C.

1
1. Sisteme de coordonate.
SISTEMUL DE COORDONATE UNIVERSAL WCS( world coordinate
system) – este un sistem de axe de coordonate rectangular, având originea în
colţul stânga-jos al ecranului, axa OX orientată spre
dreapta, axa OY orientată în sus, axa OZ
perpendiculară pe OX , OY şi având sensul dinspre
ecran spre utilizator.
SISTEMUL DE COORDONATE DEFINIT DE
UTILIZATOR UCS (user coordinate system) – originea
şi direcţiile axelor X,Y,Z pot fi mutate, rotite sau
chiar aliniate cu obiectele desenului, axele rămânând
perpendiculare între ele. Comanda UCS permite
poziţionarea originii sistemului de axe oriunde în
planul bidimensional sau tridimensional, alegând
punctul faţă de care se raportează desenul.
 Comanda UCS
• Origin - specifică o nouă coordonată X,Y sau
Z a punctului origine;
• 3point - permite stabilirea axelor X, Y prin
specificarea originii şi a unui punct pe fiecare
axă;
• OBject - defineşte un sistem de coordonate pe
baza unui obiect selectat;

Bara de instrumente corespunzătoare comenzii UCS

•Z - roteşte axele X,Y în jurul axei Z;

•Prev - determină revenirea la sistemul UCS anterior. Se pot reface
ultimele 10 UCS folosite;
•Restore – reface un sistem UCS denumit anterior;
•Save – stochează sistemul UCS curent, folosind numele specificat.
•Del – şterge un sistem UCS stocat;
 •<World> - stabileşte ca şi sistem UCS curent sistemul WCS.
 Comanda UCSICON
•On - activează pictograma UCS;
•OFF – dezactivează pictograma UCS;
•All – aplică modificările pictogramei UCS în toate ferestrele de
vizualizare;
•Noorigin – afişează pictograma UCS în colţul stânga–jos al ferestrei de
vizualizare;
•ORigin - afişează pictograma UCS în punctul (0,0) al sistemului UCS
curent.
În AutoCAD există patru modalităţi de introducere a coordonatelor unui
punct.
▫ Utilizarea coordonatelor absolute : sunt măsurate totdeauna faţă de
origine(0,0,0), se introduc de la tastatură, scriind valorile pentru axele X,Y sau
X,Y,Z (separate prin virgulă). La introducerea coordonatelor polare , modul de
introducere este distanţă<unghi (Ex. 25<150 unghiurile se măsoară în sens
invers acelor de ceasornic). Dacă liniile care alcătuiesc un obiect nu sunt
ortogonale, desenul este greoi, lipsit de precizie.
▫ Utilizarea coordonatelor relative: specifică poziţia faţă de ultimul
punct desenat, este o metodă mai directă şi poate fi utilizată atât pentru
coordonate rectangulare cât şi polare. Coordonatele relative pot fi diferenţiate
faţă de cele polare prin simbolul @ care precede valorile introduse.
▫ Introducerea directă a distanţe: se poate specifica direcţia şi distanţa
celui de-al doilea punct faţă de primul punct.
▫ Afişarea coordonatelor: fereastra de afişare a coordonatelor este
prezentă în colţul stânga jos.
2. Configurarea facilităţilor de desenare.
 AutoCAD include anumite facilităţi (Drawing Aids) care ajută la crearea
unor desene precise:
 • Ortho – acest mod ajută la desenarea liniilor ortogonale, cursorul se
deplasează fie vertical fie orizontal ( se poate activa/dezactiva apăsând
F8);
• Solid Fill (FILL) – opţiunea stabileşte dacă anumite obiecte au şi
conţinut, nu numai contur;
• Quick Text (QTEXT) – înlocuieşte elementele de text din desene cu
casete goale, indicând conturul obiectelor tip text. Reduc operaţiile de
regenerare (REGEN) şi redesenare (REDRAW);
• Blips (BLIPMODE) – controlează afişarea marcajelor temporare;
• Highlight (HIGHLIGHT) – permite evidenţierea obiectelor selectate;
• Groups – activează sau dezactivează modul de selectare Group,
selectarea unui obiect dintr-un grup va duce la selectarea întregului grup
de obiecte;
• Hatch – dacă opţiunea este activată, selectarea unei haşuri asociative
determină şi selectarea obiectelor de contur.
 Snap (Salt) – când această opţiune este activată , cursorul în cruce este

forţat să se deplaseze de-a lungul şi de-a latul unei reţele de puncte de salt
invizibile. Se poate stabili pasul pe X, Y. Opţiunile Snap Angle, X Base, Y
Base controlează unghiul de rotaţie al grilei faţă de sistemul UCS curent şi
coordonatele originii reţelei de salt. Se activează sau dezactivează cu F9, ctrl +
B sau de pe bara de stare.
  Grid (Grilă) – pe lângă reţeaua de puncte invizibile se poate folosi şi o
reţea de puncte vizibile pe suprafaţa de desenare. Când este activată, punctele
grilei devin vizibile, fiind spaţiate conform X Spacing şi Y Spacing. De obicei
reţeaua Grid se corelează cu reţeaua Snap. Se activează sau dezactivează cu F7,
ctrl +G sau de pe bara de stare.
 Isometric Snap/Grid (grile izometrice) – ajută la crearea desenelor
bidimensionale izometrice.
 Osnap (DDOSNAP) (salturile la obiecte) – aceste moduri sunt folosite

pentru identificarea simplă şi directă a punctelor cheie corelate cu obiectele

desenului. Pentru activarea meniului pop-up al cursorului se ţine apăsat shift şi
se apasă butonul dreapta de la mouse. Dacă se activează bara cu instrumente
Osnap, aceasta poate fi afişată atât vertical cât şi orizontal.
Versiunea AutoCAD 14 ŞI 2000 prezintă 13 moduri Osnap, dintre care se
amintesc:

• Center – găseşte centrul unui cerc sau arc de cerc;

• Endpoint - găseşte capătul unei linii sau unui arc;
• Insertion – găseşte punctul de inserare al obiectelor tip text sau bloc;
• Intersection – localizează intersecţia dintre două linii, arce, cercuri
sau orice combinaţii ale acestora;
• Midpoint – găseşte punctul median al unei linii sau al unui arc;
 • Nearest – găseşte punctul aparţinând unui obiect care se află cel mai
aproape de punctul selectat;
• Node – localizează un punct;
• Perpendicular - returnează punctul de intersecţie al obiectului
selecta cu o linie perpendiculară pe acel obiect, coborâtă în punctul
curent;
• Quadrant – Găseşte pe un cerc sau un arc de cerc punctul cel mai
apropiat situat la 0,90,180,270 de grade faţă de sistemul UCS;
• Tangent – găseşte punctul aparţinând cercului sau arcului selectat,
care împreună cu punctul curent determină tangenta la obiectul respectiv;
Tracking – specifică poziţia unui punct faţă de alte puncte ale desenului,
prin deplasări pe direcţii ortogonale.
AutoCAD furnizează deasemenea două tipuri de linii care pot fi folosite
ca şi linii ajutătoare:
 XLINE - creează drepte infinite, pot fi desenate în poziţie orizontală,
verticală, înclinate.
 RAY - creează semidrepte infinite, pot fi deasemenea desenate în poziţie
orizontală, verticală, înclinate.

3. Configurarea mediului de desenare în AutoCAD

 După lansarea programului, pe ecran apare caseta de dialog start up cu
opţiuni, care oferă asistenţă pentru începerea sesiunii de desenare.
 Open a Drawing – dacă se vrea deschiderea unui desen existent;
 Start from Scratch – se foloseşte o configuraţie prestabilită pentru începerea unui desen
nou;
 Use a Template – se folosesc fişiere cu şabloane ( conţine diferite formate şi
elemente grafice , cum ar fi indicatorul ) .

 Use a Wizard – se foloseşte un “vrăjitor” pentru configurarea noului fişier,

existând posibilitatea de configurare rapidă (quick setup) sau configurare
avansată (advanced setup).

Descrierile pentru fiecare opţiune sunt:

• pasul 1 – unităţi de măsură; (quick setup)
• pasul 2 – unghiuri;
• pasul 3 - măsurarea unghiurilor;
• pasul 4 – sensul de măsurare a unghiurilor;
• pasul 5 – stabilirea formatului (suprafeţei) utilizate; (quick setup).
 La utilizarea “vrăjitorului” Advanced Setup se va întâlni conceptul de
spaţiu hârtie şi de spaţiul model.
Spaţiul hârtie este un instrument compoziţional cu două dimensiuni

(spaţiul delimitat cu linie punctată), oferă un mod de lucru 2D în care se pot

crea viewporturi (zone de vizualizare) pentru obiectele din spaţiul model.
 Spaţiul model este un mediu tridimensional în care se pot crea obiecte 2D
sau 3D (modele) ce alcătuiesc desenul (spaţiul delimitat cu linie groasă).
4. Organizarea desenelor pe straturi
Orice obiect din AutoCAD are cel puţin trei proprietăţi, tip de linie,
culoare şi strat. Stratul (layer) este necesar pentru suprapunerea diferitelor
desene (părţi ale desenelor), pot fi făcute vizibile sau invizibile.

1-prin selecţia unui obiect face stratul pe care acesta se află să devină curent;
2-permite modificarea stratului; 3-permite îngheţarea, blocarea, tipărirea şi
ascunderea stratului; 4-controlul culorii stratului; 5-controlul tipului de linie;
6-grosimea tipului de linie; 7-controlul stilului de imprimare.
Un strat nou se creează fie introducându-se comanda layer, fie utilizându-
se meniul. La deschiderea meniului de selecţie se selectează new. În continuare
se va introduce numele stratului, iar la secţiunea Details se pot stabilii culoarea
liniei, grosimea şi tipul de linie(Linetype).
 Modificarea proprietăţilor unui obiect – modificarea proprietăţilor unui
obiect constă în modificarea stratului, tipului de linie şi a culorii, se
apelează cu DDModyify, din meniu sau cu Modify properties.
 Straturile pot fi blocate (lock) adică nu pot fi modificate şi pot fi îngheţate,
adică pot fi făcute invizibile, fie introducându-se comanda layer, fie
utilizându-se meniul.
 Utilizarea tipurilor de linii – AutoCAD pune la dispoziţie o multitudine de
linii, care pot fi folosite în desene. Astfel, pentru liniile întrerupte se poate
modifica factorul de scalare prin utilizarea comenzii LTSCALE. Valoarea
prestabilită este 1.000, iar prin introducerea unei valori cu de 1.5
segmentele liniei întrerupte vor fi cu 50% mai lungi.
Vizualizarea desenului.
Comanda de mărire a desenului sau a unei porţiuni din desen poate fi
accesată fie din meniul derulant (VIEW) fie din bara cu instrumente standard.

Există mai multe metode de mărire, conform submeniul ZOOM, precum şi de

panoramare a desenului, submeniul PAN. Tot aici se poate accesa şi fereastra cu "vedere de
ansamblu" (AERIAL VIEW).
Pentru desenele în spaţiu 3D, tot în meniul derulant (VIEW), se găsesc
modalităţile de vizualizare a proiecţiilor şi a vederilor spaţiale (Viewports,...,
3DOrbit).