CAPITOLUL IV

4. RECEPTORII INFORMAŢIEI ÎN INGINERIA

INSTRUMENTAŢIEI INTELIGENTE ŞI INFORMAŢIONALE

4.1. SENZORI / MICRO-NANOSENZORI ÎN INGINERIA

INSTRUMENTAŢIEI INTELIGENTE ŞI INFORMAŢIONALE

4.1.1. Rolul senzorilor / micro-nanosenzorilor în ingineria

instrumentaţiei inteligente şi informaţionale

Rolul important al senzorilor / micro-nanosenzorilor se identifică la

proiectarea şi exploatarea sistemelor de măsurare şi automatizare pentru
determinarea interconectării, în cadrul procesului tehnic şi pentru convertirea
mărimilor de măsurat neelectrice în semnale electrice.
În cadrul sistemului integrat, fiecare senzor / micro-nanosenzor
conţine un circuit de evaluare, prin intermediul căruia semnalul este convertit
într-un semnal de frecvenţă sau într-un semnal de amplitudine, un circuit de
amplificare, un circuit de conversie în format de semnal numeric şi facilităţi
pentru prelucrarea analogică sau numerică a semnalului.
În procesul de măsurare, realizarea efectului de măsurare de către
senzor / micro-nanosenzor, necesită pe de o parte atât măsuri constructive şi
de tehnică de fabricaţie cât şi măsuri de calibrare şi de recalibrare, iar pe de
altă parte să dispună şi de facilităţile necesare pentru funcţionare, cum sunt
energia auxiliară şi/sau semnalele de comandă.

4.1.2. Efectul de măsurare şi efectul de influenţă în ingineria

instrumentaţiei inteligente şi informaţionale

La un senzor, o importanţă fundamentală, are atât efectul de

măsurare utilizat cât şi efectele de influenţă perturbatoare aşteptate.
Dacă se ia în vedere, spre exemplu, principiul de funcţionare se
prefigurează ca dificilă măsurarea mărimilor mecanice.
În proiectarea senzorilor, se are în vedere eliminarea pe cât posibil a
tuturor efectelor de influenţă.

19
 4.1.3. Condiţii impuse senzorului / micro-nanosenzorului în
ingineria instrumentaţiei inteligente şi informaţionale

Unui senzor i se impun următoarele condiţii (mai importante):

• caracteristicile de transfer;
• efecte de influenţă şi condiţii de mediu;
• caracteristici dinamice de transfer;
• fiabilitate;
• economicitate;
Dacă ne referim la caracteristicile statice de transfer, atunci interesează
în principal sensibilitatea senzorului şi limitele erorilor tolerate, deoarece o
sensibilitate prea scăzută poate produce erori auxiliare (din cauza reamplificării
necesare),iar o eroare totală rezultantă mai mare a senzorului capătă o
importanţă deosebită atunci când sunt necesare (spre exemplu), reglări
precise de temperatură sau reglări precise de poziţie.
Senzorii, în continuare, trebuie să sufere efecte de influenţă şi efecte
perturbatoare pe cât posibil mai mici.
Astfel, o mărime de influenţă, cum este temperatura, poate să fie ţinută
constantă prin măsuri corespunzătoare sau influenţa ei poate să fie corectată
pe parcursul exploatării.
Pe lângă aceste influenţe, trepidaţiile şi oscilaţiile mecanice, la rândul
lor, pot să producă efecte perturbatoare, la fel cum influenţele
electromagnetice pot fi suportate în mod diferit.
De asemenea, pot să existe, de obicei, valori limită pentru condiţiile
de mediu, care nu trebuie depăşite atunci când se urmăreşte realizarea unei
fabricaţii fiabile; spre exemplificare, solicitările mecanice şi termice admise sunt
în mod obişnuit limitate prin anumite valori maxime pentru acceleraţie, respectiv
prin anumite intervale de temperatură.

