Intreprinzatorul si inovatia in opera lui Joseph

Alois Schumpenter

Joseph Schumpener(1883-1950) a fost unul dintre cei mai prestigiosi

economisti, fiind contemporan cu John Maynard Keynes.Acestea s-au nascut in
acels an, an comun si cu trecerea in eternitate a al lui Karl Marx.
Ca toate personalitatile vetii stintifice sau sociale acesta sa integrat perfect in
prestigioasa activitate intreprinsa la cele mai bune institutii de invatamant
existente si in 1906 Joseph Schumpenter obtine titlul de doctor in drept la
Universitatea din Viena.
In anul 1919 Schumpenter acepta, la solicitarea lui Otto Bauer,functia de
secretar de stat la ministerul de finante in guvernul austriac de cualitie, compus
din socialisti si social-democrati.
Dintre lucrarile sale despre economie merita amintite: “Natura si continutul
principal al vietii economice”(1908), “Teoria evolutiei
economice”(1912),”Ciclurile economice”(1932) sau “Zece mari economisti de la
Marx la Keynes”(1952).
 Capodopera intregii sale creatii insa, este publicata la 4 ani dupa
moartea de catre sotia sa Elisabeth Boody, lucrare purtand numele de
“Istoria analizei economice”(1954).
In “Teoria evolutiei economice” Joseph Schumpenter analizeaza in
antiteza notiunile se “circuit” si “evolutie”.
El considera ca circuitul este un model economic cu functii de productie
stabile, si prezinta unele caracteristici ca: - concurenta perfecta;
- eficienta constanta a factorilor de productie;
- absenta inovatiei;
- egalitatea intre cerere si oferta(atat pe piata bunurilor cat si pe piata
factorilor de productie);
- se realizeaza productia simpla;
- in cadrul circulatiei economia este statica iar evolutia are ca trasaturi
urmatoarele: - concurenta imperfecta;
- modificarea permanenta aeficientei factorilor de productie;
- inovatia reprezinta elementul esential al dinamicii economice;
- inegalitatea dintre cerere si oferta;
- departarea continua a preturilor de nivelul costurilor si obtinerea de
profituri;
- se realizeaza reproductia largita;
- evolutia economica este dinamica;
 Inovatia, apare ca si o apreciere a lui Schumpenter cu privire la circuit si
evolutie aceasta reprezentand principala deosebire dintre ele.Inovatia insa
se mai traduce aici si ca o “punere in functiune a unor functii de productie”.
Analiza dinamica propriu-zisa incepe prin aparitia factorului perturbator,
intreprinzatorul iar la termene lungi apare din nou inovatia care incepe un
nou ciclu.
Asadar inovatia elementul esential al evolutiei presupune dupa
aprecierea lui Schumpenter cinci combinatii:
1.”Folosirea unui bun nou” sau “a unei calitati noi”
2. “Introducerea unei metode de productie noi”
3. “Deschiderea unui nou debuseu”
4. “Cucerirea unei surse noi de materii prime”
5. “Realizarea unei noi oraganizari” sau “aparitia unui nou monopol”
Ciclul lui Schumpenter intocmit ca si in modelul echilibrului general
walrasian in care profitul este nul, preturile de vanzare stabilindu-se intr-un
climat de concurenta perfecta acestea la nivelul care acopera numai
serviciile furnizate de factorii de productie si deci sunt egale cu costurile.
 In concluzie pentru a obtine un profit intreprinzatorii trebuie sa
inoveze, si prin asta, sa scoata economia dintr-un astfel de circuit,
plasand-o in evolutie.
De asemenea Joseph Schumpenter mai considera ca profitul
rezultat din inovatie nu poate avea caracter permanent el, fiind
provizoriu.Generalizarea inovatiei si jocul concurentei tind sa reduca
preturile la nivelul serviciilor factorilor de productie adica
costurilor.Mentinerea profitului impune, deci, anumite inovatii noi inainte
ca cele precedente sa-si epuizeze efectele.aici lupta intreprinzatorului
pentru profit coincide cu lupta contra tendintei economice permanente
de atinde spre echilibru sau mai bine zis de a reintra in ciclu.
Insa, fluxul inovatiilor nu este repartizat uniform in timp, iar aceasta
constitue pentru Schumpenter cheia ciclitatii economice.De altfel, in
discontinuitatea inovatiilor consta dezvoltarea inegala si in salturi a
economiei capitaliste perceputa si de Karl Marx.