LA DISPOZITIA DUMNEAVOASTRA Martei Mosquera, care mi-a vorbit Ua Paris de madame FrancinetDe la un timp mi-e tare greu si aprind focul. Chi- briturile nu mai sunt ca odinioars, acum trebuie si le tii cu gimilia in jos si s& astepyi ca flacira si se inte- feasca; lemnele sunt umede gi, chiar daca il tot rog pe Frédéric si-mi aduca butuei uscati, vegnic miros ‘umezeala si ard anevoie. De cand au inceput si-mi tremure mainile, totul mi se pare mult mai greu, Inainte ficeam patul cit ai clipi si cearsafurilestiteau de parci fusesera calcate chiar atunci. Acum trebuie si ma invart o groaza in jurul patului, iar madame Beauchamp se supara si zice ci daca tot ma pliteste, ‘micar cu ora, si nu mai pierd vremea netezind cite o ‘et ici gi colo. Toate astea din pricina c& imi tremura nile si pentru ca nici ceargafurile de azi nu mai sunt a pe timpuri, din pinza tare si groas’. Doctorul Lebrun mi-a spus ci n-am nimic, trebuie doar si mi ‘ngrijesc cu bagare de seam, si nu ricesc gi si ma cule devreme. ,Si paharul ala de vin cam prea des, ce zici, ‘madame Francinet? Ar fi mai bine si renungim la el, ila Pernodul de la pranz. Doctorul Lebrun e un ‘medic tanir, cu ide foarte bune pentru oamenii tiner Pe-vremea mea, nimeni n-ar fi erezut ci vinul face ri Si unde mai pui eeu nu beau niciodat’ aga, cum s-ar zice zdravin, ca Germaine, de la etajul trei, sau ca rostul ila de Félix, timplarul. Nu stiu de ce imi vine 35‘in minte bietul monsieur Bébé, seara in care m-a pus si beau un pahar de whisky. Monsieur Bébé! Monsieur Bébé! La bucatarie, in apartamentul lui madame Rosay, in seara cu petrecerea. Pe atunci ieseam des, ‘mergeam inc pe la mai multe case, lucrind cu ora. Lamonsicur Renfeld, la surorile care dideau lectii de pian side vioara, in atitea case, toate numai una si una. ‘Acum, abia daci mA mai pot duce de tei ori pe sipt3- ‘mana la madame Beauchamp, si mi se pare cd nici asta n-o s4 find prea mult, Imi tremura tare de tot mainile simadame Beauchamp se supra pe mine. Nu m-ar ‘mai recomanda acum Iui madame Rosay, iar madame Rosay n-ar mai veni dupa mine, acum monsieur Bébé ‘nu mi-ar mai ine companie la bucitirie. Nu, mai cu seami monsieur Bébé. Cand madame Rosay a venit la mine era tarziu gi na stat decit putin. De fapt, casa mea n-are decit 0 singuri camer’, dar cum am acolo si bucitari, sice-a ‘mai rimas din mobilier dupa moartea lui Georges, cand a trebuit sa vind tot, mi se pare c& am dreptul si-i spun casa mea. In orice caz, exist trei scaune, si madame Rosay isi scoase minusile, se ageza gi zise ‘nciperea e mica, dar primitoare. Nu eram impre- sionati de madame Rosay, chiar daci mi-ar fi plicut sim’ giseasca mai bine imbracati. M-a luat prin sur- prindere, si purtam fusta verde pe care mi-o daruisera cele doua surori. Madame Rosay nu se uita prea mult Ja nimic, de fapt se vita gi-gi muta indatiprivirea vrind parc’ si se desprinda de ceea ce vizuse. Strimba putin din nas; poate ca o deranja mirosul de ceapa (imi place tare mult ceapa) sau pipiul sirmanului Minouche. Dar 36 ex eram mulyumita cd madame Rosay venise la mine, sii-am si spus-o. — Ab, da, madame Francinet. $i eu ma bucur ¢& ‘y-am gisit, pentru cd nu-mi mai vid capul de treburi... Strimba din nas ca si cum treburile at mirosi urit. Vreat si va rog si... In fine, madame Beauchamp s-a gindit c& poate ai fi liberi duminici seara. — Pai bineingeles, am rispuns. Ce si fac dumi nica, dupa ce vin dela biseric ? Intru putin a Gustave, si. — Da, sigur, spuse madame Rosay. Dac sunteti libera duminica, ag vrea si mé ajutayiacasi, O sa avem © petrecere. — O petrecere? Felicitirile mele, madame Rosay. Insi madame Rosay nu paru prea incantata gi se ridicd pe neasteptate, —O si dati o mana de ajutor la bucititie, 0 si fie © grimada de treabi. Daca puteti veni pe la sapte, majordomul o s& vi dea toate explicagile. — Sigur ci da, madame Rosay. — Asta-i adresa mea, spuse madame Rosay didu o carte de vizita de culoare crem. E bine cinci sute de franci? inci sue de franci! Si zicem sase sure. La miezul nopti puteti pleca, aveti timp si prindeti ultimul metrou. Madame Beauchamp mi-a spus ci sunteti de incredere. = Oh, madame Rosay! __ Cand a plecat mi-a venit si rd la gindul ci fusese ‘at pe ce sisi ofer 0 cease’ de ceai (ar fi teebuit si caut tuna care si nu fie ciobita). Cateodata nu-mi dau prea bine seama cu cine stau de vorba. Numai arunci cind ‘mi duc la vreo cucoand iau aminte si vorbesc ca 0 7servitoare, Pesemne fiindc’ la mine acasi nu-s servi- toarea nimanui, sau poate pentru et mi se pare ct triiesc tot in cisufa noastra cu trei camere, pe vremea cand Georges si cu mine lucram la fabricd si nu duceam lips’ de nimic. Ori din pricina ci, tot certain du-I pe sirmanul Minouche, care face pipi dupa plits, ‘mi se pare ca sunt si eu o doamna ca madame Rosay. Cand dideam si intru in casi, cét pe ce si mise rrupi tocul de la un pantof. Am spus pe nerésuflate: »Noroc bun vreau s-am acum, drace, piei din ochii mei! $i am sunat. ‘A iesit un domn cu favoriti arginti ca la teatru gi mia spus si intro, Era un apartament urias care miro- sea aceari de parchet. Domnul cu favorit era major~ domul; mirosea a smirna —In sfarsit, zis, si se grabi si mi conduci-pe un coridor ce ducea spre camerele de serviciu. Data vii- toare si sunati la usa din stinga. — Madame Rosay nu mi-a zis nimic. —Doamnei nu-i sti capul la lucruri de-astea. Alice, iat-o pe madame Francinet. S4-idai umul dintre sorqu- rile dumitale. ‘Alice m-a dus la ea in camera, dincolo de bucitarie (i ce mai bucatarie!), si mi-a dat un gory prea mare. Pesemne madame Rosay lisase pe seama ei si-mi explice totul, dar la inceput treaba cu ciinii mi s-a paruto gresealé, s-am rimas cu ochiila Alice, la negul pe care-lavea sub nas. Trecind prin bucatitie, tot ce putusem si vd era atit de huxos gi strélucitor, incat doar ideea dea ma afla acolo in seara aceca, stergand cristalurile si pregitind tivile cu delicatesele care se minancd in asemenea case, mi -a parut cf e de preferat 38 chiar mersului la teatru sau la far’. Poate din pricina asta la inceput n-am ingeles prea bine treaba cu cainii im rimas cu privirea tinti la Alice. —Eibine, da, zie Alice, care era bretond, lucru ce se vedea de la o posta. Asa a spus dosmna. — Pai cum adicd? $i domnul ala cu favoriti nu se poate ocupa de caini? —Domnul Rodolos e majordomul, spuse Alice, cu ‘un respect plin de evlavie. = Ma rog, daci nu el, atunci altcineva. Nu pri dee rocmai ew nen Alice deveni dintr-odata insolenti, = Side ce nu, madame...? —Francinet, la dispozitia dumneavoastra. madame