Sunteți pe pagina 1din 106

STUDIIND IMPREUNĂ

INDREPTAR DE REFERINŢE BIBLICE

Mark Finley
- vorbitor / director al postului de televiziune "It is written"

Traducere: Floricel Claudia Gianina

CUVÂNT INAINTE

Ţineţi în mâinile dvs. o adevărată mină de aur în ceea ce priveşte


informaţiile. Cele peste 100000 de exemplare ale primei ediţii a acestei cărţi Ii
ajută pe oameni din întreaga lume să descopere noi înţelesuri ale Sfintelor
Scripturi referitoare la incredibila iubire a lui Isus şi la planul Său de salvare a
acestei planete.
Dacă este ceva care iese în mod deosebit în evidenţă în lucrarea lui Mark
Finley de pe tot cuprinsul lumii, atunci lucrul acesta este pasiunea sa de a câştiga
oameni la Isus Hristos. înformaţiile pe care el ni le împărtăşeşte în acest manual
se bazează pe o experienţă încercată şi profundă în propovăduirea Evangheliei la
zeci de mii de oameni din America de Nord şi de Sud, din Europa şi din fosta
Uniune Sovietică.
Amintiţi-vă că informaţia în sine, folosită singură, poate fi periculoasă! De
fapt, atunci când o informaţie este prezentată într-o manieră dură şi
argumentativă, din spirit de contradicţie, lucrul acesta este cu totul contrar
scopului lui Dumnezeu. Lăsaţi ca această informaţie să fie însoţită de o viaţă
supusă în totul lui Isus Hristos. Apoi adăugaţi rugăciunea profundă, fierbinte, de
mijlocire pentru revărsarea Duhului Sfânt în puterea Ploii Târzii! Atunci când
lucrul acesta se va întâmpla, impactul asupra lumii noastre va fi mai mare decât
în Ziua Cincizecimii şi Domnul nostru va veni!

Mă rog ca pasiunea de a câştiga oameni la Isus Hristos să devină o forţă


conducătoare şi în vieţile voastre.

Daniel F. Houghton
Preşedinte al Hart Research Center

INTRODUCERE
Cum să folosiţi mai eficient acest manual

Acest Manual Biblic este destinat în mod deosebit să vă ajute în studierea


minunatelor adevăruri hristocentrice ale Bibliei şi în împărtăşirea lor cu prietenii
şi vecinii dvs. El este împărţit în trei secţiuni principale:
O serie de studii biblice doctrinale, fiecare dintre aceste studii fiind urmat de
întrebările puse cel mai frecvent în legătură cu doctrina respectivă şi de
răspunsurile scripturistice la aceste întrebări.
O serie de lecţii practice pe care le oferă Biblia ca răspuns la problemele de
fiecare zi ale vieţii.
O scurtă descriere a diferitelor grupări şi denominaţiuni religioase, împreună
cu câteva sugestii privind metodele de abordare a acestora în spiritul lui Hristos.
Puteţi folosi acest manual ca bază pentru o serie de studii biblice sau ca un
ajutor suplimentar în studiile pe care deja le folosiţi. El conţine sute de texte
biblice. Răspunsurile biblice directe, deschise, pe care le veţi găsi în el, vă vor
asigura din belşug materialul necesar pentru a studia împreună cu alţi oameni.
Cuvântul lui Dumnezeu conţine în sine puterea care schimbă viaţa. Acelaşi Duh
Sfânt care a inspirat Biblia vă va însoţi şi pe voi în timp ce prezentaţi altora
adevărurile ei preţioase. Lucrând prin voi, Duhul Sfânt va face ca adevărurile
Scripturii să fie aplicate şi în vieţile altora. Poate că vă simţiţi ineficienţi, dar
Duhul Sfânt vă va da eficienţă. Poate că vă simţiţi Ignoranţi, dar Duhul Sfânt vă
va da înţelepciune. Iar dacă vă simţiţi slabi, Duhul Sfânt vă va da putere. Este
scris: " Nu poate exista nici o limită în utilitatea şi eficienţa aceluia care, dându-se
pe sine deoparte, lasă loc pentru ca Duhul Sfânt să lucreze asupra inimii sale"
( Hristos Lumina Lumii ). Duhul lui Dumnezeu vă va răsplăti cu prisosinţă dacă
veţi intra în cea mai minunată lucrare din lume şi anume studierea Bibliei
împreună cu alţii. în împărăţia lui Dumnezeu vor fi suflete care vor fi ajuns acolo
ca rezultat direct al lucrării voastre.
Studiind împreună este doar o unealtă. Tu eşti elementul cheie pe care
Domnul nostru doreşte să-l folosească pentru a câştiga suflete - Duhul Său te va
face în stare să duci la îndeplinire lucrarea aceasta.

Secţiunea I :Studii biblice pe care le puteţi prezenta, însoţite


de răspunsuri specifice la unele dintre cele mai frecvente întrebări

Această secţiune conţine treizeci şi două de studii biblice doctrinale.


Textele sunt legate între ele într-un mod foarte sistematic, astfel că fiecare
verigă a lanţului adevărului se potriveşte cu următoarea. După fiecare referinţă
biblică urmează un rezumat al textului respectiv, astfel încât să puteţi şti cu
exactitate la ce face referire textul.
înţelese aşa cum trebuie, doctrinele biblice sunt evidente. Pasajele
discutabile trebuiesc armonizate întotdeauna cu cele care sunt clare. Nici o
doctrină biblică nu se construieşte pe baza unui singur text - pentru a înţelege
adevărul Bibliei trebuie luată în considerare întreaga Scriptură. îmediat după
fiecare studiu biblic doctrinal veţi găsi răspunsuri biblice directe la unele întrebări
care păreau dificile.

Secţiunea II:Creştinism practic: răspunsuri la cele mai


profunde nevoi

Problemele vieţii găsesc răspunsuri practice în Cuvântul lui Dumnezeu.


Această secţiune furnizează răspunsurile lui Dumnezeu la dificultăţile cu care ne
confruntăm zilnic. Ea ne descoperă un Hristos care se află nu undeva departe ci
care chiar lângă noi - un Hristos care este nu numai interesat de problemele
noastre de zi cu zi, ci şi capabil să le rezolve.

Secţiunea III:Inţelegând denominaţiunile, bisericile şi alte


grupări religioase

Această secţiune prezintă un scurt istoric al fiecărui gup, aducând în atenţie


învăţăturile lor de bază, precum şi sugestii practice pentru abordarea oamenilor
din fiecare dintre aceste grupări.Deoarece acesta este un manual biblic şi nu o
lucrare enciclopedică de referinţe asupra lumii religioase, am fost în mod
intenţionat succint în prezentarea mea. Am avut intenţia ca aceste comentarii să
fie concrete, specifice şi uşor de pus în practică atunci când îl împărtăşiţi pe Isus
şi adevărul Său prietenilor voştri.
Mă rog ca această secţiune să vă ajute să înţelegeţi ceea ce crede în
esenţă fiecare dintre aceste grupări religioase şi să vă îndrume în a-i aduce pe
aceşti oameni la Hristos.

Mark Finley
It is written
International Television Ministry

CUPRINS

STUDIIND IMPREUNĂ...............................................................................................
CUVÂNT INAINTE............................................................................................................................
INTRODUCERE..................................................................................................................................
CUPRINS.............................................................................................................................................
SECŢIUNEA I : STUDII BIBLICE PE CARE LE PUTEŢI PREZENTA, împreună cu
răspunsuri specifice la unele dintre cele mai frecvente întrebări..........................
Biblia................................................................................................................................................
Dovezi faptice cu privire la Biblie....................................................................................................
Dumnezeu ( un caracter al iubirii)...................................................................................................
Originea răului......................................................................................................
Profeţii cu privire la Mesia..................................................................................
Divinitatea lui Hristos.......................................................................................................................
Mântuire (Salvare)............................................................................................................................
Mărturisire şi iertare...........................................................................................
Viitorul Europei descoperit...............................................................................................................
Cea de-a doua venire a lui Isus ( Modul în care va avea loc )...........................................................
Cea de-a doua venire a lui Isus ( Semne ).........................................................................................
Judecata............................................................................................................................................
Legea lui Dumnezeu.........................................................................................................................
Sabatul..............................................................................................................................................
O încercare de schimbare a Legii lui Dumnezeu..............................................................................
Păzirea Sabatului...............................................................................................
Credinţa.............................................................................................................
Sănătate.............................................................................................................
Starea omului în moarte....................................................................................................................
Mileniul ( Cei 1000 de ani de pace ).................................................................................................
Cerul.................................................................................................................................................
Nimicirea celor nelegiuiţi....................................................................................
Semnul Fiarei...................................................................................................................................
Adevărata Biserică.............................................................................................
Babilonul Spiritual / Apocalipsa 17..................................................................................................
Darul Profeţiei....................................................................................................
Botezul.............................................................................................................................................
Zecimea sau isprăvnicia creştină.......................................................................
Standardele Creştine..........................................................................................
Duhul Sfânt.......................................................................................................................................
Cea mai lungă şi cea mai uimitoare profeţie biblică..........................................
Timpul Fiarei : Apocalipsa pentru astăzi.............................................................
Cum să identificăm un cult (o sectă)..................................................................
De ce atât de multe denominaţiuni ?.................................................................
Statele Unite ale Americii în profeţia Biblică......................................................
SECŢIUNEA II : CREŞTINISM PRACTIC...................................................................
Descoperind adevărul........................................................................................
Principii cu privire la rugăciune: Cum să primim răspunsuri în mod real...........
Cum pot deveni creştin ?...................................................................................
Călăuzire în luarea deciziilor......................................................................................................
Cum să-ţi măreşti credinţa.................................................................................
Cum să tratăm mânia, amărăciunea sau resentimentul....................................
Făcând faţă ispitelor...........................................................................................
Cum să-i ajutăm pe cei care au o imagine proastă despre ei înşişi....................
Infruntând frica.................................................................................................................................
Infruntând singurătatea.....................................................................................
Biruind deprimarea...........................................................................................................................
Vindecând rănile din copilărie............................................................................
Şapte paşi în a-i ajuta pe oameni să abandoneze fumatul.................................
Cum să tratăm problemele legate de munca în Sabat.......................................
Declaraţii istorice cu privire la schimbarea Sabatului....................................................................
SECŢIUNEA III : INŢELEGÂND BISERICI, DENOMINAŢIUNI ŞI ALTE GRUPĂRI
RELIGIOASE...........................................................................................................
Baptiştii..............................................................................................................
Biserici Evanghelice Non - Denominaţionale......................................................
Budiştii...............................................................................................................
Catolicii............................................................................................................................................
Savanţii Creştini.................................................................................................
Bisericile lui Hristos.........................................................................................................................
Episcopalienii...................................................................................................................................
Hinduşii..............................................................................................................
Islamul ( Musulmanii ).....................................................................................................................
Martorii lui Iehova............................................................................................................................
Evreii................................................................................................................................................
Luteranii...........................................................................................................................................
Metodiştii............................................................................................................
Mormonii ( Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă ).....................
Nazarinenii.......................................................................................................................................
Penticostalii......................................................................................................................................
Presbiterienii.....................................................................................................................................
Biserica Radio a lui Dumnezeu ( Grupul Herbert W. Armstrong )...................................................
Secularizaţii........................................................................................................
Foştii Adventişti de Ziua a Şaptea......................................................................
Baptiştii de Ziua a Şaptea..................................................................................
Puterea rugăciunii de mijlocire...........................................................................
SECŢIUNEA I : STUDII BIBLICE PE CARE LE PUTEŢI
PREZENTA, împreună cu răspunsuri specifice la unele
dintre cele mai frecvente întrebări

Biblia
______________________________________________________________
2 Pet. 1:21 Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit după
cum au fost
îndemnaţi de Duhul Sfânt
2 Tim. 3:16 Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu
Ps. 119:160 Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat de la
început
Ps. 12:6,7 Dumnezeu a apărat Cuvântul Său de-a lungul
secolelor
Mat. 24:35 Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic
Rom. 15:4 Unul dintre scopurile Cuvântului lui Dumnezeu
este acela de a ne da speranţă
2 Tim. 3:15 Scripturile ne dau înţelepciune pentru mântuire
Ioan 5:39 Scripturile ni-L descoperă pe Isus ca
Mântuitor
2 Tim. 2:15 Pe măsură ce studiem, noi trebuie să împărţim
drept Cuvântul Adevărului
Ioan 16:13 Isus a trimis Duhul Sfânt ca să ne conducă în tot
adevărul
1 Cor. 2:13 Când ne deschidem inimile la influenţa Duhului şi
judecăm
duhovniceşte lucrurile duhovniceşti,Dumnezeu
ne va călăuzi
Isa. 28:9,10 Pe măsură ce comparăm Scriptura cu ea însăşi,
verset cu
verset,noi descoperim adevărul
Ioan 17:17 Cuvântul lui Dumnezeu conţine adevărul
Ioan 7:17 Dacă ne apropiem de Cuvântul lui
Dumnezeu cu inima
deschisă, El ne va călăuzi ( vezi Apoc. 22:18-20 )
Dovezi faptice cu privire la Biblie
______________________________________________________________

Biblia conţine 66 de cărţi, scrise de 44 de autori. Ea a fost scrisă pe


parcursul unei perioade de 1500 de ani.
Dovada inspiraţiei Bibliei include:
Profeţie - Vezi următoarele: Babilon (Isa. 13:19-22 ), Tirul ( Ezech. 26:3-5),
Sidon (Ezech.28:21-23 ), Cir ( Isa. 44:28; 45:1 ), Medo-Persia şi Grecia ( Dan.
8:20,21 ) şi locul de naştere al lui Isus ( Mica 5:2).
Arheologie -Piatra moabită descoperită în 1868 la Dibon,Iordania, care
confirmă atacurile moabite asupra Israelului, aşa cum sunt ele înregistrate în 2
Regi 1 şi 3.
Scrisorile de la Lachish, descoperite în perioada 1932-1938 la 24 mile nord de
Beersheba, descriind atacul lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului în 586 îHr.
Sulurile de la Marea Moartă au fost descoperite în 1948. Ele sunt datate în
anii 150-170 I.Hr. şi conţin parţial sau în totalitate cărţile Vechiului Testament cu
excepţia cărţii Estera. Ele confirmă acurateţea Bibliei.
Cilindrul lui Cir în care sunt relatate victoria lui Cir asupra Babilonului şi
eliberarea captivilor iudei care a avut loc după această victorie.
Piatra de la Rosetta descoperită în 1799 în Egipt de către oamenii de ştiinţă ai
lui Napoleon, a fost scrisă în trei limbi diferite - hieroglife, demotică şi greacă.Ea
dezleagă misterul înţelegerii hieroglifelor. Inţelegerea scrierilor hieroglife ne ajută
să confirmăm autenticitatea Bibliei.
Unitate armonioasă- Dovada inspiraţiei Bibliei include şi armonia ei
unitară.In mai mult de 3000 de locuri Biblia declară despre sine că este inspirată
( 2Pet.1:21).Ea nu se contrazice singură. Ea este fie inspirată de Dumnezeu, fie
înşelăciune.
Acurateţe - Este, fireşte, de neconceput ca o carte atât de exactă de-a
lungul secolelor să poată fi considerată ca fiind altcumva decât inspirată de
Dumnezeu.
Hristos descoperit - Cea mai mare dovadă a inspiraţiei Bibliei este faptul că ea Il
descoperă pe Hristos şi produce schimbări în aceia care o studiază ( vezi In. 5:39,
Fp.4:12, Mat. 11:26-28 ).

Dumnezeu ( un caracter al iubirii)


______________________________________________________________
Ps. 90:2 Din veşnicie în veşnicie (etern)
Dan. 2:20 Atotputernic şi Atotînţelept
Dan. 2:21 El pune şi răstoarnă împăraţii
Isa. 46:10 El vesteşte sfârşitul de la început
Isa. 45:21 Doar El are capacitatea de a descoperi viitorul
Ps. 33:6,9 Creatorul Cel Atotputernic ( Gen. 1,1 )
Exod 34:6,7 Indelung răbdător, plin de milă şi de bunătate
Ier. 31:3 Ne atrage cu o bunătate plină de iubire
Ps. 24:1 Stăpânul întregii lumi
Ps. 19:1 Chiar şi cerurile descoperă slava Lui
Ps. 34:1-4 El ne cheamă să-I dăm slavă şi ne va elibera de
toate temerile
noastre
Isa. 41:10 El promite să ne întărească în toate dificultăţile
prin care
trecem
Isa. 43:1-3 El promite să fie alături de noi când trecem prin
ape adânci
sau prin focul încercărilor vieţii
Evr. 13:5 El promite să nu ne părăsească şi să nu ne
abandoneze
niciodată

Originea răului
______________________________________________________________

1Ioan 4:8 Dumnezeu este dragoste


Mat. 13:24-28 Un vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al omului
seamănă neghină în ogorul
lumii
Ezech. 28:12-17 Lucifer a fost cândva un înger frumos, creat de Dumnezeu cu
libertatea de a alege, dar mândria l-a condus la rebeliune
Isa. 14:12-14 Lucifer a dorit să-şi înalţe tronul mai presus de cel al lui
Dumnezeu. El
a vrut mai degrabă să facă legi, decât să asculte de ele
Apoc. 12:7-9 In cer a izbucnit războiul. Satana şi îngerii lui au luptat
împotriva lui
Isus şi a îngerilor Lui
Luca 10:18 Satana a fost izgonit din cer
Gen. 1:27-31 Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi l-a aşezat
într-o grădină
minunată care urma să-i fie cămin
Gen. 3:1-7 Satana i-a condus pe Adam şi pe Eva să se îndoiască
de Dumnezeu şi să-I calce în mod făţiş porunca pe care
le-o dăduse
Isa. 59:1,2 Păcatul ne-a despărţit de Dumnezeu
Rom. 6:23 Natura rasei umane s-a schimbat ca rezultat al
neascultării astfel că
omul are acum o natură păcătoasă
Rom. 5:12;6:16 Intreaga rasă umană s-a afundat în vinovăţie,
neascultare şi păcat
Evr. 2:14-17 Isus a luat natura omului. S-a confruntat cu ispitele cu care se
confruntă omul şi a ieşit biruitor ( Evr.4:15 )
Rom. 5:17-19 Isus a răscumpărat căderea lui Adam
Rom. 3:24,25 Prin Isus mântuirea ni se dă în dar
Isa. 41:13 Isus este alături de noi în toate încercările vieţii. El ne
mângâie în toate
durerile noastre
Ezech. 28:17,18 La sfârşit Satana va fi distrus cu desăvârşire
Apoc. 21:1-5 Dumnezeul nostru va întemeia ceruri noi şi un pământ
nou
Naum 1:9 Păcatul nu-şi va mai ridica pentru a doua oară hidosul
său cap

Profeţii cu privire la Mesia


______________________________________________________________
Mica 5:2 Locul de naştere- Betleem ( Luca 2:1-7 )
Isa. 7:14 Naşterea dintr-o fecioară ( Mat. 1:23 )
Gen. 49:8-10 Isus se naşte pe linia genealogică a lui Iuda ( Luca 1:30-
32 )
Num. 24-17 O stea răsare din Iuda ( Mat. 2:1,2 )
Isa. 61:1-3 Lucrarea lui Mesia profetizată cu mult timp înainte ( Luca
4:16-21 )
Ps. 55:12,13 Trădat de un prieten ( Mat. 26:47-50 )
Zah. 11:12,13 Vândut pentru 30 de arginţi, bani folosiţi pentru
cumpărarea Ţarinei
Olarului ( Mat. 27:3-9 )
Isa. 53:4-7 Dus ca un miel la măcelărie ( Ioan 1:29; Fapte 8:32-35 )
Ps. 22:16 Mâinile şi picioarele lui Isus străpunse. Nu este
ucis cu pietre ( Luca
23:33; 24:39 )
Ps. 22:18 Hainele împărţite, soldaţii trag la sorţi pentru
cămaşa Sa ( Mat. 27:35 )
Ps. 22:1 Ultimele cuvinte ale lui Isus:" Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai părăsit?" ( Mat. 27:46 )
Ps. 34:20 Nici un os zdrobit ( Ioan 19:36 )
Isa. 53:9 Inmormântat în mormântul unui om bogat ( Mat. 27:57-60)
Ps. 16:10 Inviat din morţi ( Mat. 28:2-7 )

Divinitatea lui Hristos


______________________________________________________________

Mat. 1:23 Emanuel - " Dumnezeu cu noi "


Ioan 1:1 Cuvântul era Dumnezeu (vers. 14 ), Cuvântul S-a
făcut trup
Ioan 17:5,24 Isus a existat împreună cu Tatăl dinainte de
întemeierea acestei lumi
Ioan 8:58 Isus a declarat că El este Cel ce există prin Sine
însuşi -Acel " Eu sunt"
- şi că El a existat dinainte de Avraam
Ex. 3:14 " Eu sunt " este numele lui Dumnezeu
Luca 5:20-24 Isus a iertat păcatele;numai Dumnezeu poate face
acest lucru
Ioan 20:28 Toma a mărturisit că Isus este Domn şi Dumnezeu
Evr. 1:5-9 Tatăl I se adresează Fiului ca Dumnezeu
Isa. 9:6 Isus este veşnic
Mica 5:2 Obârşia lui Hristos se suie până în veşnicie
1 Tim. 6:15,16 Isus are nemurirea
Apoc. 1:18 Isus este Cel dintâi şi Cel de pe urmă,având cheile morţii
şi ale
locuinţei morţilor
Filip. 2:5-12 Isus a renunţat de bunăvoie la privilegiile Sale divine
pentru a deveni Mântuitorul nostru

O întrebare frecventă cu privire la divinitatea lui Hristos


______________________________________________________________

Nu învaţă Biblia că Isus a fost "întâiul născut" al întregii creaţiuni şi că


astfel, ca fiinţă creată, nu putea exista împreună cu Tatăl din veşnicii?
Textul la care face referire întrebarea se găseşte în Coloseni 1:15 unde Isus
este numit " Cel întâi născut din toată Creaţiunea" . Cuvântul grecesc folosit aici
este protokos însemnând Cel superior, Cel care are întâietate, Cel care are
privilegiile şi prerogativele lui Dumnezeu. Isus este întâiul născut nu în ceea ce
priveşte timpul, ordinea cronologică, ci în sensul privilegiului. Toate privilegiile
celui întâi născut Ii aparţin Lui. David a fost cel de-al optulea fiu al lui Işai şi, cu
toate acestea, a fost numit întâiul născut. Isus a declarat despre Sine că este " Eu
sunt" ( Ioan 8:58 ), însemnând Cel ce există prin Sine însuşi. El a spus:" înainte de
Avraam a fost "Eu sunt". Profetul Isaia Il numeşte "Părinte al veşniciilor" (Isa.
9:6 ). Mica declară că obârşia ( originea ) Sa este din veşnicii ( Mica 5:2 ). Ioan
afirmă:" La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era
Dumnezeu" ( Ioan 1:1 ). Isus avea privilegiile şi prerogativele lui Dumnezeu. El nu
a considerat ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu în timp ce lumea era
pierdută,astfel că a părăsit de bunăvoie cerul pentru a deveni om. El a luat trup
omenesc,S-a confruntat cu ispitele aşa cum o facem şi noi şi a ieşit biruitor în
folosul nostru, în beneficiul nostru. ( Filip. 2:5-11; Evr. 2:14,17 )

Mântuire (Salvare)
______________________________________________________________

1 Ioan 4:8,9 Dumnezeu este dragoste. Dragostea a fost aceea care


L-a determinat să ne răscumpere
Gen. 1:27-31 Dumnezeu a creat fiinţele omeneşti după chipul Său
Gen. 3:8 Păcatul distruge relaţia noastră de părtăşie cu
Dumnezeu, astfel încât noi simţim nevoia să fugim din
prezenţa Sa ( Isa. 59:1,2 )
Rom. 6:23 Despărţiţi de DUmnezeu noi merităm moartea veşnică
Rom. 3:23 Toţi au păcătuit şi se află sub pedeapsa morţii
Rom. 5:18,19 Adam a adus moartea, Isus aduce viaţa
Gal. 3:13 Isus a purtat blestemul nostru
Evr. 2:8,9 Isus a suferit moartea pentru noi
2 Cor. 5:21 Isus S-a făcut păcat ( a luat vina noastră asupra Lui )
Fapte 3:19 Dacă ne pocăim, El na iartă
1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El ne iartă
Rom. 8:1 Primindu-L pe Isus noi nu mai suntem
condamnaţi
Ef. 2:8 Noi suntem mântuiţi prin har, prin credinţă
Ioan 1:12 Dacă Il primim pe El, prin credinţă, noi devenim
fii ai lui Dumnezeu
1 Ioan 5:11-13 Crezând în El, noi primim darul vieţii veşnice
Ioan 3:16 Mântuirea este o experienţă prezentă, un dar al
lui Dumnezeu pentru toţi aceia care cred

O întrebare frecventă cu privire la mântuire


_____________________________________________________________________
Nu învaţă Biblia că o dată venit la Isus nu mai poţi pierde niciodată
mântuirea ? Ioan 10:28 afirmă " Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi
nimeni nu le va smulge din mâna Mea".

