Mihai Viteazul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Viteazul

Domnitor al Țării Românești

Domnitor al Moldovei

Principe al Transilvaniei

Mihai Viteazul, portretul de la Praga, din anul1601

Domnie 1593 - 1601 (Ț. Rom.)

1599 - 1600 (Trans.)

1600 (Mold.)

Născut 1558

Orașul de Floci sau Drăgoești, Vâlcea[necesită citare]

Decedat 9 august 1601

Turda

Predecesor Alexandru cel Rău (Ț. Rom.)

Andrei Báthory (Trans.)

Ieremia Movilă (Mold.)

Succesor Radu Mihnea (Ț. Rom.)

Ștefan Bocskay (Trans.)

 Ieremia Movilă (Mold.)

Căsătorit cu Doamna Stanca

Urmași Nicolae Pătrașcu

Domnița Florica

Tată Patrascu cel Bun

Mamă Teodora Cantacuzino

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci sau Drăgoești[necesită citare] - d. 9

august 1601, Turda) a fost ban de Mehedinți, stolnic domnesc și ban al Craiovei,
apoi domnitor al Țării Românești și, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de
facto al tuturor celor trei țări care formeazăRomânia de astăzi: Țara
Românească, Transilvania și Moldova.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Originea și primii ani ai vieții

• 2 Ascensiunea politică
• 3 Campania antiotomană
o 3.1 Victoriile împotriva Imperiului otoman
o 3.2 Negocierile de pace cu Înalta Poartă

• 4 Unirea țărilor române

o 4.1 Transilvania
o 4.2 Moldova
o 4.3 Consolidarea Unirii

• 5 Sfârșitul domniei
o 5.1 Destrămarea Unirii
o 5.2 Moartea lui Mihai Viteazul

• 6 Portrete
• 7 Referințe
• 8 Bibliografie
o 8.1 Alte lucrări recomandate
 • 9 Vezi și

• 10 Legături externe

[modifică]Originea și primii ani ai vieții

În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler,
care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieții",
ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.[1] Domnul Pătrașcu cel Bun,
considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea
ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte
improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea
căreia a cerut medici de la Sibiu.[2] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a
fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și
pe baza cronicilor de epocă.[3]

Mama lui Mihai a fost Teodora Cantacuzino, de neam grecesc. Cronica lui Radu
Popescu, foarte bine informată asupra carierei lui Mihai, menționează că "mumă-sa au
fost de la Oraș dela Floci[sic], care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep
[comerciant], om mare și bogat den [sic] Poarta Împărătească și care în casa ei
zăbovindu-se câtăva vreme...".[4]

Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile

din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești,
localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai specifică
faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat
cu Doamna Stanca.[necesită citare]

Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător
la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familiaCantacuzino.

Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit,
probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document
care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus
Zamosius.[5]

[modifică]Ascensiunea politică
La sfârșitul anului 1588 devine stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban
al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul
patriarhului Constantinopolului, dar și al otomanilor, a devenit voievod al Țării
Românești, efectiv de pe 11 octombrie.

Aderă la "Liga Sfântă" creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din
care inițial făceau parte Statul
Papal, Spania, Austria,Ferrara, Mantova și Toscana (Anglia și Polonia au manifestat
rezerve față de politica de cruciadă a papalității). Ulterior aderă și Transilvania,
considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state
românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă, domnulMoldovei semnează un
tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui
Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.

[modifică]Campania antiotomană
[modifică]Victoriile împotriva Imperiului otoman

Giurgiu 1595

Târgovişte 1595

Aderarea Țării Românești la "Liga Sfântă" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594)
unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a întregii
garnizoane otomane staționată în București. Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă
generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți
ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor
și turcilor (Putineiu,Stănești și Șerpătești) culminată cu incendierea Rusciukului. După
modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită
recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul
său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri laAlba Iulia pentru a reglementa
diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Nerespectând porunca domnitorului,
delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie negociază și semnează la Alba Iulia
la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea de fapt locțiitorul acestuia
pe propriul său tron (din Țara Românească). Puterea revenea astfel Sfatului
Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armată de cca. 16.000 de
ostași, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai
Viteazul obține contra turcilor victoria la Călugăreni - 13/23 august 1595 (evocată în mod
strălucit în poemul "Pașa Hassan" al poetului George Coșbuc). Contraofensiva otomană
îl forțează să se retragă temporar în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory.
Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn
fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe, cu sprijin transilvănean și moldovean eliberarea
orașelor Târgoviște (5-8 octombrie 1595), București (12 octombrie 1595) și Giurgiu (15-
20 octombrie 1595).