Francinet? Nu-io treaba grea. Fido e cel mai rau, domnisoara Lucienne [-a risfayat din cale-afard... $i imi tot explica, din now amabild ca o gelatina. —Di-i cu zaharal mereu gi cu tinueul in poal. $i monsieur Bébé il strica de cum vine aici, il risfata sgrozav, stiti dumneavoastr’... Insi Médor e foarte bun, iar Fifine n-o sa se miste din coltul ei. — Atunci, am zis eu, nerevenindu-mi din vimire, {nseamna ci au o mulfime de caini. —Eida, 0 mukime. — {ner-tin apartament! am spus, indignaca si fied simi pot infrana. Nu stiu ce veqifi gandind dumnea- voastr’, doamna... —Domnigoara. _—Tertati-ma. Dar pe vremea mea, domnigoara céi- ni trdiau in cotete, si pot s-o afirm sus si tare, fiinded iposatul meu sot gi cu mine aveam o casi [angi vila monsieur... fnsi Alice nu m-a lisatsi-iexplic. Nu 39c-ar i spus ceva, dar se vedea cd n-avea stare gi eu imi dau seama imediat cind lumea e aga. Aga ci am ticut, si.eaa inceput si-mi spuna ci madame Rosay adora cfinii si cd domnul fi ficea toate mofturile, Mai era gi fata lor, care mostenise acelasi gust. —Domnigoara se prapadeste dup’ Fido, si precis cio si cumpere o citea de aceeasirasi casa fac pui [Nu sunt decat ase: Médor, Fifine, Fido, La Petite, Chow si Hanibal. Fido e cel mai riu, domnigoara Lucienne I-a risfagat din cale-afard. Nu-l auziti? Sigur latra in antreu. — Si unde va trebui si stau si am grija de ei? am intrebat cu un aer nepisitor, ca nu cumva Alice si creada ci ma simt ofensati. — Monsieur Rodolos 0 si vi duci in camera cdinilor. —Deci edinii au 0 camera? am intrebat, pe acelasi ton cit se poate de firesc. Alice n-avea nic o vind, in fond, dar, ca si spun adevirul, imi venea s-o iau la palme chiar acolo, — Bineingeles c& au camera lor, rispunse Alice. Doamna vrea ca fiecare cdine si doarma pe salteaua lui, sia pus sili se faca o camer numai pentru ei. O sa ducem un scaun, ca si puteti sta jos gi si-i paz Mi-am potrivit cat am putut de bine sortul si ‘ne-am intors la bucatrie. Chiar atunci se deschise alta ‘usd si intra madame Rosay. Avea o robe de chambre albastri, cu garnituri de bland alba, gi faya plin’ de crema. Pirea o prijituri, si-mi fie cu iertare. Dara fost foarte amabild si se vedea ci venirea mea fi luase 0 piatré de pe inima. —Ah, madame Francinet! Cred cd Alice v-a expli- cat deja despre ce e vorba. Poate ci mai tarziu o st ” puteti da o mind de ajutor la ceva mai usor, si stergeti pahare sau ceva de genul asta, dar principalul ei aveyi grid ca odoarele mele si stea cumingi. Sunt adorabili, ‘ns nu gtiu si stea laolaltd, mai cu seam’ atunci cand sunt singuri; sar imediat la bitaie gi eu nt pot tolera ‘deca ca Fido si-l mugte pe Chow, bietul de el, sau ca Médor.... cobori vocea si veni puyin mai aproape. Pe deasupra, va trebui s-o paziticu atentie pe La Petite, 0 pomerana cu niste ochi minunayi. Mise pare ci... momentul se apropie... si n-ay vrea ca Médor sau Fido... ma ingelegeti? Maine o s-o trimit la noi la mosie, dar pind atunci vreau si fie pizit $i nu jtiu unde s-o tin, trebuie si stea impreuna cu ceilalt, in camera lor. Scumpa de ea, sirmana, eatit de risfiyatd! Si n-as putea si scap de ea toatd seara. Veri vedea ci 1n-o si vi supere. Dimpotrivs, 0 si vi amuzayi vizand ce inteligenti sunt. Am si vin gi eu din cand in eind si vad care e situatia. Mi-am dat seama ci nu era o fraza amabili, ci un avertisment, insi madame Rosay zimbea sub stracul de cremé mirosind a flor — Lucienne, fata mea, o si vind si ea, fireste. Nu poate sta fara Fido al ei. Doarme cu el, inchipuiti-va. Dar cuvintele astea din urma le spunea probabil cuiva din mintea ei, fiindca in momentul acela se intoarse si plece gin-am mai vizut-o. Alice, rezemati de masi, mi privea cu un aer timp. Nu-i vorba c& 25 disprequi coamenii, dar ziu c4 ma privea cu un aer timp. — Lace ori e petrecerea? am spus, dindu-mi seama %, fir voia mea, continuam si vorbesc cu tonul lui ‘madame Rosay, imitindu-ifelul acela dea pune intre~ bai privind putin inte-o parte, de parca ar intreba un cuier sau 0 us’. “1—Trebuie si inceapa, r4spunse Alice, si monsieur Rodolos, care tocmai intra scururandu-siun fir de praf de pe cosrumul negru, incuviings dnd din cap cu un aer important. —Da, nor si intirzie, rise, facindu-i un semn lui Alice s8 se ocupe de nigte tivi splendide de argint. ‘Au sosit monsieur Fréjus si monsieur Bébé, si vor cocktailuri. — Agtia vin intotdeauna devreme, spuse Alice. $i di-i cu bautura, tot asa... am explicat totul lui ‘madame Francinet, madame Rosay i-a spus si dum- neaei ce trebuie si faci. — Ab, foarte bine. Atunci cel mai bine ar fi s-o duci ‘in camera unde trebuie si stea. Eu merg si aduc céiniis domnul si monsieur Bébé sejoac’ acum cw ein salon. — Domnigoara Lucienne il avea pe Fido la ea in dormitor, zise Alice. Da, o sii-l adue chiar ea lui madame Francinet. Deocamdati, daci vreti si veniti cu mine... ‘Aga ci m-am vizut agezati pe un vechi scaun vie- rez, exact in mijlocul unei incaperi uriage pline de saltele gi cu o casuyé eu acoperis de paie, intocmai ca lacolibele negrlor, care, dupa cum mi-a explicat dom- nul Rodolos, era'o toani a domnigoarei Lucienne pentru Fido al ei Cele sasesaltele rau imprigtiate in ‘toata camera, printre strichini cu apa si mancare. Sin- ggura amps electrica atirna chiar deasupra capului meu, rispindind o amin’ foarte slaba. -am spus asta dom- nului Rodolos, si c& mi-era teama ca nu cumva si adorm cand o si raman doar cu edinii — Oh, n-0 si adormiti, madame Francinet, imi ris- ppunse. Cainii sunt foarte afectuosi, dar prea rasfatati, 2 si si trebuiasca si va ocupati de ei tot timpul. Astep- tai aici o clipa. Cand a inchis uga si m-a lisat singura in mijlocul acelei inciperi atit de ciudate, mirosind a c4ine (un miros curat, e drept) si cu toate saltelele alea pe jos, ‘m-am simtit putin cam ciudat, de parca as fi visat, mai ales cu lumina aceea galbeni deasupra capului gi in linigtea din jur. Bineingeles ca timpul avea sa treaca repede si n-avea si fie neplcut, dar nu ma pardsea nici fo clips senzatia c& ceva nu e in regula. Nu neaparat findc& ma chemaseri pentru o asemenea treabi fia ‘4 mA fi prevenit, ci poate datoritsciudayeniei sarcinii sau poate c4 pur si simplu simeam cA ceva nu e in regula. Podeaua hucea de atita lustru gi se vedea ci toti cfinii igi faceau nevoile altundeva, cAci nu se simyea nici un miros, in afara de al lor, care nui chiar aga de urat cind ajungi s& te obignuiesti. Dar cel mai rau era s& stau singuri gi in asteptare, aga ci aproape m-am bucurat cand a intrat domnigoara Lucienne ducindu-1 fn brate pe Fido, un pechinez. oribil (nu pot suferi pechineaii), iar domnul Rodolos a vent gel strigin- dui si chemandu-i pe ceilalti cinci caini pana au fost tofi in incapere, Domnigoara Lucienne era tare fru- ‘moasi, toati in ab, sicu un pir platinat ce-i ajungea pina la umeri. fl sirut g-I mingdie indelung pe Fido, fara i le dea atentie eelorlali, care beau api gise jucau, iar apoi mi-1 aduse si ma privi pentru prima oari = Dumneavoastra o si aveti grijd de ei? intrebi, ‘Avea o voce cam pitigaiata, dar nu se poate spune ca imu era frumoasi foc. —Sunt madame Francinet, la dispozitia dumnea- 1m spus inclinand capul in chip de salut. 