Apăraţi ortodoxia!

Tinerii in Biserica - Credinta Ortodoxa

Vineri dupamiaza am primit pe strada un fluturas cu o invitatie la un film, cu intrare libera. Si m-am dus.
Era la cineva acasa, intr-o camera mare, un fel de mini sala de cinema, improvizata, iar filmul era pus la
un videoproiector. N-am stat pana la sfarsit pentru ca a intervenit o problema si cand sa ies, ma opreste o
fata si prietenul ei sa ma intrebe daca cred in Dumnezeu si in viata vesnica.
Mi-au spus ca ei sunt un grup de tineri crestini si ca organizeaza in fiecare sambata astfel de intalniri la
care vizioneaza filme de la care sa poate dezvolta ulterior discutii despre mantuire si relatia cu
Dumnezeu. Am stat, cred ca vreo 30-40 de minute, acolo in curte cu ei si am vorbit despre astfel de
lucruri. Multe erau adevarate, cum ar fi ca ar trebui sa fim mai recunoscatori pentru jertfa Lui Iisus, sa
incercam sa nu mai revenim la pacatele noastre dupa ce ne-am cerut iertare, si ca ar trebui sa avem o
relatie mai apropiata cu Dumnezeu. Ei erau foarte de treaba si prietenosi, dar mi-au tot spus si destule
lucruri care nu mi s-au parut tocmai bune, ci mai degraba departe de adevar.
\Cum ar fi: ca nu conteaza ce religie ai, atata timp cat crezi in Iisus, ca nu trebuie sa te duci la biserica ca
sa te rogi, ca n-ai nevoie de spovedit la preot ca sa-ti fie iertate pacatele, ci e suficient sa-I spui Lui
Dumnezeu ca-ti pare rau si poti face asta oriunde si cu oricine, si altele dar nu prea imi mai aduc aminte.
Mi s-a mai parut nepotrivit si ca ei nu aveau o religie anume, au spus ca sunt crestini, dar unul a zis ca e
ortodox, altul penticostal si asa mai departe… m-au invitat si la biserica la ei, despre care au spus ca e
acolo in curte… si ca e o biserica crestina, desi eu n-am vazut nici o cruce ,nici o icoana, nimic, doar o
curte obisnuita, o camera mare, cu multe scaune, un videoproiector si niste tobe.
Iar cel mai nepotrivit mi s-a parut faptul ca au insistat de cateva ori sa ma rog cu ei, acolo in curte , pentru
a ma pocai de pacatele mele si a cere iertarea Lui Dumnezeu. Din invatatura mai multor parinti atoniti ,
stiam ca nu e bine sa te rogi impreuna cu cei de alte religii, si n-am vrut, am incercat sa evit fara sa-i fac
sa se simta prost.
Problema e ca toata chestia asta mi se pare cam ecumenista, un pas maricel spre unificarea religiilor…si
partea rea e ca multi sunt atrasi de atitudinea foarte prietenoasa, de generozitatea lor si pe motivul ca “in
bisericile ortodoxe nu gasesti atata prietenie si solidaritate intre oameni”, se indeparteaza de adevar si se
ratacesc prin astfel de “bisericute”. Daca aveti de a face cu astfel de intamplari sau altele asemanatoare,
va sfatuiesc sa marturisiti ortodoxia si sa o sustineti. Nu zic sa va izolati de oamenii care sunt de alte
religii, sugerez doar sa nu va lasati prinsi de ale lor. Parintele Serafim Rose considera ca aceste actiuni
ecumeniste prin care se incearca unirea bisericilor crestine (si nu numai) au rolul de a nimici trairea
duhovniceasca in Hristos si de a-i pregati terenul lui Antihrist.
Am mai cunoscut tot de curand o persoana care era "intre credinta si tagada", motivand indoielile sale
prin faptul ca de fiecare data cand a suferit si s-a rugat , n-a primit nici un raspuns, “parca Dumnezeu n-ar
auzi sau nu i-ar pasa”. Asa ca a ajuns la concluzia ca “Dumnezeu e pana la urma universul, ca nu exista
pedeapsa pentru greseli sau recompense pentru fapte bune, ci e doar o lege a universului, prin care o
fapta atrage dupa ea alta la fel”. Mai credea ca omul are puterea de a face orice si ca totul depinde doar
de propria gandire ce are o mare influenta asupra vietii omenesti si o putere nelimitata.”
Astfel de idei mi se par si mai periculoase, intrucat par sa-l scoata pe Dumnezeu complet din viata
omului, duc spre ateism. Feriti-va de oameni care incearca sa va convinga de astfel de lucruri. Priviti in jur
si slaviti-L pe Dumnezeu pentru toate. Inchinati-va in Treime si simtiti acea caldura din suflet , care devine
aproape materiala , prin iubirea Lui Dumnezeu. Nu stiu metode de "imunizare" impotriva ecumenismului,
decat conversatia cat mai deasa cu Dumnezeu, marturisirea ortodoxiei, si eventual inarmarea cu “un
pistol duhovnicesc”, asa cum numea Parintele Paisie mataniile, ce ne ajuta sa ne amintim de rugaciunea
mintii de mai multe ori pe zi.
Capcanele ecumenismului sunt multe, si care mai de care mai ademenitoare, printr-un ambalaj de vorbe
si fapte placute. Deci, sa avem atentie, grija si ne aparam darul primit prin jerta de la Dumnezeul nostru,
ortodoxia!

Cum e viaţa fără Dumnezeu ?