În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării,
cucerind cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă,Rasgrad, Babadag, Târgul de
Floci, Silistra și chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit istoricului Nicolae
Iorga[6], călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în
vest. Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron
Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai
Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât
Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.

Drapelul Ţării Româneşti în vremea lui Mihai

Întreaga creștinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în
hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care acești creștini îl numeau „Steaua
lor răsăriteană”.

[modifică]Negocierile de pace cu Înalta Poartă

Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și dezastrele provocate de
ostașii sultanului, au adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere
financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară,
pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin
care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe moșia pe care se
aflau în acel moment. După câteva confruntări pe linia Dunării, Mihai decide începerea
negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, în schimbul
acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta Poartărecunoștea domnia
voievodului pe întreaga durată a vieții sale. În paralel, domnitorul român încheie un tratat
și cu Casa de Habsburg(Mânăstirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat împotriva
turcilor. Prin dubla suzeranitate (otomană și habsburgică) se anula practic tratatul
dezavantajos al boierilor cu Sigismund Bathory.

[modifică]Unirea țărilor române

[modifică]Transilvania

Ţările române după Unirea de la 1600, sub domnia lui Mihai Viteazul

Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea

Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, Sigismund renunța la tron în favoarea
vărului său, Andrei Bathory(deasemenea înclinat către politica polonă). În această
situație, unitatea militară a țărilor române se diminuează iar Mihai Viteazul, pus în fața
destrămării coaliției antiotomane, decide aplicarea "planului dacic", în speță Unirea celor
trei Țări române existente în spațiul dacic [necesită citare]. În iulie 1599trimite o solie
la Praga pentru a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în
practică a inițiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârșitul aceluiași an, intră în
Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români, și mercenari de diferite
etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc.[7] După victoria asupra lui Andrei
Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18/28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare
la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 (fără să fie salutat și aplaudat de populația civilă a
orașului[8]), primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy.

Chiar dacă el a fost recunoscut de către Dietă numai ca guvernator imperial, el a fost
conducătorul de facto al Transilvaniei.

[modifică]Moldova

În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă,

învingându-l la Bacău, și realizează astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura
folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Țării
Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".

[modifică]Consolidarea Unirii

Stema lui Mihai Viteazul după Unirea ţărilor române

Pentru a consolida Unirea, Mihai ia o serie de măsuri:

 adoptă aceeași stemă pentru toate teritoriile (țările române)

 construiește o biserică ortodoxă la Alba Iulia
 acordă anumite înlesniri preoților și iobagilor români [necesită citare]
 numește ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.

[modifică]Sfârșitul domniei
[modifică]Destrămarea Unirii
Oastea lui Mihai Viteazu – pictură deGheorghe Tattarescu

Contextul internațional era complet nefavorabil Unirii. Puterile vecine vedeau în noul stat
o contradicție cu interesele proprii. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de
menținere a Transilvaniei în sfera de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului
asupraMoldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească.
Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de
forțe din regiune. Existau însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor
maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn. Mihai nu
reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari sprijiniti de
generalul Basta(Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt
timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Mihai încearcă
să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un
membru al familiei Movileștilor, Simion.

[modifică]Moartea lui Mihai Viteazul

Gurăslău 1601
Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda(gravură editată la Leiden - Olanda în anul 1703)

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în
contextul reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l
susțină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire
a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august1601), voievodul valah îl
îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara
Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau
perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului
habsburgic, Rudolf al II-lea.. Din ordinul său se pune la cale înlăturarea fizică a
domnitorului român, și la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este
ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul său este
luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mânăstirea
Dealu, lângăTârgoviște. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici
zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al
Țării Românești și Ardealului și Moldovei."