Venind la Isus, acceptând prin credinţă iertarea Sa, primind harul Său, noi
primim darul vieţii veşnice. ( Ef. 2:8; Rom. 3:22-25 ). Mântuirea este un dar
gratuit. Nu este ceva ce putem câştiga prin ascultare. Mântuirea este prin har, pe
baza credinţei.Atunci când temnicerul din Filipi a întrebat " Ce trebuie să fac ca
să fiu mântuit?" Pavel i-a răspuns:" Crede în Domnul Isus Hristos" ( Fapte
16:30,31 ). Credinţa este o funcţie a voinţei. Aceeaşi minte ( raţiune ) care alege
să creadă, poate alege să nu creadă şi necredinţa conduce la moarte spirituală
(Evr. 3:12-14 ). Dacă nu ne păstrăm până la sfârşit încrederea în Dumnezeu, noi
vom dezvolta o inimă necredincioasă. " Cine va răbda până la sfârşit va fi
mântuit" ( Mat. 24:13 ). Noi suntem salvaţi numai dacă păstrăm în mintea
noastră ceea ce ni s-a predicat şi dacă trăim o viaţă de credinţă ( 1 Cor. 15:1,2 ).
Intotdeauna este posibil să ne întoarcem la vechea viaţă de păcat, să facem asfel
încât numele noastre să fie şterse din Cartea Vieţii şi să fim pierduţi pentru
veşnicie ( 2 Pet. 2:19-22; Apoc. 3:5; 1 Cor. 9:27 ). Cuvântul pe care îl foloseşte
Pavel în 1 Cor. 9:27 pentru " a fi lepădat " este acelaşi cu cel folosit în Ieremia
6:30 pentru aceia care sunt arşi şi pierduţi la sfârşitul acestei lumi. In Ioan 10:28,
atunci când venim la Isus noi primim viaţa veşnică. Aşa cum prezenţa Sa în inima
noastră, prin credinţă, aduce viaţă, tot aşa necredinţa noastră aduce moarte
spirituală. Noi nu putem fi nenăscuţi, dar putem muri. Nimic nu ne poate smulge
din mâna Sa, cu excepţia propriei noastre alegeri.

Mărturisire şi iertare
______________________________________________________________

Mica 7:18,19 Dumnezeu este binevoitor să ierte


Evr. 8:12 Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de păcatele
noastre
Fapte 3:19 El şterge fărădelegile noastre
1 Ioan 1:9 El ne iartă în mod gratuit
Isa. 43:22 El ne şterge toate fărădelegile ca un nor
Isa. 43:25 Dumnezeu nu-Si va mai aduce aminte de
păcatele noastre
Ps. 32:1 Iertarea aduce fericire
Isa. 55:7 Dumnezeu iartă din belşug, fără să obosească
iertând
Neemia 9:17 El este un Dumnezeu gata să ne ierte chiar şi în
răzvrătirea noastră
Col. 1:14 Iertarea Işi are rădăcinile în chiar caracterul lui
Dumnezeu
Ps. 103:3 Iertarea lui Dumnezeu este deplină. El ne iartă
toate fărădelegile
Luca 7:47 El ne iartă multele noastre păcate
Ef. 4:32 Noi ne iertăm unul pe altul pentru că El ne-a iertat pe
noi
2 Cor. 2:7,9 Pentru a fi asemenea lui Hristos,noi trebuie să
iertăm
Viitorul Europei descoperit
______________________________________________________________

Dan. 2:1 Nebucadneţar visează un vis pe care nu şi-l poate


aminti
Dan.2:2-11 Inţelepţii împăratului nu sunt în stare nici să-i
descopere visul, nici să-I
explice
Dan. 2:16 Daniel cere timp pentru a se ruga
Dan. 2:21-23 Dumnezeu Ii descoperă lui Daniel visul împăratului
Dan. 2:28 Există în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele
Dan. 2:29,30 Visul descoperă ceea ce urmează să se întâmple

Visul descoperit
Dan. 2:31 Un chip mare
Dan. 2:32-36 Capul de aur, pieptul şi braţele de argint,
picioarele de fier, labele picioarelor
parte de fier şi parte de lut. Piatra
sfărâmă chipul şi Il doboară la pământ

Visul tâlcuit
Dan. 2:36 Vom ( Dumnezeu şi Daniel ) spune tâlcuirea
Dan. 2:38 Nebucadneţar " tu eşti capul de aur". împeriul
babilonian a stăpânit lumea din anul 605
I. Hr. până în anul 539 I. Hr.
Dan. 2:39 O altă împărăţie, inferioară ţie
Dan. 5:28,30-31 Mezii şi perşii Ii înving pe babilonieni
Isa. 44:27,28;45:1 Uimitoarea profeţie că Cir, general al armatelor
medo- persane, va ataca şi va învinge Babilonul,
permiţând asfel eliberarea
poporului lui Dumnezeu. ( Această profeţie a fost
făcută cu peste 100 de ani înainte ca
evenimentele să aibă loc )
Dan. 2:39 ( Ultima parte ) Cea de-a treia împărăţie, de
aramă
Dan. 8:20,21 Grecia cucereşte Medo-Persia. (Această profeţie
a fost făcută cu 200 de ani în avans). Mezii şi perşii au
condus lumea între anii 539-331 I. Hr.. Grecii au stăpânit
lumea între anii 331-168 I. Hr.
Dan. 2:40 Cea de-a patra împărăţie, puternică precum
fierul, reprezintă Roma. Roma a stăpânit lumea
din anul 168 I. Hr. până în anul 351 d. Hr.
Dan. 2:41 împărăţia va fi împărţită. Roma a fost! împeriul
divizat va fi în parte puternic şi în parte
sfărâmat, asemenea lutului.
Dan. 2:43 Regii şi reginele Europei au încercat să unească
din nou imperiul prin legături de căsătorie, prin intrigă
politică sau prin război.
Dan. 2:44 în cele din urmă, Dumnezeu Işi instaurează
împărăţia Sa.
Dan. 2:45 Piatra care se desprinde fără ajutorul vreunei
mâini este împărăţia lui Isus
Ps. 2:8,9 Neamurile sunt sfărâmate în bucăţi
Tit 2:11-13 Fericită nădejde şi arătare glorioasă
Cea de-a doua venire a lui Isus ( Modul în care va avea loc )
______________________________________________________________

Ioan 14:1-3 Isus a promis că se va întoarce


Fapte 1:9-11 îngerii au confirmat făgăduinţa Lui şi au
mărturisit în favoarea veridicităţii ei
Iuda 14 Enoh, cel de-al şaptelea patriarh de la Adam, a
profetizat întoarcerea Domnului nostru
Ps. 50:3 David declară: " Domnul nostru vine ". Pe
paginile Bibliei sunt raportate peste 1500 de profeţii
referitoare la cea de-a doua venire a lui Isus.
Pentru fiecare profeţie făcută cu privire la
prima Sa venire sunt opt care prezic cea de-
a doua Sa venire. Revenirea Domnului nostru este
menţionată o dată la fiecare cinci versete în Noul
Testament
Apoc. 1.7 Atunci când Isus revine, orice ochi Il va vedea
Mat. 24:27 Revenirea Sa va fi asemenea fulgerului care
străbate cerul
1 Tes. 4:16,17 Va fi un eveniment audibil. Morţii neprihăniţi vor fi
înviaţi şi, împreună cu ce vii neprihăniţi, vor fi
luaţi la cer
1 Cor. 15:51-54 Dumnezeu va îmbrăca pe poporul Său în
nemurire
Mat. 16:27 Revenirea Sa va fi un eveniment măreţ, glorios.
El vine să dea răsplata Sa
Apoc. 6:14-17 Cei răi şi necredincioşi se tem de venirea Sa şi
strigă la stânci să cadă peste ei
Mat. 13:37-43 Cei răi sunt nimiciţi prin foc şi îndepărtaţi din
împărăţia Sa, iar cei neprihăniţi sunt salvaţi
pentru veşnicie
Isa. 25:9 Cei neprihăniţi sunt fericiţi să-L vadă venind. Ei
exclamă plini de bucurie:" Iată, acesta este
Dumnezeul nostru ..."
Apoc. 19:11-16 Rege al regilor, conducând oştile cereşti, El se va
întoarce ca Domn biruitor
Tit 2:13 Venirea Sa este numită " Fericita nădejde " a unei
omeniri pierdute
Apoc. 22:11,12,17-20 Ultima invitaţie pe care ne-o face Isus ca
să ne pregătim pentru revenirea Sa în curând

Intrebări frecvente cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus


______________________________________________________________

Nu va fi venirea lui Isus secretă? Nu spune Biblia :" Din doi care vor fi la
câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat "? ( Mat. 24:40 )

Biblia face foarte clar faptul că venirea lui Isus nu va fi un eveniment


secret ( Apoc. 1:7; Ps. 50:3; 1 Tes. 4:16,17; Mat. 24:27 ). Atunci când Biblia
vorbeşte despre cei care vor fi lăsaţi, ea nu spune că aceştia vor fi lăsaţi vii pe
pământ. Intregul pasaj din Luca 17:26-37 descrie în amănunt evenimentul. în
zilele lui Noe au existat două clase de oameni:una luată (salvată ) şi una lăsată
(distrusă de potop) (vers.27 ). In zilele lui Lot au existat deasemenea două clase
de oameni: una scoasă din cetate şi salvată, cealaltă lăsată în cetate şi mistuită
de foc. La fel va fi şi la venirea lui Isus ( Luca 17:30-37 ). O categorie de oameni
va fi luată la cer împreună cu Isus, cealaltă va fi distrusă. în Luca 17:37 se ridică
întrebarea:" Unde Doamne ? Unde sunt lăsaţi aceşti oameni?" Biblia răspunde
clar:" Acolo unde este trupul, acolo se vor aduna vulturii ". Apoc. 19:11-18
clarifică faptul că cei răi sunt nimiciţi la revenirea lui Isus. ( Vezi şi 2 Tes. 1:7-9,
2:8 )

Nu ne învaţă Biblia că Isus va veni ca un hoţ ( 1 Tes. 5:2 ) ?

Fiecare verset în care Biblia aminteşte că Isus va veni ca un hoţ face


referire la momentul neaşteptat, surprinzător, al venirii lui Isus, şi nu la modul
venirii Sale. El vine repede - ca un hoţ, pe neaşteptate - ca un hoţ, dar într-o
splendoare glorioasă precum fulgerul în slavă biruitoare ( vezi Mat. 24:42-44 ; 1
Tes. 5:1-5; Mat. 24:27 ).

Va trece poporul lui Dumnezeu prin încercările viitoare, sau cei credincioşi
vor fi răpiţi la cer înainte de acest timp de stâmtorare ?

Experienţele trăite de vechiul Israel au fost exemple pe care Dumnezeu le-


a dat pentru poporul Său de la sfârşitul timpului. Aşa cum Israelul a fost eliberat
din robia egipteană după căderea plăgilor, tot aşa biserica lui Dumnezeu va fi
protejată în timpul plăgilor finale şi va fi eliberată din mâna asupritorilor săi ( 1
Cor. 10:11; Ps. 91:46 ). Şadrac, Meşac şi Abednego au intrat în flăcări atunci când
au refuzat să se supună decretului universal de moarte emis de împăratul
Babilonului. Din acele flăcări i-a salvat Dumnezeu în mod miraculos. Credinşa lor
care a sfidat moartea a înfruntat şi flăcările ( Dan. 3:16-28 ). El vine ca un hoţ
după căderea plăgilor ( Apoc. 16:15 ). Altfel, ce sens ar mai avea să declare :"
Iată, Eu vin ca un hoţ" după ce primele şase plăgi au fost deja revărsate dacă El ar
fi venit deja ca un hoţ înainte de căderea primei plăgi ? Apoc. 15:8 declară în
mod categoric :" Niciun om nu va intra în Templu ( cel ceresc ) până ce nu se vor
sfârşi cele şapte urgii ( plăgi )". 2 Tes. 2:1-3 arată clar faptul că antihristul se va
arăta înainte de venirea lui Isus şi va fi nimicit de strălucirea venirii Sale ( 2 Tes.
2:8 ).

Invaţă Biblia că cei neprihăniţi îşi primesc răsplata atunci când sunt răpiţi la
cer, la începutul celor şapte ani de stâmtorare, iar cei necredincioşi sunt distruşi
la sfârşitul acestei perioade ?
Parabolele lui Isus arată foarte clar faptul că cea de-a doua venire a lui Isus
va fi un eveniment divin culminant - când oamenii sunt fie salvaţi, fie pierduţi. Nu
mai există apoi o perioadă de şapte ani în care să ne reconsiderăm vieţile. Acum
este Ziua Mântuirii ( 2 Cor. 6:2 ). în Mat. 13:30, atât grâul cât şi neghina ( cei
neprihăniţi şi cei păcătoşi ) cresc împreună până la seceriş. Cei neprihăniţi sunt
salvaţi iar cei necredincioşi sunt pierduţi. în parabola cu robul necredincios nu
mai există o a doua şansă. Cei necredincioşi sunt pierduţi atunci când stăpânul
casei vine pe neaşteptate ( Mat. 24:44-51 ). în parabola cu oile şi caprele, atunci
când Isus vine, oamenii sunt fie salvaţi, fie pierduţi ( Mat. 25:31-46 ).

Cea de-a doua venire a lui Isus ( Semne )


_____________________________________________________________
Mat. 24:3 Ucenicii lui Isus întreabă:" Care va fi semnul
venirii Tale
şi al sfârşitului acestei lumi?"
Mat. 24:4,5,11,12 Invăţători religioşi falşi
Mat. 24:6,7 Războaie şi veşti de războaie
Apoc. 11:18 Când neamurile se mânie, vine vremea ca Isus
să-i prăpădească pe cei ce prăpădesc
pământul
Luca 21:26 Oamenii Işi vor da sufletul de groază
1 Tes. 5:2,3 Vorbe de pace
Mat. 24:7 Dezastre naturale (cutremure de pământ,
foamete,ciumi)
Mat. 24:12 Inmulţirea crimelor, a violenţei şi a nedreptăţilor
2 Tim. 3:1-4 Vremuri grele, decădere morală
Mat. 24:37-39 Necumpătare, corupţie morală
Iacov 5:1-5 Dificultăţi economice
Luca 21:34 Oamenii vor fi copleşiţi de grijile acestei vieţi
Mat. 24:14 Evanghelia predicată în toată lumea (vezi şi
Apoc.14:6,7 )
2 Pet. 3:8-10 Dumnezeu doreşte să ne mântuiască pe toţi
Mat. 24:48 Robul cel rău zice :" Stăpânul meu zăboveşte să
vină "
Mat. 24:42-44 Sfatul lui Dumnezeu este :" Fiţi gata ! "

Judecata
______________________________________________________________

Apoc. 14:6,7 Mesajul final al lui Dumnezeu către omenire


vesteşte judecata
Apoc. 22:12 Deoarece Isus vine să dea răsplata Sa, aceasta
înseamnă că
înainte de venirea Sa va avea loc o judecată care
să hotărască
ce răsplată va primi fiecare atunci când El va
veni
Mat. 12:36 Isus a descris judecata ca fiind cândva, în viitor
Fapte 24:25 Pavel Ii vorbeşte lui Felix despre judecata
viitoare
Dan. 7:9,10 Daniel a văzut aşezarea Curţii Supreme a
Universului şi deschiderea judecăţii
Ecl. 12:13,14 Dumnezeu va aduce la judecată orice lucru
ascuns
Evr.4:13 Toate lucrurile sunt descoperite înaintea lui
Dumnezeu
2 Cor. 5:10 Cu toţiitrebuie să ne înfăţişăm înaintea
scaunului de judecată al lui Hristos
Rom. 14:12 Fiecare va trebui să dea socoteală despre sine
însuşi
înaintea lui Dumnezeu
Ps. 87:6 La judecată Domnul ia în considerare locul unde
ne-am născut
Ier. 2:22 Toate nelegiuirile ( păcatele ) noastre sunt scrise
înaintea lui Dumnezeu
Mal. 3:16 Toate faptele noastre bune, făcute din motive
neegoiste şi realizate prin harul lui Hristos,
sunt înregistrate înaintea lui Dumnezeu
Apoc. 20:12 La baza judecăţii stă raportul despre vieţile
noastre, aşa cum este el înregistrat în cărţile cerului
Fapte 3:19 Dacă ne întoarcem de la păcat în pocăinţă, la
judecata finală păcatele noastre vor fi şterse din
registrele lui Dumnezeu
Apoc. 3:5 Dacă continuăm să rămânem în păcat
nebiruindu-l şi răzvrătindu-ne în mod deschis
împotriva lui Dumnezeu, atunci numele noastre sunt
şterse din registrele lui Dumnezeu
Rom. 8:1 Singura cale de a birui condamnarea judecăţii
este prin Isus
Evr. 7:24,25 Marele nostru Preot Ceresc este în stare să-i
mântuiască pe toţi aceia care vin la Dumnezeu prin El
Ioan 14:26 Duhul Sfânt este învăţătorul ales de Dumnezeu
pentru noi
Mat. 12:31,32 Respingerea puterii Duhului Sfânt care doreşte
să ne convingă de păcat, să ne convertească şi să ne
înveţe, înseamnă comiterea păcatului de neiertat

Legea lui Dumnezeu


______________________________________________________________

Ps. 111:7,8 Poruncile lui Dumnezeu reprezintă standardul


cresc de conduită, care rămâne valabil pentru
veşnicie
Rom. 3:20 Legea lui Dumnezeu ne ajută să ne vedem
viovăţia şi ne conduce la Isus
Ps. 19:7 Legea lui Dumnezeu este factorul care ne conduce la
convertire
Ps. 19:11 în păzirea poruncilor Lui există o mare răsplată
Rom. 6:14 Noi nu suntem "sub lege" ca mijloc de mântuire.
Mântuirea vine exclusiv prin har ( Ef. 2:8 )
Rom. 6:15 Deşi nu suntem sub lege, aceasta nu ne dă
libertatea de a călca legea lui Dumnezeu
1 Ioan 3:4 Păcatul este definit ca fiind călcarea legii lui
Dumnezeu
Isa. 59:1,2 Păcatul, sau călcarea legii lui Dumnezeu,
conduce la despărţirea de Dumnezeu şi la moarte
veşnică ( Rom. 6:23 )
Rom. 3:28-31 Atunci când suntem mântuiţi prin credinţă, noi
dorim să păzim legea lui Dumnezeu ( Evr. 10:7;
Ioan 8:29 )
Ioan 14:15 Dragostea conduce întotdeauna la ascultare. Isus
a spus :" Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile Mele "
1 Ioan 2:4,5 Cel care nu păzeşte poruncile Lui este un
mincinos şi adevărul nu este în el
Evr. 8:10 în Noul Legământ Isus scrie legea Sa în inimile
noastre
Ps. 40:8 El aşează în inima noastră dorinţa de a face voia
Sa
Apoc. 14:12 Poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă va păzi
poruncile Lui prin credinţă
Apoc. 12:17 Asemenea celora care au fost credincioşi lui
Dumnezeu de-a lungul veacurilor,
rămăşiţa lui Dumnezeu păzeşte legea Sa

Intrebări frecvente cu privire la Legea lui Dumnezeu


______________________________________________________________

Nu a venit Isus pentru a înlătura cele zece porunci şi pentru a institui o


nouă poruncă a dragostei? Nu spune Mat. 22:37-40 " Să iubeşti pe Dumnezeu cu
toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi"? Nu este dragostea faţă de
Dumnezeu şi faţă de aproapele tot ceea ce cere Isus de la noi? Acestea sunt noile
porunci.
Poate veţi fi surprinşi să descoperiţi că Isus a rezumat legea în aceleaşi
cuvinte în care a fost ea dată în Vechiul Testament. Deut. 6:5 declară :" Iubeşte
pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta". Lev. 19:18 adaugă :" Iubeşte-ţi
aproapele ca pe tine însuţi ". Dumnezeul Vechiului Testament a fost un
Dumnezeu al iubirii veşnice ( Ier. 31:3 ). în Mat. 22:40, Isus a dclarat:" în aceste
două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii" referindu-se la dragostea faţă
de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Primele patru porunci ale Legii descoperă
cum pot fiinţele omeneşti să demonstreze în mod vizibil dragostea lor faţă de
Dumnezeu. Ultimele şase porunci arată cum Işi pot demonstra oamenii dragostea
lor faţă de aproapele." Isus nu avenit să strice Legea ci să o împlinească" ( Mat.
5:17 ). El a descoperit cum trebuie respectată Legea într-un mod plin de iubire. El
a venit să înalţe însemnătatea Legii ( Isa. 42:21 ). Isus ne descoperă faptul că
dragostea este împlinirea Legii ( Rom. 13:10 ). El adaugă:" Dacă Mă iubiţi, păziţi
poruncile Mele " ( Ioan 14:15 ).

Invaţă Pavel că creştinii mântuiţi prin credinţă nu trebuie să mai păzească


Legea?
Pavel învaţă că creştinii sunt mântuiţi nu prin credinţă, ci prin harul pe
care-l primesc prin credinţă. Credinţa este mâna care se întinde pentru a primi
mântuirea oferită gratuit de Isus. Credinţa nu conduce la neascultare, ci la
ascultare. Pavel afirmă în termeni clari: " Deci, prin credinţă, desfiinţăm noi
Legea ? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. " ( Rom. 3:31 ). Rom.
6:1,14,15 adaugă : " Să păcătuim (să călcăm Legea ) mereu, ca să se
înmulţească harul? Nicidecum! "

Este adevărat că în Vechiul Testament oamenii au fost mântuiţi prin


păzirea legii, în timp ce în Noul Testament mântuirea este prin har ?
Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, mântuirea este prin
har, prin credinţă. Dumnezeu nu are două metode de mântuire. Tit 2:11 afirmă:"
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat ".
în Vechiul Testament oamenii au fost mântuiţi prin Hristos Cel care urma să vină.
Fiecare miel sacrificat arăta înainte către venirea lui Mesia ( Gen. 3:21; Gen.
22:9-13 ). în Noul Testament oamenii sunt mântuiţi prin Hristos Cel care a venit.
în primul caz, credinţa privea înainte spre cruce; în cel de-al doilea, credinţa
priveşte înapoi spre cruce. Isus este singurul mijloc de mântuire ( Fapte 4:12 )

Din moment ce suntem sub Noul Legământ, este într-adevăr necesar să


păzim Legea lui Dumnezeu ?
Noul Legământ este în realitate mai vechi decIt Vechiul Legământ. El a fost
dat de însuşi Dumnezeu în Grădina Eden, atunci când a promis că Mesia va veni
să sfărâme stăpânirea de moarte pe care o câştigase Satana asupra rasei
omeneşti. Noul Legământ conţine făgăduinţa răscumpărării din păcat prin Isus
Hristos. El ne mântuieşte ! El scrie principiile Legii în inimile noastre. Dragostea
devine motivaţia pentru ascultare. Există o nouă putere în viaţa omului ( Evr.
8:10; Ezech. 36:26; Ps. 40:8 ). Sub Vechiul Legământ,Israel a promis să asculte
de poruncile lui Dumnezeu prin propria lor putere. Ei au declarat: " Vom face tot
ce a zis Domnul " ( Ex. 19:8; 24:3,7 ). Toate încercările de a ne conforma în mod
exterior Legii lui Dumnezeu conduc la eşec. Legea pe care nu o putem respecta
prin propria noastră putere ne condamnă ( Rom. 3:23; 6:23 ). Sub Noul
Legământ, noi aparţinem unui nou stăpân - Isus Hristos. Avem o inimă nouă şi o
poziţie nouă înaintea lui Dumnezeu ( Ioan 1:12; 2 Cor. 5:17; Rom. 8:1 ).
Sabatul
______________________________________________________________
Apoc. 14: 6.7 Ultima solie a lui Dumnezeu către oameni este o
chemare la închinare
faţă de Creator
Apoc. 4: 11 Baza întregii închinări este faptul că Dumnezeu ne-a
creat
Ef. 3: 9 Deoarece Isus a luat parte în mod activ la
creaţiune,chemarea finală a
Apocalipsei la închinare în faţa Creatorului, este o
chemare la a da
slavă lui Isus
Ex. 20:8-11 Noi ne închinăm Lui ca Creator păzind Sabatul Lui
Gen. 2:1-3 Sabatul a fost pus deoparte la creaţiune. Dumnezeu s-a
odihnit în ziua
a şaptea, a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o
Marcu 2:27.28 Sabatul a fost dat cu 2300 de ani înainte de existenţa
poporului iudeu,
ca un memorial pentru întreaga omenire
Ezech. 20:12,20 Sabatul a fost stabilit pentru toată omenirea, ca
un semn între
Dumnezeu şi poporul Său
Luca 4:16 Isus a fost un credincios păzitor al Sabatului
Mat. 24:20 Isus a prezis că Sabatul va fi păzit în anul 70 d. Hr. , la
distrugerea
Ierusalimului, la peste 35 de ani după moartea Sa.
Fapte 13:42-44 Pavel nu numai că a respectat el însuşi Sabatul,
dar se şi întâlnea să se închine lui
Dumnezeu împreună cu întrega cetate, evrei
şi neamuri deopotrivă

