Sunteți pe pagina 1din 13

Autocontrolul fertilităţii pe cale naturală

Dr. Florin Ardelean


achizitionare: 18.03.2003; sursa: Centrul Buna Vestire

Fertilitatea femeii

Ovarele cu foliculii ovarieni (1), conţin ovulii şi produc hormonii sexuali feminini (estrogenii şi
progesteronul). După ovulaţie, foliculul ovarian se transformă în corpul galben (2) (corpus
luteum).

Trompele (tubele) uterine (3), preiau ovulul expulzat prin ovulaţie şi în transportă spre interiorul
uterului. În treimea iniţială (externă) are loc fecundaţia (contopirea) ovulului cu spermatozoidul.

Uterul (4), cu două structuri specifice:

 mucoasa uterină (5), unde se va nida (implanta) şi dezvolta pentru următoarele nouă luni
oul fecundat. Dezlipirea mucoasei uterine împreună cu sângele pe care în conţine
reprezintă menstruaţia.
 muşchiul uterin (miometrul) (6), cu rol în susţinerea mecanică a sarcinii, dezvoltându-se
de cca 1000 de ori în această perioadă.

Colul uterin (7), parte distinctă a uterului, plonjând în vagin. Are o structură criptiformă şi secretă
mucusul cervical (glera). Are două funcţii importante:

 în perioada fertilă adăposteşte în canalele sale spermatozoizii depuşi în vagin,


prelungindu-le viaţa, şi facilitează pătrunderea lor spre locul de fecundare.
 în perioada infertilă împiedică pătrunderea spermatozoizilor şi a oricărui germen în uter.

Vaginul (8), lung de 8-10 cm, acoperit la exterior de labiile mari şi mici (9) ce formează vulva.

 
Femeia poate concepe de când apare prima menstruaţie (menarha) până la ultima, când se
instalează menopauza. Fertilitatea nu este permanentă, ci are o ciclicitate. În cadrul fiecărui ciclu
există în jurul ovulaţiei o perioadă fertilă variabilă de la un ciclu la altul, de la o femeie la alta.

Ciclul menstrual al unei femei începe cu prima zi de menstruaţie. Sângerearea menstruală


durează timp de 3-7 zile, după care urmează o perioadă foarte variabilă de infertilitate (la unele
femei poate lipsti).

După un anumit timp apar primele semne de fertilitate care anunţă ovulaţia. Perioada fertilă este
stabilită în funcţie de metoda de determinare folosită, variind de la 6-7 zile la 20-22. Dacă ovulul
nu a fost fecundat, postovulator urmează o perioadă fixă de 12-16 zile, după care apare
următoarea menstruaţie.

Spermatozoizii sunt produşi în mod continuu de testicoli, ascensionând spontan prin canalele
deferente spre prostată. Aici ei sunt depozitaţi şi se maturizează deplin. În timpul unui act sexual
se depun în vagin sute de milioane de spermatozoizi. Dacă aceştia nu pot pătrunde în colul
uterin, vor fi distruşi în cel mult 3 ore de aciditatea vaginală. În perioada fertilă, colul se deschide
iar spermatozoizii pătrund în col. Numai un mic procent (5%) vor străbate direct colul, urcând prin
uter spre partea externă a trompei uterine, unde vor aştepta un ovul pentru a-l fecunda. Restul
vor rămâne în col, găsind un mediu foarte bun de supravieţuire (timp de 3-4 zile, în mod
excepţional 5 zile). De aici aceştia vor ascensiona treptat, astfel încât un act sexual poate fertiliza
femeia încă 3-5 zile ulterior. Ovulul expulzat lunar (în mod excepţional doi sau mai mulţi, de unde
şi sarcinile gemene) ajunge în trompă, unde poate fi fecundat în următoarele 6-24 de ore. Dacă
nu a fost fertilizat, el se va pierde odată cu menstruaţia. Ovulul fecundat străbate trompa în
primele 4 zile după fecundaţie, ajungând în ziua a 5-a în uter. Între zilele 6 şi 10 are loc nidaţia
(implantarea) în mucoasa uterină. Dacă ovulul ajunge în uter mai devreme, mucoasa nu este
pregătită pentru nidaţie, acesta pierzându-se. Pe de altă parte, dacă ovulul întârzie în trompă, el
se va nida tubar pentru că mucoasa locală o permite. Sarcina extrauterină rezultată astfel nu
poate supravieţui decât cel mult 2-3 luni, după care se rupe.

