului?
3. Ce se nume te induc ie a câmpului magnetic?
4. Formula i legea lui Biot – Savar – Laplace. Cum se poate determina direc ia i sensul vectorului dB ?
5. Deduce i formula (1.15).
6. Explica i construc ia i principiul galvanometrului de tangente.
7. S se deduc formula (1).
8. S se deduc formula pentru calculul erorilor lui B0.
9. Demonstra i c valoarea relativ pentru componenta orizontal a induc iei câmpului magnetic al
P mântului este minim atunci, când unghiul de devia ie a acului magnetic fa de meridianul
magnetic este 45º.