Intrebări frecvente cu privire la Sabatul biblic


_____________________________________________________________________
Din moment ce Pavel declară: "Nimeni să nu vă judece cu privire la
Sabatul biblic" nu este păzirea sabatului inutilă ( Col.2:16.17 ) ?
Acest pasaj, Col.2:16.17, este unul dintre cele mai greşit înţelese pasaje
din Biblie. Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este acela că nu trebuie
să îngădui ca ceea ce poate fi într-o anumită măsură neclar să te împiedice să
accepţi şi să faci ceea ce înţelegi în mod clar. Biblia este foarte clară în privinţa
Sabatului. El a fost dat la creaţiune ( Gen.2:1-3 ), Isus l-a păzit (Luca 4:16 ), Pavel
l-a păzit (Fp.13:42-44 ) şi va fi păzit şi în ceruri ( Is.66:22.23 ). Biblia menţionează
două feluri de sabate: Sabatul zilei a şaptea şi sabatele anuale. Sabatul zilei a
şaptea, instituit la creaţiune şi făcând parte din Legea celor 10 porunci, este un
memento săptămânal al Creatorului Atotputernic şi plin de iubire. Sabatele
anuale sunt legate în mod specific de istoria poporului Israel. Col.2:16.17 afirmă:
Nimeni să nu vă judece cu privire la zilele de sabat care sunt umbra lucrurilor
viitoare". Sbatul zilei a şaptea este un memorial al creaţiunii şi nu o umbră a
lucrurilor viitoare. Evrei 10:1 leagă legea umbrei lucrurilor viitoare de jertfele de
animale. Ezech.45:17 foloseşte exact aceleaşi expresii în exact acceaşi ordine ca
în Col.2:16.17 şi leagă acest lucru de sistemele ceremoniale cu privire la
sărbători şi jertfe ( jertfe de mâncare, de băutură, adunări de sărbătoare, luni noi,
şi sabate ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel ). Lev.23:3 vorbeşte despre
Sabatul Zilei a Şaptea. Lev.23:5-32 vorbeşte despre sabatele ceremoniale
( paştele v.5; pâinea nedospită v.6; snopul de legănat v.10; Ziua Ispăşire v.27-32;
corturile v.34-36 ). Atât sărbătoare trâmbiţelor (v.24 ) cât şi Ziua Ispăşirii (v.32 )
sunt numite în mod specific sabate. Aceste sabate anuale erau intim legate de
evenimente care arătau înainte către moartea lui Isus şi către a doua Sa venire.
Ele erau desemnate de Dumnezeu ca să arate către sau să prefigureze venirea
lui Mesia. Lev.23:37 foloseşte limbajul din Col.2:16.17 pentru a descrie aceste
sabate ceremoniale. Lev.23:38 face deosebire între sabatele ceremoniale şi
Sabatul Zilei a Şaptea folosind expresia "pe lângă sabatele Domnului. Deoarece
Hristos a venit, sabatele preînchipuitoare ale legii ceremoniale şi-au găsit
împlinirea în El. Sabatul Zilei a Şaptea continuă să ne conducă înapoi la
Dumnezeul care ne-a făcut. Poporul lui Dumnezeu va păzi acest Sabat ca pe un
semn distinctiv al relaţiei lor cu El. ( Apoc.14:12; Ezech.20:12.20 )

Ce se poate spune despre Romani 14: 5? "Unul socoteşte o zi mai presus


decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin încredinţat
în mintea lui". în realitate, ce deosebire poate face o zi ?
Uneori este de folos să observăm ce nu spune un text biblic în aceeaşi
măsură în care trebuie să obsevăm ce anume spune el. Versetele 5 şi 6 nu spun
nimic nici despre închinare şi nici despre Sabat. Ele vorbesc pur şi simplu despre
o zi. Ca să spunem că această zi este Sabatul înseamnă să facem o presupunere
nefondată. Romani 14:1 dă tonul pentru întregul pasaj, arătând faptul că discuţia
se concentrează asupra " disputelor îndoielnice " sau dispute cu privire la
chestiuni îndoielnice. Este Sabatul Zilei a Şaptea, cel pus deoparte de Dumnezeu
de la creaţiune ( Gen.2:1-3 ) şi aşezat în chiar inima Legii morale ( Ex.20:8-11 ), o
chestiune îndoielnică? Cu siguranţă nu ! Cheia pasajului nostru se află în versetul
6 care afirmă: "Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face
deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul
mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu". Discuţia gravitează în jurul
zilelor de post şi nu al zilelor de sabat. Unii creştini iudei credeau că există un
merit aparte în a ţine post în anumite zile. Ei Ii judecau pe ceilalţi după propriile
lor standarde. Fariseii posteau de cel puţin de două ori pe săptămână şi se
lăudau cu lucrul acesta ( Lc.18:12). în Rom.14, Pavel scoate în evidenţă faptul că
a posti sau a nu posti în anumite zile este o problemă de conştiinţă individuală şi
nu o poruncă a lui Dumnezeu

Nu s-au întâlnit ucenicii în prima zi a săptămânii ? Fapte 20:7


Motivul pentru care această întâlnire este menţionată în relatare este
acela că Pavel urma să plece a doua zi şi că a făcut acolo o mare minune, prin
învierea lui Eutih din morţi. Este clar faptul că acea întâlnire a avut loc noaptea.
Era partea întunecată ( noaptea ) a primei zile a săptămânii ( Fapte 20:7 ). în
timpurile biblice, partea întunecoasă a zilei ( noaptea ) preceda partea luminoasă
( Gen. 1:5 ). Sabatul era păzit de vineri seara, de la apusul soarelui, până
Sâmbătă seara, la apusul soarelui ( Lev.23:32; Marcu 1:32 ). Dacă această
întâlnire a avut loc în partea întunecoasă a primei zile a săotămânii, înseamnă
că, de fapt, ea a fost o întâlnire de Sâmbătă seara. Pavel se întâlnise cu
credincioşii în întreg Sabatul. Urma să plece a doua zi, adică duminica, aşa că
întâlnirea a continuat până Sâmbătă noaptea târziu. în ziua următoare, duminică,
Pavel merge pe jos până la Assos şi apoi călătoreşte pe mare până la Mitilene.
Textul din Fapte 20:7, aşa cum apare el în versiunea New English Bible, confirmă
deasemenea faptul că aceasta a fost o întâlnire de Sâmbătă noaptea şi că Pavel
a călătorit duminica. Dacă Pavel ar fi considerat duminica o zi sfântă în cinstea
învierii, de ce şi-ar fi petrecut întreaga zi călătorind şi nu închinându-se ?
Rapoartele ne arată faptul că Pavel era un păzitor al Sabatului. ( Vezi Fapte 13:42-
44; 17:2; 16:12,13; 18;4 ).
Putem spune cu certitudine care zi este ziua a şaptea ?
Există cel puţin patru argumente pe baza cărora putem spune cu
certitudine că Sâmbăta este Ziua a Şaptea:
1. Biblia arată clar faptul că Isus a fost crucificat în ziua pregătirii ( Luca
23:54).Prietenii Săi apropiaţi s-au odihnit în ziua de Sabat, după Lege, ( Luca
23:55,56 ) şi Isus a înviat din morţi în ziua întâi a săptămânii ( Luca 24:1; Marcu
16:9 ). Cei mai mulţi dintre creştini recunosc faptul că Isus a murit vinerea, în
ziua pregătirii, că S-a odihnit în mormânt în ziua următoare şi că a înviat în prima
zi a săptămânii - duminica. Sabatul este ziua dintre vineri şi duminică sau ziua a
şaptea - Sâmbăta.
2. Limbajul: în peste 140 de limbi ale lumii, cuvântul pentru ziua a şaptea este
sau provine din cuvântul " Sabat". Limbajul mărturiseşte în favoarea conservării
( păstrării) Sabatului de-a lungul secolelor.
3. Astronomia: Astronomii din întrega lume atestă faptul că ciclul săptămânal
nu s-a schimbat niciodată. Centre precum Royal Naval Observatory din Statele
Unite şi Royal Greenwich Observatory din Anglia afirmă existenţa unui ciclu
săptămânal constant.
4.Istoria: Poporul iudeu a păstrat un raport exact al Sabatului de-a lungul
secolelor. Timp de peste 4000 de ani, ei au păstrat adevăratul Sabat în ziua de
Sâmbătă.

Eu păzesc duminica în cinstea învierii. Ce este greşit în aceasta? Nu a


înviat Isus din morţi în ziua duminicii ?
Da, în mod sigur Isus a înviat duminica! Dar El nu ne-a poruncit niciodată
să ne închinăm în cinstea învierii. Tot aşa cum împărtăşania sau Cina Domnului
simbolizează moartea Sa ( 1 Cor. 11:24,26 ), în acelaşi fel botezul simbolizează
învierea Sa ( Rom. 6:1-6 ). Simbolul învierii lui Isus nu este închinarea în ziua
soarelui, care a fost adoptată în creştinism din închinarea la soare a Romei
păgâne, ci o frumoasă ceremonie de botez, ca simbol al unei vieţi noi,
transformată prin minunata putere a Duhului Sfânt. în mormântul de apă al
botezului, omul cel vechi moare în mod simbolic şi este îngropat, şi un om nou,
cu o viaţă nouă, înviază cu Hristos.

Nu este suficient să ţii o zi din şapte ? De ce puneţi un aşa accent pe Sabat


?
Aceasta este mai mult decât o problemă de zile; este o problemă de
stăpâni. Ca maestru al înşelăciunii, Satana a lucrat prin intermediul religiei
apostaziate pentru o schimba Legea lui Dumnezeu ( Dan. 7:25 ). El a aruncat
adevărul la pământ ( Dan. 8:12 ). El a făcut o spărtură în zidul adevărului lui
Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă să reparăm spărtura prin păzirea Sabatului
Său ( Isa. 58:12,13 ). Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de
oameni ( Fapte 5:29 ). A te închina în Ziua a Şaptea înseamnă a accepta
autoritatea Domnului nostru Creator, care a poruncit ce zi să fie ţinută ( Ex. 20:8-
11 ). A accepta în mod conştient o zi de închinare contrafăcută înseamnă să
accepţi o instituţie iniţiată şi stabilită doar de om, în apostazie. Astfel, adevărata
întrebare este: " Ai cui robi suntem - ai lui Dumnezeu sau ai omului? "( Rom.
6:16 ). Sărbătorirea unei zile de dinaintea sau de după ziua mea de naştere, nu
face ca această zi să devină ziua mea de naştere. Ziua de naştere a lumii noastre
este Sabatul Biblic, Ziua a Şaptea. Este un memorial al Creatorului nostru Cel plin
de iubire. Nici o altă zi nu-i poate ţine locul.

Texte cu privire la ziua întâi a săptămânii


_____________________________________________________________________

Ex. 31:17,18 Sabatul este un semn veşnic între Dumnezeu şi poporul


Lui
Ezech. 20:12 Sabatul este un simbol al sfinţirii
Evr. 4:4-6,9 Sabatul simbolizează odihna noastră în Isus,
încrezându-ne în El
pentru mântuire
Luca 23:56 Prietenii apropiaţi ai lui Isus nu I-au îmbălsămat trupul
în ziua
Sabatului. Cu siguranţă că Sabatul nu a fost pironit pe
cruce, din
moment ce urmaşii lui Isus l-au păzit şi după moartea
Sa.
Luca 24:1 Ucenicii merg la mormânt ca să-I îmbălsămeze trupul în
ziua întâi a
săptămânii
Mat. 28:1 Femeile vin la mormânt în prima zi a săptămânii
Marcu 16:2 Femeile vin la mormânt în ziua întâi
Marcu 16:9 Isus a înviat în ziua întâi a săptămânii
Ioan 20:1 Maria merge la mormânt pe când era încă
întuneric.
( Notă - textele de mai sus nu pot indica nici un
ataşament sfânt al
primilor credincioşi faţă de ziua duminicii din moment
ce ei nici măcar
nu ştiau că în acel moment Isus deja înviase )
Rom. 6:3-5 Simbolul învierii etse botezul prin scufundare, şi nu
închinarea în ziua
duminicii
Fapte 20:7 In întâlnirea de Sâmbătă seara ( vezi New English Bible)
care s-a
desfăşurat în partea întunecoasă ( noaptea ) a primei
zile a săptămânii, Pavel a predicat până la miezul
nopţii. In ziua următoare, duminica, el a călătorit pe jos
până la Troa, apoi a luat o corabie până la Mitilene. Cu
siguranţă că Pavel nu a ţinut duminica
Ioan 20:19 Ucenicii s-au adunat în prima zi a săptămânii nu ca să
se închine, ci pentru că se temeau de iudei
1 Cor. 16:2 " Fiecare să pună deoparte " implică fiecare la el
acasă.Limbajul
original se referă la a face socotelile.Sabatul a trecut.
Este ziua întâi a
săptămânii - un timp potrivit pentru a face socotelile,
pentru a achita
datoriile şi, apoi, pentru a pune deoparte un dar pentru
lucrarea Domnului
Gen. 2:1-3 Dumnezeu a binecuvântat Sabatul Zilei a Şaptea la
Creaţiune
Rom. 13:10 Dragostea pentru Dumnezeu ne conduce pe noi, ca robi
ascultători,
să împlinim sau să păzim Legea
Mat. 5:17 Isus nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească
Rom. 8:4 Atunci când venim la El, prin Duhul Său El ne
face în stare să păzim Legea
O încercare de schimbare a Legii lui Dumnezeu
_____________________________________________________________________
Ioan 17:17 Cuvântul Tău este adevărul
Prov. 23:23 Cumpără adevărul şi nu-l vinde
Evr. 13:8 Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci
Ps. 89:34 Nu-Mi voi călca legământul
Ex. 31:18 Poruncile scrise cu degetul lui Dumnezeu
Mat. 5:17,18 Isus a venit să împlinească Legea lui Dumnezeu,
nu să o schimbe
Gen. 2 :1-3 Sabatul sfinţit şi binecuvântat în Eden
Luca 4:16 Isus a păzit Sabatul
Fapte 13:42-44 Pavel a păzit Sabatul
Fapte 20:28-31 Apostazia din creştinismul timpuriu prezisă a
intra curând în biserică
Dan. 8:12 Adevărul aruncat la pământ
Dan. 7:25 O încercare de a schimba Legea lui Dumnezeu
Isa. 8:16 Pecetluieşte Legea
Ex. 20:8-11 Sabatul conţine trei elemente ale Sigiliului Regal
Ceresc oficial : Numele lui Dumnezeu, titlul
Său şi teritoriul Său
Apoc. 7:1-3 Poporul lui Dumnezeu va primi sigiliul Sabatului
înainte de sfârşitul timpului
Apoc. 14:7,12 Ultimul mesaj al lui Dumnezeu ne cheamă la
închinare înaintea Creatorului şi
la păzirea poruncilor lui
Dumnezeu

Păzirea Sabatului
_____________________________________________________________________

Isa. 56:2 Dumnezeu asigură o binecuvântare deosebită


acelora care păzesc Sabatul
Deut. 28:1,2,15 Dumnezeu oferă binecuvântări celor care ascultă
de poruncile Sale
Ex. 20:8-11 Sabatul este o zi "sfinţită", pusă deoparte faţă de
celelalte zile
Lev. 23:3 Sabatul este numit " o adunare sfântă " sau
întrunire a poporului lui Dumnezeu. Este o zi
destinată special pentru închinare
Luca 4:16 Isus S-a închinat în fiacare Sabat, la fel şi Pavel
( Fapte 18:4 )
Lev.23:32 Sabatul începe vineri seara, la apusul soarelui, şi
se sfârşeşte sâmbătă seara, la apusul
soarelui ( Marcu 1:32)
Ex. 20:8-10 Sabatul nu este o zi pentru lucrări profane,
obişnuite
Isa. 58:13,14 Sabatul este o zi în care să ne desfătăm în
Domnul. Nu este o zi pentru plăcerea noastră
personală. Activităţi precum: sporturile,
jocurile lumeşti sau distracţia nu sunt
în armonie cu sfinţenia Sabatului
Neem. 13:15-22 Sabatul poate fi profanat prin vânzare,
cumpărare sau prin alte activităţi
lumeşti obişnuite
Mat. 12:11-13 Isus a ilustrat în viaţa Sa bucuria de a face bine
în ziua de Sabat
Marcu 2:23-28 Isus S-a îngrijit de nevoile fizice ale
ucenicilor Săi în ziua Sabatului.
Sabatul este o ilustrare a faptului că
Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile noastre
Ex. 16:28-30 Atunci când unii dintre israeliţi au lucrat în Sabat
încercând să adune şi să pregătească mană, deoarece
neglijaseră să facă acest lucru în ziua de pregătire,
vineri, Dumnezeu i-a mustrat în mod deschis
Mat. 11:28-30 învitaţia divină este de a veni să găsim odihnă în
Isus. Fiecare Sabat ne oferă ocazia de a
ne reânnoi consacrarea faţă de Domnul nostru

Credinţa
_____________________________________________________________________

Evr. 11:6 Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui


Dumnezeu
Rom. 12:3 Dumnezeu dă fiecărui om o măsură de credinţă
Marcu 11:22-24 Dacă ne exercităm (punem la lucru ) credinţa pe
care o avem, atunci munţi de dificultăţi vor fi
mutaţi din loc
Rom. 10:17 Credinţa creşte în urma auzirii Cuvântului lui
Dumnezeu
Evr. 11:1 Credinţa este temelia care susţine întreaga
noastră experienţă creştină
Evr. 4:2 Noi beneficiem de Cuvântul lui Dumnezeu numai în
măsura în care Il aplicăm în vieţile noastre
1 Ioan 5:14 Credinţa este încrederea în Dumnezeu care ne
conduce să facem voia Lui
Luca 5:20 Credinţa poate fi văzută. Ea se manifestă prin
fapte
Mat. 17:20 Asemenea seminţei de muştar, o credinţă mică
poate creşte
Ef. 2:8 Noi suntem mântuiţi prin har, prin credinţă
Rom. 1:5 Harul ne conduce la ascultarea credinţei
Gal. 2:20 Creştinul trăieşte prin credinţă
Evr.6:12 Noi moştenim făgăduinţele lui Dumnezeu prin
credinţă
Iacov 2:17 Credinţa fără fapte este moartă
1 Ioan 5:4 Noi biruim lumea prin credinţă

Sănătate
_____________________________________________________________________
3 Ioan 1:2 Dumnezeu doreşte ca sănătatea noastră să
sporească
1 Tes. 5:23 Sfinţirea include trupul, mintea şi sufletul în
aceeaşi măsură cu facultăţile spirituale
Rom. 12:1,2 Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie lui
Dumnezeu
1 Cor. 6:19,20 Trupul vostru este templu al lui Dumnezeu
1 Cor. 10:31 Fie că mâncaţi, fie că beţi, faceţi totul spre slava
lui Dumnezeu
Prov. 20:1 Vinul este batjocoritor şi înşelător iar băuturile
tari sunt gălăgioase
Prov. 23:29-32 Să nu bei vin fermentat.El aduce vaiete,
oftări şi neânţelegeri. El este înşelător şi întunecă
judecata
Isa. 5:11 Vai de cei ce se îmbată de vin
Prov. 4:17 Consumul excesiv de vin conduce la violenţă
Prov. 31:4,5 Vinul nu este pentru împăraţi şi prinşi deoarece
perverteşte judecata înţeleaptă
Apoc. 5:10 Fiind împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu, noi
avem nevoie de minţi clare
Gen. 1:29 Dieta originală dată de Dumnezeu a fost o dietă
vegetariană
Gen. 7:2 Noe a înţeles deosebirea dintre animalele curate
şi cele necurate. Deoarece la potop
Dumnezeu a dat permisiunea să se consume
animale curate, acestea au fost aduse în
corabie câte şapte perechi. Animalele necurate,
doar câte o pereche
Lev. 11:1-12 Animalele curate trebuie să aibă copita
despicată şi să rumege. Animalele
necurate sunt cele precum porcii, care nu
au caracteristicile de mai sus . Animalele marine
( de apă) curate trebuie să aibă atât aripioare cât şi solzi
Isa. 66:15-17 Cei care se răzvrătesc împotriva standardelor de
alimentaţie lăsate de Dumnezeu nu vor fi în împărăţia
Sa
Isa. 65:1-5 Dumnezeu leagă consumarea alimentelor
necurate de idolatria păgână
Fapte 10:9-16 Faţa de masă pe care a văzut-o Petru în viziune
era plină cu tot soiul de animale
necurate, inclusiv şoareci, şobolani,
aligatori şi crocodili. Dumnezeu Ii spune :
"scoală-te şi mănâncă! ". Petru este îngrozit! Ce vrea să
spună Dumnezeu? Versetul 17 ne arată faptul că Petru
nu ştie ce să creadă.
Fapte 10:28 Petru explică faptul că viziunea nu se aplică la
alimente ci la prejudecăţile evreilor, care
considerau că Neamurile sunt necurate.
în această viziune, Dumnezeu înlătură barierele
rasiale. Petru poate acum să predice
Neamurilor. Viziunea descoperă faptul că , prin Cruce,
toate barierele dintre oameni sunt înlăturate
Filip. 4:13 Isus ne dă putere spirituală pentru a birui
obiceiurile rele
Evr. 4:15,16 Isus a fost ispitit ca şi noi. El a postit 40 de zile şi
a biruit, aşa că şi noi putem să primim
puterea Lui pentru a birui ispitele
Intrebări frecvente cu privire la sănătate
_____________________________________________________________________

Nu a spus Isus " Nu ceea ce intră în om Il spurcă, ci ceea ce iese din el "?
De ce să dăm o aşa de mare importanţă sănătăţii ? Contează atât de mult ?
Pasajul luat în discuţie se află în Marcu 7:18-20. Ce aspecte sunt implicate
aici ? Noul Testament declară categoric: " Nu ştiţi că trupul vostru este Templu al
Duhului Sfânt ... Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru " ( 1 Cor. 6:19,20 ). "
Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela Il va nimici Dumnezeu;
căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi" ( 1 Cor. 3:17 ). " Fie că
mâncaţi, fie că beţi, faceţi totul spre slava lui Dumnezeu" ( 1 Cor. 10:31 ).
Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc să avem grijă ce mâncăm
şi ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, să ne spună că nu contează ce mâncăm sau
ce bem. Haide-ţi să revedem întreg capitolul 7 din Marcu. Fariseii aveau legi
foarte stricte în ceea ce priveşte curăţia ceremonială. Ei credeau că dacă se
atingeau la piaţă de un om dintre Neamuri ( ne-iudeu ), aceasta însemna întinare,
necurăţie. Toate vasele de gătit precum castroanele, cănile şi farfuriile trebuiau
spălate foarte bine dacă fuseseră atinse de un ne-iudeu, deoarece ei considerau
că acesta le pângărise ( întinase ). ( Vezi Marcu 7:1-5 ). Obiectul discuţiei în
Marcu capitolul 7 nu erau legile sănătăţii din Leviticul 11 , date de un Dumnezeu
iubitor, pentru a păstra sănătatea poporului Său, ci " datina iudaică a bătrânilor "
( Marcu 7,5 ). Fariseii credeau că a mânca cu mâinile nespălate însemna să preiei
necurăţia de la Neamuri. Problema luată aici în discuţie nu este " ce mănânci " ci
" cum mănânci ". Răspunsul Domnului nu este o respingere a legilor sănătăţii pe
care Domnul însuşi le-a dat, ci mai degrabă o respingere a ideii de întinare
ceremonială prin atingerea de Neamuri. în acest context, " nimic din afara omului
nu poate produce păcat sau întinare. Toate păcatele se nasc în mintea omului".
Evreii respingeau poruncile lui Dumnezeu pentru a menţine tradiţiile lor
exclusiviste ( Marcu 7:9 ). Expresia " făcând toate bucatele curate " din
traducerea K. J. V. a versetului 19, se traduce mai corect cu: " făcând toate
alimentele curate". Cuvântul folosit aici este broma. Nici un aliment nu este
necurat din punct de vedere ceremonial. Nici un aliment nu are păcat în sine. Nu
din afară, ci dinăuntru se naşte păcatul ( Marcu 7:21 ). Isus nu a considerat
animalele necurate ca fiind bune de mâncat. Ele erau spurcate şi nu trebuiau
mâncate niciodată. Problema luată în discuţie în Marcu 7 nu este sănătatea care
poate fi afectată prin consumarea animalelor necurate, ci întinarea ceremonială
care vine prin atingerea de Neamuri, întinare sau necurăţie care, considerau ei,
se transferă, prin mâncare asupra corpului.

Nu spune apostolul Pavel : " Nu carnea na face pe noi plăcuţi lui


Dumezeu : nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu
mâncăm " ( 1 Cor. 8:8 ). Şi nu declară el deasemenea : " Să mâncaţi din tot ce se
vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului " ( 1 Cor. 10:25 ) ?
1 Cor. 8:1 ne furnizează cadrul pentru a răspunde la aceste întrebări
controversate. Pavel introduce pasajul prin cuvintele: " în ce priveşte lucrurile
jertfite idolilor " ( vers. 1 ) şi, ca nu cumva să fie greşit înţeles, el accentuează din
nou acest lucru în versetul 4: " Cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor...". în
1 Cor. 10:28, la încheierea discuţiei, el vorbeşte despre carnea " jertfită idolilor ".
O parte din carnea care era folosită la închinarea idolatră din templele păgâne
din Corint era vândută la piaţă. Faptul acesta Ii determinase pe unii evrei foarte
stricţi să devină vegetarieni (Rom. 14:2-4 ). Chestiunea luată aici în discuţie este
dacă există vreo greşeală, din punct de vedere moral, în a mânca din carnea
jertfită idolilor; dacă prin consumarea acestei cărni cineva participa indirect la
închinarea idolatră. Răspunsul lui Pavel este că idolii nu sunt nimic ( 1 Cor. 8:4 ).
Nu suntem nici mai buni, nici mai răi dacă mâncăm ( 1 Cor. 8:8 ). Dacă libertatea
ta este o pricină de poticnire pentru altcineva, ofensându-i cugetul lui, care este
slab, atunci nu consuma nici o carne care a fost jertfită idolilor ( 1 Cor. 8:11-13 ).
Aici Pavel nu se referă la alimentele necurate ci la cele jertfite idolilor. Isus nu a
venit să curăţească porcii. El a venit să curăţească păcătoşii. Animalele necurate
care au fost nesănătoase în Vechiul Testament sunt ăncă la fel de nesănătoase şi
în Noul Testament. Din moment ce Domnul nostru nu ne lipseşte de nici un lucru
bun, ( Ps. 84:11 ), înseamnă că animalele necurate nu sunt bune pentru noi.

