Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (I)

„M-am hotărât să urmez calea Adevărului…”

Marele ghid spiritual PADMA-SAMBHAVA (în tibetană PADMA-

BYUN-GNAS), cunoscut şi sub numele de GURU RIMPOCHE
(Ghidul spiritual cel nespus de preţios) sau PADMAKARA (cel
născut din lotus), este una dintre cele mai renumite şi mai
venerate figuri ale spiritualităţii tibetane. Sub influenţa sa budismul
tantric a căpătat o importanţă covârşitoare în Tibet (comparativ cu
vechea tradiţie şamanică BON-PO, care era dominantă în „Ţinutul
zăpezilor” înaintea apariţiei învăţăturii budiste).

Acesta este doar unul dintre motivele pentru care maestrului

tibetan PADMA-SAMBHAVA i s-au atribuit o serie de nume
simbolice, cum ar fi: „Adevăratul Protector Divin”, „Lumina cea
Etern Neschimbătoare”, „Roata Inepuizabilă a Frumuseţii
Perpetue”, „Lotusul care Conţine Totul”.

A ajutat mii de fiinţe să atingă eliberarea spirituală

PADMA-SAMBHAVA a fost întemeietorul primei mănăstiri budiste din Tibet, mănăstirea SAMYE, iar
discipolii săi au format o şcoală de budism, care există şi în prezent, numită „RNYING MA PA” sau
altfel spus, „Bonetele roşii”.
 
Membrii acestei şcoli spirituale afirmă că PADMA-SAMBHAVA împreună cu alţi ghizi spirituali au
îngropat unele texte sacre (în tibetană, GTER-MA) în locuri tainice, urmând ca acestea să fie găsite de
către „descoperitorii de comori spirituale” (în tibetană, GTER-STON) atunci când va veni timpul ca
învăţăturile cuprinse în aceste texte sacre să fie revelate spre binele spiritual al omenirii planetare. Un
asemenea „descoperitor de comori” este întotdeauna o fiinţă dăruită, cu cele mai înalte aptitudini
spirituale, fiind de fapt o încarnare divină care se manifestă într-un anumit moment istoric. PADMA-
SAMBHAVA a influenţat în bine destinul spiritual al miilor de fiinţe, prin intermediul învăţăturilor
VAJRAYANA (tradiţia tibetană VAJRAYANA implică drumul foarte rapid, ca un fulger, către
Dumnezeu, ea fiind legată de Graţia Supremă, copleşitoare pe care CHINNAMASTA, ipostaziată aici
sub forma Supremei DAKINI, o oferă practic instantaneu, ca un „fulger”), şi în special, prin informaţiile
extraordinare conţinute în textele sale sacre, TERMA-ele.

Aşa cum afirmă tradiţia tibetană, acest mare ghid spiritual a fost o emanaţie a lui DHYANI BUDDHA
AMITABHA (care este, pentru cei familiarizaţi cu aceste noţiuni, conform aceleiaşi tradiţii
VAJRAYANA, Suveranul divin al Familiei de energii divine PADMA), care s-a manifestat astfel pentru a
ghida, plin de compasiune infinită, fiinţele umane să atingă starea de supremă eliberare spirituală.

S-a născut într-o floare de lotus

 
 Tot despre PADMA-SAMBHAVA, discipolii săi, care i-au fost
apropiaţi prin credinţa lor, prin profunda aspiraţie spirituală şi prin
uluitoarele puteri yoghine pe care ei le-au dobândit, afirmă că
PADMA-SAMBHAVA luminează 50 de lumi cu lumina emanată de
învăţăturile SUTRA-elor şi TANTRA-elor, el manifestându-se astfel
sub forma a opt manifestări Divine pentru a ghida spiritual fiinţele
din diferitele părţi ale lumii. În această direcţie, YESHE TSOGYEL,
cea care a fost iubita lui PADMA-SAMBHAVA şi una dintre cele
mai deosebite femei spirituale ale TIBETULUI, relatează despre o
viziune spirituală a sa în care ea a perceput o manifestare cosmică
a Ghidului său spiritual PADMA-SAMBHAVA numită „Imensul
Ocean (al Conştiinţei Divine) VAJRA.

Cu toate că există o biografie a lui PADMA-SAMBHAVA relatată în

unele cărţi contemporane, din ea se pot spicui relativ puţine lucruri
referitoare la faptele care ţin de istoricul existenţei sale, o mare
parte a conţinutului acestei biografii fiind constituit din mit, legendă sau alegorie de natură simbolică,
spirituală.

Astfel, această biografie de sorginte tibetană, descrie naşterea miraculoasă a marelui Ghid spiritual
PADMA-SAMBHAVA: „În ţinutul ORGYEN (după toate estimările, ţinutul ar corespunde acum zonei
unde se găseşte GAZNI, la N-V de KASHMIR, n.n.), pe lacul DANAKOSHA, se găsea o insulă pe care
a apărut o floare multicoloră de lotus.
 
Din înălţimile celeste ale paradisului său SUKHAVATI, BUDHA- AMITABHA a trimis din inima Sa
spirituală, strălucind de lumina Înţelepciunii Divine, un vajra cu 5 vârfuri (instrument ritualic folosit în
ceremoniile tantrice, simbolul Conştiinţei Trancendente şi al Căii spirituale, n.n.) care a căzut chiar în
centrul florii de lotus. În mijlocul acestui lotus a apărut în mod miraculos un minunat prunc, având cam
un an. O aură de lumină intens strălucitoare îi înconjura fiinţa angelică şi el avea toate semnele majore
şi cele minore ale unei fiinţe eliberate spiritual”.

A renunţat să fie rege

     
Urmăm firul legendar al biografiei marelui Ghid spiritual. În acea vreme, Indrabodhi, regele acelei ţări
nu avea copii. El îşi golise deja visteria, dăruind ofrande zeităţilor budiste şi făcând pomeni celor
sărmani. Ca o ultimă încercare de a-şi scăpa ţara de foamete şi sărăcie, el a pornit, împreună cu
ministrul său Krishnadara, într-o călătorie pe marele lac Danakosha spre a obţine de la NAGA-şi („regii
şerpilor”) o nestemată magică ce îndeplinea orice dorinţă (regăsim aici din nou o trimitere la
simbolistica tibetană a lotusului – PADMA, ca simbol al înţelepciunii de deasupra tuturor dorinţelor
gregare). La întoarcere, Krishnadara şi apoi regele Indrabodhi l-au întâlnit, în mijlocul unui lotus
complet înflorit, pe copilul cel minunat. Regele l-a considerat ca răspuns la rugăciunile sale de a avea
un fiu şi ca urmare, l-a luat la palat unde i s-a dat numele PADMAKARA, „Cel-Născut-din-Lotus”.

Prinţul a crescut, învăţând cu uşurinţă deprinderile regale, devenind un fin şi apreciat cunoscător al
poeziei, muzicii şi filosofiei; de asemenea, la lupte şi la alte sporturi regale nimeni nu îl egala. El s-a
căsătorit cu prinţesa Bhasadhara („Păstrătoarea luminii”) şi a condus regatul Orgyen-ului, în
conformitate cu preceptele DHARMA-ei (învăţăturii budiste). În
acel moment, aflat pe culmile puterii lumeşti şi cunoscând din plin
deliciile plăcerilor simţurilor, Cel-Născut-din-Lotus a realizat, în
urma apariţiei unor viziuni divine, natura iluzorie şi mereu
schimbătoare a tuturor lucrurilor lumeşti; totodată, el şi-a dat
seama că nu va putea să trezească spiritual şi alte fiinţe din
postura de rege al ţării, aşa că i-a cerut tatălui său adoptiv,
Indrabodhi, permisiunea de a renunţa definitiv la tron, permisiune
ce nu i-a fost acordată. Dar necesitatea divină a făcut ca, în scurt
timp, la curtea palatului său să se deruleze o serie de evenimente
în urma cărora prinţul PADMAKARA a fost acuzat pe nedrept de
moartea fiului unuia dintre miniştri. Astfel abdicarea sa de la tron
devine inevitabilă.
 