4.1.4. Tipul de semnal al senzorului / micro-nanosenzorului în

ingineria instrumentaţiei inteligente şi informaţionale

Tipul de semnal al senzorului depinde, între altele, de felul prelucrării

necesare pentru transmiterea semnalului şi de felul prelucrării necesare
valorii de măsurat.
Astfel, se poate deosebi tipul de semnal analogic, de amplitudine sau
de frecvenţă, şi tipul de semnal digital.
În funcţie de tipul de semnal, se pot lua în consideraţie diferite
caracteristici definitorii şi anume:
• dacă există semnal analogic de amplitudine, atunci sunt
luate în vedere următoarele:
(a) precizia statică ce poate fi atinsă este limitată;
(b) caracteristicile dinamice de transfer sunt foarte

20
 bune;
(c) siguranţa la perturbaţii este slabă;
(d) operaţiile de calcul sunt limitate;
(e) adaptarea antropotehnică este bună;
• dacă există semnal analogic de frecvenţă şi semnal
digital, atunci sunt luate în vedere următoarele:
(a) precizia statică este oricât de ridicată;
(b) dinamica este limitată;
(c) siguranţa la perturbaţii este ridicată;
(d) operaţiile de calcul sunt uşor de realizat;
(e) adaptarea antropotehnică este realizabilă acustic
respectiv poate fi atinsă o rezoluţie ridicată;

4.2. TIPURI DE SENZORI / MICRO-NANOSENZORI ÎN

INGINERIA INSTRUMENTAŢIEI INTELIGENTE ŞI
INFORMAŢIONALE

4.2.1 Senzori / micro-nanosenzori pentru mărimi geometrice şi

mărimi cinematice:

4.2.1.1. Senzori (receptori) rezistivi

Senzorii rezistivi se caracterizează printr-o rezistenţă variabilă aplicată

unui conductor sau unei înfăşurări.
Această rezistenţă „branşată”, R este proporţională cu „distanţă de
măsurat”, x, şi dependentă de rezistenţa, R0, la sfârşitul distanţei de măsurare,
x0.
Atunci, se poate deduce rezistenţa branşată, astfel:
x
R= ⋅ R0
x0
Dacă ne referim la „senzorul de unghi”, atunci se modifică rezistenţa
proporţional cu unghiul.
La senzorii rezistivi de distanţă şi/sau de unghi, se poate obţine o
rezistenţă totală mult mai ridicată, prin înfăşurarea conductorului de măsurare,
pe un suport izolant, rezultând totodată şi inegalităţile în lungul rezistenţei
senzorului (receptorului) şi neregularităţi rezistive ale înfăşurării.
În acest caz, eliminarea neregularităţilor rezistive cât şi micşorarea uzurii
prin frecare, se face prin aplicarea unui strat suplimentar din material plastic bun
conducător deasupra înfăşurării.

4.2.1.2. Senzori (receptori) inductivi (de distanţă şi de unghi).

21
 Senzori (receptori) inductivi se caracterizează printr-o reglare a
inductivităţii mutuale (de cuplaj).
Senzori (receptori) inductivi, pot fi grupaţi astfel:
(a) senzori cu bobină pentru distanţă;
La senzorii cu bobină pentru distanţă, inductivitatea proprie L(+) poate
fi reglată prin variaţia întrefierului, x, al unui circuit magnetic.
Dacă se consideră şi inductivitatea L0 = L(0), rezultă:
L 1
=
Lo   x  ,
1 + µ r  
  x M 
unde:
µr = permeabilitate relativă;
x M = lungimea parcursului (în materialul magnetic);
Dependenţa dintre inductivitatea „L” şi distanţa de măsurat este
reprezentată calitativ, unde
L( x → ∞ ) = L∞ > 0
O caracteristică reală, se poate exprima prin funcţia raţională de
ordinul 1 şi poate fi de forma:
L 1 + ( L∞ / b )
= ;
L0 1 + ( x / x m )
(b) sisteme cu miez mobil;
Sistemele cu miez mobil, pot fi indicate pentru măsurarea distanţelor
mijlocii şi mari şi cuprind:
(b1) sisteme cu miez mobil cu bobină dublă;
(b2) sisteme cu miez mobil cu transformator diferenţial (LVDT).

(c) alţi senzori inductivi:

(c1) senzori cu curenţi turbionari, unde prin câmpul magnetic
alternativ generat de bobină se creează curenţi turbionari în plăcile fero-
magnetice, care conduc la o autorizare a bobinei şi la o mişcare a inductivităţii.
Se pot utiliza bobine plate imprimate în formă de spirală, şi senzori
electromagnetici, confecţionaţi sub formă de arc elicoidal;

4.2.1.3. Senzori (receptori) capacitivi (de distanţă şi de nivel).

Senzorii (receptorii) capacitivi, se caracterizează prin reglarea

capacităţii unui condensator plan sau a unui condensator cilindric cu ajutorul
distanţei de măsurat sau cu ajutorul unui lichid.
Atunci, capacitatea C, a unui senzor (condensator) se calculează prin
intermediul suprafeţei A şi a distanţei d, astfel:
C = ε 0ε r ( A / d ) ;

22
 unde,
ε 0 = 1/ µ 0C 02 = 8,8 p ⋅ F / m , permitivitatea vidului;
ε r = permitivitatea relativă (constanta dielectrică)
O aplicaţie importantă, a condensatoarelor cilindrice, se face la
măsurarea nivelului lichidului în rezervoare.
Capacitatea condensatorului se calculează astfel:
2π εr
C = C0 + ( x − x0 ) ;
ln( D / d )
unde:
φD = diametrul interior al electrodului exterior, iar d – diametrul
exterior.