Nu sunt legile sănătăţii din Vechiul Testament Iudaic nişte riutaluri pe care
Hristos le-a desfiinţat la cruce ?
Atunci când Isus a murit, El Şi-a dat viaţa ca să răscumpere omenirea.
Moartea Sa nu afectat în nici un fel ce este sănătos şi ce nu este sănătos. Este
foarte logic faptul că dacă porcul, de exemplu, era dăunător sănătăţii, fiind un
animal spurcat, înainte de cruce, el este încă dăunător sănătăţii pentru că este
spurcat şi după cruce. Contrar opiniei populare, legile sănătăţii nu sunt numai
pentru evrei. Atunci când Noe a intrat în corabie, el a fost instruit să ia câte şapte
perechi din animalele curate şi doar câte o pereche din animalele necurate.
Deoarece animalele curate urmau să fie consumate datorită lipsei de vegetaţie de
după potop, ele trebuiau luate în corabie câte şapte perechi. în Levitic 11
Dumnezeu face deosebire între animalele curate şi cele necurate, deosebire
valabilă pentru toată omenirea. Isa. 65:2-5 Ii descrie pe aceia care se răzvrătiseră
împotriva lui Dumnezeu ca închinându-se la idoli şi mâncând carne de porc.
Profetul Isaia ne descoperă faptul că răzvrătiţii vor fi nimiciţi, printre ei fiind şi cei
care mâncau carne de porc. Dumnezeu ştie ce este cel mai bine. El dore,te ca
trupurile noastre să aibă sănătate deplină. El ne invită să renunţăm la ceea ce
face rău templului Său.

Din moment ce Dumnezeu i-a spus lui Noe " Tot ce mişcă şi are viaţă să vă
slujească drept hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde " ( Gen. 9:3 ), nu
ne este îngăduit să mâncăm orice vrem ?
Am putea întreba " i-a dat Dumnezeu voie lui Noe să mănânce şerpi,
şobolani, aligatori, şopârle, viermi şi libărci ? " Cu siguranţă nu ! Noe cunoştea
deja deosebirea dintre animalele curate şi cele necurate ( Gen. 7:2 ). Dumnezeu
a făcut pur şi simplu o afirmaţie: " Noe, acum poţi consuma carne ". Dovada
pentru acest lucru este faptul că , mai târziu, Dumnezeu interzice categoric
animalele necurate, atât în Lev. 11 cât şi în Deut.14. Din moment ce Dumnezeu
nu-Şi schimbă standardele morale ( Ps. 89:34 ) şi din moment ce caracterul Său
nu se schimbă ( Mal. 3:6 ), El nu-i putea permite lui Noe să facă ceea ce lui Moise
urma să-i fie interzis. Toate legile lui Dumnezeu, inclusiv cele referitoare la
sănătate, au fost date din dragoste, pentru a limita boala şi pentru a aduce mai
multă fericire ( Ex. 15:26 ). MUlţi oameni de ştiinţă recunosc faptul că principiile
de sănătate pe care le cuprinde Biblia pot ajuta în mod semnificativ la reducerea
atât a bolilor de inimă, cât şi a cancerului. Căile lui Dumnezeu sunt cele mai
bune.

Nu spune Biblia să ne ferim de cei ce poruncesc abstinenţa de la carne ( 1


Tim. 4:3 ) ?
Pasajul nostru descrie un grup de oameni care în vremile din urmă se vor
depărta de credinţa biblică. în acord cu 1 Tim. 4:3, ei vor învăţa două rătăciri
gemene.Acest grup interzice căsătoria şi porunceşte abstinenţa de la carne
( K.J.V. ) sau bucate ( în greceşte - broma ) pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie
luate cu mulţumiri. Aici, cuvântul ` bucate ` nu se referă în mod particular la
carne ci la alimente în general. Acelaşi cuvânt este folosit în versiunea greacă a
Vechiului Testament în Gen. 1:29 " Iată că v-am dat orice iarbă care face
sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom, care are în el rod cu
sămânţă: aceasta să fie " hrana " (sau bucatele ) voastre". De-a lungul secolelor,
anumiţi asceţi, călugări şi preoţi au declarat că lumea este rea, păcătoasă. Atât
căsătoria cât şi hrana au fost create de Dumnezeu. Ele fac amândouă parte din
planul bun pe care Dumnezeu Il are pentru rasa umană. în acord cu 1 Tim.
4:4,5, acele creaturi sfinţite prin cuvântul lui Dumnezeu sunt bune şi nu trebuie
refuzate atunci când sunt luate cu mulţumiri. Aici, Pavel argumentează împotriva
fanatismului care declară că tot ceea ce este plăcere trupească este păcat. El ne
descoperă că creaţiunea lui Dumnezeu este bună. Dumnezeu doreşte ca
creaturile Sale să se bucure din toată inima de hrana pe care El a creat-o pentru
ele. Problema luată aici în discuţie nu este cu privire la alimentele curate sau
necurate, ci, mai degrabă, dacă hrana în sine este parte a lumii materiale şi dacă
trebuie respinsă printr-o viaţă mănăstirească. Pavel spune, NU ! Creaţiunea lui
Dumnezeu este bună.

Ce importanţă are ce mâncăm şi ce bem, nu este Dumnezeu interesat


doar de viaţa noastră spirituală ?
Fiinţele omeneşti sunt unitare. Orice afectează facultăţile fizice, le
afectează în acelaşi timp şi pe cele mintale şi pe cale spirituale. Obiceiurile
noastre fizice afectează calitatea sângelui care irigă creierul. Dacă asigurăm
creierului nostru un sânge de o calitate inferioară, devenim mai puţin capabili să
înţelegem adevărul spiritual. în 1 Tes. 5:23, Pavel afirmă: " Mă rog ca Dumnezeu
să vă sfinţească pe deplin trupul, sufletul şi spiritul vostru ". în Rom. 12:1, el
adaugă : " Vă îndemn dar, fraţilor, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie lui
Dumnezeu ". Ioan adaugă dorinţa lui Isus pentru toţi copiii Săi: " Doresc mai
presus de toate lucrurile ca sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte
sufletul tău " ( 3 Ioan 2 - vers. engleză ). Cuvântul lui Dumnezeu arată că are
mare importanţă ce introducem în corpurile noastre.

Ce a vrut Pavel să spună atnci când l-a îndemnat pe Timotei să ia " şi câte
puţin vin din pricina stomacului " său ( 1 Tim. 5:23 ) ?
Este evident faptul că în, acest pasaj, Pavel nu pledează pentru consumul
de băuturi alcoolice. El afirmă clar: " Să nu bei numai apă ", ( Oricine a călătorit în
Orientul Mijlociu ştie cât de greu este să procuri apă curată, nepoluată ), " ci să
iei şi câte puţin vin din pricina stomacului tău, şi din pricina deselor tale
îmbolnăviri ". îndiferent despre ce fel de vin vorbea Pavel ( fermentat sau
nefermentat ), este evident că sfatul pe care i l-a dat lui Timotei se datira
durerilor de stomac ale acestuia. Sfatul lui Pavel avea legătură cu o practică
medicală şi nu cu o distracţie socială. Ce fel de vin recomanda Pavel ? Ar fi
încurajat apostolul consumul moderat al unei băuturi despre care Prov. 23:31
spune: " Nu te uita la vin când curge roşu în pahare ", o băutură care aduce "
vaiete, oftări, neânţelegeri şi plângeri" ( Prov. 23:29 ), o băutură care este
înşelătoare, batjocoritoare ( Prov. 20:1 ), o băutură care perverteşte judecata şi
face ca ochii tăi să se uite după femeile altora şi inima ta să vorbească prostii
( Prov. 23:32,33 ) ? Cu siguranţă nu ! Biblia foloseşte cuvântul vin pentru a se
referi atât la băutura alcoolică fermentetă, cât şi la sucul de struguri
nefermentat. în acord cu Isa. 65:8, vinul nou se găseşte în ciorchine şi există
binecuvântare în el.Referirea se face, evident, la sucul nefermentat, proaspăt
stors, al strugurelui. Referindu-se la vinul servit cu ocazia Cinei Domnului, Isus le-
a spus ucenicilor că nu va mai bea din el " până în ziua când Il voi bea cu voi nou,
în împărăţia Tatălui " ( Mat. 26:29 ). Vinul folosit la împărtăşanie - reprezentând
sângele curat, neântinat al Domnului Hristos - trebuie să fie nefermentat din
moment ce fermentul este un simbol al păcatului. în 1 Tim. 5:23, Pavel Il
încurajează pe Timotei să folosească puţin vin sau suc de struguri din pricina
stomacului său. Sucul de struguri nefermentat are proprietăţi tămăduitoare
pentru corp. Există într-adevăr binecuvântare în sucul de struguri proaspăt stors.

Starea omului în moarte


_____________________________________________________________________
Ioan 11:11-14 Isus compară moartea cu un somn. Biblia
compară moartea cu somnul în
peste 50 de versete
1 Tes. 4:15,16 Cei adormiţi în Isus vor învia la Cea de-a doua Sa
venire
Ioan 5:28,29 Există două feluri de înviere ( pentru viaţă şi
pentru judecată )
Gen. 2:7 Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului
şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi,
astfel, omul a devenit un suflet viu.
Dumnezeu nu a pus un suflet în om.
Ecl. 12:7 Trupul se întoarce în ţărână iar Spiritul se
întoarce la Dumnezeu. Biblia nu
spune că la Dumnezeu se întoarce sufletul, ci
Spiritul.
Iov 27:3 Spiritul este acelaşi cu suflarea de viaţă de la
Dumnezeu sau cu puterea Sa
Ps. 146:3,4 Atunci când suflarea sau Spiritul se întoarce la
Dumnezeu, gândurile pier
1 Tim. 6:16 Fiinţele omeneşti nu au nemurirea, numai
Dumnezeu o
are
Rom. 2:7 Noi căutăm nemurirea. Biblia foloseşte de 1600
de ori cuvântul " suflet " dar nu
spune niciodată "suflet nemuritor"
1 Cor. 15:51-54 Noi primim nemurirea atunci când Isus revine
Ps. 115:17 Morţii nu-L laudă pe Dumnezeu
Fapte 2:34 David nu s-a suit la cer la moartea sa, ci
aşteaptă venirea lui Isus şi prima înviere.
Ps. 6:5 Cel care moare nu-şi mai aduce aminte de
Dumnezeu
Ecl. 9:5 Morţii nu ştiu nimic
Iov 19:25,26 Cei neprihăniţi vor fi înviaţi în Ziua de pe urmă,
ca să-L vadă pe Dumnezeu
Ezech. 18:4 Sufletul ( persoana ) care păcătuieşte va muri !
Rom. 6:23 Plata păcatului este moartea. Moartea este
absenţa vieţii. Darul lui
Dumnezeu este viaţa veşnică
2 Tim. 4:7,8 Apostolul Pavel aştepta venirea Domnului pentru
a-i da răsplata finală
Apoc. 22:12 Atunci când Isus vine, El aduce cu Sine răsplata
Sa care este viaţa veşnică

Intrebări frecvente cu privire la moarte


_____________________________________________________________________

Ce vrea Pavel să spună prin expresia: " să părăsim trupul acesta ca să fim
acasă la Domnul " ( 2 Cor. 5:6,8 ) ?
în 2 Cor. 5:1-11, Pavel pune în contrast trupul pământesc, pieritor, supus
bolilor, suferinţei şi morţii, cu trupul glorios, veşnic, nemuritor, pe care Dumnezeu
l-a pregătit pentru noi în ceruri. Expresia " să părăsim trupul acesta " înseamnă
să părăsim trupul acesta muritor, plin de infirmităţi pământeşti. Expresia " să fim
acasă cu Domnul " înseamnă să fim în trupul glorios şi nemuritor pe care Il vom
primi la cea de-a doua venire a lui Isus. 2 Cor. 5:4 ne dă o lămurire atunci când
apostolul doreşte ca " ce este muritor să fie înghiţit de viaţă". Aceste cuvinte sunt
ecoul celor pe care Pavel scrisese în 1 Cor. 15:51-54: " trupul acesta supus
putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în
nemurire ". în 2 Cor. 5 , la fel ca şi în 1 Cor. 15 , Pavel tânjeşte după nemurirea
pe care o va da Isus la cea de-a doua venire a Sa ( vezi şi 2 Tim. 4:6-8 ).

Dacă morţii dorm, cum a putut vrăjitoarea din Endor să-l aducă pe Samuel
înapoi din morţi pentru a vorbi cu regele Saul ( 1 Sam. 28:15 ) ?
Există trei lucruri importante care trebuie luate în considerare cu privire la
această relatare:
1. Porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului
Testament a fost ca spiritiştii să fie alungaţi din Israel şi să fie omorâţi.Cuvântul
lui Dumnezeu demască întreg spiritismul ca fiind lucrarea forţelor demonice,
satanice ( vezi Deut. 18:10-15; Isa. 47:13,14 ).
2. Saul respinsese deja sfatul profetului Samuel. El întrebase pe Dumnezeu şi nu
primise nici un răspuns ( 1 Sam. 28:6 ). Motivul specific pentru care Saul o
căutase pe vrăjitoarea din Endor era acela că el nu primise nici un răspuns de la
Domnul. Ceea ce a văzut Saul nu era Samuel. Observaţi cu atenţie faptul că
vrăjitoarea a văzut " o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ " vers. 13 , şi
Saul "a înţeles" că era Samuel ( 1 Sam. 28:14 ). Deoarece " morţii nu mai ştiu
nimic " ( Ecl. 9:5 ), Satana se deghizează în cei iubiţi care au murit, imitându-le
atât înfăţişarea, cât şi vocea ( Apoc.16:14 ).
3. Rezultatul final al vizitei lui Saul la vrăjitoarea din Endor nu a fost
pocăinţa, mărturisirea păcatelor şi viaţa, ci disperarea, descurajarea şi moartea
( 1 Sam. 28:16,20 21; 31:3,4,9,10 ). înşelat de Satana, el şi-a predat sufletul
demonilor.

Nu dă Pavel de înţeles că omul, când moare, merge direct la cer atunci


când afirmă că el, Pavel, " doreşte să se mute şi să fie împreună cu Hristos " şi că
" moartea este un câştig " ( Fil. 1:21,23 ) ?
Biblia nu se contrazice pe ea însăşi. Pavel nu afirmă într-un loc ceva şi în alt
loc altceva. Apostolul este clar. La cea de-a doua venire a lui Isus, cei morţi în
Hristos vor fi înviaţi pentru a-şi primi răsplata veşnică ( 1 Tes. 4:16,17; 1 Cor.
15:51-54 ). în Filipeni 3:20,21 apostolul evidenţiază faptul că " cetăţenia noastră
este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va
schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale ".
Şi aici, dorinţa lui Pavel este cea de-a doua venire a Domnului nostru. Scriindu-i
prietenului său Timotei, apostolul declară din aceeaşi închisoare romană: " M-am
luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De-acum mă
aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ` ziua aceea `, Domnul,
Judecătorul cel drept. Şi numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui"
( 2 Tim. 4:7,8 ). Pavel tânjea după revenirea lui Isus, atunci când el urma să-l
vadă faşă în faţă şi să fie împreună cu El pentru veşnicie. Da, moartea este un
câştig! Pentru apostol, moartea însemna eliberarea de durerile unui trup istovit,
eliberarea din închisoarea romană şi protecţie sigură împotriva ispitelor lui
Satana. Pentru Pavel moartea era un somn în care nu avea să simtă trecerea
timpului. Următorul eveniment după ce avea să închidă ochii în somnul morţii
avea să fie " să se mute şi să fie cu Hristos ". Deoarece nu există conştienţa
trecerii timpului până la a doua venire a lui Isus, pentru Pavel moartea însemna
închiderea ochilor în somn şi apoi trezirea pentru a fi cu Domnul său.

In parabola cu bogatul şi Lazăr, bogatul merge imediat în iad iar Lazăr în


rai. Cum explicaţi această parabolă, dacă morţii dorm ( Luca 16:19-31 ) ?
Este important de notat că aceasta este o parabolă. Este cea de-a cicea
dintr-o serie de parabole ( oaia pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor ( Luca 15 )
şi ispravnicul necredincios ( Luca 16:1-11 ). Parabolele sunt destinate să înveţe
mari principii morale. Nu trebuie ca fiecare amănint al parabolei să fie luat literal.
De exemplu, niciunul dintre noi nu avem lână şi patru picioare precum oaia. Nu
suntem din metal precum drahma de argint. în fiecare parabolă întrebarea este: "
care sunt marile lecţii morale pe care ni le prezintă ? ". întrăm în mare
încurcătură dacă încercăm să luăm fiecare detaliu al parabolei în mod literal, în
loc de a căuta lecţia pe care Isus doreşte să ne-o prezinte. Haideţi să
presupunem că parabola cu bogatul şi Lazăr este o istorisire literală. Poartă într-
adevăr oamenii conversaţii între rai şi iad ? Pot cei din rai să-i vadă arzând pe cei
din iad ? Le pot auzi ei strigătele de durere ? Au sufletele degete şi limbă aşa
cum descrie parabola ? Cât de mare trebuie să fie sânul lui Avraam ca să poată
încăpea în el toţi cei care merg în rai ? Să luăm această parabolă în mod literal,
înseamnă să creăm probleme uriaşe. Cerul ar fi un loc îngrozitor dacă ar trebui să
fim martori tot timpul la suferinţa prietenilor noştri. De ce a folosit Isus această
poveste? Ce lecţii a încercat El să ne înveţe ? Evreii aveau o poveste populară în
care moartea era descrisă ca o trecere prin valea întunericului, mântuirea ca un
refugiu în sânul lui Avraam, iar pieirea veşnică era descrisă ca fiind nimicirea
totală. Isus a folosit această poveste pentru a prezenta trei lecţii. Mai întâi, evreii
credeau că bogăţiile erau un semn al favoarei lui Dumnezeu, iar sărăcia un semn
al disgraţiei Sale. în această poveste, bogatul pe care evreii Il considerau a fi
binecuvântat de Dumnezeu sfârşeşte în iad iar săracul în rai. Isus le contrariază
aşteptările.
1. Bogăţiile câştigate prin lăcomie, necinste şi asuprirea celor săraci nu sunt
deloc un semn al favoarei lui Dumnezeu.
2. Parabola descrie o mare prăpastie între rai şi iad. Isus dorea prin aceasta
să arate clar faptul că nu mai există o a doua şansă după moarte. Decizia luată în
timpul vieţii determină destinul nostru veşnic.
3. Isus scoate în evidenţă faptul că dacă fariseii respingeau învăţăturile
clare ale Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la mântuire, atunci ei ar fi respins
chiar şi o astfel de minune supranaturală precum învierea cuiva din morţi.
Evreii Ii cereau tot timpul lui Isus să le dea un semn. El le-a dat cel mai
mare semn. La puţin timp după aceea, El l-a înviat pe Lazăr din morţi ( Ioan
11:11-14,43,44 ). Ca rezultat, evreii au devenit ameninţători şi au încercat să-l
omoare pe Lazăr ( Ioan 12:10 ). Deasemenea, ei au devenit atât de mânioşi pe
Isus, încât au plănuit să-L omoare şi pe El. Ei citiseră Biblia având un văl peste
ochi. ( 2 Cor. 3:14-16 ).Ei nu înţeleseseră că " toată Scriptura " mărturiseşte
despre Isus ( Ioan 5:39 ). Atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi, ei nu au
crezut. Cuvintele Lui din Luca 16:31 erau profetice: " Dacă nu ascultă pe Moise şi
pe proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi ". Ce apel ! Ce
avertizare urgentă ! Scriptura este autoritatea noastră supremă. Isus a folosit o
poveste populară ebraică pentru a ilustra acest adevăr plin de putere: că toată
Biblia se armonizează în mod minunat.

Ce vrea să spună Apoc. 6:9-11 atunci când descrie sufletele de sub altar
strigând cu glas tare şi zicând: " Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi
adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru " ?
Personificarea este o metodă biblică de descriere a situaţiilor printr-un
limbaj simbolic. După ce Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a spus lui Cain: " Glasul
sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine " ( Gen. 4:10 ). Vorbea într-adevăr
sângele lui Abel ? Nu ! Nu în mod literal. Limbajul comunică aici dragostea statornică a
lui Dumnezeu, grija Sa delicată pentru martirul Său Abel, precum şi
responsabilitatea lui Cain pentru actul lui păcătos. în acord cu Evr. 12:24, "
Sângele lui Isus vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel ". El comunică iertare,
milă şi răscumpărare. Cu siguranţă că sângele lui Isus nu vorbeşte în mod literal.
Limbajul comunică mesajul de salvare al lui Dumnezeu. în Apoc. 6 Dumnezeu
spune în mod clar că El nu i-a uitat pe martirii Săi, credincioşi de-a lungul
secolelor. în mod simbolic, sângele lor strigă ca Dumnezeu să aducă dreptate
asupra persecutorilor lor şi să-i răsplătească pe cei credincioşi cu viaţa veşnică.
în Biblie cuvântul " suflet " înseamnă adesea " persoană " sau " om " ( Rom. 13:1;
Ezech. 18:4; Fapte 27:37 ). El mai înseamnă şi viaţă ( vezi Evr. 13:17; 1 Pet. 4:19;
Mat. 10:28 ). Astfel, Apoc. 6:9 poate fi citit astfel: " vieţile celor martirizaţi pentru
Isus, asemenea sângelui lui Abel, strigă din pământ după dreptate ". Va exista o
judecată finală şi Dumnezeu însuşi va pune ordine în toate lucrurile !

Este sufletul nemuritor ?


Biblia foloseşte cuvântul " suflet " de aproximativ 1600 de ori dar nu spune
niciodată " suflet nemuritor ". Cuvântul muritor înseamnă supus morţii. Cuvântul
nemuritor înseamnă nesupus morţii. Biblia afirmă în mod lămurit: " Sufletul care
păcătuieşte va muri " ( Ezech. 18:4 ). Isus a declarat că atât trupul cât şi sufletul
pot pieri în gheenă ( Mat. 10:28). Nemurirea este un atribut al Divinităţii. Doar
Dumnezeu este nemuritor în natura Sa ( 1 Tim. 6:15,16 ). Prima minciună a lui
Satana în Eden a fost în ceea ce priveşte moartea. Cel rău a afirmat că rezultatul
neascultării nu va fi moartea, ci viaţa. Păcatul aduce cu sine nu viaţa veşnică în
chinurile iadului ci exilarea totală, absolută, din prezenţa lui Dumnezeu prin
nimicire totală. Biblia este clară. Omul este muritor ( Iov 4:17 ). Noi căutăm
nemurirea ( Rom. 2:7 ). Cei neprihăniţi vor primi nemurirea ca un dar din partea
Domnului nostru la a doua Sa venire ( 1 Cor. 15:51-54 ). Păcătoşii Işi vor primi şi
ei răsplata veşnică tot atunci. " Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea " ( Iacov
1:15 ). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică.

Ce vrea Petru să spună atunci când vorbeşte despre Hristos ca predicând


duhurilor din închisoare ( 1 Pet. 3:19 ) ?
Pentru a înţelege acest text, este nevoie să citim întregul pasaj ( 1 Pet.
3:19 ). Versetul 18 ne descoperă că Isus, Fiul Divin al lui Dumnezeu care a fost
omorât pentru păcatele noastre, " a fost înviat " prin puterea Duhului Sfânt.
Versetul 19 face tranziţia şi declară că, prin acelaşi Duh Sfânt, Hristos a vorbit
duhurilor din închisoare. Când a predicat El acestor duhuri din închisoare ? Cine
sunt duhurile din închisoare? Versetul 20 ne spune! în zilele lui Noe, inimile
oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Ei se aflau în robia duhurilor rele.
Acelaşi Duh Sfânt care L-a înviat pe Isus din moartea literală, a făcut apel şi la
inimile oamenilor stăpâniţi de duhurile rele, care erau morţi din punct de vedere
spiritual în zilele lui Noe, pentru a-i aduce la viaţă spirituală. Spiritul lui Hristos a
vorbit prin profet predicând Evanghelia bărbaţilor şi femeilor care erau prinşi în
închisoarea spirituală ( 1 Pet. 1:10-12 ). Puterea Duhului deschide închisoarea
păcatului şi-i eliberează pe captivi ( Isa. 61:1 ). 1 Pet. 3:21 clarifică şi mai mult
imaginea. Experienţa potopului este asemănată cu botezul. Aşa cum Duhul Sfânt
L-a înviat pe Isus din morţi, aşa cum a condus familia lui Noe în arcă salvându-i
de la moarte şi conducându-i la viaţă, tot aşa Duhul Sfânt lucrează la trezirea
vieţii spirituale, convigând oamenii de păcat, oferindu-le putere pentru a-şi
schimba vieţile şi conducându-i prin apa botezului. în zilele lui Noe, Duhul Sfânt i-
a condus pe oameni din moarte la viaţă; astăzi, Duhul Sfânt Ii eliberează pe
oameni din închisorile spirituale, conducându-i din moarte la viaţă - toate acestea
datorită puterii învierii lui Hristos.

Ce învaţă Biblia despre reâncarnare ?