„Viaţa este precum roua ierbii”

La plecare, legenda afirmă că Cel-Născut-din-Lotus s-ar fi adresat

astfel mulţimii de oameni întristaţi, care-l conduceau: „Această
viaţă este efemeră, iar despărţirea de ea este inevitabilă. Viaţa se
desfăşoară asemenea spectacolului dintr-o mare piaţă: aici fiinţele umane se adună, petrecându-şi
timpul împreună, apoi, după un timp, ele se separă (datorită morţii).
De ce atunci vă faceţi atâtea probleme legate de această separare temporară? Aceasta este Roata
Lumii. Să renunţăm deci la durerea separării şi să ne fixăm gândurile doar asupra atingerii stării de
eliberare spirituală.
M-am hotărât să urmez calea Adevărului şi vă promit că voi pregăti calea şi pentru propria voastră
salvare din oceanul plin de iluzii al acestei lumi, în aşa fel încât să puteţi să vă alăturaţi mie mai târziu,
pe calea spirituală.
Până atunci, gândiţi-vă la faptul că trupul fizic nu este permanent; el este asemeni unei prăpăstii.
Gândiţi-vă, de asemenea, că nici respiraţia nu este permanentă, ea fiind asemeni unui nor. Mintea nu
este nici ea permanentă, ci este asemeni fulgerului. Viaţa nu este permanentă, ea este precum roua
iernii.”

PADMAKARA a mers mai întâi în cimitirele „Dumbrava Răcoroasă”, „Pădurea Veselă” şi „Sosaling”.
Acestea sunt primele dintre cele opt cimitire ale vechii Indii în care, unul după altul, Cel-Născut-din-
Lotus a practicat YOGA SOSANICA sau altfel spus, frecventarea cimitirelor – este una din cele 12
tehnici realizate de adepţii yoghini din Orient; prin această tehnică se urmăreşte ca practicantul să
înţeleagă cele trei fenomene principale specifice SANGSARA-ei (oceanul iluzoriu al perpetuei deveniri
cosmice) care sunt: efemeritatea manifestării, suferinţa şi vacuitatea.

A învăţat limbajul secret al DAKINI-urilor

În această perioadă el a primit împuternicirea şi binecuvântarea de la două DAKINI-uri, având numele

de „Cea care Subjugă Demonii” şi „ DAKINI a Ordinii Paşnice”.
 
Marele Ghid spiritual s-a întors apoi în ţinutul Orgyen, la insula din mijlocul lacului Danakosha, unde a
deprins de la DAKINI-urile de aici limbajul simbolic al lor (acesta este unul din limbajele secrete din
TIBET, cunoscut astăzi doar de un foarte mic număr de înalţi iniţiaţi LAMA-şi) şi a  propovăduit apoi
MAHAYANA DAKINI-urilor lacului. El şi-a continuat apoi practica spirituală în cimitirul „Pădurea cea
Deasă”, unde  a avut mai multe viziuni ale lui VAJRA YOGHINI (VAJRA DAKINI). Aici el a intrat în
comuniune subtilă cu lumea NAGA-şilor din lacuri, precum şi cu spiritele planetare şi, datorită curajului
şi fermităţii sale spirituale, a fost investit cu numeroase puteri supranaturale de către toţi DAKA-şii
(contrapărţile masculine ale DAKINI-urilor) şi toate DAKINI-urile. În felul acesta, PADMAKARA a
devenit cunoscut sub numele de DORJE DRAKPO TSAL („Puterea teribilă a lui VAJRA”).

El a mers apoi să se roage la templul  sfânt din Bodh-Gaya (locul unde a atins iluminarea spirituală
BUDDHA SAKYAMUNI).
Utilizând puterile magice ale materializării şi modificării la voinţă a formei corpului său fizic, PADMA-
SAMBHAVA s-a manifestat aici într-un mod considerat de-a dreptul miraculos de către fiinţele
obişnuite.
Oamenii l-au întrebat cine este, iar el le-a răspuns: „Eu nu am nici tată, nici mamă, nici castă, nici
nume; eu sunt o emanaţie a lui BUDDHA AMITABHA, «cel născut prin voinţă Divină»”. Dar oamenii nu
l-au crezut.

A atins iluminarea prin graţia unei maestre tantrice

PADMA-SAMBHAVA a înţeles că, pentru perfecţionarea învăţăturii şi practicii sale spirituale are mare
nevoie de un învăţător spiritual. A mers atunci la SATOR, unde a fost primit în ordinul călugărilor de
către Ghidul spiritual PRABHAHASTI („Elefantul de lumină”) şi i s-a dat numele de SHAKYA SENGE.
SHAKYA SENGE a primit astfel 18 iniţieri în TANTRA YOGA şi a avut nenumărate viziuni spirituale ale
zeităţilor tantrice.
PADMA-SAMBHAVA a mers apoi la maestra tantrică KUNGAMO, care era de fapt o încarnare a
înţeleptei DAKINI GUHYA JNANA.
Datorită transfigurării lui intense de către această puternică maestră spirituală, PADMA-SAMBHAVA a
simţit spontan că se identifică cu MANTRA secretă a lui CHINNAMASTA, atingând în felul acesta
starea de iluminare spirituală. Această iluminare obţinută prin graţia unei DAKINI a Înţelepciunii Divine
a fost percepută de PADMA-SAMBHAVA ca o purificare şi spiritualizare a întregii sale fiinţe, la nivelul
tuturor centrilor secreţi de forţă (CHAKRA-elor). Totuşi, cel mai puternic impact al forţei divine
purificatoare manifestate prin această minunată şi fascinantă DAKINI asupra sa, a fost perceput de
PADMA-SAMBHAVA la nivelul celor trei GRANTHI-uri („noduri” subtil-energetice ale fiinţei), care i-au
fost atunci complet deblocate. Tradiţia tibetană afirmă că această maestră tantrică i-a conferit în secret
lui PADMA-SAMBHAVA iniţierea HAYAGRIVA, care conferă celui iniţiat puterea de a domina toate
entităţile malefice.
 
Din învăţăturile spirituale ale lui PADMA-SAMBHAVA

*Cel mai important lucru, înainte de a ne angrena în orice practică specifică învăţăturilor spirituale
autentice constă în a amplifica BODHICHITTA, adică mintea noastră trebuie să fie fixată numai asupra
supremei eliberări spirituale. Cel care şi-a amplificat în propria fiinţă starea de BODHICHITTA va
cultiva în permanenţă sentimentul că toate fiinţele sunt mamele lui; va fi liber de orice prejudecată şi
 mărginire, scopul lui esenţial fiind acum acela de a servi toate
fiinţele conştiente.

*Nu există fiinţă conştientă care să nu fi fost la un moment dat tatăl

sau mama ta. Aşa că, drept răsplată pentru bunătatea tuturor
fiinţelor conştiente, pune-te neîntârziat în slujba lor, urmărind să le
faci cât mai mult bine spiritual.

*Cultivă bunătatea şi compasiunea pentru toate fiinţele conştiente.

Tot ceea ce faci, fă pentru binele spiritual al tuturor fiinţelor
conştiente. Consideră-i pe ceilalţi mai importanţi decât propria
persoană.

*Nu contează cât de merituoasă este acţiunea în care eşti implicat,

nu uita nicio clipă că toate fenomenele sunt asemenea viselor şi
magiei.