8ido e tare delicat. Tineti-l Da, in brage. N-o si vi murdareascé, fi fac baie cu mana mea in fiecare dimineata. Cum va spuneam, e foarte delicat. $4 nu-I lisati sa se amestece cu dstia. $i si-i dati apa mereu. (Cainele statu cuminte la mine in poals, dar oricum. {mi cam facea sila. Un dog urias plin de pete negre se apropie gi se apuca si-1 miroasi, cum fac céinii, iar tec ae ae picior. Domnul Rodolos nu se clintea din usi, se vedea bine c4 era obignuit. —Vedeti,vedeti,striga domnigoara Lucienne. Toc- ‘mai asta nu vreau si se intimple, si dumneavoastra mu cexplicat mama, mu-i asa? Si nu ‘va migcati de aici pana nu se termina intregul party. Tar daca Fido se simte riu si incepe s& plangd, bateti in ugi pentru ca acesta si mA anunye. Siplect firési-mi arunce o privire, dupa ce mai lua ‘data pechinezul in brate si-l pupa pani ce cainele se porni si scinceasci. Monsieur Rodolos mai ramase o ipa. — Cini nu sunt rai, madame Francinet, imi zise. In orice caz, daca se intimpla ceva, batetiin us si o si vin. Luati-o ugurel, adauga, de parca is-ar fi nazarit asta in ultima clipa, si plecd, inchizand cu mare grijé ‘usa. Ma intreb dacé nu cumva i-a pus z4vorul pe dina~ fara, dar am rezistat tentatiei de a ma duce s4 verifc, fiinde-am socotit c& m-as fi simtit si mai prost. De fapt, n-a fost greu si am grij de caini. Nu se bateau, iar ce spusese madame Rosay despre La Petite nu era sigur, cel putin inca nu dadea nici un semn. Fireste ci, indata ce s-a inchis uga, am aruneat din braye pechinezul respingitor si l-am lisat si se zbenguie linigtit cu ceilali. Era cel mai rau dintre toti, le cauta “ pricina intruna, ei insi nu-i ficeau nimic, ba chiar se vedea ci-l pofteau la joaci. La ristimpuri beau apa sau méncau carnea suculenta din strichini. Si-mi fie cu jertare ¢-o spun, dar aproape ci-mi facea pofta carnea accea atit de grozava din strichini Citeodati, de foarte departe rizbeau risetele cuiva, si nu stiu dacd nu cumva din pricina ca stiam 4 0 si fie muzica (Alice mi-o spusese in bucatirie) mi se piru ci aud un pian, desi sunetele veneau poate din at apartament, Timpul trecea tare greu, mai ales din cauza singurei lumini ce atiena din tavan gi care cra atat de galbend. Patru c4ini adormiri curind, iar Fido gi Fifine (habar n-am daca era Fifine, dar atunci ‘mi s-a pirut ci ea trebuie si fie) se jucari o vreme mus- candu-se usor de urechi, si pana la urma biura multa apa gi se culcaralipiti unul de altul pe saltea. Uneori ‘i se pirea ci aud pasiafara gi- luam repede pe Fido {n brafe, ca nu cumva si intre domnigoara Lucienne. Ins na venit nimeni siam stat aga o grimada de timp, pind am inceput si atipese pe scaun, si aproape ci ag fi vrut si sting lumina gi si ma cule de-a binelea pe ‘una dintre saltelele goale. Recunose ci am fost bucuroasi cénd Alice a venit sma caute. Avea fata rosie ca para focului si se vedea ck mai era inca tulburata de emogia petreceri si de toate cele cite o fi comentat la bucitarie cu celelalte slujnice sicu monsieur Rodolos. — Madame Francinet, sunteti o minune, spuse. Precis c& doamna o si fie incdntata si o si va cheme ori de cite ori vor mai fi petreceri. Cea care a venit ultima dati n-a izbutit si-i faca si stea cumingi, iar domnigoara Lucienne a fost nevoita chiar si lase dansul sis8 vind sé se ocupe de ei. Ia uitati-va cum dorm! 45— Au plecat invitati? am intrebat, cam ruginati de laudele ei. —Invitatiida, ins au mai rimas ceilalyi, obignuitii casei, care intotdeauna mai stau putin. Au baut cu toti...ceva de groaza, va jur. Pana si domnul, care mu bea acasi niciodata, a venit foarte multumit la bucata- rie gia glumit cu Ginette si cu mine zicénd ca masa a fost servita foarte bine, si ne-a diruit fiecireia cite 0 ssutd de franci. Cred c& si dumneavoastra or si va dea un bacsi. Domnigoara Lucienne cu logodnicul einca mai danseazi, iar monsieur Bébé si prietenii lui se distreaza travestindu-se. — Atunei trebuie sat mai rimin? Nu, doamna a spus si dim drumul la céiniindaé. ce pleaca deputatul si celal Le place teribil si se joace cuei in salon. Eu o si-l duc pe Fido, iar dumneavoastra nu trebuie decit si venigi cu mine la bucitarie. Am urmat-o,franta de oboseala si moarta de somn, dar grozay de curioasi si mai prind ceva din petrecere, chiar daca numai paharele si farfurile de la bucataie. Sile-am vazut, cicierau grimezi pretutindeni, aituri de sticle de sampanie si de whisky, unele cu resturi de bauura pe fund. La bucitarieerau tuburi de lumina albastr, si am rimas uimita la vederea atator dulapuri albe, atitor rafturi unde straluceau tacimurile gi cra- titele. Ginette era 0 rogcovani micuti, si ca foarte agitatd, si o primi pe Alice chicotind gi gesticulind, area cam nerusinati, cum sunt atitea in ziua de azi. —O jin tot aga? intrebi Alice, uitindu-se spre usd. — Da, rispunse Ginette, invartindu-se. Doamna e cea care a avut grija de cain? ‘Mie imi era set si somn, dar nu-mi ofereau nimic, nici ‘micar un loc unde si mi asez. Erau prea entuziasmate 46 de petrecere, de tot ce vizusers pe cand serveau masa ori luau hainele la intrare. Se auzi o sonerie gi Alice, care era tot cu pechinezul in brat, esi in fuga. Incr monsicur Rodolos, trecand pe lang mine fara si ma priveasca, si se intoarse imediat cu cei cinci céini, care sireau gi se gudurau, Am vizut ed avea mana pling de bucati de zahar pe care le impartea cdinilor ca si-1 ‘urmeze in salon. M-am rezemat de masa cea mare din mijloc, incercind si n-o privese staruitor pe Ginette, cate, de indata ce se intoarse Alice, palivragi cu ea mai departe de monsieur BébéE si de travestirile lui, de monsicur Fréjus, de pianista care parea ofticoasa side domnisoara Lucienne, care se certase cu taici-su, Alice Jud una dintre sticlele pe jumatate goale gi si-o duse la gura cu 0 grosolanie ce ma facu si ma simt att de descumpanita, incdt nu stiam unde si mi mai uit; dar cel mai riu a fost ci apoi i-a trecut-o roscatei, care 4 terminat-o pini la ultima picitura. Radeau amin- doua