Conceptul de reâncarnare se bazează pe două premise, amândouă
neadevărate. Prima: fiinţele omeneşti se purifică singure, prin propriile lor fapte
de neprihănire. Cea de-a doua: există un suflet nemuritor care supravieţuieşte
după ce trupul moare. Biblia ne învaţă că mântuirea este prin credinţa în Hristos (
Ef. 2:8; Rom. 3:24-31 ). Moartea este un somn care durează până la învierea
glorioasă de la cea de-a doua venire a lui Isus ( 1 Tes. 4:15,16; 1 Cor. 15:51,54 ).
Nu mai există o a doua şansă după moarte ( Evr. 9:27 ). Acum este timpul pentru
mântuire ( 2 Cor. 6:2 ).
Mileniul ( Cei 1000 de ani de pace )
_____________________________________________________________________

Ioan 14:1-3 Isus a promis că se va întoarce


Fapte 1:9-11 Acelaşi Isus pe care L-aţi văzut mergând la cer,
va veni în acelaşi fel
1 Tes. 4:16,17 Cei morţi în Hristos vor fi înviaţi şi, împreună cu
cei vii neprihăniţi, vor fi luaţi
în nori pentru a-L întâmpina pe Domnul în
văzduh
Ioan 5:28,29 Vor fi două învieri: învierea pentru viaţă şi
învierea pentru judecată
2 Tes. 1:8 Cei răi vor fi nimiciţi la revenirea lui Isus
Apoc. 19:11-21 Asemenea unui rege biruitor, conducând oştile
cereşti, Isus Işi va răscumpăra
poporul. Cei răi vor fi nimiciţi de
strălucirea Slavei Lui
Apoc. 20:1,2 Satana va fi legat pentru 1000 de ani
2 Pet. 2:4 Lanţurile sunt lanţuri de întuneric. Satana este
legat pe un pământ pustiit, fără să mai aibă
pe cine să ispitească
Apoc. 20:1 Cuvântul grecesc pentru " adâncul fără fund "
este "abussos" - " pustiu şi gol " ( vezi
Gen. 1:2 )
( în lb. engleză - " fără formă şi gol " )
Ier. 4:23-27 Pământul este devastat, pustiu şi gol, fără nici un
locuitor pe el
Ier. 25:33 Cei pe care-i va ucide Domnul nu vor fi îngropaţi
Apoc. 20:4 Cei neprihăniţi vor locui cu Domnul în ceruri timp
de 1000 de ani. Aşezaţi pe scaune de
domnie, ei vor participa la judecată
1 Cor. 6:2 Sfinţii vor judeca lumea
Apoc. 20:5 ( prima parte ) învierea celor răi pentru a-şi primi
răsplata finală are loc după cei 1000 de ani
Apoc. 20:7 Satana va fi dezlegat din închisoarea lui pentru
a-i conduce pe nelegiuiţii înviaţi într-un ultim
atac împotriva lui Dumnezeu
Apoc. 21:1-3 Dumnezeu crează o minunată lume nouă

O întrebare frecventă cu privire la Mileniu


_____________________________________________________________________

Atunci când Isus revine, nu-Şi instaurează împărăţia pe pământ pentru


1000 de ani ? întotdeauna am crezut că în timpul mileniului pe pământ vor fi
oameni care vor trăi în timpul celor 1000 de ani de pace
în Ioan 14:13 , Isus afirmă că El pregăteşte un loc pentru noi şi că va veni
să ne ia acolo unde este El. 1 Tes. 4:16,17 ne descoperă că vom fi luaţi să-L
întâmpinăm în văzduh. Mat. 16:27 declară că Isus va veni în Slava Tatălui Său, cu
îngerii Săi, ca să dea răsplata veşnică. 2 Tes. 1:7,8 adaugă că, atunci când Isus
va veni cu îngerii Săi, El va veni într-o flacără de foc pentru a-i pedepsi şi nimici
pe cei nelegiuiţi. în acord cu Ier. 25:33 , cei pe care Ii va ucide Domnul vor fi
întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt, fără să fie cineva care să-i
îngroape. Ier. 4:23-27 concluzionează că " nici un om " nu mai este în viaţă pe
pământul pustiu în timpul celor 1000 de ani. Apoc. 20:1,2 adaugă faptul că
Satana este legat cu un lanţ al împrejurărilor în " Adânc " sau abis. Cuvântul grec
" abussos " este acelaşi cu cel folosit în traducerea greacă a Vechiului Testament
ebraic pentru " pustiu şi gol ". în Gen. 1:2, atunci când Dumnezeu a adus lumea
la existenţă prin Cuvântul Său, pământul era fără formă şi gol, un abis întunacat
şi pustiu - până în clipa când Dumnezeu a despărţit pământul de ape şi a creat o
lume nouă, plină de viaţă. Pământul va fi din nou redus la nefiinţă. Păcatul va fi
distrus. Din abisul lumii vechi, Dumnezeu va crea o lume nouă, minunat de
frumoasă (2 Pet. 3:13; Apoc. 21:1-5 ).

Cerul
_____________________________________________________________________

Ioan 14:1-3 Cerul este un loc real


2 Pet. 3:10-13 Domnul nostru ne-a promis că va crea ceruri noi
şi un pământ nou
Mat. 5:5 Cei blânzi vor moşteni pământul
Apoc. 21:1-5 Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, va coborâ din
cer, de la Dumnezeu
Isa. 45:18 Dumnezeu a creat această lume pentru a fi
locuită
Mica 4:8 Vechea stăpânire va fi redată rasei omeneşti
Filip. 3:21 Dumnezeu ne va da trupuri slăvite, nemuritoare
( 1 Cor. 15:51-54 )
Isa. 35:3-6 Toate defectele fizice vor fi vindecate ( Ochii
orbilor vor fi deschişi, urechile surzilor vor
fi desfundate şi schilozii vor fi tămăduiţi )
Isa. 65:17 Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou
Isa. 65:21-23 " Vor zidi case şi le vor locui. Vor sădi vii şi le vor
mânca rodul"
Isa. 65:25 Lupul şi mielul vor paşte împreună. Noua
împărăţie a lui Dumnezeu va fi una a liniştii
şi a păcii
Mat. 8:11 Vom avea tovărăşia lui Avraam, Isac şi Iacov şi a
celor mai de seamă oameni ai credinţei
din decursul veacurilor
Apoc. 21:3 Dumnezeu însuşi va fi cu noi şi va fi Dumnezeul
nostru
Apoc. 22:3,4 Vom sluji din iubire pe Dumnezeul nostru şi ne
vom bucura de cea mai strânsă părtăşie
cu El, pentru veşnicie
Apoc. 21:16,17 Cetatea cea nouă a lui Dumnezeu are 12 000 de
prăjini sau 1 500 de mile pătrate, având un
zid de 144 de coţi ( sau 66 de metri )
înălţime
Apoc. 21:18-21 Această cetate extraordinară are ziduri ale căror
temelii sunt din nestemate splendide,
străzile sunt din aur şi porţile din mărgăritar
Apoc. 21:7,8 Enumerarea caracteristicilor celor care nu vor
intra în cetate, precum şi
condiţia îndeplinită de cei care vor
intra
Apoc. 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic " Vino ! "

Nimicirea celor nelegiuiţi


_____________________________________________________________________

Ier. 31:3 Caracterul lui Dumnezeu este plin de iubire


2 Pet. 3:9 Dumnezeu doreşte ca niciunul să nu piară
Evr. 12:29 Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Pentru
păcat, oriunde se
găseşte el, Dumnezeu este un foc mistuitor
Mal. 4:1-3 în final, păcătoşii vor fi nimiciţi, transformaţi în
cenuşă
Ps. 37:10 Cei răi nu vor mai fi
Ps. 37:20 Cei răi vor pieri, vor fi nimiciţi
Ps. 37:36 Cei răi nu vor mai fi găsiţi
Mat. 25:46 Pedeapsa va fi veşnică. Observaţi că textul
spune "pedepsire veşnică".
Este o pedeapsă unică, ale cărei efecte durează
veşnic
Iuda 7 Sodoma şi Gomora sunt exemple ale pedepsei
veşnice şi ale focului etern. Aceste cetăţi
zac astăzi în ruine sub apele Mării
Moarte
2 Pet. 2:6 Cetăţile Sodoma şi Gomora sunt prefăcute în
cenuşă
Mat. 3:11,12 Focul nu poate fi stins până când nu-şi
desăvârşeşte lucrarea de
eradicare completă a păcatului din univers
Ier. 17:19-27 Ierusalimul a fost distrus de un foc de nestins, pe
care mâinile omeneşti nu-l pot îndepărta.
El şi-a desăvârşit lucrarea de distrugere totală
a Ierusalimului; totuşi, Ierusalimul astăzi nu
mai arde
Apoc. 20:10 Cei răi vor fi distruşi pentru totdeauna. Pentru
totdeauna ( în vecii vecilor ) nu
înseamnă în toate situaţiile o existenţă
fără sfârşit, ci se traduce literal cu " până la
sfârşitul timpului ( veacurilor ) "
Ex. 21:6 Un rob va sluji stăpânului său pentru totdeauna,
sau atât timp cât trăieşte
1 Sam. 1:22,28 Ana Il aduce pe Samuel ca să fie dat Domnului
pentru totdeauna, sau pentru toată viaţa
lui
2 Pet. 2:4 îngerii cei răi împreună cu toţi nelegiuiţii sunt
păstraţi pentru judecată. Focul iadului nu
arde acum
Apoc. 20:9 Din cer, de la Dumnezeu, coboară un foc care Ii
mistuie pe toţi cei răi. Ei sunt nimiciţi
complet
Ezech. 28:17,18 Satana însuşi va fi prefăcut în cenuşă
Isa. 47:14 Focul va arde până ce va mistui totul, astfel încât
nu va mai rămâne nici măcar un
cărbune la care să te încălzeşti
Obadia 16 Cei răi vor fi ca şi când n-ar fi existat niciodată
2 Pet. 3:12,13 Pământul cel vechi va pieri, dar Dumnezeu va
crea ceruri noi şi un pământ nou

Intrebări frecvente cu privire la nimicirea celor nelegiuiţi


_____________________________________________________________________

Este iadul un loc fierbinte care arde acum în centrul pământului ?


în armonie cu Biblia, distrugerea finală a celor răi va avea loc la sfârşitul
timpului. Cei răi sunt păstraţi pentru judecată ( 2 Pet. 2:4 ). Dumnezeul nostru
este un foc mistuitor pentru păcat, oriunde se găseşte acesta ( Evr. 12:29 ).
Flăcările iadului coboară din cer la sfârşitul timpului, ele nu sunt un loc fierbinte
în interiorul pămânutlui ( Apoc. 20:9 ). Cei răi vor fi mistuiţi complet. Ei vor fi
şterşi de pe pământ ( vezi Prov.10:25; Ps. 37:10,11,20,34,38 ). Ei vor fi
transformaţi în cenuşă ( Mal. 4:1,3 ). Această nimicire totală va avea loc după
trecerea celor 1 000 de ani ( Apoc. 20:5 ), la învierea celor nelegiuiţi pentru
judecată şi osândă ( Ioan 5:28,29 ).

Ce puteţi spune cu privire la textele care declară că cei răi vor arde veşnic
(texte precum cel din Apoc. 20:10 ) ?
Expresia " pentru totdeauna " sau " în veci " din Biblie poate fi tradusă
literal cu " până la sfârşitul timpului " sau atât timp cât trăieşte cineva . Cei răi
sunt mistuiţi, arşi, transformaţi în cenuşă ( Mal. 4:1,3 ). Vechea eră de păcat şi
moarte se sfârşeşte. Dumnezeu anunţă o eră nouă ( vezi Apoc. 21:1-4 ).
Dumnezeu crează ceruri noi şi un pământ nou, fără plânset, moarte, boală sau
durere. în Vechiul Testament, un rob trebuia să slujească stăpânului său pentru
totdeauna ( Ex. 21:6 ). Ana l-a adus pe fiul ei, Samuel, la Templu, pentru
totdeauna ( 1 Sam. 1:22 ). în amândouă aceste situaţii, perioada la care se făcea
referire era atât timp cât ei trăiau. 1 Sam. 1:28 afirmă clar " toată viaţa lui să fie
dat Domnului ". Iona foloseşte expresia " pentru vecie " chiar şi pentru a descrie
experienţa lui din pântecele peştelui ( Iona 2:6 ). " Pe vecie " sau " pentru
totdeauna " era un timp limitat, nu unul nelimitat. Această perioadă avea să
dureze atât de mult cât hotăra Domnul, până la sfârşitul timpului sau atât de
mult cât putea trăi Iona ân acel mediu. Pedeapsa celor răi va fi veşnică ( Mat.
25:46 ). Ei vor fi nimiciţi. Mistuiţi de flăcări până la cenuşă, ei vor pieri pentru
totdeauna. Nu este vorba de o "pedepsire" veşnică sau de o stare continuă de
tortură, de chin. Ideea unui iad care arde veşnic ar face din Dumnezeu un
monstru cosmic, care găseşte plăcere în a-Şi chinui şi distruge creaturile. Un
Dumnezeu iubitor trebuie să şteargă păcatul din univers, altfel păcatul ar ajunge
să distrugă întreaga planetă. Asemenea unui chirurg oncolog, El trebuie să taie
tumoarea şi să o scoată din corp, oricât de dureros ar fi lucrul acesta.

Ce puteţi spune cu privire la expresia " focul veşnic " ?


Sodoma şi Gomora, două cetăţi antice pline de păcat, au fost mistuite de
un foc coborât din cer. Biblia afirmă că ele au fost arse de un foc veşnic ( Iuda 7 ).
Dar, astăzi ele nu mai ard. Aceste două cetăţi se află în ruine sub apele Mării
Moarte. în acord cu 2 Pet. 2:6, ele au fost prefăcute în cenuşă. Un foc veşnic este
un foc ale cărui efecte sunt veşnice, un foc care nimiceşte complet şi pentru
totdeauna.

Nu vorbeşte Biblia despre focul care " nu se stinge " ( Marcu 9:43;48 ) ?
Focul care nu poate fi stins este cel pe care nu-l poate stinge nici o mână
omenească. El mistuie complet, cu desăvârşire. Ca rezultat al neascultării
evreilor, Ierusalimul a fost distrus de Titus în anul 70 d. Hr. Cetatea a fost arsă de
un foc care nu se stinge. Puteţi citi profeţia acestei distrugeri în Ier. 17:27: " focul
care va arde Ierusalimul nu se va stinge ". Şi, cu toate acestea, astăzi Ierusalimul
nu mai arde. Focul şi-a făcut lucrarea în mod desăvârşit.

Semnul Fiarei
_____________________________________________________________________

Apoc. 13:1,2 O fiară se ridică din mare. Ea este asemănată cu


un leu, urs, leopard şi balaur
Dan. 7:17 O fiară reprezintă un rege sau o împărăţie - o
putere conducătoare, civilă sau religioasă
Apoc. 17:15 Marea reprezintă popoare, neamuri sau limbi
Dan. 7:1-9 Leul, ursul, leopardul şi balaurul reprezintă
Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi
Roma
Apoc. 13:2 Balaurul, sau Roma păgână, Ii dă acestei noi
puteri autoritatea sa. Roma Papală
şi-a primit autoritatea de la Roma păgână
Apoc. 13:5 Puterea Fiarei rosteşte vorbe de hulă
Luca 5:21 Dacă vreo fiinţă omenească pretinde că are
puterea de a ierta păcatele, atunci ea comite o
blasfemie, sau hulă.
Ioan 10:33 Biblia defineşte hula ca fiind atunci când un om
se face pe sine egal cu Dumnezeu.
Papa a pretins că el este Dumnezeu pe
pământ
Apoc. 13:5 Puterea fiarei deţine supremaţia timp de 42 de
luni
Apoc. 12:6,14 O vreme, două vremi şi o jumătate de vreme
reprezintă 1260 de zile sau 42 de luni. Pe
parcursul acestei perioade, poporul lui
Dumnezeu se află în pustie, ascuns de faţa
şarpelui
Ezech. 4:6 Ţi-am fixat o zi pentru fiecare an
Num. 14:34 O zi pentru un an ( Gen. 29:27 )
Dan. 7:25 Puterea papală care a schimbat Legea lui
Dumnezeu urma să aibă supremaţia timp de
1260 de zile profetice sau 1260 de ani
literali. în anul 538 d. Hr. împeriul Roman
păgân i-a acordat Papei de la Roma autoritatea
civilă şi religioasă asupra imperiului. Exact 1260 de ani
mai târziu, în 1798, Berthier, un general francez aflat sub
ordinele lui Napoleon, l-a luat captiv pe Papă
Apoc. 13:18 Numărul fiarei este un număr de om. Numărul
acesta este 666. în profeţia biblică, cifra 6
simbolizează eroarea sau nedesăvârşirea, în timp
ce cifra 7 simbolizează perfecţiunea sau
desăvârşirea. De trei ori cifra 6 simbolizează
marea trinitate a erorii ( minciunii ): balaurul,
fiara şi profetul mincinos.
Iată falsa trinitate a lui Satana: numărul 666 este strâns
asociat cu cel mai înalt titlu al papalităţii. Vicarius Filii
Dei înseamnă Vicar ( locţiitor ) al Fiului
lui Dumnezeu.
V= 5 F= 0 D= 500
I= 1 I= 1 E= 0
C= 100 L= 50 I= 1
A= 0 I= 1 --------
R= 0 I= 1 501
I= 1 --------
U= 5 53
S= 0
-------
112
112 +53 +501=666

Dan. 3:1 Nebucadneţar a ridicat un chip contrafăcut cu


dimensiunile de 60 de coţi înălţime şi 6 coţi lăţime
Dan. 3:3,4 întreaga împărăţie este somată să accepte
această închinare falsă
Dan. 3:14 Alegerea principală pentru urmaşii credincioşi ai
lui Dumnezeu în acest timp de strâmtorare şi
necaz este adevărata sau falsa închinare
Apoc. 13:13-17 Un chip contrafăcut va fi ridicat din nou, un fals
standard al adevărului va fi înălţat.
Punctul de litigiu va fi ascultarea de Dumnezeu şi
de adevăr în contrast cu falsa
închinare. Va urma un boicot economic şi apoi un
decret de moarte
Apoc. 14:7 Ne cheamă să ne închinăm Creatorului în Ziua de
Sabat
Apoc. 14:9-11 Ne cheamă să ne ferim de falsul Sabat -
duminica
Apoc. 14:12 Ne cheamă să păzim poruncile lui Dumnezeu ca
semn al loialităţii noastre faţă de El
Rom. 6:16 Problema este mai mult decât o chestiune de
zile, este una de stăpâni. Către
cine se îndreaptă loialitatea ta ?
Marcu 7:9 Discuţia se concentrează asupra poruncilor
omeneşti care desfiinţează poruncile lui
Dumnezeu
Ioan 14:15 Isus ne invită să ascultăm de El din dragoste
Ps. 91 El promite să fie adăpostul nostru la vreme de
nevoie

Intrebări frecvente cu privire la Catolicism


_____________________________________________________________________

A fost Petru primul Papă ? Ce a vrut Isus să spună atunci când i-a zis lui
Petru " pe această piatră voi zidi Biserica Mea " ( Mat. 16:13-19 ) ?
Cezareea lui Filip era un centru al filozofiei greceşti, al logicii romane şi al religiei
tradiţionale ebraice. Isus se aşează pe Sine în cadrul marilor sisteme religioase şi
filozofice întrebând: " Cine zic oamenii că sunt Eu ? ". După ce ei au răspuns "
Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia, " El întreabă: " Dar voi cine ziceţi că sunt ? ". Isus
dorea să le adâncească credinţa. El aştepta să audă de la ei o mărturisire
mesianică. Petru răspunde pe loc: " Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu !
". Acest gând putea fi inspirat doar de Duhul Sfânt. Isus confirmă credinţa lui
Petru declarând: " Tu eşti Petros ( o piatră care poate fi clintită, mişcată ) dar pe
această stâncă ( această temelie de neclintit care sunt Eu, Hristos ) voi zidi
Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui ". Biserica este zidită pe
Isus Hristos. El este piatra din capul unghiului pe care au lepădat-o zidarii ( 1 Pet.
2:4-8 ). Petru a înţeles clar că stânca era Isus. Pavel clarifică problema în 1 Cor.
10:4 spunând clar că " Stânca era Hristos ". David declară: " Da, numai în
Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. El este Stânca mea şi
Ajutorul meu " ( Ps. 62:1,2 ). Nu există altă temelie în afara lui Isus ( 1 Cor. 3:11 ).
Porţile Locuinţei morţilor nu vor triumfa niciodată asupra Bisericii Sale. Petru s-a
lepădat de Domnul de trei ori. El a încercat să-L oprească de a merge la
Ierusalim. Curajosul ucenic a înţeles greşit misiunea lui Isus. Isus a spus: "înapoia
Mea, Satano! " Vrând să spună prin aceasta că Satana era cel care-l influenţa pe
Petru ). Nu, Biserica nu a fost zidită pe slăbiciunea lui Petru, ci pe tăria lui Isus.
Petru a descoperit pentru el însuşi minunatul adevăr. Isus a devenit sursa tăriei
lui, centrul vieţii lui şi temelia pe care a stat.

Care sunt " cheile împărăţiei " pe care Isus le-a dat lui Petru şi celorlalţi
ucenici ( Mat. 16:19 ) ?
Cheile deschid şi închid uşi. Isus a spus: " Eu sunt uşa. Nîmeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine " ( Ioan 14:6; 10:9 ). Nu este sub cer un alt nume prin care
să putem fi mântuiţi ( Fapte 4:12 ). Toate scripturile mărturisesc despre Isus
( Ioan 5:39 ). Cărturarii şi Fariseii puseseră mâna pe " cheia cunoştinţei "
referitoare la Mesia ( Luca 11:52 ). Ei au " închis " cerul. " Cheile " pe care i le-a
dat Isus lui Petru erau propriile Sale cuvinte, învăţăturile Sale referitoare la faptul
că oamenii pot obţine iertarea de păcate, eliberarea de condamnare şi pace prin
sângele Lui vărsat şi prin moartea Sa pe Crucea Calvarului. O cunoaştere a lui
Isus, Mesia Cel făgăduit, este ceea ce deschide Cerul ( Isa. 22:22 ).

Este posibil ca Satana să facă minuni ?


Da, este ! în Apoc. 13:14, Ioan Ii descrie pe demoni ca făcând minuni. în
acord cu Apoc. 16:14 şi Apoc 19:20, mii de oameni vor primi semnul fiarei pentru
că au acceptat minunile false ale lui Satana. Pavel ne avertizează în 2 Tes. 2:9-11
că Satana va lucra cu toată puterea, cu semne şi cu minuni mincinoase. Apostolul
ne dă şi motivul pentru care oamenii vor fi înşelaţi. El spune: " pentru că n-au
primit dragostea adevărată ( lb. engl. - adevărului )". Singura siguranţă împotriva
amăgirii este cunoaşterea adevărului Lui. Isa. 8:20 descoperă această învăţătură
esenţială: " La lege şi la mărturie. Căci dacă nu vor vorbi în acord cu cuvântul
Său, înseamnă că nu este lumină în ei " ( trad. engleză ). Mat. 7:21 descrie că, la
sfârşit, mulţi vor veni la Isus şi vor declara că au făcut minuni în numele Lui.
Totuşi, Mântuitorul le va răspunde: " Niciodată nu v-am cunoscut ( nici măcar
atunci când în Numele Său ei au făcut minuni ), depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi
care lucraţi fărădelege ". Cuvântul " fărădelege " este acelaşi cu cel folosit în 1
Ioan 3:4, atunci când Ioan spune: " păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, sau
fărădelege ". Dacă minunile conduc la nesocotirea legilor sănătăţii, pe care
Dumnezeu Le-a aşezat în fiecare nerv şi în fiecare ţesut din corpul nostru, sau
dacă ele conduc la neascultare de Legea Sa morală, Cele zece Porunci, puterea
care lucrează în spatele lor nu este de la Dumnezeu.

Ce învaţă Biblia cu privire la fecioara Maria ?


Unul dintre marile adevăruri ale Scripturii este acela că Isus, Fiul divin al lui
Dumnezeu, a fost născut dintr-o fecioară. Profetul Isaia a prezis acest lucru cu
peste 600 de ani înainte ( Isa. 7:14 ). îngerul Gabriel a venit la Iosif ca să-i explice
însemnătatea faptului că Maria era însărcinată. îngerul l-a uimit pe Iosif
spunându-i: " Ii vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de
păcatele sale" ( Mat. 1:21 ), " ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt " ( vers.
20 ). Pavel a avut într-adevăr dreptate atunci cănd a scris " Mare este taina
evlaviei. Dumnezeu S-a arătat în trup " ( 1 Tim. 3:16 ). Biblia nu ne învaţă că
Maria a fost fără păcat ( Rom. 3:23 ). Ea ne învaţă că Maria a fost o femeie
evlavioasă, neprihănită. Biblia nu ne spune că trebuie să ne închinăm la Maria.
închinarea aparţine doar lui Dumnezeu ( Apoc. 14:7 ). Când Ioan cade la
picioarele îngerului venit din cer, dorind să i se închine, îngerul Ii spune categoric
să nu facă acest lucru şi Il îndeamnă: " închină-te lui Dumnezeu" (Apoc. 19:10 ).
Cea mai bună cale de a o cinsti pe Maria este să urmăm îndemnurile pe care ea
le-a dat la nunta din Cana Galileii: " Mama Lui le-a zis slugilor : ` să faceţi orice vă
va zice` " ( Ioan 2:5 ). Noi o onorăm pe Maria ascultând de Isus.