4.2.1.4. Senzori (receptori) magnetici

Senzorii (receptorii) magnetici se caracterizează prin variaţia inducţiei

magnetice prin intermediul mărimii de măsurat.
Ca senzori (receptori) magnetici, sunt:
(a) senzor Hall, adică o bandă semiconductoare de grosime d ce se
expune unui câmp magnetic de inducţie B şi de tensiune Hall:
U H = RH ⋅ i ⋅ B / d ;
unde,
R H = coeficientul Hall;
(b) plăci magnetorezistive, care folosesc dependenţa rezistenţei RB în
direcţia longitudinală a benzii semiconductoare faţă de inducţia B.
( )
Atunci: R B = R 0 1 + kB 2 ,
iar variaţia tipică a rezistenţei, plăcilor magnetorezistive, este
reprezentată
dR B / dB = 2kR 0 B

4.2.1.5. Senzori (receptori) codificaţi (pentru distanţă şi pentru unghi)

Senzorii (receptorii) codificaţi, se caracterizează prin aceea că, fiecărei

lungimi de măsurat şi respectiv fiecărui unghi de măsurat i se atribuie un semnal
numeric codificat binar, echivoc reproductibil ce poate fi citit imediat.
Codificatorul de unghi, sau discul de codare, constă dintr-un ax şi un
disc sau un tambur care este prevăzut cu un model de cod.
Modelul de cod, constă într-o combinaţie de suprafeţe conducătoare
şi neconducătoare sau într-o combinaţie de suprafeţe transparente şi
netransparente la lumină.
În mod analog, sunt cunoscute şi codificatoare magnetice de unghi,
unde modelul de cod este construit din suprafeţe magnetice şi
nemagnetice.

23
 Pentru ca eroarea să nu depăşească o unitate de cuantificare, la baleierea
codificatorului, discul codat primeşte o comandă redundantă cu ajutorul unui
dispozitiv de baleiere sau se folosesc coduri cu un singur pas, (ex: codul Gray),
la care, când se trece de la un număr la următorul se schimbă mereu numai un
bit.
4.2.1.6. Senzori (receptori) incrementali

Senzorii (receptorii) incrementali (vezi figura 4.2.1.6.1.) se

caracterizează prin aceea că, la procedeele de măsurare incrementală, distanţa
totală de măsurare respectiv unghiul total de măsurat, se descompune într-un
număr de paşi elementari egali în mărime.
În general, un sistem incremental de măsurat, lungimi, constă dint-o
riglă şi un cap de baleiaj corespunzător, iar placa de baleiaj constă din patru
câmpuri de baleiere şi este conţinută în capul de baleiaj;
Dacă ne referim la construcţia plăcii, se prezintă ca o reţea de difracţie
şi se compune din linii transparente la lumină şi din goluri transparente,
corespondente cu gradaţiile riglei.
Lumina, montată în capul de baleiaj cade oblic pe placa de baleiaj iar prin
golurile celor patru câmpuri de baleiere, pe riglă.
Atunci, lumina este reflectată de golurile strălucitoare ale riglei, trece din
nou, prin golurile plăcii de baleiaj şi întâlneşte fotoreceptorii atribuiţi.

Dispozitiv
optic pentru
imagine
La
mpă

Concentr
ator optic

Placa de baleiaj

Fig. 4.2.1.6.1. Sistem fotoelectric riglă

incremental pentru măsurat lungimi

24
 Dacă rigla se deplasează către capul de baleiaj, atunci intensitatea luminii
care ajunge pe fotorezistori oscilează periodic. Atunci, fotoreceptorii dau o
tensiune sinusoidală, contorizându-se numărul de perioade prin formarea fiecărui
impuls.
În această construcţie, cele patru diviziuni de reţea, corespunzând unui
decalaj reciproc de un sfert din perioada frecvenţei de alimentare, prin
conectare în opoziţie a semnalelor diferenţiale decalate cu 900, a căror parte
comună se compensează, atunci, aceste semnale, decalate mutual cu 900,
produc informarea asupra succesului mişcării după evaluarea decalajului de
fază.
În funcţie de sensul de mişcare, un semnal avansează faţă de celălalt cu
90 sau rămâne în urmă cu 900. Se determină sensul de numărare, prin
0

intermediul unui discriminator de sens.