Derularea unul ciclu are un dublu obiectiv:

 ovulaţia-fecundaţia (la întâlnirea ovulului cu spermatozoidul).


 nidaţia ovulului fecundat în mucoasa uterină.

Jocul hormonilor sexuali în timpul unui ciclu menstrual

În acest "joc" intervin 3 structuri: hipotalamusul, hipofiza şi foliculul ovarian.

Hipotalamusul şi hipofiza se găsesc în centrul cutiei craniene sub emisferele cerebrale şi au,
printre altele, rolul de a coordona activitatea majorităţii glandelor endocrine.
1. Cu începutul fiecărei menstruaţii, hipotalamusul secretă GnRH1, un hormon care ajunge în
hipofiză, declanşând eliberarea locală de FSH (hormonul foliculostimulant). Acesta ajunge la
folicul, stimulând creşterea foliculului, maturarea ovulului şi secreţia de estrogeni.

2. Când foliculul a ajuns în pragul ovulaţiei, hipotalamusul secretă un nou GnRH2, care ajunge în
hipofiză. Aici el declanşează producţia de LH (hormonul luteinizant). Acesta va ajunge la folicul,
unde provoacă ruptura lui şi expulzia ovulatorie a ovulului. După ovulaţie resturile foliculare se
transformă în corp galben, care începe să secrete şi progesteron. Postovulator, profesteronul
inhibă toţi ceilalţi foliculi, astfel ca, până la următoarea menstruaţie, nu mai poate avea loc o nouă
ovulaţie.

În circulaţie vom avea până la ovulaţie numai estro-geni, iar după, predominant progesteron, dar
şi estrogeni.

În continuare ne vom concentra asupra semnelor care ne pot da informaţii despe modificările
hormonale.

Mucusul cervical (glera)


Unul din semnele simptotermale de autoobservare este mucusul cervical. El este produs de
glandele colului uterin şi se scurge de-a lungul pereţilor vaginali, putând fi perceput în plină
perioadă fertilă la intrarea în vagin (în vulvă).

Femeia va urmări două aspecte ale mucusului:

 senzaţia percepută în vagin: uscat, nimic, umed, ud, curgător;


 calitatea şi aspectul mucusului.

Senzaţia intravaginală se urmăreşte în timpul zilei o singură dată, pe când aprecierea aspectului
mucusului se face seara, înainte de culcare.

Sub acţiunea estrogenilor (deci până la ovulaţie) mucusul cervical creşte în cantitate şi calitate,
devine mai apos, mai puţin vâscos, transparent, elastic, şi se scurge vaginal.

Postovulator, progesteronul este dominant, producând scăderea cantintăţii de mucus produs.


Scade şi calitatea lui, devenind vâscos şi lipicios. Colul devine dur şi se închide până la
următoarea menstruaţie. În această perioadă, spermatozoizii rămân în vagin şi nu mai pot
pătrunde în col.

Observarea mucusului cervical începe a doua zi după terminarea menstruaţiei.

Evoluţia clasică a acestui simptom în descriem în continuare:

Una, două zile după menstruaţie, femeia simte uscăciune sau iritare în vagin. Fireşte, ea nu va
putea recolta mucus în vulvă. Convenţional situaţia respectivă o notăm cu "-".

Ulterior, concentraţia de estrogen creşte, o cantitate minimă de mucus lubrefiază vaginul şi


dispare senzaţia de uscăciune. Femeia nu va simţi şi nu va recolta nimic. Covenţional notăm
aceste zile cu "o".

Zilele cu "-" şi "o", le definim ca zile fără mucus, infertile.

Apoi femeia va percepe umiditate în vagin, dar este o cantitate mult prea mică de mucus pentru
ca aceasta să se acumuleze în vulvă şi să poată fi recoltată. Senzaţia de umed şi nimic recoltat
în vulvă se notează cu "u". Mucusul a apărut, fertilitatea a început. După care cantitatea de
mucus produsă creşte.