Adevărata Biserică
_____________________________________________________________________

Apoc. 14:6-12 Solia adevăratei biserici a lui Dumnezeu în


ultimul ceas al acestui pământ
Apoc. 14:6 ( prima parte ) Adevărata biserică a lui
Dumnezeu predică Evanghelia ( vezi Ef.
2:8; 1 Ioan 1:7; Ioan 1:12 )
Apoc. 14:6 ( ultima parte ) Adevărata biserică a lui
Dumnezeu este o mişcare misionară
mondială, internaţională ( Mat.
28:19,20; Marcu 16:15 )
Apoc. 14:7 ( prima parte ) Adevărata biserică a lui
Dumnezeu Ii cheamă pe
oameni să dea slavă lui Dumnezeu prin modul lor
de viaţă ( vezi 1 Cor. 6:19,20; 10:31 )
Apoc. 14:7 ( partea din mijloc ) Adevărata biserică a lui
Dumnezeu vesteşte că " Ceasul judecăţii lui
Dumnezeu a sosit " ( vezi Mat.
12:33,37; Fapte 24:25; Dan. 7:9-14 )
Apoc. 14:7 ( ultima parte ) Adevărata biserică a lui
Dumnezeu cheamă
omenirea la a se închina Creatorului
Apoc. 14:11 Baza şi motivaţia închinării este faptul că
Dumnezeu ne- a creat
Ex. 20:8-11 Simbolul Creaţiunii este Sabatul
Gen. 2:1-3 Adevărata biserică a lui Dumnezeu ne conduce
înapoi la viaţa edenică de ascultare de
poruncile lui Dumnezeu
Apoc. 14:12 Adevărata biserică a lui Dumnezeu Ii conduce pe
oameni la credinţă în Isus şi la ascultare de
Legea Sa.
Apoc. 14:8 Adevărata biserică a lui Dumnezeu avertizează
împotriva doctrinelor false şi a erorilor
Babilonului spiritual
Apoc. 14:9-11 Adevărata biserică a lui Dumnezeu predică
adevărul cu privire la moarte ( vezi Ioan
11:11-14; Ecl. 9:5; Ps. 146:3,4 )
Ioan 10:16 Isus, adevăratul păstor, Ii cheamă pe oameni să-
L urmeze şi să devină membri ai adevăratei Lui
mişcări
Apoc. 22:17 Şi Duhul şi mireasa zic " Vino ! ". Prin Duhul Său
atotputernic şi prin biserica Sa care predică adevărul şi
care Il are în centrul ei pe Hristos, Isus ne cheamă să
facem parte din poporul Său

Babilonul Spiritual / Apocalipsa 17


_____________________________________________________________________

Apoc. 17:1-5 Dumnezeu descrie un sistem apostaziat din


punct de vedere spiritual, care compromite
adevărul
Dan. 8:12 Adevărul aruncat la pământ
Ef. 5:31-33 Mireasa lui Isus este Biserica Sa
Ier. 6:2 Fiica Sionului este ca o femeie frumoasă
Isa. 51:16 Sionule, tu eşti poporul Meu
Apoc. 12:1-3 O femeie frumoasă care se arată în cer,
reprezintă Biserica Creştină Nou Testamentală
Apoc. 17:1,2 Desfrânata din Apoc. 17 reprezintă biserica
decăzută, apostaziată
Apoc. 17:4 Culorile acestui sistem bisericesc apostaziat sunt
purpuriu şi stacojiu, chiar culorile bisericii Romane.
Sediul ei este situat în Cetatea celor Şapte Coline (
munţi ) , adică Roma ( vers 9 )
Apoc. 17:5 Acest sistem apostaziat este o reânsufleţirea
Babilonului din Vechiul Testament
Gen. 11:9 Babilonul reprezintă confuzie,încurcătură. La
Babel, Dumnezeu a încurcat limbile. Babilonul
spiritual reprezintă confuzie
( încurcătură ) din punct de vedere religios
Dan. 4:30 Babilonul este un sistem instituit de om, bazat pe
realizările şi pe tradiţiile omeneşti ( Isa. 45:22 )
Ier. 51:47 Babilonul antic şi-a umplut templul cu idoli şi la
fel va face şi Babilonul spiritual
Ex. 20:4,5 Sş nu-ţi faci chipuri şi icoane
Ezech. 8:14 Femeile Il plâng pe Tamuz, zeul vegetaţiei.
închinarea străbună sau închinarea la "sfinţi"
este caracteristică Babilonului
Ecl. 9:5 Morţii nu mai ştiu nimic
Ps. 115:17 Morţii nu laudă pe Domnul
Ezech. 8:16 închinarea la soare pătrunde în Templul lui
Dumnezeu
Ezech. 20:12,20 Sabatul este semnul lui Dumnezeu
Apoc. 17:12-14 Babilonul spiritual va încerca să unească lumea
şi să întemeieze o împărăţie pământească a lui
Dumnezeu, pentru a impune o zi comună de
închinare
Apoc. 18:1 în timpul crizei spirituale, pământul va fi
luminat de slava lui Dumnezeu
Apoc. 18:2-4 Ultimul apel al lui Dumnezeu de a ieşi din
Babilon
1 IOan 3:4 Păcatul este călcarea, sau violarea, Legii lui
Dumnezeu. Ultimul apel al lui Dumnezeu se
adresează poporului Său care se află încă în
biserici care calcă Lega Sa, pentru a ieşi din aceste
biserici şi a intra în poporul Său păzitor al
Sabatului
Apoc. 14:12 " Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui
Isus "

Darul Profeţiei
_____________________________________________________________________

Amos. 3:7 Dumnezeu Se descoperă prin profeţii Săi


Num. 12:6 Una dintre căile folosite de Dumnezeu pentru a
ne comunica voinţa Sa sunt visurile şi
viziunile
Apoc. 12:17 Balaurul face război cu rămăşiţa care păzeşte
poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia
lui Isus
Apoc. 19:10 Mărturia lui Isus este darul profeţiei
Apoc. 22:6,9 îngerul care i s-a arătat lui Ioan era îngerul
prorociei. Acelaşi înger se va arăta şi în zilele
din urmă
Ef. 4:8,11-15 Unul dintre darurile date de Isus este darul
prorociei. Acest dar rămâne în biserică
până la sfârşit
1 Cor. 1:4-7 în aşteptarea revenirii lui Isus, biserica nu va
duce lipsă de nici un fel de dar
1 Ioan 4:1 Biblia ne îndeamnă să " cercetăm duhurile ".
Orice manifestare profetică trebui să
treacă testele pe care ni le dă Biblia cu privire
la profeţii adevăraţi ( Mat.
24:5,11,24 )

Proba adevăratului profet


Deut. 13:1-4 Adevăraţii profeţi au condus întotdeauna la
ascultare de voinţa lui Dumnezeu
Ier. 28:8,9 Profeţiile adevăraţilor profeţi se împlinesc
întotdeauna - atunci când nu sunt
condiţionate
Isaia 8:19.20 La lege şi la mărturie, căci dacă nu vor vorbi aşa,
nu este adevăr în ei
Ezech. 7:26 Atunci cînd poporul nesocoteşte legea, Dumnezeu
îndepărtează viziunea
1 Ioan 4:1-3 Adevăraţii profeţi aşează în centrul profeţiilor lor
pe Isus Hristos
Dan.10:17 Când se află în viziune, adevăratul profet nu
respiră
Mat.7:15-16 Roadele vieţii profetului descoperă
împuternicirea sa divină
2 Cron.20:20 încredeţi-vă în prorocii Lui şi veţi izbuti
1 Cor. 12:27,28 Dumnezeu aşează în Biserica Sa, păzitoare a
poruncilor Sale, profeţi adevăraţi care să o
îndrume în vremurile de criză. Tot aşa cum l-a
trimis pe Ioan Botezătorul ca să
pregătească poporul pentru prima venire a lui Isus, El a
promis că Biserica Sa din timpul din urmă va fi
binecuvântată cu Darul Prorociei

Adventiştii de ZIua a Şaptea cred că darul veritabil al profeţiei s-a


manifestat în biserică prin scrierile Ellenei G. White. Scrierile ei nu ţin în nici un
caz locul Bibliei. Ele sunt o împlinire a textului din Apoc. 12:17, care declară că
darul profetic se va manifesta în Biserica lui Dumnezeu din zilele din urmă.
Scrierile Ellenei White trec probele biblice de verificare a unui profet adevărat.

Botezul
_____________________________________________________________________

Mat. 28:19,20 " Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile,


botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh "
Marcu 16:16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit
Ioan 3:5 Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu
poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu
Ef. 4:5 Un singur Domn, o singură credinţă, un singur
botez
Mat. 3:13-17 Isus a fost botezat la maturitate, în apele Iordanului
Ioan 3:23 Botezul biblic se face cu multă apă
Marcu 1:9,10 Isus " a intrat " şi " a ieşit " afară din apă. El a
fost scufundat cu totul
Fapte 8:38 Atât Filip cât şi famenul etiopian au intrat în apă.
Filip la
botezat pe famen prin scufundare.
Col. 2:12 îngropaţi împreună cu Hristos prin botez
Rom. 6:3-6 Botezul, simbol al învierii, reprezintă moartea şi
îngroparea vieţii vechi şi trezirea la o viaţă nouă în Isus
Fapte 2:38 " Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi "
Marcu 16:16 Oricine crede şi se botează va fi mântuit
Fapte 2:41,42 Cei care au primit cu bucurie Cuvântul Lui au
fost botezaţi. Ei stăruiau în învăţătura
apostolilor ( vezi şi Mat. 28:19,20 )
1 Cor. 12:13 Botezul este în trup ( biserică ) ( vezi şi Fapte
2:46,47 )
Mat. 28:19,20 Isus a dat autoritatea de a boteza doar ucenicilor
Săi care predicau fiecare aspect al
adevărului, aşa cum Il poruncise El. El i-a
însărcinat pe ucenicii să înveţe pe oameni toate
poruncile Sale şi apoi să-i boteze. Atunci
când Duhul Sfânt te îndeamnă să te botezi, caută o
biserică păzitoare a Sabatului şi care predică tot ce a
poruncit Isus
Fapte 22:16 Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de
păcatele tale
Zecimea sau isprăvnicia creştină
_____________________________________________________________________

Deut.8:18 Dumnezeu asigură fiecăruia capacitatea de-a


câştiga valori materiale
Ps. 24:1 Pământul este al Domnului
Hag. 2:8 Argintul şi aurul sunt ale Domnului
Mal. 3:8-11 " Se cade să înşele un om pe Dumnezeu ? Voi M-
aţi înşelat cu zeciuielile şi cu
darurile de mâncare. Aduceţi toate zeciuielile
la casa vistieriei. Puneţi-mă la încercare, zice Domnul
!"
Prov. 3:9,10 Dacă Il cinstim întâi pe Dumnezeu, El va revărsa
peste noi cele mai bogate binecuvântări
ale Cerului
Mat. 6:33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate
lucrurile vi se vor da pe
deasupra
Gen. 14:20 " Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel PreaInalt. Şi
Avraam I-a dat zeciuială din toate ". Avraam i-a dat
zeciuială lui Melhisedec, cel care era un antetip al
Domnului Isus
Lev. 27:32 Zecimea reprezintă a zecea parte.
Mat. 23:23 Vorbind despre zecime, Isus a spus: " pe acestea
trebuie să le faceţi " dar El i-a condamnat
pe Farisei pentru că neglijau mila, dreptatea şi
împreuna simţire
2 Cor. 9:7 Dumnezeu Il iubeşte pe cel ce dă cu bucurie
1 Cor. 9:13,14 Cei care predică Evanghelia trebuie să trăiască
din Evanghelie
1 Tim. 5:18 " Vrednic este lucrătorul de plata lui "
Prov. 11:24,25 înima care dă fără plată va fi binecuvântată de
Domnul nostru
Deut. 14:22 Sfatul lui Dumnezeu cu privire la finanţele
creştinului :
"Să dai zeciuială din tot " se aplică şi astăzi la fel
ca şi în zilele vechiului Israel
Ioan 13:17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le
faceţi

Standardele Creştine
_____________________________________________________________________

2 Cor. 5:20 Ambasadori pentru Hristos


Isa. 62:10 Ridicaţi un steag ( standard ) pentru popoare
1 Ioan 2:15-17 Nu iubiţi lumea, căci lumea va trece
Rom. 12:1,2 Nu îngăduiţi ca lumea să vă toarne în tiparul ei.
Nu vă potriviţi lumii, ci transformaţi-vă în
înnoirea minţii voastre ( K.J.V. )
Fil. 4:7,8 Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de
cinste, tot ce este curat, tot ce este
vrednic de iubit, tot ce este vrednic
de primit, aceea să vă însufleţească
2 Cor. 3:18 Privind suntem schimbaţi
Ps. 11:5 Cel ce iubeşte violenţa nu este plăcut lui
Dumnezeu
Ps. 119:37 " Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte
"
Fil. 2:5 Să aveţi în voi gândul care era în Hristos Isus
1 Tim. 2:9,10 Femeile să se îmbrace cuviincios şi decent, cu
îmbrăcăminte modestă şi potrivită; sş nu poarte aur,
mărgăritare sau haine scumpe, ci să se îmbrace în
fapte bune
1 Pet. 3:2-5 Adevăratele podoabe nu sunt cele din afară, ci
frumuseţea inimii
Gen. 35:2-4 La Betel, Iacov L-a întâmpinat pe Dumnezeu cu o
reformă şi a poruncit casei sale să-şi scoată bijuteriile şi
să-şi distrugă idolii
Ex. 33:3-6 Când copiii lui Israel au intrat în ţara făgăduită,
ei şi-au scos podoabele de pe ei
Isa. 3:16-24 Dumnezeu Işi arată neplăcerea pentru faptul că
poporul Său Işi pune podoabe artificiale şi
este lipsit de frumuseţea de
caracter
Osea 2:13 Bijuteriile sunt asociate cu idolatria şi cu uitarea
de Dumnezeu
Apoc. 17:1-5 Biserica falsă este descrisă de Dumnezeu ce fiind
împodobită cu bijuterii. Ea şi-a părăsit dragostea pentru
Hristos
Isa. 61:1-3 Isus ne dă adevărata frumuseţe. El ne îmbracă
cu hainele mântuirii, oferindu-ne bijuteriile
păcii, iertării, eliberării de condamnare şi
fericirii. ( vezi Isa. 61:10 )
Ioan 8:29 Totdeauna fac ce-I este plăcut lui Dumnezeu
Ioan 13:17 Fericirea vine în urma cunoaşterii şi împlinirii voii
lui Dumnezeu
Ps. 40:8 Mă bucur să fac voia Ta, Dumnezeul meu

Duhul Sfânt
_____________________________________________________________________

Ioan 16:7 Isus a declarat că Duhul Sfânt este o persoană


folosind, pentru a se referi la El, pronumele
personal pentru persoane, nu pe cel pentru
lucruri ( lb. engleză )
Ioan 16:8 Duhul Sfânt convinge de păcat
Mat. 28:19,20 Duhul Sfânt face parte din Dumnezeire
Ef. 4:30 Duhul Sfânt poate fi întristat
Gen. 6:3 Duhul Sfânt "se luptă" în noi, conducându-ne
spre bine
Rom. 8:26 Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi
Rom. 8:27 Duhul Sfânt are năzuinţă
Rom. 8:16 Duhul Sfânt dă mărturie că noi suntem copiii lui
Dumnezeu
Gal. 5:22-26 Duhul Sfânt aduce roade în viaţa noastră
Ezech. 36:26,27 Duhul Sfânt lucrează în noi o transformare a
caracterului, dându-ne o inimă nouă
Gen. 1:2 Duhul Sfânt a participat împreună cu Tatăl şi cu
Fiul la lucrarea de creaţiune,
şi va participa şi la cea de re- creaţiune
Rom. 8:11 Noi nu trebuie să ne temem de moarte pentru
că, prin puterea Duhului Sfânt,
Isus va învia pe poporul Său credincios
Ioan 16:13,14 Duhul Sfânt ne călăuzeşte în tot adevărul
Ioan 14:26 Duhul Sfânt este învăţătorul pe care ni-L trimite
Tatăl
Mat. 12:31,32 Respingerea totală şi continuă a Duhului Sfânt
care doreşte să ne convingă, să ne
convertească şi să ne înveţe,
reprezintă comiterea păcatului de neiertat
Rom. 8:14 Atunci când îngăduim Duhului Sfânt să ne
conducă, noi devenim fii şi
fiice ale lui Dumnezeu

O întrebare frecventă cu privire la Duhul Sfânt


____________________________________________________________________

Ce ne învaţă Biblia despre vorbirea în limbi ?


Atunci când ne referim la darul vorbirii în limbi, noi trebuie să luăm în
cosiderare următoarele aspecte:
1. în Faptele Apostolilor, capitolul 2, limbile în care au vorbit apostolii erau limbi reale,
folosite pentru a îndepărta barierele de limbă, pentru a comunica Evanghelia şi
pentru a autentifica adevărul ( Fapte 2:4-8 )
2. Cuvântul " glossalalia " înseamnă limbi ( limbaje ) ( vezi Apoc. 14;6 )
3. în Faptele Apostolilor există doar trei referiri la vorbirea în limbi ( Fapte
2,10,19 ). în fiecare caz, de faţă sunt şi oameni din alte grupuri de limbă.
a. în Fapte 2, limbilefolosite de apostli sunt limbi reale ( vers. 8,11 )
b. în Fapte 10, după ce L-au primit pe Isus, Corneliu şi casa lui au început
să vorbească în limbi. Petru era evreu, Corneliu era grec. Corneliu a vorbit într-o
limbă reală, pe care Petru a înţeles-o. Faptul acesta i-a confirmat lui Petru
convertirea lui Corneliu. ( Fapte 11:17 spune că era acelaşi dar pe care Il
primiseră ucenicii ).
c. Pavel, apostolul internaţional, a asistat la vorbirea în limbi în Efes ( Fapte
19).De fiecare dată când Biblia menţionează vorbirea în limbi în Faptele
apostolilor, de faţă sunt prezenţi oameni din mai multe grupuri lingvistice.
4. Biserica din Corint era, pentru Pavel, biserica " problemă ". Membrii
ei erau adesea implicaţi în lupte şi conflicte. în Corint, Pavel a încercat să limiteze
pervertirea darului veritabil al vorbirii în limbi. Pentru aceasta, el le-a prezentat
următoarele instrucţiuni :
a. Să vorbescă doar câte o persoană, pe rând. ( 1 Cor. 14:27 )
b. întotdeauna trebuia să existe un tălmăcitor. ( 1 Cor. 14:28 )
c. La un servici divin să vorbească cel mult doi sau trei. ( 1 Cor. 14:27 )
d. Vorbitorul să înţeleagă şi să stăpânească el însuşi ceea ce spune. ( 1
Cor. 14:32 )
e. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii sau al confuziei. ( 1 Cor. 14:33 )
5. Pavel a făcut apel la o comunicare inteligentă. ( 1 Cor. 14:9,19 )
6. Deoarece Duhul Sfânt " traduce " rugăciunile noastre în limbajul cerului,
mijlocind pentru noi la tronul lui Dumnezeu, nu este nevoie ca noi să vorbim într-
o limbă pe care nu o înţelegem. ( Rom. 8:26 )
7. Deoarece cea mai înaltă înzestrare pe care ne-a dat-o Dumnezeu este
raţiunea noastră, este periculos să îngăduim vreunei puteri să ne controleze
mintea. Mintea este sediul inteligenţei. Cu ajutorul minţii ne închinăm lui
Dumnezeu. Orice închinare în care nu este implicată raţiunea poate deveni o
manipulare emoţională (Fil.2:5 ).
8. Vorbirea în limbi este doar unul dintre darurile spirituale. Nu vorbirea în
limbi ci mIrturisirea ( predicarea Evangheliei ) este semnul umplerii cu Duhul
Sfânt ! ( Fapte 1:6-8 ) Nu toţi vor primi darul vorbirii în limbi ( limbi reale ) pentru a
predica Evanghelia. Atunci când lucrarea lui Dumnezeu va avea nevoie de acest dar, El Il va da
Bisericii Sale ( 1 Cor.12:6-11.18. 29. 30 ).

Cea mai lungă şi cea mai uimitoare profeţie biblică


_____________________________________________________________________

Dan.7, 8 şi 9 Profeţiile din Daniel ne ajută să dezlegăm tainele


Apocalipsei. Daniel ne dă detalii cu privire la judecată.
Dan.7:9.10 Unde are loc judecată ?
Dan.8:14 Fiindcă ştim că există o judecată, când va avea
ea loc ?
Lev.16:29.30 Cartea Levitic ne va ajuta să înţelegem ce
înseamnă curăţirea Sanctuarului
( Lev.23:27-28 )
Dan 8:16 Cine Ii explică lui Daniel această viziune ?
Dan 8:27 Ce a determinat amânarea misiunii lui Gabriel ?
Dan 9:21-23 Gabriel se întoarce să-i explice lui Daniel
viziunea.
Num. 14:34 Cheia profeţiei biblice este principiul o zi pentru
un an (Ez.4:16 )
Dan.9:25 Aceasta este data de început atât pentru cei 490
de ani cât şi pentru cei 2300 de ani
Luca 3:21.22 Dumnezeu l-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul
Sfânt şi cu putere ( Fapte 10:38 )
Dan.9:27 Acest text vă dă data exactă a morţii lui Isus
Mat 27:51 Perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două
de sus până jos atunci când Isus a murit.

Notă : Prima parte a profeţiei - sau cele 70 de săptămâni acordate iudeilor -


s-a încheiat în anul 34 AD. Cei 1810 ani rămaşi s-au înceiat în 1844.

I ------------------------------------------------- 2300 ---------------------------------------------- I

I --------------------490-------------------I ------------------------- 1810 ------------------------- I


_I_______________I______I______I_____________________________________I__
457 I.Hr. 27 AD 31 34 1844

Timpul Fiarei : Apocalipsa pentru astăzi


_____________________________________________________________________

Apoc.14:6-12 Isus descoperă solia Sa specială pentru a-Şi


pregăti poporul pentru ultimul ceas al
pământului. Evanghelia ajunge în toată
lumea.
Ioan 3:16 Evanghelia este vestea bună a harului salvator al
lui Hristos
Fapte 4:12 Evanghelia ne descoperă că mântuirea vine
numai prin Domnul nostru Cel plin de
iubire
Apoc.14:7 Solia lui Dumnezeu pentru omenire este că
judecata Sa a sosit
Apoc.14:6 Mesajul special al lui Dumnezeu pentru planeta
Pământ
Apoc.14:7 Asupra cărei perioade de timp anume atrage
atenţia acest mesaj ?
Mat. 12:36 Ce au declarat Isus şi apostolul Pavel referitor la
ceasul judecăţii ?
Fapte 24:25 Pavel declara în zilele lui, că judecata urma să
aibe loc cândva, în viitor.
Apoc. 22:11 La venirea lui Isus vor exista doar două clase de
oameni.
Apoc.14:7 Ne cheamă să ne închinăm Creatorului.
Apoc.14:8 Cel de-al doilea înger proclamă o solie solemnă.
Apoc.18:4 Cheamă pe poporul Său să iasă din Babilon.
Apoc.14:9-11 Ce avertizare aduce solia celui de-al treilea înger ?
Apoc 14:12 Ii descrie pe urmaşii credincioşi ai lui Isus.
Apoc.19:11-16 Descrie punctul culminant al istoriei
acestui pământ şi anume:
revenirea lui Hristos pentru a-i elibera pe urmaşii
Săi credincioşi
Apoc.22:14 Dacă atunci când Isus revine răsplata Sa este cu
El, înseamnă că înainte de aceasta trebuie să
aibe loc o judecată care să hotărască ce răsplată va
primi fiecare
Dan. 7:7-10 în viziune profetică, Daniel a văzut că această
judecată are loc în ceruri
Apoc. 14:17 Ultimul mesaj de avertizare al lui Dumnezeu
pentru această planetă ne
descoperă clar faptul că noi trăim în
ceasul judecăţii
Evr. 4:14-16 Domnul nostru ne invită să găsim acum iertare şi
milă la tronul Său astfel încât să fim
pregătiţi pentru judecata
finală
Evr. 7:25 Isus se oferă să ne reprezinte în judecată
Cum să identificăm un cult (o sectă)
_____________________________________________________________________

Mat. 24:24 Isus ne avertizează cu privire la profeţii şi


învăţătorii falşi
Ioan 8:32 Adevărul în şi prin Hristos ne face liberi

Caracteristica nr. 1

Ps. 146:22 Cultele au, de obicei, un singur conducător ( lider


) omenesc, cu mare autoritate, care
devine mesia al cultului
Isa. 45:22 Isus este singura noastră sursă de mântuire

Caracteristica nr. 2

Marcu 7:7 Cuvântul conducătorului cultului şi adevărurile


sale devin adevăr absolut

Caracteristica nr. 3

Iosua 24:15 Fiecare cult foloseşte diferite tactici de "


constrângere " pentru a-şi determina
membrii să se supună ( Apoc. 22:17 )

Caracteristica nr. 4

Rom. 6:23 Toate cultele neagă adevărul central al


Evangheliei, şi anume că Isus
este Fiul divin al lui Dumnezeu ( Ef. 2:8 )

Caracteristica nr. 5

1 Cor. 7:13,14 Adesea, cultele Işi îndeamnă " convertiţii " să-şi
părăsească familiile ( Mat. 10:38; Ef. 5:22,23 )
2 Tes. 2:10-12 Mulţi vor fi înşelaţi pentru că nu au primit
adevărul
Ioan 14:6 Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa. Atunci când
descoperim calea mântuirii, El ne conduce în adevărul
Său, astfel încât să putem descoperi Calea Sa de Viaţă

De ce atât de multe denominaţiuni ?