*Nu uita nicio clipă că după o perioadă mai scurtă sau mai lungă
de timp vei muri, aşa că nu are niciun rost să alergi, agăţându-te
cu disperare de lucrurile acestei lumi. Nu uita nicio clipă că viitorul este cel care durează şi că, în
consecinţă, trebuie să depui toate eforturile pentru a avea un viitor cât mai strălucit din punct de
vedere spiritual. Să nu te amăgeşti cu nimic. Dacă crezi plin de orgoliu, că eşti o persoană învăţată
sau de o mare nobleţe, atunci nu vei obţine niciodată niciun fel de calităţi spirituale. Aruncă aşadar cât
mai departe această amăgire şi angrenează-te în practica învăţăturilor spirituale autentice, fără nici
cea mai mică ezitare.

*Nu ai cum să cunoşti cu adevărat o altă fiinţă, dacă tu însuţi nu ai acces la mijloacele subtile, elevate
ale cunoaşterii superioare. De aceea nu-i critica pe ceilalţi. În esenţă, toate fiinţele conştiente sunt prin
însăşi natura lor fiinţe eliberate. De aceea, nu judeca tu greşelile şi neîmplinirile celorlalţi oameni. Nu
mai analiza tu limitările celorlalţi. Analizează-le pe ale tale şi vezi ce poţi face pentru a le elimina. Nu
mai analiza lipsurile celorlalţi ci doar pe ale tale. Cel mai mare rău este acela de a-i critica pe ceilalţi
oameni pe un ton moralizator religios, dar fără să cunoşti ce este în mintea acestora. Renunţă deci la
această atitudine moralizatoare ca la cea mai puternică otravă.

*„Mare YOGHIN” înseamnă pur şi simplu să fii liber de constrângeri şi de ataşamente.

*Oricum, dacă nu ai încredere în practica spirituală în care te angrenezi, atunci orice efort în acest
sens este în zadar şi tot ceea ce vei face va fi fără rost, indiferent ce tehnică spirituală realizezi, este
esenţial să o faci fără pic de îndoială şi neîncredere.

*Nu există alt loc de meditaţie în afara Spiritului Etern, căci adevărata învăţătură spirituală nu se află
nicăieri altundeva decât în Spiritul  nemuritor... mereu şi mereu întoarce-te către Propriul Tău Sine
Suprem – ATMAN.

*Toate fenomenele sunt asemenea unor reflectări într-o oglindă, fără existenţă proprie şi ele pot fi
cunoscute atât timp cât nu sunt gândite într-o manieră conceptuală.

*DAKINI înseamnă în limba sanscrită „magiciană” şi se referă la puterile spirituale uluitoare pe care
aceste entităţi feminine fascinante şi teribile ale panteonului tantric le trezesc, prin forţa lor spirituală, în
conştiinţa aspirantului curajos, pur şi perseverent; DAKINI-urile reprezintă, în acelaşi timp, aspectul
feminin al conştiinţei iluminate.
Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (II)

Motto: „PADMA-SAMBHAVA este magicianul spiritual

fără de pereche. Prin intermediul puterilor sale magice, el a reuşit
să-i învingă pe shamanii Bon
şi să supună demonii în Tibet. Prin punerea în practică a
nepreţuitelor sale învăţături spirituale, tu însuţi te transformi,
transformând conştiinţa ta obişnuită, plumbul ignoranţei tale, în
aurul şi nestematele oferite de practica tantrică.”– Vessantara

Unul dintre cei mai importanţi Ghizi spirituali ai lui PADMA-

SAMBHAVA a fost prinţul Shri Singha, care îşi ducea viaţa într-o
peşteră din Bhurma. El l-a învăţat pe Cel-Născut-din-Lotus cea
mai înaltă învăţătură spirituală dintre toate cele 84.000 de
învăţături budiste, cunoscute sub numele de DZOGCHEN (în
sanscrită MAHASANDHI, MAHA ATI, Marea Perfecţiune; aceste
învăţături sunt prezentate adesea ca reprezentând cea mai înaltă
dintre TANTRA-ele interioare aparţinând şcolii spirituale
NYINGMAPA). Când PADMA-SAMBHAVA i-a cerut Ghidului său
spiritual Shri Singha să-i prezinte învăţătura sa, Ghidul a arătat către ceruri şi a spus: „Să nu manifeşti
nicio dorinţă pentru ceea ce vezi. Nici măcar o dorinţă. Să nu manifeşti nici măcar o dorinţă. Dorinţa şi
eliberarea sunt invizibile şi simultane. Lasă la o parte îndoielile referitoare la lucrurile exterioare.
Pentru a trece peste îndoielile referitoare la lucrurile interioare, foloseşte-te de Înţelepciunea Divină,
care este absolută, perfectă.”

În acest fel, PADMA-SAMBHAVA a studiat şi a primit toate SUTRA-ele, TANTRA-ele şi învăţăturile de

la numeroşii înţelepţi şi ghizi spirituali realizaţi din India. El a avut viziuni ale tuturor zeităţilor budiste,
chiar fără să facă o practică spirituală specifică. În această perioadă el a făcut cunoscută modalitatea
de a atinge primul nivel VIDYADHARA, cel al deplinei maturităţi spirituale. (La acest prim nivel
gândirea conceptuală şi discursivă este transcensă, iar natura divină ultimă a Spiritului Etern – ATMAN
– este revelată).

Avea numeroase puteri paranormale

În toţi aceşti ani de studiu, PADMA-SAMBHAVA a urmărit să se desăvârşească şi în studiul astrologiei

(fiind numit datorită nivelului la care ajunsese în acest domeniu „Astrologul KALACHAKRA-ei”) şi al
medicinii; el a obţinut toate cunoştinţele despre reîncarnare, comori ascunse, longevitate şi control
deplin asupra planului fizic. A învăţat arta yoghină de a extrage esenţe din diferite substanţe pentru
dobândirea longevităţii; a obţinut apoi controlul paranormal al văzului, auzului, pipăitului, mirosului şi
gustului, bând doar apă, fără să mai mănânce nimic. A ajuns apoi să stăpânească arta păstrării
căldurii corporale, fără ajutorul hainelor (TUMMO). A obţinut claritatea mentală, capacitatea de a levita
şi de a se deplasa în spaţiu cu viteze foarte mari cu ajutorul controlului respiraţiei şi a acumulat o vastă
cunoaştere prin post şi meditaţie profundă asupra vidului. Prin
realizarea cu succes a numeroase SADHANA-e spirituale,
PADMA-SAMBHAVA a reuşit să nu mai fie afectat de nicio
dificultate a vieţii. În această perioadă i s-a dat numele de „Cel
care Se Bucură de Cea Mai Înaltă Stare de Fericire.”

Extrăgea esenţa pietrelor preţioase

A învăţat apoi să stăpânească perfect arta extragerii elixirului din

pietre şi nisip, precum şi transmutarea hranei impure în hrană
pură. O altă realizare a sa a fost desăvârşirea în practica tuturor
ASANA-elor (posturilor corporale). PADMA-SAMBHAVA a atins
măiestria şi în alte tehnici yoghine ca: prelungirea vieţii prin
asimilarea energiei subtile esenţiale a aurului, prevenirea bolilor
prin asimilarea energiei subtile esenţiale a argintului, neutralizarea
otrăvurilor prin asimilarea energiei subtile esenţiale a fierului,
mersul pe apă prin asimilarea energiei subtile esenţiale a perlelor,
obţinerea clarviziunii prin asimilarea energiei subtile esenţiale a
pietrei lapis-lazuli. PADMA-SAMBHAVA a ajuns astfel să se desăvârşească în practica a 1.000 astfel
de esenţe şi le-a făcut cunoscute pentru folosul tuturor oamenilor. De aceea, el a fost numit „Lotusul
care conţine esenţa pietrelor preţioase”.