Senzaţia de umed / ud cu mucus de slabă calitate este notată cu "M". După câteva zile de M,
mucusul recoltat devine sticlos, clar, transparent, ca albuşul de ou crud, striat, extensibil, aţos,
roşiatic, maroniu, filant (mucus de bună calitate), iar senzaţia este ud-curgătoare. Spunem că
sunt zilele cu "M+". Este perioada de maximă fertilitaqte. Ultima zi cu "M+" o definim ca punctul
culminant al mucusului, şi va fi notată cu triunghi negru.

Brusc, calitatea mucusului scade şi în 2-3 zile dispare. Până la următoarea menstruaţie, femeia
nu mai simte nimic în vagin şi nici nu va mai vedea mucus în vulvă.

Recomandarea noastră este ca femeia să îşi descrie propriile senzaţii şi observaţii aşa cum
percepe şi vede ea, încercând să se apropie cât mai mult de modelul clasic de descriere a
mucusului. Variaţiile de la modelul clasic pot induce în eroare. De aceea, în asemenea situaţii, ar
fi necesar un sfat atent.
Care sunt criteriile de fertilitate urmărind mucusul cervical?

Fertilitatea începe cu primul u, M sau M+ apărut. Fertilitatea se termină în seara celei de-a treia zi
după punctul culminant (triunghiul negru).

Temperatura bazală

Celălalt semn major urmărit de femeie este temperatura bazală (la trezire). Ea este mult
influenţată de o serie de hormoni. Printre ei, un loc important îl are progesteronul. Sub acţiunea
lui, temperatura la trezire va creşte cu 0,20 - 0,50 Celsius, cam de la 36,20 - 36,50 la 36,80 - 37,00
Celsius, suficient pentru a putea fi observată cu un termometru obişnuit, dacă se respectă minime
condiţii de măsurat:

1. dimineaţa, la trezire, într-unul din cele trei moduri (rectal - 3 min, vaginal - 5 min, oral, sub
limbă, cu gura închisă - 5 min)
2. întotdeauna la aceeaşi oră (se acceptă intervale de cel mult o oră între măsurători)
3. în acelaşi mod de fiecare dată (nu ieri vaginal, astăzi rectal şi mâine oral)
4. cu acelaşi termometru.

Sunt situaţii care pot modifica temperatura bazală (dar nu este obligatoriu), situaţii pe care femeia
este bine să le cunoască:

 boală, stare febrilă


 unele medicamente (se va consemna numele lor)
 somn neodihnitor sau insuficient
 lucrul în ture
 consum neobişnuit de alcool
 cină la ore târzii
 oră târzie de culcare
 stres fizic sau psihic, emoţii, examene, spaimă, teamă
 modificări ale mediului (excursii, vacanţe, concedii)
 petreceri până la ore târzii.

Rămâne ca experienţa personală să decidă care din aceste situaţii modifică temperatura şi care
nu. În orice caz, femeia va măsura temperatura, notând în dreptul zilei respective situaţia ivită.

Se recomandă ca primul gest făcut la trezire să fie măsurarea temperaturii (chiar dacă plânge
copilul sau sună telefonul), deoarece mişcarea influenţează mult temperatura măsurată

Cum se observă creşterea reală de temperatură?


Respectând minimele condiţii enumerate înainte, vom observa că, la un moment dat, temperatura
începe să crească.

Când putem spune că temperatura a crescut cu adevărat, că progesteronul a apărut şi ovulaţia s-


a terminat? Care sunt criteriile pentru creşterea reală de temperatură bazală?

Regula folosită este de 3 valori înalte de temperatură peste 6 măsurători joase. Dacă putem
alege 6 valori joase care să fie urmate de alte 3 înalte consecutive, iar a 3-a să fie egală sau mai
mare cu 0,20 C decât cea mai mare din cele 6 joase, atunci putem spune că temperatura bazală
a crescut în mod real. Pentru uşurinţa urmăririi temperaturilor înalte, ele vor fi încadrate într-un
triunghi, iar peste cea mai înaltă dintre cele joase vom trage o linie de bază (vezi imaginea).

