Craniul este o sudură rotunjită de oase menită să protejeze creierul împotriva leziunilor

Baza craniului este brută , cu multe proeminenţe osoase.

Aceste încreţituri pot apărea ca urmare a lezării lobului temporal al creierului în timpul
unei dezvoltări accelerate .
Creierul necesită o bogată vascularizare , iar spaţiul dintre craniu şi creier conţine multe
vase de sânge.
Aceste vase de sânge pot fi secţionate în timpul unei traume, ducând la hemoragie
Creierul uman necesită o oxigenare permanentă. Lipsa de oxigen chiar şi doar pentru
câteva minute duce la leziuni ireversibile ale creierului .
Dendrite:Colectează informaţii de la alţi neuroni.
Axonul :Transmite informaţii altor neuroni.
meningele este format din membranele ţesuturilor care separă craniul de creier.
Cea mai mare parte a creierului o reprezintă creierul mare. Este alcătuit din două
emisfere care sunt unite de corpul calos.
Creierul este divizat în patru (cinci) lobi, care răspund de diferite funcţii cerebrale .
Remarca: uni autor considera formatiuna limbica ca un lob aparte
Suprafaţa creierului - neocortexul—este întortocheat în sute de cute.
Neocortexul este în zona unde au loc cele mai înalte funcţii cerebrale.
Scoarţa cerebrală este o pătură subţire de celule de aprox. 1.5 pâna la 4 mm grosime.
Scoarţa cerebrală asigură conexiunile şi căile pentru cele mai înalte funcţii cognitive,
cum ar fi limbajul şi gândirea abstractă.
Scoarţa cerebrală conţine în jur de cca 25 miliarde de neuroni , peste 62,000 mile de
axoni, şi 300,000,000,000,000 sinapse.
Pătura subţire a neocortexului este împânzită de neuroni .
Lobul frontal este acea parte a creierului răspunzătoare pentru funcţii cognitive înalte .
Acestea include soluţionarea problemelor spontaneitatea memoria limbajul motivaţia
Judecata controlul impulsurilor conduita socială şi sexuală.
Lobul temporal răspunde de producerea emoţiilor şi este de asemenea răspunzător
pentru miros, gust, percepţie, memorie, înţelegerea muzicii, agresivitate şi conduită
sexuală.
Lobul temporal este sediul centrului vorbirii
Lobul parietal are rol în senzaţiile tactile, în miros şi gust.
Pocesează conştientizarea senzorială şi spaţială şi este un element cheie în
coordonarea ochi-mâna şi a mişcărilor braţului .
Lobul parietal conţine o zonă specializată numită aria lui Wernicke, care răspunde
de identificarea cuvintelor scrise cu sunetul cuvintelor vorbite.
Lobul occipital se află în partea dorsală a creierului, controlează vederea şi
recunoaşterea .
Lobul limbic este localizat adânc în creier şi alcatuieşte sistemul limbic.
Sistemul limbic este acea zonă a creierului care reglează emoţiile şi memoria. Face
conexiunea directă între funcţiile joase (simple) şi cele înalte (complexe) ale creierului .
A. Cingulate gyrus
B. Fornix
C. Nuclei anteriori talamici
D. Hipotalamus
E. Nucleu amigdaloid
 F. Hippocampus
Creierul este conectat la trunchiul cerebral şi este centrul pentru mişcarea corpului şi
echilibru .
Talamusul înseamnă “încăpere ascunsă ” în limba greacă, acesta fiind aşezat adânc în
creier, în partea superioară a trunchiului cerebral .
Talamusul este numit poarta spre scoarţa cerebrală, deoarece aproape toate intrările
senzoriale îl traversează în drumul lor spre nivele înalte ale creierului.
Hipotalamusul este aşezat sub talamus în partea superioară a trunchiului cerebral. Deşi
hipotalamusul este mic, el controlează multe funcţii critice ale corpului:
• Controlează sistemul nervos autonom;
• Este un centrul pentru răspunsuri emoţionale şi comportament;
• Reglează temperatura corpului;
• Reglează consumul de mâncare;
• Reglează echilibrul de apă şi setea;
• Controlează ciclurile somn-stare de veghe;
• Controlează sistemul endocrin;
Medulla oblongata se îmbină ca printr-o sudură cu coarda spinală şi dă naştere bazei
trunchiului cerebral.