de parc’ gi in timpul petrecerii a fi baut zdravin. Poate de-asta nu se gindeau ci mic imi e foame, si mai ales sete, Daci n-ar fi fost ametite, precis cf gi-ar fi dat seama, Oamenii nu-s rai, dar fac multe gescuri nedelicate doar pentru ci nu-s atenti la fel se intémm- pli sin autobuz, prin magazine si prin birout. Sonetia se mai auzi o dati, iar cele doua fete iesir8 {n fuga. Din salon rizbateau hohote puternice de ris, 4i la ristimpuri pianul. Eu nu pricepeam de ce ma faceau si agtept; nu mai trebuia decat si-mi plateasca sisi mi lase si plec. M-am agezat pe un scaun gi ‘mi-am pus coatele pe masi. Mi se inchideau ochii de somn, de asta nu mi-am dat seama ci tocmai intrase cineva in bucitarie. Am auzit mai intai un zgomot de ahare ciocnindu-se gi un suierat foarte slab. Am v7cerezut cd e Ginette si m-am intors s-o intreb ce au de gind: inja mea. — Oh; iertati-ma, domnule! am zis, ridicdndu-ma. ‘Nu gtiam ca sunteti aici. —Nu sunt, nu sunt, spuse domnul, care era foarte tanar. Loulou, vino si vezi! Se clitina usor, proptindu-se de unul dintre rafturi. Umpluse un pahar cu o bautura alba gil privea fn lumina de pared au-i venea si creada. Cea cu numele de Loulou nu seivea, aga incittandrl domn veni ling ‘mine gi-mi spuse s4 iau loc. Era blond, foarte pal yi ‘mbricat tot in alb. Cind am luat aminte ci era imbri- cat in alb in toiul iernii, m-am intrebat daca nu cumva visez. Nuri doar un fel de a spune, intotdeauna cind vid ceva ciudat ma intreb cu adevirat daca nu vise2. ‘Ceea ce s-ar si putea intimpla,fiinded visez adesea tot felul de lucruri strani. Insi domnul stitea acolo, zimbind cu un aer ostenit si chiar blazat. Mi se ficea si milk vizandu-l cit era de palid. ‘Dumneavoastra trebuie si fig cea care are griji de cdini, spuse gi se apuca de baut. — Sunt madame Francinet, la dispozitia dumnea- voastri, am rispuns. Era atit de simpatic si nu-mi inspira nici pe departe frici. Mai curind doringa de a-i fi de folos, de a face vreun gest atent fata de el. Acum se uita iar la uga intredeschist — Loulou! Nu vii odaci? Ai plins, madame Francinet? ‘Vai, domnule, nu! Am ciscat pesemne, chiar inainte si venigi dumneavoastra. Sunt un pic obosits, jar lamina din camera cu... din camera cealalt nu era prea buna. Cind iti vine s& cast... e-vodek. De ce ati 48 fi Iierimeaza ochii, spuse el. Avea niste dinti fara cusur si cele mai albe maini pe eare le-am vazut Ja un birbat. Indreptindu-se pe neasteptate, se duse ‘in intimpinarea unui tinar care intra impleticindu-se. —Doamna, fi explied el, e cea care ne-a scapat de animalele alea nesuferite. Loulou, spune bun’ seara ‘M-am ridicat din nou si am dat din cap in chip de salut. Dar domnul pe nume Loulou nici macar nu se uta la mine, Descoperise o sticla de sampanie in frigi- der se striduia st-iscoati dopul. Tanaral in alb didu si-Lajute si amandoi izbucnirs in ris, opintindu-se cu sticla, Cind raz est lipsit de putere si nici unul dintre ciinu era in stare si destupe sticla, Atunci au vrut s-o desfaci amandoi odati, trigind fiecare de partea lui, pani cand in cele din urma se sprijinira unul de altul, tot mai veseli, dar tot firi sA poata scoate dopul. Monsieur Loulou spunea: .Bébé, Bébé, te rog, hai acum...", iar monsieur Bébé ridea tot mai strident sil respingea in joac’, pina cind in sfarsit desfaicu sticla gi las spuma si curga siroaie pe chipul lui ‘monsicur Loulou, care slobozi o injuratur si se terse 1a ochi, mergind pe dowa cirar — Bierul de el, scumpul, e din cale-afara de beat, zicea monsieur Bébé, punindu-i mainile pe umeri si ‘impingindw-l pe ugé afara. Du-te sii ii de urat sir- ‘manei Nina, care-i grozav de trista... $i radea, dar acum cam fira chef. ‘Apoi se intoarse, $i mise paru mai simpatic ca ori- cand. Avea un tic nervos care-| ficea si-si ridice o sprinceani. $i-o ridies de doua sau trei ori, cu ochii la mine. 49—Biata madame Francinet, spuse, atingindu-mi cu gingisie crestetul. Au lisat-o singura, gi precis c& mu tau dat nimic de baut. — Vor veni si-mi spund daci pot pleca acasi, domanule, am rispuns. Nu ma deranja ci-si ingiduise ‘si mi mangdie pe cap. — Daca putet pleca acasi, daci putetiplecaacas.. La cei trebuie cuiva sii se dea voie si facd ceva? spuse monsieur Bébé, agezandu-se in faja mea. I iar paharul, ns¥ il lis pe asi indata, se duse sé caute unul curats-1 umplu cu o biuturd de culoarea ceaiului. Madame Francinet, si bem impreuna, zse, intin- zindu-mi paharul. Va place whisky-ul, desigur. —Doamne Dumnezeule, monsieur, am spus spe- iat. In afard de vin gi, simbita, cite un paharel de Pernod la localul lui Gustave, nici nu stiu ce inseamn si bei. — N-ati baut niciodatd whisky, intr-adevir? zise monsicur Bébé mirat. Doar o inghigitura. O sa vedeti ce bun e. Haidey, madame Francinet, curaj. Prima sor- biturd e cea mai grea... $i se apucd si recite 0 poezie pe care nu mi-o mai aduc aminte, ea vorba despre nigte navigatori dintr-un loc ciudat. Am tras 0 inghi- situri de whisky si am gisi ci-i atat de parfumat ci am mai tras una, si apoi incd una, Monsieur Bébé igi savura vodea, privindu-ma incantat. —Eo plicere si beau cu dumneavoastri, madame Francinet, zicea. Din fericire, nu sunteti tiniri, cu dumneavoastra se poate lega 0 pretene... Ede-ajuns si vi priveascd omul ca si-si dea seama ci sunteti bund, ca 0 matusi din province, o fiinga pe care poti s-o ‘sfeti gi care te poate risfita, dar fard nici un pericol, {ari nici un pericol. Uitai, bundoara Nina are o matusa 50 la Poitou care i trimite pui, cosuri cu legume, ba chiar simiere... Nu-i grozav? — Desigur, domnule, i-am spus, lisindu-l si-mi mai toarne inci putin, cici vedeam citi placere i ficea. ntotdeauna bine si ai pe cineva care si-ti poarte de gril, mai ales cdnd esti atit de tinar. La bitréneye vai incotro si trebuie si te gindesti la tine insusi, pentru c& celal... Iati-ma pe mine, de pilds. Cand a murit Georges al meu... — Mai bet purin, madame Francinet. Mausa Ninet ce departe gi au face decit sa trimité pui... Nu-i nici © primejdie cu povesti de familie. ‘Eu cram atat de ametitd cA nici micar nu mi-era fica de ceea ce s-ar fi intimplat daca intra monsieur Rodolos si mi bucitirie, stand la taifas cu unul dintre invitai. Imi plicea grozav si ma uit la monsieur Bébé, si-i aud rasul atit de strident, pesemne din pricina bauturii. $i Iui ii plicea si-I pri- vvesc, cu toate ci Ia inceput mi s-a part cam neincre- itor, dar mai apoi mu ficeaaltceva decat si zimbeasca sisi bea, fara si mi slabeasca din ochi.Stiu cd era beat critd fiindca Alice imi spusese ce bauseri, si pe deasu- pra se vedea si dupa