Dacă un eveniment descris anterior va creşte fals temperatura bazală, interferând calculul 6
joase / 3 înalte, măsurătoarea respectivă va fi lăsată deoparte, nu va fi calculată nici la valori
joase nici la cele înalte, sărindu-se peste ea.

Excepţii de la regula temperaturii

1. Dacă cea de-a treia măsurătoare nu îndeplineşte condiţia de egal sau mai mare decât 0,2 0 C,
aşteptăm pe cea de-a patra, cae trebuie doar să fie peste linie.

2. Dacă a doua sau a treia (niciodată amândouă) valoare înaltă cade pe linie sau este sub ea, se
aşteaptă a patra măsurătoare, aceasta trebuind să fie egală sau mai mare cu 0,2 0 C decât linia
de bază.
Care sunt criteriile de fertilitate urmărind temperatura bazală?

Începutul perioadei fertile se determină statistic astfel:

Regula minus 8: Dacă avem 12 curbe de temperatură (din 12 cicluri anterioare) vom însemna
măsurătoarea înaltă în fiecare ciclu. Exemplu: în ciclul 1 ziua 16, în ciclul 2 ziua 18, în ciclul 3
ziua 15, în ciclul 4 ziua 17, în ciclul 5 ziua 18 ş.a.m.d. Vom stabili care din aceste valori apare mai
devreme. În cazul nostru va fi ziua 15. Aceasta va fi cea mai timpurie primă măsurătoare înaltă
apărută.

Folosind regula "-8" (15-8=7), în care se scad 8 zile din prima măsurătoare înaltă cea mai
devreme apărută, va rezulta ultima zi infertilă preovulatorie.

Regula minus 20: Dacă nu avem încă 12 curbe de temperatură, dar cunoaştem durata a 12
cicluri menstruale anterioare, vom putea folosi regula "-20". Exemplu: ciclul 1 are 36 zile, ciclul 2
are 32 zile, ciclul 3 are 28 zile, ciclul 4 are 29 zile, ciclul 5 are 30 zile ş.a.m.d. Vom lua cel mai
scurt dintre cicluri şi scădem 20 de zile din el (în exemplu 28-20=8), ziua rezultată fiind ultima
infertilă.

Regula minus 20 o folosim până când vom avea 12 curbe de temperatură, după care
aplicăm regula minus 8!

Regula "primelor 5 zile": Dacă nu cunoaştem nici măcar durata a 12 cicluri anterioare, atunci în
primul ciclu urmărit vom lua în considerare doar primele 5 zile ca infertile, după care începe
fertilitatea. Pentru următoarele cicluri este bine însă să consultaţi un profesor PFN.
În mod normal, pentru uşurinţa interpretării perioadei fertile, femeile trag o linie-barieră între
ultima zi infertilă calculată după regulile de mai sus şi prima zi fertilă. Sfârşitul perioadei fertile va
fi în seara celei de-a treia zi cu temperatură înaltă.

Dacă apare una din excepţiile explicate mai sus, sfârşitul va fi în seara celei de-a patra zi de
temperatură înaltă, aşa cum am descris anterior.

Determinarea perioadei fertile...

Determinarea perioadei fertile în dublu control, temperatură-mucus

Începutul perioadei fertile

Începutul perioadei fertile se calculează după regula "-8" (sau "-20", ori regula "primelor 5 zile") cu
condiţia ca anterior barierei stabilite să nu existe mucus.

În acest ciclu mucusul determină începutul perioadei fertile.

În exemplul alăturat, după una din reguli ("-8" sau "-20") bariera este între ziua 8 şi 9. Din ziua 7
apare mucus (u), colul se deschide, a început fertilitatea. În acest caz nu putem şti dacă nu
cumva ovulaţia se grăbeşte şi va fi una imediată. Această măsură se ia pentru că experienţa ne
arată că cele mai multe sarcini nedorite apar la începutul perioadei fertile şi nu la sfârşitul ei.

Dacă totuşi ovulaţia nu s-a grăbit, deci calculul "-8" sau "-20" nu s-a schimbat, bariera va rămâne
aceeaşi în diagramele următoare.
Concluzie: începutul perioadei fertile se calculează statistic pe baza temperaturii,
mucusul având doar un rol de control.