_____________________________________________________________________

1 Tim. 3:15 Apostolul Pavel defineşte biserica lui Dumnezeu


ca fiind stâlpul şi temelia
adevărului
Ioan 17:17 Isus ne descoperă că poporul Său va fi sfinţit prin
adevărul Său în toate veacurile
Apoc. 6:1-7 în simbolismul celor patru călăreţi, vizionarul
Ioan descrie înaintarea
adevărului lui Dumnezeu, precum şi
încercările lui Satana de a-l distruge

* Calul Alb - Curăţia apostolică ( Col. 1:16; Apoc. 12:1;


Apoc. 19:7 ) ( 31 d.Hr. - 100 d. Hr. )
* Calul Roşu - Persecuţia ( 100 d. Hr. - 313 d. Hr. )
* Calul Negru - Compromis ( 313 d. Hr. - 538 d. Hr. )
* Calul Gălbui - Moarte spirituală ( 538 d.Hr. - 1500
d.Hr.)

Dan. 8:12 Prezice că adevărul lui Dumnezeu va fi "aruncat


la pământ"
2 Tes. 2:3-7 Prezice că va urma o apostazie, o îndepărtare de
la adevăr
Iuda 3 Ne îndeamnă să luptăm pentru credinşa dată
sfinţilor
Apoc. 14:6,7 Ne împărtăşeşte vestea bună că Evanghelia
veşnică va fi propovăduită până la
marginile pământului
Apoc. 12:17 Descrie un popor numit " rămăşiţă " - aceia care
rămân credincioşi lui Dumnezeu,
care păzesc poruncile Lui în zilele din
urmă
Apoc. 14:12 Descrie un popor care va păzi poruncile şi va fi
plin de credinţa lui Isus
Isa. 8:20 Ne avertizează să nu acceptăm învăţăturile celor
care îndeamnă la neascultare de
Cuvântul şi de Legea lui Dumnezeu

Statele Unite ale Americii în profeţia Biblică


_____________________________________________________________________

Peofeţia biblică ia în discuţie acele naţiuni care joacă un rol important în


planul general al lui Dumnezeu. Profeţiile din Daniel şi Apocalipsa urmăresc
desfăşurarea cronologică a istoriei, oprindu-se asupra acelor naţiuni care au jucat
un rol important în împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Amos 3:7 Prin profeţiile biblice Dumnezeu ne descoperă


tainele viitorului
Apoc.13:1-10 Există şapte semne clare de identificare care ne
descoperă că fiara care seamănă cu un leopard din
Apoc. 13 reprezintă Biserica Romană : 1) Apoc. 13:1 -
Se ridică din mare ( Apoc. 17:15 ) - o zonă populată. 2)
Apoc. 13:2 - Primeşte scaunul de domnie de la Roma
păgână. 3) Apoc. 13:5 - pretinde prerogativele şi
privilegiile lui Dumnezeu ( Luca 5:20-22 ). 4) Apoc. 13:7
- Ii persecută pe sfinţi ( credincioşi ). 5)
Apoc. 13:5 - Deţine puterea supremă timp
de 42 de luni profetice, sau 1260 de zile,
adică 1260 de ani literali. 6) Apoc. 13:18 -
Fiara asemănătoare cu un leopard din Apoc. 13 se
identifică cu misteriosul număr 666
Apoc. 13:11 Cea de-a doua fiară se ridică rapid, dintr-o zonă nepopulată -
din pământ
Apoc. 13:11 Cea de-a doua fiară are două coarne dar nu are
nici o cunună împărătească. Ea
este o formă de guvernământ
democratică ( republicană )
Apoc. 13:11 Fiara din Apoc. 13:11 este o fiară tânără - sau o
putere tânără, plină de libertate şi de
inocenţă - o nouă naţiune. ( vezi Dan.
7:17,23 - o fiară reprezintă o naţiune )
în această profeţie, o nouă naţiune se ridică în anul,
sau în jurul anului 1798, într-o zonă
nepopulată, fără autoritate regală, guvernată
de popor.Ea are aceeaşi calitate a asemănării
cu un miel pe care o are Isus, acordând
poporului său libertatea de alegere.Singura
naţiune care s-a ridicat în perioada amintită şi care se
potriveşte în totul caracteristicilor date de profeţie este
Statele Unite ale Americii.
Apoc. 13:11,12 Caracteristicile fiarei care semăna cu un miel se
transformă rapid în caracteristici de balaur. Libertatea
religioasă este urmată de oprimare religioasă.
Apoc. 13:12 Cea de-a doua fiară ( Statele Unite ) dă puterea
şi autoritatea ei primei fiare,
Papalitatea
Apoc. 13:12 Punctul de litigiu în conflictul final este închinarea ( vezi
şi Apoc. 14:6,7,12 ). Sabatul este semnul veşnic al lui
Dumnezeu pentru adevărata închinare ( Apoc. 4:11;
Exod 20:8-11; Ezech. 20:12 ).
Apoc. 13:13,14 în timpul crizei internaţionale, Satana va folosi
semne mari şi minuni pentru a
conduce la o unire a bisericii cu statul, unire
care se va opune violent poporului lui
Dumnezeu şi va încerca să-l oprime ( Apoc. 10:13; Apoc.
19:21 )
Apoc. 12:17 Poporul credincios al lui Dumnezeu nu va ceda la
presiunile ce se vor face asupra lui pentru a-l
determina să calce Legea lui Dumnezeu
SECŢIUNEA II : CREŞTINISM PRACTIC
Răspunsuri care vin în întâmpinarea nevoilor noastre

Descoperind adevărul
_____________________________________________________________________

1.Abordaţi Biblia fără prejudecăţi, cu mintea deschisă ( Mat.11:25 )


2.Aveţi credinţa că Dumnezeu vă va descoperi adevărul pe măsură ce
veţi cerceta Cuvântul Său cu toată inima ( Ioan 8:32; Ier. 29:13 )
3.Rugaţi-vă mereu pentru călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu ne
promite că Duhul Sfânt ne va conduce în tot adevărul ( Ioan 16:13 )
4.Incercaţi să citiţi cât mai multe pasaje biblice cu putinţă pe o temă
anume. Nu construiţi o doctrină biblică pe baza unui singur text ( Isa. 28:9,10; 1 Cor.
1:13 )
5.Acceptaţi Biblia ca pe Cuvântul lui Dumnezeu care vă descoperă
adevărul ( 2 Pet. 1:21; Ioan 17:17 ).
6.Fiţi dispuşi să vă schimbaţi vechiul mod de gândire. Nu veţi cunoaşte
niciodată adevărul dacă nu sunteţi dispuşi să trăiţi adevărul ( Ioan 7:17 )
7.Fiţi dispuşi să vă supuneţi propriile idei adevărului lui Dumnezeu
( Prov. 14:12; Ioan 17:17 )
8.Nu ascultaţi vocea niciunui sfătuitor care încearcă să vă abată de la a
face ceea ce învaţă Biblia ( Prov. 19:27 ).
9.Adevărul ne apropie tot mai mult de Isus, Cel care este Calea,
Adevărul şi Viaţa. Căutaţi-L pe Isus în fiecare subiect pe care Il studiaţi.
întrebaţi-vă: " Cum mă poate conduce acest subiect tot mai aproape de Isus
? " ( Ioan 14:6 )

Principii cu privire la rugăciune: Cum să primim răspunsuri în mod


real
_____________________________________________________________________

1.Domnul nostru iubitor ne invită să-l căutăm ( Luca 11:13; Mat. 7:11;
Ps. 65:2; Marcu 11:23,24 ).
2.Asigură-te că viaţa ta este supusă voinţei Sale. Fii dispus să renunţi
la tot ceea ce nu este în armonie cu voinţa Sa ( 1 Ioan 5:14,15; Mat. 26:39 ).
3.Adu înaintea Lui tot ceea ce te tulbură sau te îngrijorează în vreun fel
( 1 Pet. 5:7; Ps. 55:22 ).
4.Uniţi în toate rugăciunile voastre lauda, recunoştinţa şi mulţumirea
( Fil. 1:4; Col. 3:15-17; 1Tes. 5:18 ).
5.Scopul rugăciunii este acela de a ne conduce la unitate spirituală cu
Dumnezeu şi la cea mai adâncă părtăşie cu El ( Apoc. 3:20; Ef. 3:16-19 ).
6.Dumnezeu ne invită să găsim un loc liniştit pentru rugăciune şi să-L
căutăm în fiecare zi cu toată inima ( Marcu 1.35; Ier. 29:13 ).
7.Invăţaţi să vă rugaţi cu voce tare acolo unde vă poate auzi numai
Dumnezeu ( Mat. 26:39; Luca 11:1 ).
8.Notaţi-vă răspunsurile lui Dumnezeu şi reamintiţi-vă mereu
binecuvântările Sale (Deut. 8:2; 1 Cron. 16:12 ).

Cum pot deveni creştin ?


_____________________________________________________________________
1.Recunoaşte că Dumnezeu te iubeşte cu o dragoste imensă şi doreşte
să te mântuiască (2Pet. 3:9; 1 Tim. 2:3-5 ).
2.Recunoaşte că eşti un păcătos şi că fără Isus Hristos eşti pierdut ( Ier.
17:9; Rom. 3:23; 6:23 )
3.Acceptă că mântuirea este un dar oferit gratuit de Isus. Nu este ceva
ce poate fi "câştigat" prin fapte bune ( Ef.2:8; Rom.3:24-27 )
4.Pocăieşte-te de orice păcat cunoscut, mărturisindu-l lui Isus (Fapte
3:19; 1 Ioan 1:9 )
5.Crede că Dumnezeu te-a iertat de dragul lui Hristos. Atunci când Iţi
predai viaţa lui Isus, eşti iertat şi acceptat. Darul vieţii veşnice este al tău
prin credinţă (Ef.1:4-7; 1 Ioan 5:11-13 )
6.Deoarece acum eşti copil al lui Hristos, proprietatea Sa preţioasă El va
începe să lucreze în viaţa ta schimbări miraculoase prin Duhul Său cel Sfânt
( Ioan 1:12; 2 Cor. 5:17 )
7.Mântuitorul nostru iubitor a făgăduit să ne călăuzească pe drumul
către cer. Poate că vei mai cădea, dar adu-ţi aminte că El este acolo să te
ridice şi să te ajute să porneşti din nou pe calea către cer.

Călăuzire în luarea deciziilor


_____________________________________________________________________
1.Dumnezeu făgăduieşte să ne dea înţelepciune atunci când Ii cerem ( Iacov
1:5 )
2.Cercetează-ţi inima cu privire la orice păcat ascuns sau cunoscut
care L-ar putea împiedica pe Dumnezeu să-ţi răspundă la rugăciune
( Ps.66:18 )
3.Analizează-ţi motivele pentru a descoperi dacă ceea ce doreşti este
pentru slava lui Dumnezeu ( Iacov 4:3 )
4.Crede că Dumnezeu nu doar doreşte să te călăuzească ci că El chiar
te va călăuzi ( Ps. 32:8; Is.58:11 )
5.Caută să descoperi dacă în decizia pe care urmează să o iei sunt
implicate principii biblice. Biblia este o bogată sursă de îndrumare.
Dumnezeu ne îndrumă adesea prin cuvîntul Său ( Ps 119: 10,11, 105,133 )
6.Caută sfat la consilierii creştini, evlavioşi, care cred în Cuvântul lui
Dumnezeu ( Prov. 11:14; 15:22 )
7.Fii atent la circumstanţele providenţiale care Iţi arată pe ce cale
trebui să o iei. Aceste "providenţe" sunt asemenea indicatoarelor rutiere
care ne ajută în luarea deciziilor. Ele nu înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu,
judecata sănătoasă sau bunul simţ.. Ele doar ne ajută în procesul de luare a
deciziilor ( Prov.23:26; Ecl.8:5; Rom. 8:28 )
8.După ce te-ai rugat stăruitor pentru o decizie, după ce ai consultat
Cuvântul lui Dumnezeu şi ai meditat cu grijă la ceea ce spune el, după ce ai
căutat sfatul unui consilier şi ai privit cu atenţie "indicatoarele"
providenţiale, atunci vei lua cea mai înţeleaptă hotărâre cu putinţă, având
încredere că Dumnezeu însuşi te conduce ( Ps.90:12 )

Cum să-ţi măreşti credinţa


_____________________________________________________________________

Credinţa este încredere în Dumnezeu, bizuire pe El ca pe un prieten


binecunoscut. Ea se manifestă printr-o relaţie apropiată cu El, relaţie în care ştiu
că El îmi poartă de grijă şi-mi doreşte numai binele. Cu cât Il cunosc mai bine, cu
atât mă voi încrede mai mult în El.
1. Credinţa este esenţa ( temelia ) experienţei noastre religioase
( Evr.11:1 ).
2. Isus ne invită să intrăm într-o relaţie de încredere cu iubitorul nostru Tată
ceresc ( Marcu 11:22-24 ).
3. Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu ( Evr. 11:6 ).
4. Dumnezeu a dat fiecărui creştin o măsură de credinţă ( Rom.12:3 ).
5. Chiar şi o credinţă mică ne pune în legătură cu minunata putere a lui
Dum,nezeu.
6. Citind exemplele de credinţă din Biblie, propria noastră credinţă creşte
( Rom.10:17 )
7. Pentru ca citirea Bibliei să ne fie de folos, noi trebuie ca, prin credinţă, să
aplicăm învăţătura ei la propria noastră viaţă. Pune-te pe tine în fiecare dintre
povestirile biblice. Crede că, pe măsură ce citeşti cuvântul Lui, Dumnezeu va
realiza schimbări minunate în viaţa ta. Credinţa creşte în măsure în care o
practicăm ( Evr.4:2 ).
8. Credinţa ta va creşte prin studierea Cuvântului Său ( 2 Petru 1:3.4 ).
9. Apropiindu-ne de Isus, noi primim din credinţa Lui ( Evr. 10:22 ).
10. A trăi prin credinţă înseamnă a avea o relaţie zilnică şi constantă cu Isus,
bazată pe încrederea în El ( Rom.10:17 )
11. Privind la Isus şi încrezându-ne în El, noi primim din credinţa Lui şi,
astfel, credinţa noastră creşte ( Evr. 12:1.2 ).
12. Credinţa nu înseamnă să crezi că Dumnezeu va face tot ceea ce doreşti
tu ci să cauţi să faci tu ceea ce doreşte Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus în
Ghetsemani ( Mat. 26:39 ).
13. Noi putem avea deplină încredere că atunci când căutăm să cunoaştem
voia lui prin credinţă, El ne-o va descoperi ( 1 Ioan 5:14 ).

Viaţa creştinului este o viaţă de permanentă credinţă sau încredere într-un


Dumnezeu plin de iubire, care ştie ce este cel mai bine pentru copiii Săi şi care
are întotdeauna în vedere binele lor veşnic.

Cum să tratăm mânia, amărăciunea sau resentimentul


_____________________________________________________________________

1. Admite faptul că eşti mânios. Fii cinstit cu Dumnezeu. Nu încerca să


ascunzi de El adevăratele tale simţăminte ( Evr.4:13; Ef.4:26 ).
2. Descoperă motivul pentru care eşti mânios. Dumnezeu l-a întrebat pe
Cain "pentru ce te-ai mâniat ( Gen.4:6 ).
3. Nu te lăsa condus de emoţii ( Prov. 16:32; Ecl. 7:9; Prov. 14:29 ).
4. Predă-i lui Dumnezeu mânia ta. Nu uita că nişte cuvinte spuse cu mânie
nu fac decât să aţâţe mânia celorlalţi ( Prov. 15:1; Ps. 37: 7.8 )
5. Iartă-i pe toţi cei ce ţi-au greşit. Deoarece Dumnezeu te iartă de tot ce I-ai
greşit, cere-I să-ţi dea puterea de a ierta şi tu ceea ce ţi-au greşit alţii ţie ( Ef.
4:32; Luca 11:4; Col.3:13 ).
6. Iartă-te pe tine însuţi pentru că ai fost mânios ( 1 Ioan 1:9 )
7. Tratează mânia imediat ce apare. Nu o lăsa să se acumuleze. Dacă
trebuie să ceri iertare cuiva, fă-o ( Ef. 4:26 ) !

Făcând faţă ispitelor


_____________________________________________________________________

1. Satana se află la originea tuturor ispitelor ( Iacov 1:12-15; Ioan 8:44 ).


2. Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fii ispitit mai mult decât poţi răbda
cu ajutorul Său ( 1 Cor. 10:13 ).
3. Isus a fost confruntat cu fiecare dintre ispitele cu care ne-am putea
confrunta noi astăzi, dar într-un grad mult mai mare, şi a fost biruitor ( Evr.
4:15,16 )
4. Prin puterea lui Isus, victoria asupra ispitei ne aparţine ( 1 Ioan 5:4; Rom.
8:5-15; 1 Cor. 1:27-30 ).
5. Ca să menţinem biruinţa asupra ispitei este nevoie să evităm acele locuri,
plăceri, obiceiuri sau lucruri care reprezintă o sursă de ispitire ( Iacov 4:7,8; Fil.
4:7,8 )

Cum să-i ajutăm pe cei care au o imagine proastă despre ei înşişi


_____________________________________________________________________

1. Ai fost adus la existenţă de un Creator plin de iubire. Atunci când Ii predai


Lui viaţa ta, eşti adoptat în familia Sa ( Ef. 3:10,19; Ioan 1:12 )
2. Eşti o persoană unică, nu mai este nimeni ca tine în întreg Universul. Eşti
o fiinţă specială, deosebită, în ochii lui Dumnezeu. ( Isa. 43:1,4,7,21; 13:12; Ex.
33:12 )
3. Isus Şi-a dat viaţa pentru tine. El nu Ţi-ar fi dat viaţa pentru un " nimeni ".
Tu ai o valoare imensă în ochii Lui ( Gal. 2:20 )
4. Defectele tale fizice, lipsurile şi imperfecţiunile tale nu-L pot împiedica să
te iubească. Toate lucrurile vor lucra în cele din urmă spre binele tău ( Rom.
8:28,31-37 )
5. Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta ( Ps. 37:23; Ier. 1:5 )
6. Dacă Iţi aşezi viaţa în mâinile Sale, El te va ajuta să-ţi dai seama de
adevăratul tău potenţial ( Prov. 3:5,6; Ps. 1:1-3 )

Infruntând frica
_____________________________________________________________________

1. Siguri în dragostea Sa, noi suntem eliberaţi de frică ( 1 Ioan 4:18,19; Ps.
56:3; Prov. 3:23-26).
2. Cel care inspiră frica este Satana, iar Cel care ne eliberează de ea este
Dumnezeu ( 2 Tim. 1:7; Ps. 27:1 ).
3. Când arunci povara fricii tale asupra Domnului Isus, El te va sprijini şi Iţi
va da odihnă ( Ps. 55:22, Mat. 11:26-28 ).
4. Prezenţa Sa alungă frica ( Isa. 41:10; Ps. 61:2 ).
5. Dacă te încrezi în Dumnezeu nu trebuie să te mai temi de ceea ce poate
să-ţi facă un om sau de ceea ce poate spune el despre tine ( Ps. 56:11 ).
6. Deoarece El conduce toate circumstanţele care te pot afecta, tu trebuie
să le înfrunţi având încredere în El ( Ps. 46:1,2; 91:1-5 ).

Infruntând singurătatea
_____________________________________________________________________

1. Dumnezeu I S-a descoperit lui Iacov când era singur, asigurându-l de purtarea Sa de grijă
( Gen. 28:15 ).
2. Atunci când Ilie era descurajat, el s-a ascuns în întunericul unei peşteri.
Acolo, Dumnezeu I-a vorbit, încurajându-l în întristarea şi deznădejdea lui ( 1 împ.
19:9,11-15).
3. Dumnezeu a făgăduit că nu-Şi va părăsi niciodată copiii ( Evr. 13:5 ).
4. Deoarece Isus a fost dispreţuit şi părăsit de oameni, lăsat să moară pe
cruce, El Iţi înţelege pe deplin singurătatea ( Isa. 53:3,4; 63:3,9 ).
5. Atunci când vii la Isus, El Iţi umple inima cu slava Propriei Sale Prezenţe.
El te adoptă ca fiu sau fiică a Sa ( 2 Cor. 6:16-18 ).
6. Când este lăsată singură orin divorţ sau rămâne văduvă prin moartea
soţului, o femeie creştină are asigurarea că Dumnezeu însuşi va împlini nevoile
inimii ei ( Isa. 54:4-8 )
7. Ca să poţi ieşi din propria singurătate, este esenţial să-ţi investeşti viaţa
în a-i face fericişi pe ceilalţi. Ca să ai prieteni, trebuie să devii prieten cu cineva
( Prov. 11:25; 18:24 )

Biruind deprimarea
_____________________________________________________________________

Deprimarea afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, mii de
oameni. Unele depresii sunt atât de severe încât, pentru a le birui, este nevoie de
asistenţă medicală şi psihologică, precum şi de putere spirituală. Principiile
biblice descrise mai jos vă vor învăţa să-i ajutaţi pe cei care sunt deprimaţi.
Definiţia depresiei: Depresia este un simţământ de mâhnire şi deznădejde în
care prezentul nu oferă nici o bucurie, problemele par copleşitoare, iar viitorul nu
oferă nici o speranţă.
Nu eşti singur în simţămintele tale. Marii bărbaţi ai credinţei, " giganţii "
Bibliei, au căzut în descurajare.

1. Să privim, de exemplu, la descurajarea lui David ( Ps. 6: 6,7; 40:12; 88 ).


în momentele sale de descurajare, David a descoperiturmătoarele principii de
biruire a deprimării:
a. Dumnezeu nu ne părăseşte în descurajarea noastră ( Ps. 16:8; 139: 7-17
).
b. încrederea şi / sau credinţa ne face să ne bucurăm chiar şi în
momentele dificile ( Ps. 5:11; 28:7,8 ).
c. Dumnezeu foloseşte necazurile şi încercările pentru a ne aduce mai
aproape de El. în orice încercare prin care trecem, noi
simţim îndemnul de a ne ruga (Ps. 119:67,71; 62:8 ).
d. în momentele de criză, de încercare, Dumnezeu preia complet controlul
vieţii mele ( Ps. 118:6,8,14,17 ).
2. Lauda şi mulţumirea în descurajare reprezintă cheia eliberării de
deznădejde ( Ps. 118:1; 113:3; 71:1-3,8,24; 59:16 ).
3. Dumnezeu doreşte ca, în momantele de descurajare să ne întoarcem spre
El. El se bucură să ne răspundă la rugăciuni ( Ps. 61:2; Ps. 60:4; 56:3,8,11 ).
4. Păcatul nemărturisit aduce cu sine simţământul de vinovăţie care poate
conduce la depresie. Dacă te simţi vinovat datorită unui păcat anume, urmează
sfatul biblic ( Ps. 38:17,18 " mărturiseşte-ţi vina înaintea lui Dumnezeu "; 1 Ioan
1:9 " mărturiseşte-ţi păcatul " ).
5. Roagă-te rugăciunea din Psalmul 51 şi crede că Dumnezeu te iartă. Dacă
ai un simţământ de vinovăţie, umple-ţi mintea cu gândul că " Dumnezeu mă
iartă, mă acceptă şi mă primeşte ca pe copil al Său " ( 1 Tim. 2:3-6; 1 Pet. 3:9;
Ecl. 1:3-7 ).
6. Descurajarea poate apare uneori din motive fizice. După răsunătoarea sa
victorie asupra preoţilor lui Baal, pe muntele Carmel, Ilie a devenit atât de
descurajat încât a dorit să moară. ( Aminteşte-ţi că acesta este omul pe care
Dumnezeu l-a luat la cer fără să-l lase să vadă moartea! ) Obosit, flămând,
complet epuizat de tensiunea unei zile stresante, sub ameninţările Izabelei, Ilie se
lasă înfrânt de gânduri sumbre şi deprimante. Citeşte 1 Regi 19:1-4. Răspunsul
lui Dumnezeu la deprimarea lui Ilie a constat într-un somn bun, o mâncare caldă
şi cuvinte de încurajare. ( vezi 1 Regi 19:5-13 )
7. Aflat în închisoare la Roma, Pavel a descoperit următoarele principii ca
antidot al descurajării:
a. Conştienţa suveranităţii lui Dumnezeu ( Fil. 1:12 ).
b. Dorinţa de a-L proslăvi pe Hristos în toate lucrurile ( Fil. 1:20 ).
c. Rugăciune şi recunoştinţă în încercare ( Fil.4:6 ).
d. Bucurie în încercare ( Fil. 4:4 ).
e. Convingerea că Dumnezeu era mai mare decât încercările lui şi Ii putea
împlini toate nevoile ( Fil. 4:13.19 ).

Vindecând rănile din copilărie


_____________________________________________________________________

Mulţi oameni au încă, un simţământ de amărăciune împotriva acelora care


le-au greşit în copilărie. Următorul studiu biblic Ii va ajuta pe cai prinşi în cursa
amărăciunii şi resentimentelor să permită Duhului Sfânt să le vindece rănile
copilăriei.
1. Biblia ne sfătuieşte să lepădăm ceea ce este copilăresc, sau rănile din
copilărie (1 Cor. 13:11 ).
2. Pavel ne sfătuieşte să uităm lucrurile din trecut ( Fil. 3:13 ).
3. Noi putem iuta trecutul numai dacă suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu
ceilalţi ( Ef. 4:25 ).
4. Dumnezeu ne cunoaşte de dinainte de a fi fost născuţi. El are un plan
pentru vieţile noastre ( Ier. 1:5 ).
5. Deoarece Dumnezeu este suveran iar noi suntem lucrarea mâinilor Lui,
nimeni nu poate împiedica planul pe care El Il are pentru vieţile noastre( Ef.
2:10 ).
6. El are un plan cu privire la tot ce ni se întâmplă şi El va face orice lucru frumos
la vremea lui ( Ecl. 3:1,11 ).
7. El vindecă inima zdrobită, dându-ne o cunună împărătească în loc de
cenuşa din vieţile noastre ( Isa. 61:1-3 ).
8. Noi Ii putem ierta cu adevărat pe ceilalţi pentru felul în care s-au purtat
cu noi, pentru că şi Hristos ne-a iertat pe noi pentru felul în care ne-am purtat cu
El (Ef. 4:32 ).
9. Iertându-i pe cei care ne-au greşit, îndepărtăm focarul de amărăciune. Noi
Ii putem ierta pe cei care ne-au rănit, în acelaşi fel în care Isus i-a iertat pe cei
care L-au răstignit ( Col. 3:13 ).