cum ii straluceau ochii. Daca nar fi fost beat, de ce si fi stat la bucatarie cu 0 babi ca mine? Dar gi ceilalti erau bet, si totusi monsieur Bébé era singurul care imi tinea companie, singurul care imi diduse de baut si ma mangiiase pe cap, chiar daca nu se c&dea sa facd aga ceva. De asta ma simgeam atat de incintata de monsieur Bébé gi-| priveam tot ‘mai stiruitor, iar lui fi plicea si fie privit, cdi in vreo doui rinduri s-a asezat aritindu-si putin profilul, gi 4avea un nas nemaipomenit de frumos, ca de statuie. Eltot era ca.o statuie, mai ales cu costumul acela ab. BTana si bautura i era albi, si era atat de palid c& mi-era cam teamé pentru el. Se vedea ci-si petrece viata inchis ‘in casi, ca multi tineri din 2iua de azi. Mi-ar fi plicut si -o spun, dar cine eram eu si-i dau sfaturi unui coma ca el, i apoi nici n-am avut cind, pentru ca se auzio lovitur’ in usi si monsieur Loulou intra tardnd dogul, legat cu o perdea pe care o rsucise in chip de franghie. Era mult mai beat decit monsieur Bébé, si a fost cit pe ce si cada cind dogul s-a intors, infigu- randu-i picioarele cu perdeaua. Se auziri glasuri pe coridor gi apiru un domn cu parul sur, care trebuie sicfi fost monsicur Rosay, si imediat dupa el madame Rosay, foarte rosie si tulburata, iar apoi un tnd slab sicu pirul atat de negru cum n-am vizutin viaga mea. Tofi incercau si-l ajute pe monsieur Loulou, din ce ‘nce mai incurcat din pricina dogului sia perdelei, i ‘in vremea asta radeau gi glumeau in gura mare. Nimeni ‘nu m-a luat in seama pana cind madame Rosay m-a vzut gi a devenit dintr-odati serioasi. N-am putut auzi ce anume ii spunea domnului cu pirul sur, care se uiti la paharul meu (gol, dar cu sticla atur), iar ‘monsieur Rosay se uitd la monsieur Bébé i schita un gest de indignare, pe cand monsieur Bébé fi ficea cu ochiul si, lisindu-se pe spate cu scaunul, rides in hohote. Eu eram grozav de descumpanita, aga cf mi s-a pirut c& cel mai bine era si ma ridic gi s-i salut pe tofi cu o pleciciune, iar apoi si ma dau deoparte sisi agept. Madame Rosay iesise din bucatiie, si dupa o clips intrara Alice si monsieur Rodolos, care venira linga mine si-mi spusera si-iinsotesc. I-am salutat pe toti cei de fata cu o pleciciune, insi mu cred ci m-a vizutcineva, finde’ incercau si-llinisteasca pe mon- sieur Loulou, care izbuenise pe neasteptate in plns 52 si indruga lucruri fara noima, aritind spre monsicur Bébé. Ultimul lucru de care-mi amintese e risul lui monsieur Bébé, care se lisase pe spate in scaunul lui. Alice astepti si-mi scot sorgul, si monsicur Rodolos. ‘imi intinse gase sute de franci. Afar’ ningea, iar ulkimul metrou tocmai trecuse. Am fost nevoita s& merg pe jos mai bine de o ora pina la mine acasi, dar ma insu- fletea cildura whisky-ului, precum gi amintirea atitor Jucruri si a felului minunat in care ma distrasem in bucataric la sfarsitul petrecerii ‘Timpul zboars, cum spune Gustave. Crezi ci e luni, side fapt e deja joi. Toamna e pe sfarsie, i iat c& pe neasteptate ne gi pomenim in toiul verii. De fiecare data cind Robert apare si ma intrebe daci nu trebuie curitat cogul (e tare bun Robert, si-mi ia doar jumatate fata de cit e cere celorlali chiriasi), imi dau seama ci iarna bate la usd, cum se spune. De-asta nu-mi amin tese prea bine cat timp a trecut pand cand I-am vazut din nou pe monsieur Rosay. A venit pe inserat, cam la aceeasi ori la care apiruse madame Rosay prima dati. $i el incepu prin a-mi spune cd venea pentru ci ‘madame Beauchamp ma recomandase, vind loc pe scaun cu un aer buimac. Nimeni nu se simte in largul lui la mine acasi, nici macar eu cind am vizite mai deosebite. Ma apuc si-mi frec mainile de parc ar fi ‘murdare, apoi imi trece prin cap ci oaspetii vor crede ci sunt murdare de-a binelea, si nu mai stiu unde si ma agez. Noroc ci monsieur Rosay era la fel de des- ‘cumpanit ca si mine, cu toate cd se preficea mai bine. Lovea la ristimpuri podeaua cu bastonul, speriindu-I teribil pe Minouche, si se uita in toate partile numa ‘ocoleasca privirea. Eu nu stiam lace sfant si 3‘ma mai rog, ci era prima oari cind aveam un domn atit de tulburat in fay, simu stiam ce altceva si fac in ceazuri de-astea decit ivi ofer 0 ceagcé de cea — Nu, nu, multumese, spuse el nerabditor. Am venit la doringa sotiei mele... Va amintiti de mine, desigur. — Cum si nu, monsieur Rosay. Petrecerea aceea dela dumneavoastri, cu atita lume — Da. Petrecerea aceea. Tocmai... Ma rog, asta ‘n-are nimic de-a face cu petrecerea, dar atunci ne-ati fost de mare folos, madame... — Francine, la dispozitia dumneavoastra. —Madame Francinet, aja-i, Nevasti-mea s-a gin. ditca... Sa vedeti e ceva delicat. Dar inainte de orice, vreau sé vi linigtesc. Ce o si va propun nue... cum siva spun?... ilegal. —Ilegal, monsieur Rosay? — Oh, stti si dumneavoastri in vremurile in care triim... Dar, repet:e vorba de ceva foarte delicat, ins cu totul si cu totul corect, in fond. Sotia mea s-a inte- resat de toate gi si-a dat consimpamantul. VA spun asta a si vi linigtesc. — Daca madame Rosay e de acord, pentru mine e fant, am spus eu ca si- fac si se simta in largul lui, chiar daca nu stiam mare lucru despre madame Rosey simi-era mai curind antipaticd. — In sfarsit, iata despre ce e vorba, madame Francinet, da, madame Francinet. Unul dintre prietenii nostri... poate ar fi mai bine si spun unul dintre ccunoscutii nostri a murit de puyin vreme, in impre~ jurari cu torul deosebite, — Vai, monsicur Rosay! Sincerele mele condo- Teange. 54 — Mulyumese, spuse monsieur Rosay, si ficu 0 aprimasi tare ciudatd, ca si cind ar i fost gata si strige de furie sau si izbueneasca in plins, O grimasi de rnebun in toati legea, care m-a inspimantat. Din feri- cire, usa era intredeschisé, iar atelierul lui Fresnay chiar alsturi, Domnul acesta... e vorba de un stilist foarte cunoscut... locuia singur, adied distangat de familie, ingelegeti? N-avea pe nimeni, in afara prietenilor, cici clienti, stii si dumneavoastré, nu conteaza in astfel de cazuri. In fine, dintr-o seama de ‘motive ~ ar dura prea mult sa vile explic ~, noi, pric- tenii lui, ne-am géndit c4 pentru inmormantare. Bine mai vorbea! [si alegea fiecare cuvant, lovind din cand in cand in podea cu bastonul, si fara si. ma priveasci.Parcé ascultam comentarile dela radio, atita doar ci monsieur Rosay vorbea mai incet gi, pe deasu- pra, se vedea limpede ci nu citeste. Meritul lui era, asadar, mule mai mare, M-am simtit atat de pitrunsi deadmirate c4 am inceput si capat incredere gi mi-am apropiat putin scaunul, Parc aveam ceva cald in sto- ‘mac, aga mi