4.2.1.7. Senzori (receptori) cu interferometru – laser

Senzorii (receptorii) cu interferometru – laser, (vezi figura 4.2.1.7.1.) se

caracterizează prin aceea că printr-o oglindă semitransparentă lumina
monocromatică produsă de un laser este scindată în A, într-o rază de măsurare
şi o rază de comparaţie. În continuare, raza de măsurat este preluată de un
reflector de măsurare mobil, a cărui distanţă trebuie să se măsoare.
Raza de comparaţie este returnată într-un punct (B) al oglinzii
semitransparente printr-un reflector montat fix. În acel punct se formează prin
suprapunere cu raza de măsurat reflectată, benzile de interferenţă, care sunt
analizate de către fotodetectori.
Când are loc o variaţie de distanţă intensitatea luminii se va modifica de la
valoarea maximă la o valoare minimă.
La o mişcare a reflectorului, de măsurare se produce în fotoelectori un
semnal sinusoidal a cărui frecvenţă poate fi stabilită în funcţie de formarea
impulsurilor într-un numărător electronic. Atunci, precizia unui senzor de tip
interferometric – laser, depinde numai de precizia lungimii de undă a luminii
monocromatice.
Această lungime de undă depinde de condiţiile de mediu, căci o variaţie de
distanţă d a reflectorului de măsurare depinde de lungimea de undă λ0 şi de
numărul N al benzilor de interferenţă conform relaţiei:
2d = λ0*N(1+K);
unde, k = factorul de corecţie are în vedere valorile efective ale presiunii,
temperaturii şi umidităţii relative ale aerului conform:
( )
K = k p ( p − p0 ) + k T ( T − T0 ) + k f f − f 0 ;
unde kp, kT şi kf = coeficienţii de corecţie pentru presiunea p, temperatura T
respectiv umiditatea relativă a aerului f.

25
 Atunci coeficienţii de corecţie au valoarea:
k p = −0,2 ⋅10 −6 / hPa ;
k T = 0,9 ⋅ 10 −6 / K ;
k f = 3,0 ⋅ 10 −6 ;

Reflector
fix

Separatorul de fascicul

LA A
SER Reflec
tor de
măsurare
D
B

Fig. 4.2.1.7.1. Principiul de funcţionare al interferometrului

4.3. COMUNICAŢIA ŞI PERFORMANŢELE SENZORILOR

/MICRO-NANOSENZORILOR ÎN INGINERIA
INSTRUMENTAŢIEI INTELIGENTE ŞI INFORMAŢIONALE

În general, senzorii / micro-nanosenzorii sunt parte integrantă a

ingineriei instrumentaţiei inteligente şi a mecatronicii formând un sistem
„mecano-electro-opto-informatic” destinat identificării şi determinării unor

26
proprietăţi şi îndeplinind o serie de funcţii, de la emitere semnal de intrare la
condiţionarea informaţiei, selectarea şi adiţionarea informaţiei, amplificarea
şi transformarea / prelucrarea informaţiei şi procesarea completă a informaţiei
pentru liniile de comunicaţie către mediul intern şi mediul extern al unei
entităţi şi/sau al unei societăţi postindustriale.
Structura unui „sistem mecano-electro-opto-informatic” de senzori, în
complexitatea lui reală, este redată în figura 4.3.1., iar structura de management
a sistemului de senzori este redată în figura 4.3.2.