Legendele tibetane afirmă că însuşi Buddha al Medicinii s-a materializat în faţa lui PADMA-
SAMBHAVA şi, dându-i un vas cu AMRITA (nectarul divin al nemuririi), i-a cerut să-l bea. PADMA a
băut jumătate din el pentru prelungirea propriei sale vieţi, iar cealaltă jumătate a ascuns-o într-o
STUPA (n.n – monument budist, în formă de tumul de piatră, mai mult sau mai puţin piramidal,
înconjurat de o balustradă care este, în general sculptată).

Pentru a duce la bun sfârşit intenţia lui de a atinge nivelul doi VIDZADHARA, cel al stăpânirii depline a
vieţii pentru care el primise împuternicirea spirituală de la maestra tantrică Kungamo, Rimpoche avea
nevoie de o consoartă spirituală autentică (la cel de-al doilea nivel VIDYAHARA, yoghinul, deşi este
legat încă de trupul său, începe să capete puteri speciale, ca de exemplu lungirea, după dorinţă a
ciclului vieţii şi modificarea formei exterioare, abilitatea de a se manifesta ca „un miliard de lucruri prin
cei trei eoni incalculabili” şi de a acţiona pentru binele spiritual al tuturor fiinţelor). El a mers atunci în
Zahor, situat în partea de nord-vest a ţinutului Orgyen, unde domnea regele Arshadhara. Acestui rege
i se născuse o fiică, căreia, chiar de la naştere, un yoghin rătăcitor îi prezisese că va renunţa la lume şi
va deveni yoghină. Ea a primit numele de MANDARAVA. Legenda spune că MANDARAVA creştea cu
rapiditate, într-o zi cât un copil normal într-o lună. La vârsta de 13 ani toată lumea o considera ca fiind
sublima încarnare a unei DAKINI. Mulţi pretendenţi la mâna ei au venit din diferite ţări, însă ea i-a
refuzat, ceea ce l-a mâniat la culme pe regele Arshadhara, tatăl ei. Rememorându-şi vieţile anterioare,
fata i-a spus regelui că ea trebuie să-şi dedice viaţa spiritualităţii. Regele, foarte mâniat de hotărârea
ei, a pus să fie păzită de 500 de servitoare, interzicându-i totodată să mai iasă din palat. Dar
MANDARAVA a reuşit să fugă din palat printr-un pasaj secret. Ea şi-a tăiat părul şi şi-a zgâriat faţa cu
degetele, pentru a nu mai fi frumoasă şi pentru ca bărbaţii să nu o mai dorească. În cele din urmă,
regele, tatăl ei, s-a înduplecat şi i-a permis şi ei şi celor 500 de servitoare să urmeze calea spirituală,
construindu-le o mare şi frumoasă mănăstire budistă.

A supravieţuit arderii de rug

Biografia „Viaţa şi eliberarea spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA”, consemnată de YESHE TSOGYEL

(în care evenimentele exterioare se împletesc aşa de profund cu cele interioare, încât uneori este
dificil să sesizezi cu exactitate în care plan al realităţii s-au desfăşurat acestea), relatează astfel
întâlnirea dintre Rinpoche şi MANDARAVA: „atunci PADMA-SAMBHAVA hotărî că a venit  vremea să
o instruiască pe MANDARAVA, aşa că s-a materializat în faţa ei şi a însoţitoarelor care se găseau în
grădina mănăstirii, sub forma unui tânăr zâmbitor, înveşmântat în culorile strălucitoare ale unui
curcubeu. Aerul era plin de sunete eterate, ca de cristal, şi impregnate de miros de tămâie. Cum l-a
văzut pe PADMA-SAMBHAVA, MANDARAVA a simţit în suflet o fericire profundă, o bucurie pură şi
nesfârşită…” La început, PADMA-SAMBHAVA a instruit-o pe
MANDARAVA şi pe cele 500 de adepte ale ei în cele trei YOGA
(sistemele yoghine ATI, ANU, CHITTI care ţin de şcoala
YOGACHARA sau Contemplativă a MAHAYANA, fondată de
ASANGA, s-a dezvoltat apoi, în jurul anului 700 d.Ch., în
MANTRAYANA).

Continuăm şirul povestirii din „Viaţa şi eliberarea spirituală a lui

PADMA-SAMBHAVA”: „un păstor, care l-a văzut pe PADMA-
SHAMBHAVA împreună cu MANDARAVA şi cu însoţitoarele
prinţesei, a mers la rege spunându-i că MANDARAVA trăia cu un
BRAHMACHARIN (adept tantric care realizează perfect continenţa
sexuală). Regele a trimis soldaţi care au intra cu forţa în mănăstire
şi l-au legat pe PADMA-SAMBHAVA. Regele a poruncit ca
PADMA-SAMBHAVA să fie ars pe rug, iar MANDARAVA să fie
ţinută într-o groapă plină cu mărăcini timp de 25 de ani. Soldaţii au
smuls hainele de pe PADMA, l-au bătut şi l-au lovit cu pietre şi l-au
legat de un stâlp. Sutelor de oameni de prin împrejurimi li s-a
poruncit să vină cu câte o legătură de lemne fiecare şi cu câte o
măsură de ulei de susan. Apoi, ei au luat o lungă bucată de pânză
pe care au îmbibat-o cu ulei şi l-au înfăşurat pe PADMA cu ea.
PADMA a fost acoperit cu frunze şi crengi uscate. Rugul înalt cât un munte a fost aprins din 4 direcţii,
fumul rezultat acoperind lumina soarelui. Mulţimea satisfăcută a plecat acasă. Dar brusc, au început să
se facă simţite zguduituri ca cele care apar atunci când este un cutremur. Aceste semne divine teribile
l-au făcut pe rege să realizeze cât de necugetat acţionase. El a început să intuiască faptul că aşa-zisul
păstor era de fapt o încarnare Divină, dăruită cu calităţi excepţionale. Şapte zile mai târziu, regele a
văzut că rugul continua să fumege. Vrând să vadă ce se petrece acolo, regele a descoperit plin de
uimire, sub un curcubeu, un lac imens înconjurat de lemnele care continuau să ardă. În mijlocul
lacului, pe o floare de lotus, şedea un tânăr cu o aură extraordinar de strălucitoare, care era chiar
Rinpoche, alături de el fiind 8 femei fascinant de frumoase, toate având înfăţişarea lui MANDARAVA.
Copleşit de uluire şi căindu-se amarnic pentru greşelile sale, regele s-a oferit pe el însuşi, propriul
regat şi propria lui fiică, MANDARAVA, Marelui GURU. Astfel, prinţesa MANDARAVA a devenit
consoarta spirituală a lui PADMA-SAMBHAVA, iar regele, împreună cu alţi 21 de apropiaţi ai săi au
primit mai multe iniţieri spirituale din partea lui PADMA, care le-a devenit Ghid spiritual. Regele a ajuns
un Învăţător al DHARMEI, iar ţinutul Zahorului a devenit plin de yoghini, doctrina spirituală a BUDDHA-
şilor menţinându-se acolo timp de 200 de ani.”

Din învăţăturile spirituale ale lui PADMA-SAMBHAVA

 * Când o fiinţă umană care este atrasă de spiritualitate şi un Ghid spiritual  autentic se întâlnesc,
aceasta este asemenea situaţiei în care se află un orb care găseşte piatra ce împlineşte dorinţele.

* Trebuie să vezi cum de fapt, fiecare experienţă pe care o trăieşti conţine în ea extazul cel fără de
formă.

* Nu este suficient să practici yoga când şi când; practica ta spirituală trebuie să fie continuă,
asemenea curgerii unui râu.

 * Învăţătura, reflecţia şi meditaţia sunt aspectele de bază ale practicii spirituale adevărate. Sârguinţa,
credinţa şi încrederea sunt cei trei poli ai vieţii spirituale.
Cunoaşterea, disciplina şi bunătatea sunt cele trei caracteristici ale
practicii spirituale. Absenţa ataşamentului, absenţa dorinţelor
obsesive şi absenţa dependenţei de ceva sau cineva sunt cei trei
factori ai armoniei în practica spirituală autentică.