simteam la gindul c& un domn atat de important vine si-mi ceara un servici, oricare ar fi fost acesta. Dar eram moarti de fric’ gi imi tot frin- geam mainile, nestiind ce si fac. — Ne-am gindit, spunea monsieur Rosay, ci 0 ceremonie la care ar fide fata numai citiva prieteni fn sfarsit, n-ar avea nici importanga cuvenité in cazul acestui domn... gi nici n-ar exprima consternarea (chiar aga a spus) pricinuita de pierderea lui... Inge- legeti? Ne-am gandit ci, dack dumneavoastra ai face act de prezenti la priveghi si, fires, Ia inmormin- tare... 4 zicem, in ealitate de ruda apropiatd a celui mort... Injelegeti ce vreau sé va spun? O ruda foarte 55apropiath... si spunem o matusi... ba chiar ag indrazni si sugerez.. — Da, monsieur Rosay? am spus eu, — MA rog, totul depinde de dumneavoastri, culmea desigur... Dar daci afi primi o recompensi potriviti... saci nu e vorba, de bund seam, si va deranjati degeaba... fn cazul acesta, mu-i aga, madame Francinet?... dacd retributia v-ar conveni, cum o si stabilim chiar acum... ne-am zis cd agi putea lua parte ca gi cum ati a sosit din Normandia, aflind de moartea fiului ci, gi il/va insoti pana la mormént... Nu, nu, inainte de a spune ceva... Sofia mea s-a gandit i poate ai acepta si ne ajutati din prietenie... $i in ceea ce ne priveste ‘pe noi, prietenii lui, ne-am injeles si va oferim zece mii... Arfibine aga, madame Francinet? Zece mii de franci pentru ajutorul dumneavoastra... Trei mii chiar acum, restul cand plecam de la cimitir, dupa ce... ‘Am deschis gura, de fapt mi se deschisese singur’, {inst monsieur Rosay nu m-a isat i spun nimic. Era foarte rogu la fata si vorbea repede, casi cind ar fi veut si termine cit mai curind. — Daca acceptati, madame Francinet... cum de alefel sperm, intrucit ne incredem in ajutorul dum- neavoastra si nu va cerem in nereguli,ca si zc aga, atunci intr-o jumitate de ceas sotia mea $i camerista ei vor veni aici, cu hainele potrivite... $icu ‘masina, bineingeles, si va duct la casa... De bund seama trebuie ca dumneavoastri... cum si spun? ca dumneavoastri si fiti patrunsi de ideea ci sunteti mama defunctului... Sotia mea va va da informatie 56 necesare, iar dumneavoastr, fireste, va trebui si lisati inpresia, odata ajuns acolo... Intelegeti... Durerea, deznidejdea... E vorba mai ales de clieng, adiugs. Far’ de noi e de-ajuns si nu spun: . Nu stiu cum fi aparuse in mand un teane de bancnote nou-noute, si si mor pe loc dacd am habar cum de m-am pomenit brusc cu ele in mana, pe cind monsieur Rosay se ridica si pleca biiguind ceva gi uitnd si inchida usa, cum fac tof cei care pleaca de Ja mine de ac ‘Domnul o si ma ierte gi pentru asta, si pentru multe altele stu bine. Nu se cuvenea, dar monsieur Rosay mA asigurase ck nu eilegal gcd astfel le-as da un ajutor extrem de pretios (cred ci fusesera chiar cuvintele hi). Nu era bine si ma dau drept mama domnului care murise, stlist, pentru cd nu se face aga ceva si nu se cade si ingeli pe nimeni. Dar trebuia si tin seama de client si, daca lipsea de la inmormantare mama, nici micar 0 mitugi sau o sori, ceremonia n-ar mai avea importanga cuvenit’ gi nici n-ar oglindi senzatia de durere pricinuita de pierderea gres. Chiar cuvintele astea le spusese acum citeva clipe domnul Rosay, iar el stia mai multe decat mine. Nu era bine si fac una caasta, dar numai gandindu-ma la cei trei mii de franci pe luna, spetindu-ma la madame Beauchamp si prin alte case... pe cind acum aveam si cistig zece mii doar plangind putin, jelind moartea acelui domn care avea si-mi fie fiu pina il vor inmorménta. Casa era aproape de Saint-Cloud, si m-au dus pani acolo cu o masini cum nu mai vizusem in viaya mea decat pe dinafars. Madame Rosay si camerista ma imbricaseri, iar eu stiam acum ci raposatul era 7‘monsieur Linard, pe numele de botez Octave, $i ci era unicul copil al mamei sale in varsté care traia in Normandia gi care tocmai sosise cu trenul de cinci. ‘Mama in varsta eram eu, dar ma simyeam atat de tulbu- rati si descumpaniti ci n-am auzit chiar tot ce-mi spu- nea si recomanda madame Rosay. Mi-adue aminte ct ma rugat in mai multe randuri in magina (ma ruga, 2a asa, se schimbase grozav din seara cu petrecerea) si smu exagerez in durerea mea, ci si las mai curind impre~ sia cd sunt cumplit de obosita si gata si fac 0 crizi. —Din picate, n-o si pot sta ing’ dumneavoastea, ‘mi spuse cénd ajunserim. Dar si facegi cum v-am ‘indrumat, iar soul meu se va ocupa de tot ce trebuie. Va rog, vd rog mult, madame Francinet, mai ales cind © si vedeti ziariti, si doamne... dar in special zia~ sist. — Dumneavoastri n-o si fiti acolo, madame Rosay ? am intrebat-o, din cale-afara de uimita. — Nu. Nu putetiingelege, ar fi prea complicat si vi explic. O sifie soyul meu, care face afaceri cu firma ui monsicur Linard... Fireste, va fi acolo pentru ci aga se cuvine... E ceva dictat de interesul comercial, dar side omenie... fnsa eu n-am si inteu, nu se cade caeu... Nu va bateti capul cu asta, nusa lam vizut pe monsieur Rosay impreuna cu ‘mai multi domni, Se apropiara, si madame Rosay imi ficu o ultima recomandare gi se trase in spate pe locul cica si nu fie vizutd. L-am lisat pe monsieur Rosay si-mi deschida portiera si m-am dat jos plangind in hohote, in vreme ce monsieur Rosay ma imbrii mi conducea induntru, urmat de citiva dintre celal omni, Nu puteam vedea prea bine cas, fiindc& aveam tun voal care aproape ci imi acoperea ochii, si pe 58 deasupra atita plingeam ci nu izbuteam si mai vid nimi, dar se simtea luxul, dup miros si dupa covoa- rele grozav de moi. Monsieur Rosay ingina cuvinte de consolare, si avea un glas de parca gi el ar fi plans. fntr-un salon foarte mare, cu candelabre cu turquri de cristal, se aflau cétiva domni care ma priveau cu multi ‘compasiune si simpatie, si precis ci ar fi vent s4-mi ‘exprime condoleane dac’ monsieur Rosay nu m-ar fidus mai departe,tinindu-ma de umeri Pe o sofa am reugit si ziresc un domn foarte tinds, care-si tinea cochii inchisi si un pahar in mand. Nici macar au s-a clintitcnd m-a auzit intrand, cu toate e& eram zgu- duita de hohote in acel moment. S-a deschis o usi si doi domni au iest dinduntru cu batiste in mana. Mon- eur Rosay m-a impins ugor, eu am intrat in incdpere si, clitinandu-ma, m-am lasat dusa pana lings mort, siam vazut mortul care mi-erafiu, am vazut profilul lui monsieur Bébé, mai blond si mai palid ca nicio- dati, acum ci era mort. Mi se pare ci m-am prins cu méinile de marginea patului,fiinded monsieur Rosay a tresirit, iar cilali domni m-au inconjurat $i m-au sustinut pe cind eu priveam