[modifică]Portrete

Mihai Viteazul - frescă mănăstirea Căluiul

Au rămas mai multe portrete înfățișându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele
postume. Într-o ipostază mai tânără este prezentat la mănăstirea Căluiul, apoi și la
Biserica Domnească din Târgoviște. Ambele prezintă costumul domnesc în întregime. În
1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este
pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și acoperit de o blană mițoasă. În mâna
dreapță ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o ține sprijinită pe sabia
terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății Nicopole,
iar dedesubt apare inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di
Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598”[9].

Franz Franken: Mihai Viteazul şi domniţa Florica, detaliu din tabloulCroesus arătându-și comurile lui Solon

În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului Rudolf
al II-lea. Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se realizează un portret
în aramă de către gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret
al domnitorului român, fiind răspândit în numeroase copii. Inscripția circulară spune
„Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem
virtute, aet. XLIII”, iar versurile-dedicație: „Tanti facit nomen Christi, Maiestatem
Caesaris, / Rempublicam christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam
sue”, adică „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub
Papă” [10]. Aproape două secole și jumătate mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescuși A. G.
Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de
stampe al bibliotecii regale din Paris[11]. „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé
strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai
închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...]
Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...” pentru a comanda o copie după
acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului[12].
După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia,
printre care unul în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană, sub care scrie
„Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”, precum și altele
inspirate după cel al lui Sadeler. O dată, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe
Ștefan, domnul Moldovei.
De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz
Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având
căciula transformată în turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În
celălalt, mai cunoscut, aflat la Kunsthistorisches Museum din Viena, apare alături de
fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II-lea). Aici
pot fi văzute întregile costume ale lui Mihai și ale fiicei sale la curtea pragheză.

Mihai Viteazul mai apare și în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezintă momentul
uciderii sale, însă de cele mai multe ori are o înfățișare închipuită.

O serie de tablouri cu Mihai Viteazul au fost pictate în secolele XIX-XX de artiști

precum Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp sauConstantin Lecca.

Mihai Viteazul
Casa Basarab
ramura Drăculești
Deces: 1601 9 august
Titluri regale
Predecesor: Domnitor al Țării Românești Succesor:
Alexandru cel Rău 1593-1600 Simion Movilă
Predecesor: Principe al Transilvaniei Succesor:
Andrei Báthory 1599 – 1600 Rudolf II
Predecesor: Domnitor al Moldovei Succesor:
Ieremia Movilă 1600 Ieremia Movilă
Note și referințe
1. Regnal Chronologies

[modifică]Referințe

1. ^ Petre Panaitescu, Mihai Viteazul, București 2002 (reeditare a ediției din 1936,
cu un cuvânt înainte de Șerban Papacostea), pag. 13.
2. ^ Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, pag. 14 și urm.
3. ^ Panaitescu, op. cit., pag. 16 și urm.
4. ^ Panaitescu, op. cit., pag. 17.
5. ^ Panaitescu, pag. 17.
6. ^ Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării, Institutul European, 1998, p. 245
7. ^ Szamosközy István: Erdély története, 1598-1599, 1603, Európa Könyvkiadó,
Budapest, 1981, pagina 269
 8. ^ Vezi opera citată a lui Szamosközy, pagina 288: "Întregul oraș era cuprins de o
liniște macabră."
9. ^ Nicolae Iorga, Domni români după portrete și fresce contemporane, Sibiu,
1930, p. VIII
10. ^ Nicolae Iorga, idem, p. IX
11. ^ Magazin istoric, ianuarie 1968, p. 89
12. ^ Magazin istoric pentru Dacia, IV, 1847, pp. 212 - 220

[modifică]Bibliografie

 "O istorie sinceră a poporului român", Florin Constantiniu, Editura Univers

Enciclopedic, București, 2002
 "Istoria românilor", volumul II, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1979
 "De la statul geto-dac la statul român unitar", Mircea Mușat, Ion
Ardeleanu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983

[modifică]Alte lucrări recomandate

 "Mihai Viteazul", Petre P. Panaitescu, Editura Corint, București, 2002

 "Istoria românilor", volumul II, Constantin C. Giurescu, Editura Enciclopedică,
București, 2000
 " Românii supt Mihai Voievod Viteazul " de Nicolae Bălcescu
 " Dicționar de istorie a Romaniei ", MERONIA-2007(Stan Stoica).

[modifică]Vezi și

 Mihai Viteazul (film)

 Listă de principi ai Transilvaniei

[modifică]Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deMihai Viteazul

 Sfârșitul lui Mihai Viteazul