Tinerii in societate - Viata cu si fara Dumnezeu

V-ati intrebat vreodata cum ar fi lumea noastra fara Dumnezeu? Imi vine deseori intrebarea asta in minte
si gasesc raspuns la ea prin faptele mele din trecut. Imi dau seama ca exista o lume si fara Dumnezeu,
poti sa traiesti si fara El. Singura diferenta este CUM este aceasta viata?
Din pacate, am trait o buna perioada din viata mea fara El, o perioada in care mi-a vorbit, m-a chemat, a
intins mana Lui cea puternica asupra mea si am refuzat-o. Am ales un drum singura.
Nu l-am acceptat fiind plina de mandrie si de abia acum imi dau seama cate lucruri am pierdut.
Dar poate ca asa trebuia sa se intample ca sa pot sa apreciez tot ce am.
Dar atunci cand copilul nu este cuminte si nu intelege de vorba buna, parintele trebuie sa il intrepte pe
aceste prin alte cai, astfel incat sa inteleaga ca drumul sau este gresit.
Parintele meu, al nostru al tuturor, mi-a aratat cat de frumos este sa traiesti, sa fi sanatos sa ai o mama si
un tata, sa te bucuri ca poti merge, ca poti vorbi si zambi. Sunt lucruri atat de simple dar atat de frumoase
si importante. Lucruri despre care credem ca se cuvine sa le avem.
Pentru ca mai sunt putine zile pana la Invierea Domnului vreau sa va impartasesc din bucuria pe care o
traiesc in noua mea viata. Cuvintele sunt putine sa pot spune cat de fericita ma simt ca e primul an in
care il astept pe Hristos asa cum nu am facut-o niciodata, cu post si cu rugaciune. E primul an in care
Hristos va invia si de data aceasta il voi primi in suflet asa cum se cuvine. Nu este usor pentru ca, daca
pana acum aveam o viata linistita in raport cu raul dar fara implinire sufleteasca, acum pot spune ca sunt
in razboi cu raul dar cu multa pace in suflet. Sunt intr- o continua lupta cu mine, cu vechiul om din mine. E
un drum destul de greu dar Dumnezeu nu m-a va lasa si-mi v-a fi calauza in continuare.
Haideti sa ne bucuram de ceea ce avem si sa oferim din dragostea noastra si celorlalti!
Haideti, dragii mei, sa ii primim in sufletele noastre pe ceilalti si sa ii acceptam asa cum sunt si sa ii iubim!
Din putinul nostru putem da si altora chiar daca este vorba de un zambet, o mangaiere sau o bucatica de
paine.Haideti sa luptam pestru adevaratele valori care ne fac pe noi sa ne numim oameni, urmasi ai lui
Hristos!
Sa ne bucuram de viata pentru ca viata inseamna Dumnezeu!
Slava lui Dumnezeu pentru toate !
Doamne ajuta si multa sanatate tuturor !

Neliniștea tinerilor pentru aflarea rostului în viață!…pilde

-Parinte, nelinistea unui tanar pentru aflarea rostului sau in viata se datoreaza necredintei?
-Nu intotdeauna. Adeseori tinerii care se intereseaza cum sa se aranjeze mai bine, dar sa se afle si
aproape de Dumnezeu, se nelinistesc pentru rostul lor in viata. Iar lucrul acesta dovedeste santatea lor
duvohniceasca.
A nu se gandi si a nu se nelinisti un tanar pentru aflarea rostului sau, este dovada unui om indiferent, si
prin urmare unul ca acesta este neprocopsit.
Numai ca cei care se nelinistesc pentru aflarea rostului lor trebuie sa ia aminte ca nelinistea lor sa nu
depaseasca limita, pentru ca diavolul incearca sa o exagereze, sa faca din ea un stres, ca astfel sa le tina
mintea intr-o continua zapaceala.
Tinerii trebuie sa se increada in Dumnezeu pentru a se linisti, deoarece Bunul Dumnezeu ca un Parinte
iubitor actioneaza acolo unde noi, omeneste, nu putem face nimic.
Nu trebuie sa se grabeasca sa ia hotarari “necoapte” pentru viata pe care o vor urma. Cunosc tineri care
se nelinistesc mult si incearca sa-si resolve toate problemele dintr-odata. In cele din urma se incurca si isi
parasesc studiile. Caci avand, de pilda, de terminat facultatea, ei se nelinistesc peste masura pentru
viitorul lor, isi amana studiile si in cele din urma se incurca si mai rau. Nu se fac toate deodata si nici nu
se rezolva astfel problemele.
Pentru a reusi in ceea ce vor, trebuie sa faca o curatenie generala inlauntrul lor si sa puna lucrurile in
randuiala. Sa se ingrijeasca ca mai intai sa-si ia diploma, apoi sa-si gaseasca un loc de munca si in
continuare, ajunsi la maturitate, sa ia cu ajutorul lui Dumnezeu hotararea de a face o familie buna, daca
simt inclinatie catre viata de casatorie, sau sa mearga la manastirea pe care si-au ales-o, daca au
chemare pentru viata monahala.
De aceea, tinerilor care studiaza si au astfel de nelinisti, dar care inca nu s-au hotarat pentru ceea ce vor
face in viata, le spun sa isi continue studiile si ceea ce mai tarziu ii va indemna cugetul lor sa faca si ii va
odihni, aceea sa faca.
Daca exista o dispozitie launtrica buna, atunci ajuta Dumnezeu si incet-incet se vor lamuri care viata este
pentru ei, cea de casatorie sau cea de feciorie in manastire, si astfel vor afla odihna.