 * Atunci când în mintea ta nu mai este nici urmă de zgârcenie sau

prejudecată, aceasta se numeşte perfecţiunea generozităţii.

* Atunci când, plin de măiestrie reuşeşti să elimini orice emoţie

perturbatoare din mintea ta, aceasta este perfecţiunea disciplinei
spirituale.

* Atunci când te-ai eliberat pe deplin de mânie şi resentimente,

aceasta se numeşte perfecţiunea răbdării.

 * Atunci când nu mai eşti nici leneş, nici indolent, aceasta este
perfecţiunea străduinţei.
 * Atunci când nu mai poţi fi tulburat în vreun fel şi nici nu eşti ataşat de meditaţie, aceasta este
perfecţiunea concentrării.

* Atunci când eşti pe deplin liber de concepte, aceasta se numeşte perfecţiunea cunoaşterii
discriminatorii.

* Învaţă să stingi flăcările mistuitoare ale mâniei cu apa bunătăţii pline de iubire.
* Învaţă să traversezi râul dorinţelor celor fără de număr pe podul făcut din exerciţiile tale spirituale.

* Învaţă să aprinzi torţa cunoaşterii discriminatorii în bezna întunericului prostiei.

* Învaţă să sfărâmi muntele mândriei cu ciocanul răbdării pline de perseverenţă.

* Învaţă să ieşi din viscolul invidiei şi geloziei purtând veşmintele călduroase ale răbdării.
Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (III)

anu

„Padma-Sambhava este unul dintre cei mai mari Eroi civilizatori şi Iniţiatori Spirituali ai lumii. Ca
maestru în realizarea miracolelor, Padma-Sambhava seamănă cu faimosul pitagoreician Apollonius
din Tyana; exact ca Apollonius, se spune şi despre Padma că înţelegea limba oamenilor şi a
animalelor şi că putea citi cele mai ascunse gânduri ale celorlalţi.
Amândoi au avut deopotrivă putere asupra demonilor, au înviat
morţi şi prin toate acţiunile lor extraordinare, ei s-au străduit să-i
scoată pe oameni din întunericul ignoranţei, scopul acţiunilor lor
fiind întotdeauna orientat spre folosul spiritual al întregii omeniri.”
(C.G.Yung – din comentariul său la „Cartea Tibetană a Supremei
Eliberări spirituale”, editată de W.Y. Evans-Wentz)

Se spune că forţa spirituală a Marelui Ghid spiritual Padma-

Sambhava creşte pe măsură ce condiţiile lumeşti se deteriorează.
El este Sublimul Alchimist, Ghidul spiritual care transformă ura în
înţelepciune, pasiunile inferioare în iubire, întunericul în lumină. Cu
cât forţele răului devin mai puternice, cu atât mai pregnante sunt
formele Divine în care marele Ghid spiritual se manifestă. În
hăurile disperării şi suferinţelor umane de tot felul, diamantul
înţelepciunii sale străluceşte ca un soare.

Greutăţile, opoziţiile de tot felul şi primejdiile pe calea spirituală pot

fi depăşite cu succes graţie ajutorului nepreţuit al acestui Ghid spiritual desăvârşit.

Pentru a atinge desăvârşirea în cel de-al doilea nivel VIDYADHARA, cel al stăpânirii depline a vieţii,
Padma-Sambhava a plecat împreună cu Mandarava la peştera Maratika din Nepal, despre care se
spune că oferea cu uşurinţă accesul la lumea subtilă, paradisiacă a lui BODHISATTVA
AVALOKITESHVARA.

A savurat nectarul nemurii

 Aici, ei au practicat timp de trei luni şi şapte zile SADHANAVieţii
Eterne (care consta în anumite forme de asceză tantrică
consacrate lui DHYANI BUDDHA AMITAYUS, o emanaţie a lui
DHYANI BUDDHA AMITHABA).

După această perioadă, lui Padma Sambhava şi iubitei sale le-a apărut într-o viziune însuşi BUDDHA
AMITAYUS (numit de tibetani şi „Cel cu viaţă fără sfârşit”) care, conform legendei tibetane, „a aşezat
urna vieţii nesfârşite pe capul  lui Padma şi al Mandaravei, le-a dat să bea din nectarul nemuririi,
iniţiindu-i şi făcându-i astfel să nu mai depindă deloc de ciclul morţilor şi al naşterilor până la sfârşitul
acestei KALPA” (acest limbaj simbolic exprimă de fapt, atingerea de către cei doi a desăvârşirii în
nivelul VIDYADHARA al stăpânirii vieţii, numit şi nivelul VIDYADHARA al longevităţii). În cadrul acestor
asceze tantrice, Padma a realizat identificarea perfectă, graţie transfigurării sale intense, cu
HAYAGRIVA (în tibetană, TAMDRIN; HAYAGRIVA este o zeitate protectoare teribilă aparţinând
„familiei”de energii Divine PADMA în cadrul tradiţiei VAJRAYANA), iar Mandarava a realizat
identificarea perfectă cu VAJRA-VARAHI. Tibetanii cred că VAJRA-VARAHI – în tibetană, DORJE-
PHAG-MO – s-a încarnat succesiv în fiecare stareţă de la mănăstirea Yam-dok Lake din Tibet. Ei o
numesc adesea pe VAJRA-VARAHI „Giuvaerul cel mai de preţ al vorbirii” sau „Energia feminină a
Binelui Divin”, sugerând astfel unele dintre calităţile sale esenţiale: o înaltă capacitate iniţiatorie şi o
mare putere de anihilare a răului. Amândoi au dobândit astfel puterile paranormale care le permiteau
să-şi transforme corpul în curcubeu (în limbaj tantric „corpul de curcubeu” exprimă chintesenţa sublimă
a energiilor divine ale celor cinci „familii” de  DHYANI BUDDHA-şi) sau să devină invizibili. După
aceea, Padma şi Mandarava şi-au făcut sălaş într-o peşteră din Munţii de Şisturi Preţioase, care se
găsesc în ţinutul Kotala, între Zahor şi restul Indiei. Aici ei au rămas 12 ani, timp în care au practicat cu
consecvenţă YOGA. În tot acest timp, regele din Kotala, Nubsarupa, a avut grijă să nu le lipsească
nimic din cele necesare traiului. După ce a făcut ca întregul ţinut al Zahorului să îmbrăţişeze budismul,
Padma a dorit să facă acelaşi lucru şi în ţinutul său  natal şi porni într-o călătorie către Orgyen
împreună cu Mandarava. În timp ce cerşeau, ei au fost reţinuţi de către rege şi miniştrii săi şi arşi pe un
imens rug din lemne de santal. Ghidul spiritual şi consoarta lui au putut demonstra forţa extraordinară
a practicii lor spirituale, transformând printr-un miracol rugul într-un lac cu apă rece, în centrul căruia
Padma şi Mandarava au apărut din nou vii şi nevătămaţi pe un lotus imens, purtând la gât câte un
şirag de cranii, simbol al eliberării tuturor fiinţelor din mrejele SAMSARA-ei. După realizarea acestui
miracol, Padma-Sambhava a fost numit Padma Thotreng Tsal („Lotusul invincibil al Şiragului de
Cranii”). El a rămas apoi timp de 13 ani în ţinutul Orgyen-ului, în calitate de îndrumător spiritual al
regelui, făcând ca tot poporul să îmbrăţişeze calea DHARMA-ei, ajutându-i pe mulţi oameni să se
elibereze de ignoranţă. În această perioadă,  Padma-Sambhava a oferit împuternicirea spirituală şi
învăţăturile specifice pentru KADUE CHOKYI GYAMTSO (literar, aceşti termeni tibetani s-ar traduce
prin: „Învăţătura Divină, Unică şi Infinită, care cuprinde în ea toate celelalte învăţături”), prin care
regele, regina şi toţi cei cărora KARMA le-a permis au atins starea de iluminare spirituală. Atunci
Padma-Sambhava a fost numit Padma Raja („Regele Lotus”).

