Harap-Alb

Basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" a fost publicatin revista convorbiri literare
in anul 1877 si reprezinta epopeea vietii si a mortii, un roman al educatiei, al formarii
individului prin traversarea unor etape graduale ce vor surpreinde trecerea protagonistului
de la conditia de fiinta umila, muritoare, la cea de fiinta eterna.
Opera detine elementele schemei epice traditionale prin folosirea curenta a cifrei magica
"3", prin disputa bine-rau, prin parcurgerea unui traseu initiatic, prin utilizarea
travestiului, a aparitiei persoanjelor adjuvante, a obiectelor megice etc. Scriitorul
inoveaza specia literara, opera purtand marca originalitatii lui Creanga prin aduoptarea
unui stil mucalit, scriitorul recurgand adesea la umanizarea fantasticului, la expreasii
populare ce parvin eruditiei paremiologice, particulara acestei scrieri , fiind , implicit,
relatia fantasticului cu realul vietii humulestene. Astfel, eroul basmului descrisde catre
Nicolar Manolescu drept un "Fat-Frumos juvenil si neexperimentat " se apropie mai mult
de imaginea lui Nica din spatiul humulestean, eroul indepartandu-se de universul
copilariei, fiinc capabil sa intreprinda o serie de actiuni prin care va dobandi imaginea de
sine, isi va cunoaste propriile limite, dar va risipi si deziluzia parintelui sau.
Opera este articulata ca un bildungsroman al educatiei eroului central, prima lectie
pedagogica surprinzand si prima secventa narativa notabila. Eroul isi va invinge temerile,
dovedindu-si spiritul temerat cu ajutorul Sf. Duminici, un personaj agend, intrucat va
influenta destinul protagonistului, intalnirea cu batrana pe care o miluieste, devenind un
moment-cheie al operei.
Dupa ce avem cunostiinta despre coordonatele de timp si spatiu ce alterneaza, in
expozitiune realul cu fabulosul si intregistram acea intriga de ordinsuccesorat, luam act
de scena intalnirii dintre erou si Df. Duminica deghizata intr-o fiinta umila pt a identifica
principala trasatura de caracter a eroului, altruismul, dar si pentru a asista la un transfer
de investitura eroica, protagonistul urmand sa reproduca performantele craiului din
tinerete.
o secventa epica remarcabila o constituie pargurgerea spatiului vid, eroul fiindu-i testata
capacitatea de a distinge intre bine si rau. Neascultator, protagonistul incalca promisiunea
facuta parintelui sau si se intovaraseste cu "omul Span si Ros", cel care mimeaza
prietenia dintr-o dorinta acerba de parvenire sociala. Scena intalnirii cu Spanul
culmineaza cu momentul intrarii in fantana, fantana simbol al infernului existential,
trimite catre scena inversarii rolurilor, astfel incat fiul craiului dobandeste numele Harap-
Alb, devenind sluga Spanului, iar identitatea craiasca va fi transferata impostorului.
Tema calatoriei reprezinta un element central al firului narativ, astfel se prefigureaza
drumul catre imparatia lui Verde-Imparat si, ulterior calatoria catre Ros-Imparat, ce stau
sub semnul miraculosului.
Eroul trebuie sa-si cultive o serie de virtuti morale, printre care putem mentiona
fraternizarea spirituala, solidaritatea eroului cu cele mai insignifiante personaje, de
fiecare data personajul incercand sa=si depasearca conditia de fiinta credula "boboc in
felul sau la trebi d-aistea"
Episodul valorificarii eroismului sau trimite catre 2 secvente fantastice, intalnirea cu acel
personaj chtonian, fiind memorabila aducerea salatilor din gradina ursului, cel de-al
doulea moment aducand in prim-plan un personaj solomonar, solar, expresie a luminii,
fiind notabila secventa aducerii capului cerbului cu pietre nestemate.
 Urmeaza o serie de alte probe initiatice, casa de arama, mancarea si bautura ce trebuie
consumate in cantitati impresionante, separarea macului de nisip, dar si momentul
distingerii acelei zgatii de fata, pe fata nevazuta a lunii.
Momentul apoteotic al destinului personajului vizeaza in vestirea lui, dar si casatoria cu
fata imparatului Ros, nu inainte de utilizarea de catre narator a unei bucle narative, prin
care se intarzie momentul final ce surprinde starea de fericire, iar lupta bine-rau ia sfarsit.
 Harap-Alb este protagonistul eponim al basmului care se incadreaza intr-o
tipologie inedita,conturata pe baza unor trasaturi definitorii.In jurul lui graviteaza
intreaga actiune,tanarul fiind prezent in toate momentele subiectului.
Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a eroului
reprezentata printr-o identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga a
spanului.Experienta dura traita de Harap-Alb sugereaza traversarea unei stari de
initiere,de la inocenta pana la maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat.
Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul
traditional,umanizandu-l.
Fiul cel mic al craiului,a luat decizia de as incerca norocul,dupa ce fratii
lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa intinsa de tatal lor imbracat in blana de
urs pentru a le verifica voinicia.Scopul era ca sa poata ajunge la fratele sau
Verde Imparat pentru ai urma la tron,deoarece acesta nu avea decat fete.
Tanar harnic,omenos,prietenos si milostiv Harap-Alb detine virtuti
consecrate in sistemul etic popular.Pentru adolescentul dornic de a deveni
imparat, momentul cheie este intalnirea cu Sfanta Duminica,deghizata in
cersetoare,care il roaga sa o miluiasca.Tanarul print isi demonstreaza calitatile
oferind ajutor dezinteresat si celor mai umile fiinte.Sfanta Duminica,personaj
supranatural,mistagog isi va arata generozitatea sufleteasca dezvaluind
suparatului print destinul exceptional care il asteapta: “…Putin mai este si ai sa
ajungi imparat cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de mare si de
puternic”.A doua recompensa consta in sfatul oferit tanarului de a cere tatalui sau
hainele de ginere,armele de lupta si calul alaturi de care avusese atatea victorii
in tinerete.Numai astfel se va produce un transfer de eroism de la tata catre fiul
care ii va repeta performantele.
Demnitatii,sensibilitatii,blandetii si milosteniei,Harap-Alb le va adauga
rabdarea si staruinta in refacerea hainelor uzate si a armelor ruginite.
Pe baza acestor trasaturi,protagonistul este caracterizat in mod indirect
prin atitudine si comportament.Desi la inceput mezinul este lovit in adancul
sufletului de refuzul tatalui sau care il considera nepregatit pentru o asemenea
experienta complexa,mai tarziu ii va aduce parintelui sau cea mai mare
multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat.
Increzator in propria reusita,Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti
inainte de a pasi in padurea labirint si isi propune sa le respecte cu
sfintenie.Drumul catre imparatia unchiului sau este lung si eroul simte apasarea
singuratatii.La un moment dat se rataceste si il intalneste pe
span.Inteligent,abil,fatarnic simuland prietenia,spanul il inseala pe naivul calator
inchizandu-l in fantana,ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.
Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea
consecintelor,Harap-Alb manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia
tensionata cu spanul si spera in triumful binelui si al adevarului.In incercarile
primejdioase la care este supus de omul span,Harap-Alb nu ramane singur,ci
este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de
micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei
 5 colosi,fiinte himerice cu insusiri supranaturale:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si
Pasari-Lati-Lungila.
Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje,Harap-
Alb este caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de
intrajutorare.Astfel tanarul a invatat ca omul nu poate invinge de unul singur si ca
un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai modesta.
Personajul cel mai nazdravan al basmului,calul,marturiseste stapanului
sau ca ar fi putut de mult sa-l pedepseasca pe spanul cel rau,insa l-a
torelat,fiindca “si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac
pe oameni sa prinda la minte…”.
Sfanta Duminica ajuandu-l pe erou in incercarile vietii ii explica
necesitatea de a alterna izbanda cu esecul si de a cunoaste suferinta umana
pentru ca numai asa cand va ajunge mare si tare va crede celor asupriti si
necajiti.
Iubitor de viata si oameni,bun si correct,Harap-Alb,desi print,se
comporta asemenea unui om obisnuit si ajuta in drumul sau pe fiintele grotesti
din calea carora fug toti de groaza.El li se adreseaza ca unor oameni
obisnuiti,fiind astfel caracterizat in mod indirect si prin limbaj.Purtandu-I
recunostinta,toti cei pe care ii ajuta ii devin tovarasi credinciosi,il sprijina in
confruntarile cu Imparatul Ros si cu fiica acestuia,o mare farmazoana.
Desi este actantul principal al unei lumi fabuloase in care stapaneste
miraculosul,Harap-Alb nu detine puteri supranaturale,fiind caracterizat prin
insusiri specific umane:istetime, darzenie, mila, prietenie, vitejie, perseverenta,
ciuda.Asemenea unui taran humulestean loveste calul bubos,care vine la tava
cu jaratec,cu capastrul in cap.Refuzul tatalui sau il raneste si il face sa se
ascunda in gradina palatului si sa planga cu amaraciune.Prin capacitatea de a
depasi multiplele probe la care este supus,tanarul dobandeste o serie de calitati
phihomorale necesare unui imparat.
Personaj-neofit al unui bildungsroman cu subiect fabulos,Harap-Alb isi redobandeste in final conditia sociala de print,se casatoreste cu
fata Imparatului Ros care a invatat sa-l pretuiasca si ocupa tronul batranului sau unchi.