În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el
îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite situaţii care îl apropie de realităţile înconjurătoare. Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ face ca elevul să înveţe cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsuri. După un anumit timp, în cadrul activităţilor didactice, traiectoria concentrării coboară la toţi elevii: aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creşterea curbei oboselii. Monotonia, produsă de formele stereotipe, produce plictiseală care influenţeaă la rândul său, dorinţa de a învăţa, interesul şi atenţia elevilor. Dacă devine o stare permanentă această împovărare, îndeosebi la clasele mici se poate transforma într-un invincibil refuz de a învăţa. Jocul didactic poate fi folosit cu succes scontat în captarea atenţiei elevilor, pe tot parcursul activităţii didactice contribuind la înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
* Completând corect jocul, vei afla pe verticală denumirea ştiinţifică a învelişului
pământului. A 1. Casă de odihnă pe munte 2. Sunt presărate pe pajiştile din păduri 3. A îmblânzit animalele 4. A fost păcălit de vulpe 5. N-a vrut să-l ajute pe greiere 6. Nu e moartă 7. Ţeposul din pădure B 8. Sfârşit de toamnă!