Sfârşitul perioadei fertile

Sfârşitul perioadei fertile se calculează în dublu control, mucus şi temperatură, care


"se termină mai târziu".

1) În primul exemplu, temperatura este cea care "se termină mai târziu" decât
mucusul, deci sfârşitul perioadei fertile va fi în seara cele de-a treia zi cu
temperatură înaltă.

2) În al doilea exemplu, mucusul "se termină" după termperatură, deci sfârşitul


perioadei fertile va fi în seara celei de-a treia zi după punctul culminant al
mucusului.

Ce facem dacă unul din semnele principale nu este valorificabil?

O infecţie vaginală cu secreţie abundentă sau o stare febrilă prelungită nu pot permite urmărirea
corectă a mucusului sau a temperaturii bazale. În aceste situaţii, avem alte câteva semne
secundare care ne pot da informaţii suficient de sigure pentru a suplini lipsa unui semn principal.
Unul dintre ele este autopalparea colului uterin.

Vom observa poziţia colului (coborâtă sau mai înaltă, uneori chiar nu îl mai putem atinge).,
deschidere lui (închis sau deschis) şi consistenţa lui (dur/tare sau moale). Colul în perioada fertilă
este uscat, deschis, moale. Colul în perioada infertilă este coborât, închis, tare.

Începutul fertilităţii se consideră când apare unul din semnele fertilităţii. Sfârşitul fertilităţii se
consideră în seara celei de-a treia zile consecutive cu col închis, coborât şi dur.

Alte semne de fertilitate

1. Durerea intermenstruală. Ea este dată de distensia ovariană cauzată de foliculul ce se


maturază. Pese aceasta se poate asocia şi iritaţia locală dată de micile sângerări produse de
ruptura foliculului în ovulaţie. Durerea intermenstruală apare cu câteva zile înaintea ovulaţiei şi
durează, în general, până când foliculul se rupe, rareori depăşind momentul ovulator. Este un
semn inconstant şi se percepe ca o tensiune, o durere surdă pelvină de partea ovarului care va
ovula.

2. Simptomul sânilor. La câteva zile după ovulaţie, progesteronul determină creşterea minoră în
volum a sânilor. Aceştia devin mai moi, atârnă mai greu şi sunt uneori foarte sensibili şi dureroşi.
Uneori poate să apară doar o stare de tensiune mamelară. Este un simptom inconstant şi poate
dura mai multe zile, uneori chiar până la mestruaţie.

3. Sângerările intermediare fiziologice. Uneori o ovulaţie poate fi mai brutală, provocând rupturi
importante ale vaselor foliculare. Se produce o sângerare mai abundentă, care se scurge de-a
lungul trompei, prin uter, spre vagin. Aceasta poate colora mucusul cervical roşiatic sau roşu-
brun. Uneori însă se pot ivi sângerări vaginale care să dureze 2-4 zile şi care să mimeze o falsă
menstruaţie, inducând femeia în eroare. Perioada sângerărilor intermediare fiziologice este una
de maximă fertilitate.

Diagrama simptotermală

Toate informaţiile pe care femeia le conştientizează despre corpul ei, sunt trecute în diagramă.

În partea superioară, diagrama conţine informaţii despre temperatură. Perturbările care pot
modifica temperatura se vor trece la rubrica "modificări", însemnări "deosebite", ora de măsurare
şi valorile zilnice măsurate.

În dreptul "37,5" vor fi trecute cu D zilele în care femeia va percepe durerea intermenstruală.

În dreptul "37,3" se trec cu S zilele în care se percepe simptomul sânilor.

În rubrica pentru mucusul cervical vor fi trecute toate sângerările observate (menstruaţia curentă
şi următoarea, alte posibile sângerări). Apoi se trec senzaţia percepută în vagin şi aspectul
mucusului recoltat. Peste linia "37,0", în dreptul "Prescurtările M", se vor trece prescurtările
convenţionale pentru mucus.

În rubrica pentru col se vor trece poziţia şi deschiderea colului, precum şi consistenţa sa, "m" de
la moale, "t" de la tare.

În ultima rubrică vom înscrie cu F zilele fertile.