A învins moartea cu ajutorul puterilor sale spirituale

 Legendele tibetane povestesc şi despre alte miracole săvârşite de
către Padma-Sambhava: astfel, la întoarcerea din Orgyen,
Padma-Sambhava a mers în oraşul Pataliputra din Kusumapura
(în India) unde locuia un rege crud şi lipsit de credinţă spirituală,
având numele de Ashoka, cel care, după ce stârnise ceartă între
călugării budişti mai tineri şi cei mai bătrâni din ţinutul său, i-a
omorât şi pe unii şi pe alţii.
Pentru a-l ajuta pe regele Ashoka să se orienteze către credinţa
spirituală autentică, Padma s-a transformat în călugărul Wangpo
Dey şi a mers la palatul lui Ashoka, cerând de pomană. Fiind plin
de suspiciuni faţă de orice călugăr care venea la curtea sa,
Ashoka a poruncit ca acest călugăr să fie fiert într-o oală mare cu
ulei până ce nu va mai rămâne nimic din el.

În ziua următoare, regele a dorit să vadă cât de bine fusese dusă

la îndeplinire porunca sa. Copleşit de uimire, el a găsit o floare de
lotus crescând în uleiul din oală, iar în mijlocul florii şedea
călugărul pe care-l pedepsise, acesta fiind, de fapt, Padma-
Sambhava. În faţa acestui miracol nemaiîntâlnit, regele Ashoka şi-
a dat imediat seama de greşeala sa şi a fost cuprins de remuşcări. Padma-Sambhava l-a ajutat apoi
pe acest rege necredincios să construiască într-o singură noapte, pentru a-şi ispăşi păcatele săvârşite,
un număr impresionant de STUPA, trezind astfel în Ashoka o credinţă spirituală de nezdruncinat.
Ashoka a mers apoi în pelerinaj la Bodh-Gaya (locul unde Buddha a practicat meditaţia şi a atins
iluminarea), a dăruit foarte multe pomeni săracilor şi-a pus viaţa în slujba răspândirii doctrinei spirituale
autentice. De aceea el a devenit apoi cunoscut sub numele de Ashoka cel Drept. Biografia Marelui
Ghid spiritual menţionează şi despre un alt rege care l-a otrăvit pe Padma-Sambhava, dar acesta a
reuşit să scape absolut nevătămat şi după această încercare, demonstrând încă o dată puterile
excepţionale spirituale pe care le deţinea.

Odată, când a fost aruncat în râu, Padma a făcut ca râul să curgă la deal şi a levitat deasupra apei.
Astfel el a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Prea-puternicul Tânăr GARUDA”.

Pe lângă toate acestea, Marele Ghid spiritual tibetan s-a manifestat sub forma lui Acharya
Padmavajra, Ghidul spiritual care a revelat HEVAJRA TANTRA (un tratat celebru al budismului tantric,
care descrie calea adorării cuplului inseparabil realizat de cunoaşterea divină, PRAJNA şi mijloacele ei
de cunoaştere, UPPAYA, dar şi sub forma BRAHMIN-ului Saraha, a lui DOMBI HERUKA, a lui
VIRUPA, KAKLOCHARYA şi a altor MAHA SIDDHA-şi.

Atunci când 500 de predicatori nebudişti (este vorba de adepţi ai căii BON, un fel de şamanism tibetan
autohton, lipsit de o orientare spirituală adevărată) erau pe punctul de a demonstra „inferioritatea”
învăţăturilor spirituale budiste într-o dezbatere publică ţinută la Bodh-Gaya, Padma i-a provocat şi în
urma confruntării ce a urmat, el, împreună cu discipolii săi au ieşit învingători.

Unii dintre predicatorii Bon au apelat la vrăji, însă Padma-Sambhava le-a contracarat acţiunile prin
intermediul unei puternice MANTRA-e învăţată de la o DAKINI cunoscută sub numele de
 „Îmblânzitoarea Morţii”. Restul populaţiei s-a convertit la budism,
iar flamura adevăratei doctrine spirituale s-a înălţat iarăşi
victorioasă către ceruri. În acea perioadă, Padma-Sambhava a
devenit cunoscut sub numele de Învăţătorul Senge Dradrok
(Învăţătorul cu Glasul Asemănător Unui Leu”).

A obţinut graţia iubirii şi compasiunii divine specifice

nivelului MAHAMUDRA

Îndreptându-se către peştera din Yanglesho (cunoscută acum sub

numele de Palphing) situată între India şi Nepal, Marele Padma-
Sambhava a întâlnit-o pe Shakya Devi, fiica unui rege nepalez,
care a acceptat să-i fie consoartă mistică şi să-l urmeze în
realizarea SADDHANA-ei sale tantrice care viza atingerea celui
de-al treilea nivel VIDYADHARA numit MAHAMUDRA. (La cel de-
al treilea nivel VIDYADHARA – în tibetană, PHYAG CHEN
RIG'DZIN – se presupune că practicantul poate să-şi părăsească,
la voinţă, corpul).  MAHAMUDRA este una dintre cele mai înalte
învăţături ale căii VAJRAYANA; termenul tibetan pentru
MAHAMUDRA – PHYAG CHEN RIG'DZIN – este descris ca
reprezentând realizarea vacuităţii beatifice, a eliberării de lanţurile
SAMSARA-ei, precum şi a inseparabilităţii dintre acestea două.
Referitor la această perioadă a practicii sale spirituale, Padma-
Sambhava a notat: „În peştera Yanglesho am început să devin conştient de Sublima Realitate
HERUKA a minţii care mi-a permis să obţin puterile iubirii şi compasiunii nesfârşite specifice realizării
MAHAMUDRA-ei”. („Termenul HERUKA desemnează aici o expresie simbolică a Conştiinţei
Supreme).

Practica lui Padma a fost întreruptă, deoarece NAGA-şii Gyongpo şi Yaksha Gomaka, precum şi
Logmadrin, un demon din planul eteric, au oprit ploaia pentru mai multe luni de zile. Aceasta a condus
la secetă, foamete şi boli, care i-au afectat pe oamenii din India şi Nepal, Padma-Sambhava a realizat
că demonii din această zonă se opuneau atingerii de către el a realizării MAHAMUDRA-ei.

De aceea l-a rugat pe GURU-l său Prabhahasti („Elefantul de Lumină”) să-i ofere un mijloc de a
îndepărta aceste obstacole. Prabhahasti i-a trimis textul „DORJE TANTRA PHURBA BYITOTAMA”,
care era aşa de voluminos, încât nu putea fi dus de un singur om. Când a sosit acest text, demonii au
fost terifiaţi chiar numai de simpla lui prezenţă. În felul acesta au fost înlăturate obstacolele din calea
SADHANA-ei lui Padma, el atingând desăvârşirea în MAHAMUDRA.

Padma-Sambhava a vizitat şi alte vechi regate unde le-a oferit oamenilor învăţătura DHARMA-ei:
Hurmudzu, care se învecina cu Orgyen, Sikojhara, Dharmakosha, Rugma, Tirahuti, Kamarupa,
Kancha şi nu numai atât. Nu se ştie exact când a mers în ţinutul Droding, dar învăţăturile tantrice pe
care le-a oferit acolo despre zeităţi continuă şi în ziua de astăzi.
 Din învăţăturile spirituale ale Marelui Ghid spiritual Padma-
Sambhava

*În conformitate cu viziunea spirituală a Marelui Ghid spiritual

Padma-Sambhava, fundamentele pregătirii spirituale sunt
următoarele:

Este necesar, mai întâi, să-ţi elimini toate îndoielile printr-o viziune
corectă, să ajungi să înţelegi pe deplin toate învăţăturile spirituale,
asemeni vulturului care se avântă către cer. Este necesar să
capeţi siguranţă prin intermediul unui comportament adecvat, fără
să fi intimidat de absolut nimic, tot aşa cum un elefant intră în apă.