chipul nespus de frumos al lui monsieur Bebé ‘mort, hungile-i gene negre sinasul ca de ceari i nu-mi venea si cred ci el era monsieur Linard, domnul care ta tilst si murise de curdnd, nu ma puteam convis ci mortal acela din faya mea era monsicur Bet si-mi dau seama, ziu, izbuenisem de-a binelea in hohote, tinandu-ma de marginea patului luxos, din ste- jar masiv, aducindu-mi aminte de felul in care mon- sieur Bébé ma mingiiase pe cap in seara cu petrecerea si imi umpluse paharul cu whisky, vorbindu-mi si cupiindu-se de mine in vreme ce tot celal se distrau, 59Cand monsieur Rosay ingaim’ ceva de genul: ,Spu- netici baiatul meu, baiatul meu...", nu-mi fa deloc ‘greu si mint, gi cred c& imi ficea bine si-ljelese, casi ‘cum arf fost risplata pentru toatafrica pe care o sim- fisem pind atunci. Nu mi se parea nimic ciudat, si cand mi-am ridicat privirea gi -am vaaut de partea cealalta a patului pe monsieur Loulou, cu ochii inrositi si buzele tremurande, m-am pornit si hohotese privin- ddu-l inti, si plangea sie, surprins, plingea pentru c& ‘eu plingeam, nedumerit cind intelese c& plangeam ca siel, de-adevaratelea,cici amindoi'liubeam pe mon- sicur Bébé, si aproape ci ne intreceam, fiecare de cate co parte a patului, fard ca monsieur Bébé si poat’ ride si glumi ca atunci cand era viv, stind la masa din bucitirie si distrindu-se pe seama noastri. ‘MA dusera ping la o sofa din salonul cel mare cu candelabre, sio doamna de acolo scoase din poset un flacon de siruri iar un valet aduse lang’ mine o misuyé pe rotile cu tava cu cafea fierbinte gin pahar cu api. Monsieur Rosay era mult mai linigtit acum, déndu-si seama cd eram in stare si fac ceea ce imi cerusera. L-am vizut ducindu-se si stea de vorbi cu alfi domni, si un lung ristimp n-a mai intrat gi iesit nimeni din salon. Pe sofaua din dreptul meu stitea tot tinarul pe careil zarisem la intrare, si care plingea cu fara ascunsi ‘in maini. I5i scotea mereu batista gi-si sufla nasul. Monsieur Loulou se ivi in us si-l privi un moment, apoi ven si se aseze ling el. Siastfel trecurd minutele, pani cind monsieur Loulou scoase un fel de scdncet sise indeparta de tinarul cellalt,care-I privea furios, si-Lauzi pe monsieur Loulou spunind ceva de genul: nu fi-a pisat niciodata de el, Nina", iar eu imi amintii de cineva care se numea Nina si care avea 0 60 smitugi Ia Poitou care ii trimitea pui si legume. Mon- sieur Loulou didu din umeri si spuse iar ck Nina era tun mincinos, gi in cele din urma se ridici suparat, strimbindu-se si gesticuland. Atunci monsieur Nina se scula gi el, se repezira amandoi in camera unde se afla monsieur Bebé si-i auzii certindu-se, dar imediat intra monsieur Rosay si-i oblige si tact gi nu se m: auzi nimic, pani cind monsieur Loulou veni iar si se ayeze pe sofa, cu o batsti da in mand. Chiarin spatele sofalei era o fereastra ce didea spre patio, Cred cA din tot ce era in salonul acela imi amintesc cel mai bine de fereastra (si de candelabre, atit de elegante), pentru cf la sfargitul nopyii am vazut-o schimbandu-si pe nesimfite culoarea si devenind tot mai cenusie iin cele din urmi trandafire, ininte srisara soaree, $iin tot ‘acest ristimp ma gindeam la monsieur Bébé, si pe neasteptate nu mi mai puteam infréna si pléngeam, desi in incapere nu mai erau decat monsieur Rosay si ‘monsieur Loulou, monsieur Nina plecase sau se afla altundeva in casi. $i astfel trecu noaptea, iar eu nu ma ‘mai puteam stipani a ristimpuri, cu gindul la mon- sieur Bebé, atat de tandr, si incepeam si pling, chiar daca pusin si din pricina oboselii; atunci monsieur Rosay venea gi se ageza lang mine, cu o expresie tare citudaté pe chip, zicandu-mi c& mu mai e nevoie si ma prefac sisi ma pregitese pentru ceasul inmormancirii, and vor veni lumea gi ziariti, Uneorinsi e greu si sii daci cineva plange sau se preface, i -am rugat pe ‘monsieur Rosay si ma lase si-l veghez mai departe ‘pe monsicur Bébé. Parca uimit la culme ci nu voiam si merg si mé intind putin, s-a oferit de mai multe ori si ma ducd intr-un dormitor, dar pan Ia urma m-a [satin pace. Am profitat de un moment cind iesise, 61probabil si meargi la toaleta, gi am in camera unde se afla monsieur Bébi thipuisem c& o si-I gisese singur, dar mon- sieur Nina era acolo la picioarele patului, privindy-1, ntrucdt nu ne cunosteam (adica el stia c& eu sunt doamna care trecea drept mama lui monsieur Bebé, dar nu ne vazuserim niciodata inainte), ne-am uitat unul la altul cu neincredere, cu toate 4 n-a scos 0 vorbi cind m-am apropiat si m-am agezat lingi ‘monsieur Bébé. Am stat asa un ristimp, i vedeam cum fi curg lacrimile pe obraj, ficindu-i un fel de cut’ pe linga nas, — Erati si dumneavoastra in seara cu petrecerea, icam spus, dorind si-i abat gindurile. Monsieur Bébé... monsicur Linard zicea e4 erati foarte trist gi |-a rugat pe monsieur Loulou si vind si va ind de uri. Monsieur Nina ma privea firs si ingeleaga. Clatina din apie en nam zambia svi abst ginduie in seara cu petrecerea de la monsieur Rosay, am adiugat. Monsicur Linard a venit la bucatirie si mi-a oferit whisky. — Whisky? —Da. A fost singurul care mi-a oferit ceva de baut {in seara aceea... Iar monsieur Loulou a deschis o stick de sampanie, si atunci monsieur Linard [-a stropit cu spuma pe fat, gi... — Oh, ticeti, ticeti din gur’, murmurs monsieur Nina, Nu-i mai pomenii numele acestui... Bebé era nebun, de-a drepeul nebun. — Side asta erat trist? Lam intrebat doar ca si spun ceva, dar nti mi mai auzea, se uita la monsieur Bebé parci intrebandu-l ceva gi-si migca buzele repetind intruna acelagi lucru, pana cénd n-am mai putut si-l a privesc. Monsicur Nina nu era atit de chipes ca mon- sicur Bébé sau monsieur Loulou, mi s-a parut gi foarte scund, desi oamenii imbricagiin negru par intotdeauna ‘mai mici, cum spune Gustave. As i vrut sl consolez pe monsieur Nina, atit era de indurerat, insi in ‘momentul acela intra monsieur Rosay si-mi ficu semn si ma intore in salon. — Se face ziua, madame Francinet, imi spuse. Era verde la fata, bictul deel. Ar trebui si va odihnigi pun, Noi putt rez din pricina obosli, in curnd va incepe sa vind lumea. Inmormantarea e la noua gi jumatate. ‘Realmente cideam din picioare de obosealé si mi-am dat seama c ar fi fost mai bine sa dorm un ceas. De necrezut cum o ori de somn imi alungi oboseala. De-asta I-am lisat pe monsieur Rosay si mi duca de brat, iar cind am traversat salonul cu candelabre, fereastra era de un trandafira intens si am sim frigul, fn ciuda gemineului aprins. In momental acela, mon- sieur Rosay imi didu brusc drumul la brat gi rimase cu ochii agintit la usa care dadea spre iegire. Toemai intrase un barbat cu un fular la git, sio clip’ m-am speriat crezind c4 poate fuseserim descoperiti (desi ‘nu era nimic ilegal) si ca barbatul cu fularal era vreun frate sau vreun neam de-al lui monsieur Bébé. Dar nu putea fi, cu aerul acela de téran, ca si cum Pierre sau Gustave ar fi putur fi frai cu cineva atat de rafinat ca monsicur Bébé. In spatele barbatului cu fular I-am descoperit pe neasteptate pe monsieur Loulou, avea ‘un aer parca speriat, dar totodata mulyumit de ceva ce avea si se intimple. Atunci monsieur Rosay imi ficu ‘seman si riman pe loc gi se apropie de barbatul cu falar, ‘cam fira chef, din cate mi-am dat eu seama. 