Alăturat vom avea numărul ciclului, bifăm modul de măsurare a temperaturii (R - rectal, O - oral,
V - vaginal) şi trecem prima măsurătoare înaltă cel mai devreme apărută, după care scădem -8
(dacă avem 12 curbe de temperatură), sau cel mai scurt ciclu şi scădem -20 (dacă ştim durata a
12 cicluri anterioare).

Situaţiile deosebite

Anumite situaţii speciale necesită o abordare separată, individuală. De aceea este bine să
consultaţi în astfel de cazuri un profesor PFN. Mai jos inventariem câteva dintre ele.

Alăptarea

Golirea completă a sânilor printr-o alăptare completă şi constantă, declanşează mecanisme


hormonale care blochează descărcările de FSH, întârziind revenirea fertilităţii.

Un ritm corect al alăptărilor şi o cantitate suficientă de lapte supt (7 mese/zi, 1 masă/noapte la


început, apoi scăzând progresiv cu proporţional cu vârsta sugarului) poate întârzia revenirea
menstruaţiilor şi a fertilităţii 6-12 luni.

Sarcina şi dorinţa de a avea copii


O perioadă de 18 zile cu temperatură înaltă reală pune un diagnostic sigur de sarcină. Femeile
care doresc să conceapă şi vor să aibă siguranţă în această situaţie sunt sfătuite să aibă relaţii
sexuale în zilele cu M+ şi nu mai rar de odată la trei zile.

Care sunt metodele naturale de reglementare a fertilităţii?

Statistic sau prin autoobservaţia unor simptome determinăm perioada de fertilitate ciclică,
evitând-o sau folosind-o. Metodele naturale de reglementare a fertilităţii sunt:

 metoda calendarului (Knaus-Ogino)


 metoda ovulaţiei (Billings), folosind autoobservarea mucusului cervical
 metoda temperaturii bazale (Doering), măsurând doar temperatura de trezire
 metoda simptotermală, asociind măsurarea temperaturii cu autoobservarea glerei
cervicale

Planificarea PFN

Siguranţa metodei

În situaţia în care semnele fertilităţii sunt apreciate şi evaluate corect, iar perioada fertilă este
respectată cu stricteţe, femeile care practică metoda simptotermală descrisă anterior se pot
aştepta la un coeficient de siguranţă de 98-99,5%.

Dacă motivaţia folosirii PFN este scăzută, nu se respectă pe deplin perioada fertilă şi nu se
interpretează corect semnele de fertilitate, coeficientul de siguranţă al metodei poate scădea spre
95-90% sau chiar mai mult.

Respectarea perioadei fertile

Lungimea perioadei fertile variază de la o metodă la alta, de modalitatea de calcul folosită în


stabilirea ei. Statisticile ne comunică o medie de 11,8 zile fertile pentru metoda simptotermală,
9,6 zile pentru metoda Billings, 12,9 zile pentru metoda Doering a temperaturii bazale şi 16-18
zile prin metoda calendarului Knaus-Ogino.

Dacă dorim să folosim metoda simtotermală în deplină siguranţă, perioada fertilă stabiluită în
dublu control trebuie respectată cu stricteţe.

Unor cupluri le este dificil să evite contactul sexual mai multe zile consecutiv. Psihologii
recomandă mişcare, activităţi sportive, mici plimbări sau excursii, prelungirea activităţilor
cotidiene, programe culturale, vizite la prieteni, descoperirea de noi forme de tandreţe, mergând
chiar până la a dormi separat (unde se poate).

Este adevărat (deşi nu toate statisticile sunt de aceeaşi părere) că perioada din jurul ovulaţiei
este şi cea cu atracţie senzuală mai crescută. Acesta este un motiv pentru care soţii trebuie să îşi
dezvolte un întreg arsenal de tandreţe, de respect, să realizeze o bună cooperare şi comunicare
între ei, astfel ca să poată transfera libidoul (atracţia sexuală) din perioada fertilă în cea infertilă.