Este necesar să-ţi realizezi practica spirituală până ce atingi starea

de SAMADHI care îndepărtează întunericul ignoranţei, tot aşa cum
un felinar aduce lumina într-o cameră întunecată.

Este necesar să-ţi eliberezi fiinţa prin cunoaştere, devenind un

adept perfect convins al învăţăturilor spirituale autentice, asemeni
unui falnic armăsar care se eliberează din legăturile sale.

Este necesar să condensezi toate învăţăturile într-una singură, înţelegând că numeroasele învăţături,
aparent diferite, conţin de fapt, acelaşi Adevăr Divin, asemeni negustorului care îşi adună la un loc tot
câştigul.

*Învaţă credinţa cea lipsită de fluctuaţii, asemeni curgerii unui râu.

Învaţă compasiunea cea lipsită de duşmănie, asemeni luminii soarelui.
Învaţă generozitatea cea lipsită de prejudecăţi, asemeni unui izvor cu apă bună de băut.
Învaţă să-ţi respecţi legământul spiritual, asemeni purităţii unui cristal.
Învaţă să dobândeşti viziunea spirituală cea lipsită de subiectivism, asemeni întinderii încremenite a
spaţiului.
Învaţă să deprinzi comportamentul care este lipsit de ataşament sau de respingere.
Învaţă să tânjeşti după învăţătura spirituală autentică, tot aşa cum un om lihnit de foame tânjeşte după
mâncare sau un om însetat, după apă.

*Când combini calea spirituală cu viziunea corectă, meditaţia corectă, acţiunea corectă şi consacrarea
tuturor acţiunilor către divin, atunci ignoranţa ta se va sublima în înţelepciune.

*Oamenii fără perseverenţă şi fără un scop spiritual autentic consideră că cei apropiaţi, mâncarea,
averile şi urmaşii sunt cel mai important lucru în viaţa lor. Ei consideră distragerile de tot felul ca pe
nişte lucruri folositoare.

Pentru ei, tovărăşia celorlalţi este un lucru foarte plăcut. Ei nu iau deloc seama la trecerea anilor,
lunilor şi zilelor, iar în momentul morţii sunt puşi faţă în faţă cu ceea ce au fost şi cu ceea ce au făcut,
dar este prea târziu.

De aceea, adevăratul aspirant spiritual nu trebuie să uite că anii şi lunile, zilele şi clipele, sunt cele
care scurtează neîncetat timpul rămas până la întâlnirea cu moartea, aşa că el nu trebuie să renunţe
nici măcar pentru o clipă la practica sa spirituală.
Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (IV)

„Pentru aceia care nu-l vor fi întâlnit

Lumină le va fi în noaptea ignoranţei imaginea sa.
Oricine iubeşte şi venerează una dintre imaginile sale
Îşi va vedea dorinţele împlinite pe deplin,
Iar fericirea lui va fi neîncetată şi statornică,
Având parte pe dată de tot ceea ce este bun.”
Gustave-Charles Toussaint – „Le Dict de Padma”

„Viaţa Marelui Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava reprezintă

mult mai mult decât o simplă realitate istorică. Ea reprezintă o
culme a acţiunilor altruiste manifestate într-o formă umană
desăvârşită. Viaţa lui este o pilduitoare mărturie a modului în care
se pot manifesta, într-o singură fiinţă umană, toate calităţile
minunate ale BUDDHA-şilor şi ale BODDHISATTVA-şilor. Tot
ceea ce face Padma-Sambhava o face doar pentru binele spiritual al celorlalţi, toate acţiunile pe care
el le întreprinde vor ajuta cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, pe celelalte fiinţe. Padma-
Sambhava, care întruchipează lumina vie a învăţăturilor VAJRAYANA, a transcens atât naşterea, cât
şi moartea. El poate dispărea într-o anumită formă, dar va reapărea în nenumărate altele. Forţa sa
spirituală extraordinară influenţează întreaga lume şi, pentru orice fiinţă care a fost, este sau va fi, se
va manifesta întotdeauna, într-o anumită formă, Graţia Divină a acestui Ghid spritual  sublim.”
Tarthangtulku Rinpoche

A apărut sub diferite forme pentru a ghida oamenii către spiritualitate

În general, se consideră că Padma-Sambhava a locuit în India 36 de ani, timp în care a adus un suflu
nou învăţăturilor spirituale, ghidând totodată către desăvârşire multe fiinţe. Sunt însă învăţaţi care
afirmă că, de fapt, perioada reală petrecută de Padma-Sambhava în India ar fi doar de 18 ani. Pentru
a ajuta oamenii din Mongolia şi China să se orienteze către spiritualitate, Padma-Sambhava s-a
manifestat aici sub forma regelui Ngonshe Chen şi a yoghinului Tobden. El a apărut în ţinutul
Shangshung sub forma unui copil născut în mod miraculos pe nume Tavi Hricha şi, sub această formă,
el a condus pe mulţi discipoli merituoşi pe calea obţinerii „corpului de curcubeu” (care exprimă
alegoric, în conformitate cu învăţăturile VAJRAYANA, chintesenţa energiilor Divine ale celor cinci
DHYANI BUDDHA-şi care sunt reprezentaţi adesea, fiecare, într-una dintre primele cinci culori
 fundamentale: galben, alb-argintiu, roşu, verde şi albastru). În
acest fel, activitatea lui Padma-Sambhava de a ghida oamenii
către eliberarea spirituală, apărând în diferite locuri, sub diferite
forme, vorbind diferite limbi, se dovedeşte a fi excepţională.

Vom descrie acum cum a venit Padma-Sambhava în Tibet. În a

doua jumătate a secolului al 8-lea d.Ch., regele Tibetului, având
numele de Trisong Detsen, el însuşi o emanaţie a lui
MANJURSHI, a manifestat o puternică aspiraţie de a răspândi
învăţăturile sacre ale DHARMA-ei (adică ale învăţăturii budiste).

În acest scop, el l-a invitat pe Khenpo Bodhisattva din India

(Khenpo este în mod obişnuit cunoscut sub numele de
Shantarakshita, el fiind Ghidul spiritual indian sub îndrumarea
căruia au apărut primele confrerii de călugări în Tibet), care a
prezentat tibetanilor unele percepte fundamentale ale învăţăturii
budiste.

A oprit o avalanşă de stânci

Un an mai târziu s-a realizat fundaţia pentru un templu imens, dar spiritele din Tibet au creat
obstacole, împiedicând astfel continuarea construcţiei. Ascultând de sfatul lui Khenpo, regele a trimis 5
curieri pentru a-l invita acolo pe marele Ghid spiritual Padma-Sambhava. Aflând pe căi paranormale,
înaintea curierilor, de această invitaţie, Rinpoche plecase de la Mangyul, care se găsea între Nepal şi
Tibet. Pentru  a ajunge în centrul Tibetului, Padma-Sambava a mers prin Ngari, Tsang şi Dokham,
vizitând în mod miraculos toate districtele. Ajungând în districtul Oyuk, cele 12 zeiţe TENMA s-au
adunat în dorinţa de a-l împiedica pe Padma-Samabhava să răspândească în „Tărâmul zăpezilor”
învăţătura budistă venită din India. Legenda tibetană spune că ele au încercat să-l oprească pe
Padma, provocând o teribilă avalanşă de stânci asupra lui. Marele Ghid spiritual tantric, folosindu-şi
întreaga sa putere magică, nu numai că a trimis înapoi aceste stânci la picioarele zeiţelor, ci, şi mai
mult, a determinat prăbuşirea munţilor care le serveau drept locuinţă acestora.