6~ Veniti?... didu si-i spun, pe acelagiton pe care {I folosea cind vorbea cu mine, deloc amabil, in fond, — Unde-i Bébé? intreba birbatul, cu voces cuiva care ar fi biut zdravn sau arf strigat. Monsieur Rosay faicu un gest vag, vrand si nu-l lase si intre, ins barbatul i-o lud inainte si-1 didu la o parte numai cu ‘ privire, Eram tare mirata de o purtare asa de groso- land intr-un moment atit de trist, dar monsicur Loulou, care rimasese in usa (cred ciel lisase si intre pe barbatul acela) incepu si rada in hohote, i atunci monsieur Rosay se apropie de el s-1 palmui ca pe un copil, intocmai ca pe un copil. N-am auzit prea bine ce-si spuneau, dar monsieur Loulou parea mulkumit, fn ciuda palmelor, balmajind ceva de genul: ,Acum (si vada... acum o si vada tirfa aia...", desi nu se cade si fi repet cuvintele, si-a tot balmajit aga pana cand a izbuenit dintr-odata in plans gi sia ascuns faga in maini, pe cind monsieur Rosay il impingea 2gil- {dindu-l spre sofa, unde rimase strigind si hohotind ‘ndelung, si tot uitasera de mine, asa cum se intampl Monsieur Rosay pirea foarte nervos si nu se hotira sdiintre in camera mortuara, dar dupa o vreme se auzi glasul lui monsieur Nina, care protesta nu se stie de ce, ar monsieur Rosay se hotari si se repezi la usa toc- ‘mai cind monsieur Nina iesea vociferand, sas fi jurat i birbatul cu fular il imbrancise afari. Monsieur Rosay se trase un pas inapoi, privindw-l pe monsieur Nina, si amindoi se apucari si vorbeasc’ in goapta, dar totodata strident, monsieur Nina plangea exasperat si gesticula de mi se frangea inima de mila. fntr-un ‘irziu se mai ligt, $i monsieur Rosay il duse pnd la sofaua unde stitea monsieur Loulou, care iar izbucnise 4 in ris (aga se intimpla, izbucneau cand in ras, cand in plans), insi monsieur Nina se stramba disprequitor gi merse si se ageze pe alti sofa, ling’ semineu. Eu am ‘rimas intr-un colt al salonului, asteptind si soseasc& doamnele si ziarigti, cum imi ceruse madame Rosay, siin cele din urma soarele lumina geamurile ferestrei sin valet in livrea pofti induntru doi domni foarte clegant i o doamnd care se uits mai inci la monsieur Nina, crezand poate ca face parte din familie, apoi la mine, care imi acoperisem fata cu mainile, dar 0 puteam vedea foarte bine printre degete. Domnii, i alti care intrara imediat, se duceau si-l vada pe mon- sieur Bébé si apoi se adunau in salon; unii veneau pana Ia mine, insorigi de monsieur Rosay, si-mi prezentau condoleante, stringindu-mi mina cu mules ealdur’. Doamnele erau la rindul lor foarte amabile, mai cu seam una dintre ele, tanara de tot si frumoasi, care se ayez4 un moment ling mine si-mi spuse ci mon- sieur Linard fusese un mare artist si ci moartea lui {nsemna o pierdereireparabili. Eu rispundeam la toate cu da si plangeam cu adevarat chiar daci ma prefaiceam fntruna, dar nu putea si nu ma tulbure gindul ci ‘monsieur Bébé z3cea acolo, induntru, att de frumos siatat de bun, sic& fusese un mare artist. Doamna cea inard imi mangdie in mai multe randuri mdinile si-mi spuse ci nimeni n-o si-| uite pe monsieur Linard 41 cH e ncredingati ci monsieur Rosay va conduce mai departe casa de modi aga cum dorise intotdeauna monsieur Linard, ca si nu i se piarda stlul, si multe alte hueruri de care nu-mi mai adue aminte, dar mereu pline de elogii pentru monsicur Bébé, Atunci monsicur Rosay veni si ma caute gi, dupa ce se uitd la cei care ma inconjurau ca si ingeleag cu toil ce urma sa se 6{ntample, imi spuse in goapta ci era timpul si-mi iau imas-bun de la fiul meu, cici in curind aveau si ‘nchida sicriul. Pe mine m-a cuprins 0 spaima ingro- zitoare la gindul c4 in momentul acela trebuia si joc scena cea mai grea, insi el m-a sprijnit $i m-a ajutat simi ridic, ¢i am intrat amandoi in camera unde nu se mai afla decat barbatul cu fular, uiténdu-se la mon- sicur Bébé, $i ciruia monsieur Rosay i-a ficut un semn, implorindu-I parca si priceapa cd trebuie si ma lase suri cu fiul meu, dar birbatul i-a rispuns cu 0 sgrimasa, dnd din umeri gi first se clinteasca. Mon- sieur Rosay nu stia ce si faci, si iar I-a privit pe bar- batul acela, implorandu- parca si plece, pentru ci alti domni, pesemne ziarigti, tocmai intrasera dupa noi, si barbatul acela realmente facea o nota discordant acolo, cu fularul lui si felul acela de a-l privi pe mon- sieur Rosay ca si cum ar fi fost gata si-l insulte, Eu nn-am mai putut astepta, mi-era frica de toti, eram incredintata cé avea si se intimple ceva cumplit si, cu toate ci monsieur Rosay nu se mai ocupa de mine gi ‘continua si faci semne pentru a-l convinge pe barbat sf plece, m-am apropiat de monsieur Bébé si am izbucnitin hohote, si atunci monsieur Rosay m-a timut de maini, fiindcd ag fi vrut cu adevarat si-l sirut pe frunte pe monsieur Bébé, pe departe cel mai bun dintre tofi cu mine, dar el mu ma lisa si ma ruga si ma linis- tesc, in cele din urma obligandu-ma s& ma intore in salon gi consolndu-ma in vreme ce ma stringea de brag pana la durere, dar asta nu putea simfi nimeni in afar de mine, iar mie mu-mi pasa. Cand m-am agezat pe sofa si valetul a adus api, iar dou doamne s-au apucat si-mi faci vant cu batista, in camera de alaturi s-aiscat o mare invilmaseala,salte persoane au intrat 66 si s-au apropiat de mine pind cind n-am mai prea putut vedea ce anume se petrecea. Printre cei sositi de curand era si domnul parinte, si mi-a parut tare bine cf venise si-l insoyeasca pe ultimul drum pe monsieur Bébé. In curind trebuia si mergem la cimitir, $i se cuvenea ca domnul pirinte si vind cu noi, cu mama lui monsieur Bebé. Precis casi ei erau mul- jumiti cd venise, mai cu seama monsieur Rosay, atit de supirat din pricina barbatului cu fular siavand mare grijé ca totul si fie in ordine, asa cum se cade si fic, pentru ca lumea sk stie cit de bine a iesit inmor- intarea gi cit de mule il iubeau cu totii pe monsieur Bebé.