În unele cazuri cuplurile folosesc în timpul perioadei fertile prezervativul, actul sexual întrerupt
sau un alt mijloc contraceptiv local. Această practică anulează de fapt semnificaţia abstinenţei
periodice ciclice pe care o propune metoda naturală.
Pe de altă parte, contraceptivele sunt nesigure, iar nesiguranţa lor derivă din folosirea lor în
perioada fertilă, iar noi nu recomandăm această variantă de planificare familială.

PFN trebuie învăţat

Este adevărat că metodele naturale de autoobservare se învaţă în timp şi necesită un exerciţiu


mai îndelungat, precum şi o îndrumare competentă de mai lungă durată, O instruire bună, sfatul
competent şi un minim de răbdare pot conduce la recunoaşterea corectă a semnelor şi la
stabilirea cu precizie a perioadei fertile.

Pe de altă parte, consecinţele scăpării din observaţie a unei zile sunt total diferite între
practicantele PFN şi, spre exemplu, utilizatoarele de contraceptive hormonale.

Pilulele se cer luate zilnic şi fără întrerupere la ceeaşi oră, ceea ce oboseşte femeia, existând
riscul de a uita una din prizele zilnice şi şanse mari de a rămâne însărcinată. Pe când omisia unei
zile de autoobservaţie duce, în cel mai rău caz, la prelungirea cu o zi în tabel, a perioadei fertile.

Ca să nu mai adăugăm că femeile atente nu au nevoie decât de câteva zile de autoobservaţie în


decursul unui ciclu menstrual, ceea ce este mult mai comod decât folosirea continuă a
anticoncepţionalelor.

Care sunt motivaţiile pentru practica PFN?

1. Motivaţia spirituală

Respectarea perioadei fertile presupune adâncirea comunicării între soţi. Aceasta duce la
armonizarea relaţiilor dintre ei.

Soţii practicanţi de PFN comunică mai bine, se înţeleg mai bine şi au o deschidere mai largă faţă
de ceilalţi. Ei trec mai uşor peste greutăţile vieţii, acceptă şi privesc cu bucurie apariţia unui copil
pe care alţii l-ar considera "nedorit".

Metodele de autoobservare sunt singurele metode de reglementare a fertilităţii pe care practica


creştină le acceptă. Explicaţia pleacă de la finalitatea spirituală a omului şi de la tripla semnificaţie
a vieţii conjugale: iubirea conjugală, intimă, ca expresie a dăruirii reciproce, satisfacerea plăcerii
senzuale şi fecunditatea potenţială a oricărui act sexual. Contraceptivele blochează fecunditatea
şi se limitează la plăcerea instinctuală în defavoarea actului de dăruire.

De aceea, folosirea metodei simptotermale, ca şi a celorlalte metode naturale, nu aduce cu sine


vreo senzaţie de frustrare spirituală şi nu este străină firii umane.

2. Motivaţia medicală şi ecologică

Metodele naturale sunt lipsite de efectele secundare adverse ale contraceptivelor sau de efectele
dereglatoare ale practicării constante ale actului sexual întrerupt. Autoobservarea semnelor
fertilităţii nu deranjează normalul organismului femeii. Nu sunt necesare pregătiri anterioare
pentru actul sexual.

Metoda simptotermală poate fi practicată de toate femeile, indiferent de vârstă. Metoda nu are
limitări, aşa cum au contraceptivele. Asemenea situaţii, când contraceptivele sunt contraindicate,
conduc cu uşurinţă la practicarea PFN-ului.
Practicarea metodelor naturale cere constanţă şi fidelitate, evitând contactele sexuale
întâmplătoare. Pentru aceasta PFN este mijlocul cel mai sigur de prevenire a transmiterii pe care
sexuală a bolilor venerice (mai ales a sidei).

3. Motivaţia economică

Practicarea PFN are un cost minor. Procurarea unui termometru este unica cerinţă.
Contraceptivele costă, iar tratamentul bolilor secundare adverse care pot apărea la întrebuinţarea
pilului, steriletului sau spermicidelor, este uneori mult mai scump plătit decât şi-a dorit vreodată
femeia respectivă.

Pentru sfaturi competente sau pentru o instruire individualizată vă stăm la dispoziţie la adresa:

Centrul pentru Viaţă şi Familie "Bunavestire"


aleea Râmnicu Sărat nr. 3-5, Bucureşti 74542
tel: 021-6739440