Medulla este în primul rând un centru de control pentru reflexe involuntare vitale cum ar
fi deglutiţia, vomatul , strănutatul, tusea şi reglarea activităţii cardiovasculare şi
respiratorii .
Medulla este de asemenea originea multor nervi cranieni.
Pons reprezintă partea rotunjită a trunchiului cerebral ce leagă medulla oblongata cu
mezencefalul. De fapt, pons vine de la “punte” din latină.
Funcţia principală a punţii este să conecteze cerebelul cu restul creierului şi să modifice
randamentul respiratoriu al măduvei .
Puntea se află la originea mai multor nervi cranieni.
Ventriculii sunt o serie complexă de spaţii şi tuneluri din centrul creierului .
Ventriculii secretă lichid cerebrospinal, care susţine creierul în craniu.
Ventriculii furnizează o rută pentru transmiţători chimici care sunt larg distribuiţi de-a
lungul sistemului nervos central .
Lichidul cerebrospinal este un lichid incolor care învăluie creierul şi coloana
vertebrală.
Este format în interiorul ventriculilor creierului şi circulă de-a lungul sistemului nervos
central .
Lichidul cerebrospinal umple ventriculii şi meningele, permiţând creierului sa
“plutească ” în interiorul craniului.
Trunchiul cerebral este partea cea mai elementară a creierului şi controlează funcţiile
de bază ale vieţii: respiraţia, ritmul respirator, deglutiţia, reflexe de vedere sau auz,
transpiratia, tensiunea arterială, somnul şi echilibrul .
Trunchiul cerebral poate fi împărţit în trei secţiuni majore .
Anatomia detaliată a trunchiului cerebral.
I. Nervii cranieni Nervul olfactiv
II. Nervul optic
III. Nervul motor ocular comun
IV. Nervul patetic
 V. Nervul trigemen
VI. Nervul oculo-motor extern (abducens)
VII. Nervul facial
VIII. Nervul acustico-vestibular
IX. Nervul glosofaringian
X. Nervul pneumoastric (vagus)
XI. Nervul spinal
XII. Nervul hipoglos
Creierul este un organ complex şi delicat şi este vulnerabil la o varietate de afecţiuni.
Acestea includ:
 Traumatisme ale lobului frontal
 Traumatisme ale lobului occipital
 Traumatisme ale lobului temporal
 Traumatisme rezultate în urma unei lovituri laterale
 Traumatisme în urma unei lovituri Coup-Contre
 Traumatisme axonal difuze
 Hematoame epidurale
 Hematoame subdurale
Lobul frontal al creierului poate fi vătămat prin lovirea directă a părţii frontale a
capului .
În timpul impactului, ţesutul creierului este împins înspre craniul osos. Aceasta poate
cauza contuzia ţesutului crerebral şi secţionarea vaselor sanguine.
Traumatismele lobului frontal pot duce la modificări ale personalităţii, precum şi la multe
tulburări de diferite tipuri în cogniţie şi memorie.
Traumatisme ale Lobului occipital au loc în urma loviturilor în partea posterioară a
capului.
Ca urmare, avem contuzia ţesutului cerebral şi secţionarea vaselor de sânge .
Aceste traumatisme pot duce la probleme de vedere sau chiar la pierderea vederii.
Lobul temporal al creierului este sensibil la afecţiuni datorate impactului în partea
superioară a capului .
Lobul temporal este aşezat deasupra încreţiturii osoase din interiorul craniului, iar o
lovitură bruscă poate cauza izbitura ţesutului cerebral de masa osoasă, producând
deteriorarea ţesutului sau hemoragie.
Leziunile părţilor laterale drepte sau stângi ale creierului pot rezulta în urma unor
lovituri în părţile laterale ale capului .
Leziunile acestor părţi ale creierului pot duce la dificultăţi în vorbire sau limbaj şi la
probleme de ordin senzorial şi motor .
Coup-contre este o sintagmă franceză care descrie contuzii ce au loc în două locuri ale
creierului .
În urma unei lovituri asupra capului, impactul provoacă o deplasare a creierului în
partea opusă a craniului . Leziunea are loc în zona impactului şi pe partea opusă a
creierului .
Leziunea cerebrală de acest tip nu necesită un impact direct asupra capului. În timpul
unei lovituri bruşte a capului, unele părţi ale creierului se pot mişca independent unele de
altele. Acest tip de mişcare produce forţele unui efect de forfecare , acesta putând
distruge axonii necesari pentru funcţionarea creierului .