L I N I I D E C SO M U N I C A Ţ I E
E
N
Z
O
R

• mărime ieşire I
N
T
• element E • mărimi •condiţionarea
• traductor
L
senzor de intrare informaţiei
I
G
E
N
TS
• soluţii •Eadiţionarea / • prelucrarea
mecatronice Nselectarea
informaţiei
pentru senzor Zinformaţiei
O
R
• fluxul informaţiei

•Sevaluarea /
• procesarea E • monitorizarea/
diagnosticarea
N
informaţiei
Zinformaţiei
SISTEM INTEGRAT DE SENZORIintegrarea
O
RI
N informaţiei
• semnale de comandă
T
E
L
I
G
E
N
T
27
Fig. 4.3.1

28
 SISTEMUL
DE
SENZORI

Definire şi
clasificare
Rolul s
s
u
u
b
b
s
s Performanţele tehnice şi
i
i funcţionale
s
s
t
t
e
e
m
m
Standarde pentru senzori – u
u
sisteme de comandă lD
lD
E
E
PRO
PREL
C
U
Integrarea senzorilor E
C
S
R
A
A
R
R
E
E

Senzori de poziţie /
rotaţieSenzori de
deplasareSenzori de forţă / LINII DE
LINII DE
momentSenzori tactiliSenzori COMUNICAŢIE
COMUNICAŢIE
opticiSenzori de
investigaţieSenzori
integraţiSenzori informaţionali

MEDIU EXTERN MEDIU EXTERN

Fig. 4.3.2

29
 Sistemul integrat de senzori, include şi subsistemele micromecanice şi
microelectronice pentru prelucrare şi stăpânire a fabricaţiei, alături de
subsistemele informatice şi informaţionale.
Structura de management a sistemului de senzori (cuprinsă în figura
4.3.2.) şi reprezentată între prelucrare / procesare şi liniile de comunicaţie face
ca sistemul integrat de senzori în cadrul mecatronicii să joace un rol
fundamental:
(a) de a da valori de ieşire, compatibile cu modulele structurale şi
componente ale sistemului integrat;
(b) de a integra valori definite, prin funcţii, informaţii dependabile,
transformării matriciale, pentru evaluarea şi monitorizarea stării
procesului şi concomitent al mediului de lucru, şi prin asimilarea de
generaţii noi de componente şi elemente structurale din domeniul
multidisciplinar.
Performanţele tehnice şi funcţionale ale senzorilor în ingineria
instrumentaţiei inteligente şi informaţionale sunt:
(a) în regim static:
• eroarea de histerezis: este diferenţa maximă la ieşire, dintre valorile
determinate la creşterea şi descreşterea măsurandului pe tot intervalul
de, (% din interval), (fig. 4.3.3);

[%], raportat la întregul interval

100

histerezis
(% din
întregul
domeniu)

F(% din intervalul

00 de măsurare)
Fig. 4.3.3

• caracteristica statică ideală: y = f(x), este o relaţie liniară iar curba

30
 este o dreaptă (fig. 4.3.4);
U[V]

[% FSR ("Full Scale Range")]

0
20 40 60 80 100

Fig. 4.3.4

• eroarea de neliniaritate: este modificarea constantei de

proporţionalitate dintre mărimea de intrare şi semnalul de ieşire (fig.
4.3.5a; 4.3.5b);

Ue(V)

Umax

0
100% [% din intervalul de
măsurare]

31
 Fig. 4.3.5a

Ue(V)
B’’ B
Umax

B’
∆ U’ ∆ U”

Umin

A”
A
A’

0
100%
Fig. 4.3.5b F(% din intervalul de
măsurare)

• sensibilitatea: este raportul dintre variaţia ieşirii şi variaţia valorii

măsurandului;
• pragul de sensibilitate: este cea mai mică valoare a mărimii de
intrare care determină o variaţie a semnalului de ieşire;
• rezoluţia: este mărimea modificării incrementale a ieşirii, la variaţia
continuă a valorii măsurate;
• fidelitatea: este cea mai mică eroare aleatoare;
• justeţea: este cea mai mică eroare sistematică;
• precizia: este capacitatea de determinare a valorii cât mai apropiată
de valoarea reală a măsurandului;

(b) în regim dinamic:

• performanţa de frecvenţă: este modificarea curbei de ieşire, la
aplicarea mărimii sinusoidale de amplitudine constantă şi frecvenţa
variabilă (± ...%; ± ...dB; la...Hz), (fig. 4.3.6);

32
Raport 105
procentual
al 100
amplitudinilor
95 1

70

400 frecvenţa de
măsurare (Hz)
Fig. 4.3.6

• performanţa de răspuns la variaţii în salturi: este modificarea

mărimii de ieşire la o modificare în salt a mărimii de intrare măsurate
(timp de întârziere; timp de creştere; timp de menţinere; timp de
cădere; constanta de timp), (fig. 4.3.7);

100

90 constanta de timp

63 timp de
creştere

10
0
timp de întârziere timp de timp (s)
timp de răspuns menţinere timp de
cădere

Fig. 4.3.7

33