Recunoscând superioritatea puterilor şi a doctrinei spirituale reprezentate de Padma-Sambhava, cele

12 zeiţe TENMA au jurat să protejeze, din acel moment, DHARMA pentru ca nimeni să nu-i întineze
vreodată puritatea. Din această cauză, ele sunt acum numite în Tibet: „Cele 12 zeiţe protectoare ale
doctrinei spirituale”.

În pădurea Tamarisk de la Stânca Roşie, Padma-Sambhava l-a întâlnit pe regele Tibetului şi a mers
pe vârful muntelui Hepori pentru a construi mănăstirea al cărei plan arhitectonic corespundea unei
reprezentări simbolice a Universului. Astfel, el a pus fundaţia mănăstirii Samye şi a spravegheat
lucrarea până la terminarea ei. Lucrarea a fost terminată în 5 ani şi era alcătuită din complexul de
temple Vihara cea neschimbătoare şi Spontan Realizată, Minunatul Samye, cele 3 Temple ale
Reginelor, complex care a fost construit în aşa fel încât să semene cu Muntele sacru Sumeru
înconjurat de 4 continente, 8 subcontinente, soarele şi luna şi zidul format din Munţii de fier.
 Statuile s-au mişcat de la locul lor

În timpul ceremoniei de consacrare către divin a construcţiei, pe

care Padma a realizat-o împreună cu Khempo BODDHISATTVA,
s-au manifestat multe semne de bun augur. Se spune că în prima
zi a consacrării, imediat după ce Padma s-a aşezat în postură de
meditaţie, statuile primului nivel au ieşit din templu şi, după ce au
înconjurat templul de trei ori, s-au aşezat în partea de est,
aşteptând sfârşitul ceremoniei, pentru a reveni la locurile lor. A
doua zi, statuile celui de-al doilea nivel au realizat acelaşi lucru, iar
în cea de-a treia zi, cele de pe al treilea nivel. Întreaga ceremonie
a fost realizată de opt ori, după care întregul ritual al consacrării a
fost declarat în întregime finalizat.

Învăţăturile budiste au fost traduse în tibetană

Regele Tibetului a dorit apoi să traducă şi să instaureze învăţătura

spirituală autentică aşa că el a convins pe mai mulţi tineri tibetani
inteligenţi să studieze pentru a deveni traducători. Khenpo
BODDHISATTVA, Padma-Sambhava şi cu alţi pandiţi, împreună
cu Vairochana, Kawa Platseg, Chog-ro Lui Galtsen şi alţi traducători au tradus în tibetană toate
scripturile budiste existente la acea dată, cât şi majoritatea tratatelor care le explicau. Dintre principalii
discipoli tibetani ai lui Padma, doi dintre ei, şi anume Vairochana şi Namkhai Nyingpo au fost trimişi în
India, unde Vairochana a studiat DZOGCHEN cu Învăţătorul spiritual Shri Singha, în timp ce Namkhai
Nyingpo a primit învăţăturile despre VISHUDDHA HERUKA de la marele Învăţător spiritual Hungkara.
Amândoi au obţinut realizarea spirituală şi au răspândit la rândul lor învăţăturile primite în Tibet.
Regele Trisong Detsen a cerut apoi împuternicire şi instruire de la Padma-Samabhava. La Chimphu,
mănăstirea de deasupra Samye, Padma-Sambhava a revelat MANDALA celor 8 HERUKA-şi (aceste 8
divinităţi teribile sunt cunoscute şi sub numele de „cele 8 energii ale Logosului Divin”, ele exprimând de
fapt energii ale cunoaşterii şi activităţii Divine) în care i-a iniţiat pe cei nouă discipoli principali ai săi,
printre care se număra şi regele.

Fiecăruia dintre ei i s-a încredinţat o anumită transmisie şi toţi nouă au obţinut anumite SIDDHI-uri prin
punerea în practică cu consecvenţă a învăţăturilor primite.

MANJUSHRI – numele său sanscrit complet este MANJUSHRIGHOSHA şi el se traduce literar prin
„Cea cu vocea nespus de suavă şi plină de încântare”; personifică cunoaşterea tuturor BUDDHA-şilor.
Această cunoaştere este de două tipuri: obişnuită şi transcendentă. În ceea ce priveşte cunoaşterea
obişnuită, în şcolile tibetane, atât cele laice cât şi cele monastice, există obiceiul să se înceapă fiecare
zi prin recitarea MANTRA-ei lui MANJUSHRI, această practică având darul de a dezvolta memoria, de
a mări capacitatea de  înţelegere şi introspecţie. În ceea ce priveşte cunoaşterea transcendentă –
PRAJNAPARAMITA, ea are ca obiect descoperirea adevăratei naturi a fiinţei umane şi a fenomenelor
exterioare, care este vidul beatific Divin.
Din învăţăturile spirituale ale Marelui Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava

*Să nu rosteşti nimic nefolositor pentru tine sau dăunător pentru

ceilalţi. Acela care nu pleacă urechea la sfaturile înţelepte merită
tot dispreţul. Şi pentru a nu ajunge în situaţia jalnică de a te văita
mereu, gândeşte-te la aceasta dinainte.

*Priveşte mereu cu atenţie: cel care nu are nicio funcţie lumească

poate să ascundă, în adâncul fiinţei sale, strălucirea luminii
interioare. Căci adevărata putere nu este conferită de faima
omenească. Şi mai greu ai parte, în această lume, de
recunoaştere decât de denigrare.

*Nu ştim niciodată cum se va sfârşi viaţa unui om, dar ştim că
acest sfârşit este rezultatul faptelor sale. Chiar şi atunci când nu
suntem învinşi într-o confruntare e bine să renunţăm la victorie în
favoarea celuilalt. Căci cei care sunt puternicii zilei sunt învăţaţi,
mai devreme sau mai târziu, să găsească plăcere în supunere şi
să nu-i dispreţuiască niciodată pe ceilalţi.

*Cine posedă ceva, suferă pentru că nu are mai mult.

Padma-Sambhava a descris stadiile drumului său mistic astfel:

I. A lectura un număr mare de cărţi despre variatele religii şi filosofii ale omenirii. A audia mulţi ghizi
spirituali care expun diferite doctrine spirituale. A experimenta în mod personal numeroase linii
spirituale.

II. A alege una dintre numeroasele doctrine spirituale studiate şi a renunţa la restul, aşa cum vulturul ia
o singură oaie din turmă.

III. A rămâne într-o condiţie socială modestă, smerit, fără a încerca să pari important în ochii lumii, dar
dincolo de aparenţa insignifiantă, a permite minţii să se avânte deasupra puterilor şi gloriei lumeşti.

IV. A manifesta o stare de detaşare faţă de toate. A nu face nicio alegere între lucrurile pe care le
întâlneşti. A te abţine de la orice efort de a dobândi sau a avea ceva. A accepta cu egală detaşare
ceea ce survine: bogăţia sau sărăcia, aprecierea sau dispreţul. A nu fi nici mâhnit şi nici să nu repeţi
ceea ce mai ai de făcut, dar pe de altă parte, niciodată să nu fi mândru de ce ai realizat.

V. A privi cu calm şi perfectă detaşare opiniile contrare şi diferitele manifestări ale activităţii fiinţelor. A
înţelege că aceasta este natura lucrurilor, modul inevitabil de acţiune al fiecărei fiinţe şi a rămâne
calm, perfect liniştit. A privi lumea ca şi cum te-ai afla pe cel mai înalt munte de unde poţi să vezi văile
şi înălţimile mai mici şi risipite în jur.

VI. Se spune că stadiul VI nu poate fi descris în cuvinte. Acesta corespunde realizării „Vidului beatific
Divin” care, în terminologia lamaistă este numită „realitate inexprimabilă”.