Acest forţe pot tensiona fasciculii nervilor creierului.
Mai multe despre traumatisme axonale difuze
Creierul este o reţea complexă de interconexiuni. Tracturi nervoase critice pot fi
secţionate şi tensionate în timpul unei lovituri bruşte.
Traumatismul axonal difuz este un traumatism grav, deoarece are impact direct asupra
căilor majore ale creierului.
Hematomul epidural este un cheag de sânge care se formează între craniu şi linia de
vârf a creierului (dura).
Acest cheag de sânge poate duce la modificări rapide în presiunea interioară a creierului .
Când ţesutul cerebral este comprimat, aceasta poate duce rapid la un flux sanguin
anormal şi la deteriorări neuronale.
Un hematom subdural este un cheag de sânge care se formează între dura şi ţesutul
cerebral .
Cheagul poate duce la o presiune ridicată şi este posibilă nevoia unei intervenţii
chirurgicale pentru îndepărtarea acestuia.
Când ţesutul cerebral este comprimat, aceasta poate duce rapid la un flux sanguin
anormal şi la deteriorări neuronale.
 Funcţiile creierului Vederea
 Gustul
 Cogniţia
 Emoţia
 Vorbirea
 Limbajul
 Auzul
 Motorie
 Senzorială
 Autonome
Cortexul vizual se găseşte în lobul occipital al creierului .
Impulsurile senzoriale de la ochi trec prin nervul optic la cortexul vizual .
Afectarea cortexului vizual poate duce la orbire .
Complexul gustativ (circumferinţa verde ) este partea cortexului senzorial (zona violet )
care răspunde de gust
Cortexul prefrontal are legătură cu intelectul , complexul învăţării şi personalitatea .
Leziuni ale lobului frontal pot duce la modificări mentale şi de personalitate.
Emoţiile reprezintă o funcţie cerebrală extrem de complexă. Miezul emoţional al
creierului este sistemul limbic. Acesta reprezintă zona creierului unde are loc o primă
procesare a simţurilor şi a conştientizării.
Starea sufletească şi personalitatea sunt mediate prin intermediul cortexului prefrontal.
Această parte a creierului este centrul celor mai înalte funcţii cognitive şi emoţionale.
Aria lui Broca este locul unde formulăm vorbirea şi acea zonă a creierului care trimite
instrucţiuni motorii către cortexul motor.
Leziuni ce pot apărea în această zonă pot determina dificultăţi în vorbire. Individul va
ştii ce cuvinte vrea să rostească, însă va fi incapabil să o facă.
Aria lui Wernicke este o porţiune a lobului parietal specializată în recunoaşterea şi
înţelegerea limbajului scris şi a vorbirii.
Zona lui Wernicke înconjoară zona asociată auzului.
Leziuni provocate acestei părţi a creierului au ca efect auzirea unei discuţii însa fără
înţelegerea acesteia
Există două zone auditive ale creierului :
• Zona auditivă primară (circumferinţa maro ) este cea care detectează sunetele
transmise de la ureche. Este localizată în cortexul senzorial.
• Zona asociată auzului (circumferinţa violetă) este acea parte a creierului pe
care o folosim pentru a recunoaşte sunetele ca vorbire, muzică, sau zgomot.
Partea motorie a creierului este ilustrată aici.
 Zona evidentiata in roşu este cortexul premotor, zonă responsabilă cu mişcări
repetitive ale unor aptitudini motorii învăţate.
 Zona evidentiata în roşu închis este zona motorie primară şi răspunde de
controlul muşchilor scheletului.
Diferite zone ale creierului sunt asociate cu diverse părţi ale corpului .
Leziunile cortexului motor pot duce la tulburări motorii în partea corpului ce îi este
asociată.
Partea senzorială a creierului este ilustrată aici .
Diferite părţi ale creierului sunt asociate cu diverse părţi ale corpului, după cum se poate
vedea mai jos.
Leziunile asupra cortexului senzorial pot duce la tulburări senzoriale în partea corpului
ce îi este asociată.
Trunchiul cerebral controlează funcţiile de bază ale vieţii.
Lezările acestor zone ale creierului sunt de regulă fatale.
• puntea joacă un rol critic în respiraţie.
• medulla oblongata este răspunzătoare de respiraţie şi funcţiile cardiovasculare.