Spiritul de răzbunare este auto-distructiv. Atunci când biruim răul cu bine,


noi înşine suntem vindecaţi ( Rom. 12:19-21 ).
Poate că alţii se gândesc să ne facă rău, dar Dumnezeu transformă răul în
bine ( Gen. 50:20 ).

Şapte paşi în a-i ajuta pe oameni să abandoneze fumatul


_____________________________________________________________________

1. Recunoaşte că fumatul este un păcat împotriva corpului tău şi împotriva


Dumnezeului tău.
" Vă îndemn dar, fraţilor, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie lui
Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească " ( Rom. 12:1
).
" Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru. Voi nu sunteţi ai voştri. Aţi
fost cumpăraţi cu un preţ " ( 1 Cor. 6:19,20 ).
2. Recunoaşte-ţi slăbiciunea şi neputinţa de a renunţa singur la fumat.
Asemenea femeii care avea " o scurgere de sânge " , poate că şi tu ai căutat
mulţi ani ajutor şi nu ai găsit. Sau, poate că asemenea ologului de la scăldătoarea
Betesda, bolnav de 38 de ani, ai încercat cu disperare să abandonezi fumatul.
( vezi Ioan 5:5-8 ). Admite că eşti slab. Recunoaşte că nu poţi birui de unul singur.
" Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic " ( Ioan 15:5 ).
3. Acceptă prin credinţă că, deşi tu eşti slab, El este puternic. Cu toate că tu
nu poţo, El este atotputernic. Atunci când alegem să ne predăm voinţa noastră
slabă şi şovăitoare voinţei Sale atotputernice, toată puterea Universului este la
dispoziţia noastră ( Fil. 4:13; 1 Ioan 5:14,15 ).
4. Predă-te pe tine şi toate ţigările tale lui Dumnezeu ( Iosua 24:15; 2 Cor.
6:2 ).
5. Crede că biruinţa este a ta acum şi mulţumeşte-I chiar acum lui
Dumnezeu pentru că ţi-a dat biruinţă asupra fumatului ( 1 Cor. 15:57; Mat. 7:7; 1
Ioan 5:4 ).
Este posibil să ai o poftă nesăţioasă de a fuma, o dependenţă de tutun, ca
urmare a efectului fiziologic al nicotinei depozitate în sistemul celular. Dar nu
trebuie să mai fumezi.Fumatul este o alegere. Există o deosebire între poftă şi
biruinţă. Biruinţa este a ta prin credinţa în Isus.
6. Distruge toate rezervele de tutun pe care le ai. Aruncă-le ! Nu lăsa nimic în
jurul tău. Supune-te lui Dumnezeu şi împotriveşte-te diavolului ( Iacov 4:7,8 )
7. Crede că biruinţa este acum a ta. Pentru a menţine biruinţa mulţumeşte-I
lui Dumnezeu pentru ea ! Adu-I laudă pentru că eşti eliberat şi urmează
îndrumările enumerate mai jos pentru a putea elimina toată nicotina din corpul
tău.
* Atunci când simţi pofta de a fuma, trage adânc aer în piept, de mai multe
ori, până când pofta dispare.
*Bea 10-12 pahare de apă pe zi, timp de cinci zile.
*înainte de a merge la culcare, fă o baie caldă ( nu fierbinte ), relaxantă.
*Programează-ţi să dormi cel puţin opt ore pe noapte.
*Evită total cafeaua şi alcoolul.
*Fă în fiecare zi două plimbări pe jos, fiecare de câte 30 de minute.
Laudă mereu pe Dumnezeu pentru că puterea Sa este mai mare decât cea
a tutunului ( 1 Ioan 4:4 ).

Cum să tratăm problemele legate de munca în Sabat


_____________________________________________________________________
1. Reia versetele biblice care fac referire la Sabat ( Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11;
Ezech. 20:12; Luca 4:16; Fapte 13:42-44; Isa. 66:22,23 ). Poate că nu este nevoie
să citeşti toate aceste texte. Este esenţial ca cel cu care discuţi să fie convins de
sfinţenia Sabatului.
2. Explică-i că Dumnezeu este interesat de nevoile noastre fizice şi că
făgăduieşte să ni le împlinească ( Mat. 6:33; Fil. 4:19; Ps. 37:23-27 )
3. Există două principii importante implicate în această hotărâre:
a. Cine este adevăratul meu stăpân ? De a cui voce ascult eu ? ( Rom. 6:16; Fapte
5:29 ).
b. Am suficientă încredere în Dumnezeu încât să cred Cuvântul Său şi să
fac ce spune El ? ( Marcu 11:23,24 ).
4.Incurajaţi-i pe oameni ca atunci când vorbesc cu şefii lor să le explice că
doresc Sabatul liber din motive religioase. Că au acceptat de curând Sabatul Zilei
a Şaptea şi că doresc să se închine lui Dumnezeu în această zi. Să le spună că, pe
baza Cuvântului lui Dumnezeu, ei sunt convinşi că Sâmbăta este Sabatul celor 10
Porunci şi că nu-şi pot viola conştiinţa. Ei nu vor să-şi piardă slujba. Işi apreciază
patronul dar doresc să fie liberi de Vinerea, de la apusul soarelui, până Sâmbăta,
la apusul soarelui. Să le explice că doresc să lucreze în oricare altă zi a
săptămânii, inclusiv duminica, sau în orele de după program.
5. Să se prezinte la patronul lor cu o cerere scrisă din partea pastorului
Bisericii Adventiste, în care acesta să explice poziţia Bibliei. Aceasta Il va face pe
patron să-şi dea seama că angajatul lui face parte dintr-o biserică mondială, cu
milioane de membri care păzesc Sabatul dar care sunt, în acelaşi timp, nişte
angajaţi conştiincioşi şi harnici.
6. Insoţeşte toate aceste lucruri cu rugăciune. Află momentul când prietenul
tău merge la şeful său şi roagă-te fierbinte ca Dumnezeu să intervină.
7. Dă-i prietenului tău asigurarea că, în cazul în care Işi va pierde slujba,
Dumnezeu Il va aprecia pentru decizia luată şi se va îngriji de nevoile lui ( Isa.
56:2; 58:13,14 )
Declaraţii istorice cu privire la schimbarea Sabatului
_____________________________________________________________________
1. Ca răspuns la întrebarea " Puteţi dovedi că biserica are puterea de a
institui sărbători legiferate ? ", Stephen Keenan a scris : " Dacă nu ar fi avut o
astfel de putere, nu ar fi putut face schimbarea cu care toate religiile moderne
sunt de acord, şi anume - nu ar fi putut înlocui sărbătorirea Sabatului Zilei a
Şaptea cu sărbătoarea Duminicii, prima zi a săptămânii - o schimbare pentru care
nu există nici o autorizare scripturistică " - Stephen Keenan, A doctinal Catechism, p. 174
2. " Puteţi citi Biblia de la Genesa la Apocalipsa şi nu veţi găsi nici măcar un
singur rând care să autorizeze sfinţirea Duminicii. Sfânta Scriptură porunceşte ca
o obligaţie religioasă păzirea zilei de Sâmbătă, o zi pe care noi niciodată nu o
sfinţim " - Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers, p. 111,112.
3. Monseniorul Segur a scris: " Biserica Catolică a fost aceea care, prin
autoritatea lui Isus Hristos, a transferat această odihnă asupra zilei de Duminică,
în amintirea învierii Domnului nostru. Astfel, sărbătorirea Duminicii de către
protestanţi reprezintă un omagiu pe care Il aduc - în ciuda propriilor convigeri -
autorităţii Bisericii Catolice " - Monsenior Segur, Plain Talk About Protestantism of
Today, p. 225.
4. " Ei ( papii ) pretind schimbarea Sabatului în Ziua Domnului, ceea ce este
contrar Decalogului; şi nu au alt exemplu pe buzele lor decât schimbarea
Sabatului. Ei pretind că puterea Bisericii este foarte mare, deoarece schimbarea
aceasta este contrară unuia dintre preceptele Decalogului. " Philip Schaff, The
Creeds of Christendom, vol. 3, p. 64.
5. Biserica Romano Catolică menţionează Conciliul de la Laodicea ca fiind
vocea oficială care a transferat " solemnitatea de la Sâmbătă la Duminică ".
Observaţi limbajul folosit de unul dintre catechisme :
" întrebare - Care zi este Ziua de Sabat ?
" Răspuns - Sâmbăta este Ziua de Sabat.
" întrebare - De ce sărbătorim noi Duminica în locul Sâmbetei ?
" Răspuns - Noi sărbătorim Duminica în locul Sâmbetei deoarece Biserica
Catolică, în Conciliul de la Laodicea ( A.D. 336 ) a transferat solemnitatea de la
Sâmbătă la Duminică. "- Rev. Peter Geiermann, C.SS.R., The Convert 's
Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, 2nd edition, 1910.

SECŢIUNEA III : INŢELEGÂND BISERICI, DENOMINAŢIUNI


ŞI ALTE GRUPĂRI RELIGIOASE
________________________________________________________________
_
Originea lor, câteva concepte doctrinale majore, puncte de doctrină comune
cu Adventiştii de Ziua a Şaptea, înţelegeri doctrinale greşite şi câteva sugestii de
abordare

Baptiştii
_____________________________________________________________________

Biserica Baptistă este împărţită în aproximativ 25 de fracţiuni Baptiste


diferite, care au aproape 30 de milioane de membri în Statele Unite. Baptiştii Işi
trag rădăcinile din Reformaţiune, când unii cercetători ai Bibliei au descoperit
adevărul biblic al botezului prin scufundare. Respingând botezul prin stropire ca
fiind nebiblic şi acceptând interpretarea literală a Bibliei şi mântuirea numai prin
harul lui Isus, baptiştii au apărut ca biserică încă din perioada Reformaţiunii.
Având Cuvântul, drept călăuză, crucea, drept centru al credinţei, şi botezul prin
scufundare în apă ca expresie exterioară a credinţei lăuntrice, baptiştii au dus
torţa adevărului încă un pas mai departe decât Luther.
John Smyth a fondat prima biserică baptistă în British Isles, în 1611. în
Anglia şi, mai târziu, în America, primii baptişti au crezut că mântuirea este
posibilă pentru toţi. Ei au respins concepţia lui Calvin potrivit căreia mântuirea
era posibilă doar pentru un număr limitat şi predestinat de oameni. în jurul anului
1644 existau aproape 50 de biserici baptiste în Anglia.
Baptiştii din America Işi au începuturile de la Roger Williams, care a părăsit
Colonia Massachusetts Bay pentru a se stabili în statul Rhode Island. Convingerea
puternică cu privire la faptul că biserica trebuie separată de stat l-a condus pe
Williams să întemeieze o colonie în care fiecare om să-şi poată practica religia în
armonie cu vocea propriei conştiinţe. De-a lungul secolelor, baptiştii au fost
promotori energici ai libertăţii religioase. Primele biserici baptiste de pe pământul
Americii, fondate de Williams ân Providence, Rhode Island, în 1639, şi de John
Clarke ân Newport, Rhode Island, în 1648, au fost adevărate fortăreţe ale
libertăţii religioase. De-a lungul secolelor, baptiştii au apărat două adevăruri
distincte: (1) Botezul prin scufundare şi (2) Libertatea religioasă. Un mic grup de
baptişti au păstrat credincioşie faţă de Sabatul Zilei a Şaptea. Adventiştii de Ziua
a Şaptea au multe în comun cu fraţii şi surorile lor din Biserica Baptistă.

Unele puncte de doctrină comune cu baptiştii


1. Biblia reprezintă singura regulă de credinţă şi de practică religioasă ( cu
toate că unii baptişti susţin inspiraţia verbală a fiecărui cuvânt al Bibliei ).
2. Mântuirea numai prin har.
3. Dumnezeirea.
4. Cea de-a doua venire a lui Isus.
5. Botezul prin scufundar.
6. Separarea bisericii de stat.

Unele puncte principale de doctrină înţelese greşit de baptişti şi textele biblice


cu care le putem veni în întâmpinare
1. Răpirea secretă: Credinţa că Hristos se va întoarce în mod secret, înainte
de căderea plăgilor, Pentru a-Şi răpi ( lua la cer ) Biserica, în timp ce cei
nemântuiţi vor fi lăsaţi pe pământ pentru a suferi din cauza plăgilor ( Vezi 1Tes.
4:16-17; 2Tes. 1:7-9; Mat. 13:30; Luca 17:26-37; Mat. 24:27; Ps. 50:3; Apoc. 1:7 )

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat
pentru rai sau în iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15.16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi-vă că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori
dar nu spune nici măcar o dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

3. Chinul veşnic: Credinţa că cei pierduţi vor fi pedepsiţi de Dumnezeu să


ardă în flăcările iadului pentru veşnicie.
( Vezi Mal.4:1-3; Ps. 37:10-11.20.38; Iuda 7; 2 Pet. 2:6; Apoc. 20:9; Evr.12:29 )

4. Odată mântuit pentru totdeauna mântuit: Credinţa că odată ce un om vine


la Hristos, el nu-şi mai poate pierde mântuirea niciodată.
( Vezi 1 Cor. 15:1.2; 2 Pet. 2:20-22; 1 Cor. 9:27 - aici, cuvântul "lepădat"
este acelaşi cu cel folosit în Ieremia 6:30 :respins, aruncat - Evr.4:4-7; Apoc. 3:5;
vezi şi Fil.4:3 - Atunci când Il primim pe Hristos, numele noastre sunt scrise în
Cartea Vieţii. Deoarece ele pot fi şterse de acolo, este posibil ca cei ce-au
acceptat odată adevărul, să-l respingă după un timp ).

5. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezch. 20:12-20; Luca 4:16; Mat. 24: 20; Fapte 13:42-44;
Apoc.1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:23 )

6. Legea a fost înlăturată de Hristos:


( Vezi Mat. 5:17-18; Ioan 14:15; Rom.6:13.14; 3:28-31; Ps. 40:8; Evr. 8:10; 1 Ioan 2:3-6; Iacov
2:10-17 )

Abordarea baptiştilior
în abordarea prietenilor voştri baptişti, începeţi cu punctele comune. Nu
intraţi imediat în discuţii referitoare la Sabatul biblic. Vorbiţi despre Isus !
Accentuaţi mântuire prin har. Discutaţi importanţa înţelegerii bazei neprihănirii
ca fiind lucrarea de răscumpărare înfăptuită de Dumnezeu la cruce şi primită de
noi prin credinţă. Explicaţi că dragostea conduce întotdeauna la ascultare.
( Vezi Ef. 2:8-10; Iacov 1: 10-17; Rom. 3:15-31; 6:14-15; Ioan 14:15 ). Este
mai bine să evitaţi conflictul cu orice preţ. Puteţi câştiga o dispută dar pierdeţi un
prieten. Stabiliţi o relaţie. Dezvoltaţi prietenii bazate pe dragostea voastră
comună pentru Isus. Rugaţi-vă cu ţi pentru prietenul vostru baptist. Petreceţi
timp împărtăşindu-vă propria experienţă cu Isus. Lăudaţi pe Dumnezeu
împreună, pentru ceea ce face El în vieţile voastre. Odată stabilită această
relaţie, odată ce dragostea pentru Hristos ia loc în inimile voastre ale amândoura,
atunci când este momentul potrivit, sub călăuzirea Duhului Sfânt, explicaţile
adevărurile unice ale Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Urmaţi aceşti paşi:
1. împărtăşeşte-i mărturia ta personală referitoare la ce a făcut Isus
pentru tine.
2. Faceţi schimb de păreri cu privire la importanţa cunoaşterii lui
Isus într-o viaţă devoţională plină de satisfacţie.
3. Dăruieşte-i o casetă cu o predică potrivită, hristocentrică, sau o
carte precum "Hristos Lumina Lumii" sau "Calea către
Hristos" sau un articol din "Semnele timpului".
4. învită-ţi prietenul baptist să ia masa la tine acasă.
5. La momentul potrivit, atunci când prietenul tău pare deschis
pentru aceasta, dă-i studiile "Biblia spune".
Biserici Evanghelice Non - Denominaţionale
_____________________________________________________________________
Bisericile Evanghelice non-denominaţionale au luat naştere dintr-o mişcare
de întoarcere - la - Biblie a creştinilo fundamentalişti de la sfârşitul anilor `50 din
America. Observând apostazia din bisericile principale, ei au dorit sincer să se
întoarcă la esenţa creştinismului Nou Testamental. Aceste grupări sunt
caracterizate de pastori puternici, a căror predicare biblică şi călăuzire
harismatică au condus la formarea de biserici independente, cu autoritate locală.
Ele nu fac parte din nici o structură denominaţională centralizată. Doctrinele lor
sunt oarecum similare, dar diferă totuşi în câteva puncte minore. în general,
Bisericile Evanghelice non-denominaţionale se caracterizează prin:
1. O interpretare literală a Bibliei.
2. O credinţă puternică în mântuirea prin har.
3. O interpretare futuristă a profeţiilor, împreună cu credinţa în răpire.
4. Credinţa în nemurirea sufletului.
5. Acceptarea Duminicii ca Zi a Domnului, pe baza faptului că învierea lui
Hristos a avut loc în această zi.
6. Un serviciu de închinare necomplicat, avîndu-L în centru pe Hristos,
constând în cântări înflăcărate, predici biblice inspiratoare şi o părtăşie caldă şi
iubitoare.
7. Credinţa în " o dată mântuit, pentru totdeauna mântuit " .
8. Cei mai mulţi dintre ei cred că Legea a fost desfiinţată la cruce.

Câteva puncte de doctrină comune cu Bisericile Evanghelice Non-


Denominaţionale

1. O puternică accentuare a Bibliei.


2. Trinitatea / Dumnezeirea
3. Predicare centrată în jurul lui Isus.
4. Credinţa că mântuirea este doar prin har.
5. Credinţa în Cea de-a Doua Venire a lui Isus.
6. Conştienţa apostaziei generale a creştinismului, împreună cu o dorinţă
sinceră de întoarcere la credinţa credincioşilor din Noul Testament.
7. Dispoziţia de a părăsi Bisericile de linie principală.

Câteva diferenţe doctrinale majore faţă de Bisericile Evanghelice Non-


denominaţionale şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Răpirea secretă: Credinţa că Hristos va veni în secret, ănainte de timpul


de strâmtorare ( căderea plăgilor ) pentru a răpi Biserica Sa, lăsându-i pe cei
nemântuiţi pe pământ pentru a suferi în timpul plăgilor.
( Vezi 1 Tes. 4:16,17; 2 Tes. 1:7-9; Mat. 13:30; Luca 17:26-37; Mat. 24:27; Ps. 50:3;
Apoc. 1:7 ).

2. Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit: Credinţa că, o dată ce omul


vine la Hristos, el nu-şi mai poate pierde niciodată mântuirea.
( Vezi 1 Cor. 15:1,2; 2 Pet. 2:20-22; 1 Cor. 9:27 ( cuvântul " lepădat "
folosit aici este acelaşi cu cel din Ier. 6:30 ( aruncat, respins ); Evr. 4:4-7; Apoc.
3:5; vezi şi Fil. 4:3 - Atunci când Il primim pe Hristos, numele noastre sunt scrise
în Cartea Vieţii. Deoarece ele pot fi şterse, este posibil ca cei care au acceptat
odată adevărul, să-l respingă după un timp.

3. Nemurirea sufletului : Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte, fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan 11:11-14 ).
Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul " suflet " de 1600 de ori dar nu spune nici
măcar o dată " suflet nemuritor ". Biblia numeşte moartea " somn " de 53 de ori.

4. Sfinţenia Duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44:
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

5. Legea a fost desfiinţată de Hristos:


( Vezi Mat. 5:17,18; Ioan 13:14; Rom. 6:13,14; 3:28-31; Ps. 40:8; Evr. 8:10; 1 Ioan 2:3-6;
Iacov 2:10-17 ).

Sugestii de abordare a prietenilor dintr-o biserică Evanghelică non-


denominaţională

1. Stabiliţi o relaţie de dragoste şi părtăşie creştină bazată pe unitatea în


Hristos şi pe credinţa comună că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Petreceţi împreună un timp în care să-i împărtăşeşti mărturia ta personală
despre mântuirea doar prin Hristos.
3. Subliniază că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este singurul standard de
credinţă.
4. Discută modul în care va avea loc Cea de-a Doua Venire a lui Isus.
Prezintă-i un studiu care să arate că Răpirea nu este biblică. Aceasta va pregăti
calea pentru alte studii viitoare.
5. Prezintă-i studii din Daniel 2 şi Mat. 24, cu privire la faptul că Hristos va
reveni curând.
6. Un studiu pe tema " De ce atât de multe denominaţiuni ? " din Apoc.
14:6-12; Apoc. 17 şi 18 va fi deosebit de util în lucrarea cu asemenea grupări
religioase.

Budiştii
_____________________________________________________________________

Buda este numele care i-a fost dat unui tânăr bărbat pe nume Gautama,
care a fost fondatorul religiei Budiste. Buda înseamnă " Atotluminat ", " Pe deplin
luminat ". Buda a trăit în secolul al VI - lea I.Hr. adică cu aproximativ 2500 de ani
în urmă. La un moment dat în istorie, aproape o treime dintre locuitorii lumii erau
budişti. Budismul este religia principală în Sri Lanka, în Asia Centrală, de Est şi de
Sud-est. El învaţă că secretul vieţii este dragostea frăţească. Budismul învaţă că
egoismul este cauza nenorocirolor lumii şi că el poate fi biruit printr-un sistem
cunoscut sub numele de "Calea celor opt paşi ". Aceşti " opt paşi " sunt:

1. Credinţe ( concepţii ) corecte.


2. Eforturi corecte.
3. Gândire corectă.
4. Idealuri corecte.
5. Lucrări corecte.
6. Fapte corecte.
7. Un mod corect de a-ţi câştiga existenţa.
8. O meditaţie corectă.

Secretul vieţii este dragostea. Doar dragostea poate învinge ura. Iubire
vrăjmaşilor reprezinţă nestemata vieţii. Scopul final al vieţii este Nirvana, o stare
desăvârşită de dragoste şi pace. Una dintre lipsurile cele mai mari ale budismului
constă în înţelegerea greşită a sursei acestei dragoste, a naturii omului în starea
sa căzută şi a mântuirii, care este posibilă numai prin Isus Hristos. Budiştii Il
consideră pe Dumnezeu ca fiind impersonal, pe Isus ca un simplu Dumnezeu-om,
mântuirea ca pe o conştiinţă cosmică a păcii şi iubirii, fără nici o identitate
personală, iar neprihănirea - ca fiind obţinută prin fapte bune.

Sugestii de abordare a budiştilor

1. împărtăşeşte bucuria, pacea şi dragostea pe care le aduce Isus în viaţa


ta.
2. Pune întrebări de genul: " Care este sursa dragostei ? ", " De ce facem
răul atunci când dorim să facem binele ? ", " Oamenii buni mint ? " ( minciuna
este unul dintre cele mai mari păcate în budism ), " Ar fi minţit Isus, un om bun,
cu privire la identitatea Sa ca fiind Dumnezeu ? ", " De ce, cu toate că ştim ce
este bine, totuşi nu reuşim să facem binele ? ", " De ce adesea ne simţim vinovaţi
? ", " De ce se pare că ' acel ceva ' ne lipseşte adesea din viaţa noastră ? "
3. împărtăşeşte-i că desideratul de " a iubi " este unul lăudabil. Studiaţi
împreună originea răului, Planul de mântuire şi mântuirea numai prin Isus.
4. Dovedeşte credibilitatea Bibliei prin împărtăşirea profeţiilor Scripturii.
Profeţii precum Daniel 2, prezicerile Vechi- Testamentale cu privire la Hristos şi
Cea de-a Doua Venire sunt deosebit de fascinante pentru gândirea budistă.

Definiţii utile:
Karma - faptele bune sau rele, sau activitatea unui om
Nirvana - Atingerea stării finale în ciclul reâncarnârii nefiinţei, când se
presupune că individul ajunge a fi una cu universul, într-o stare de pace.
Reâncarnare - o succesiune de vieţi, morţi şi naşteri, determinată de faptele
cuiva, apreciate ascendent sau descendent, pe o scară către o pace finală
sau către chin şi mizerie.

Catolicii
_____________________________________________________________________

Biserica Romano-Catolică încearcă să-şi stabilească originea în timpurile


Noului Testament, crezând că Petru a fost primul Papă. înţelegând cuvintele
Domnului Isus " Tu eşti Petru, şi pe această piatră îmi voi zidi Biserica Mea " . . . "
Iţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor " . . . ( Mat. 16:18,19 ) ca însemnând că
autoritatea divină a fost dată Papei, Biserica Catolică pretinde că autoritatea
bisericii este superioară autorităţii Scripturii. Biblia, aşa cum este ea interpretată
de biserică şi înţeleasă de către preoţi, trebuie unită cu tradiţiile bisericeşti pentru
a ajunge la adevăr. învăţăturile conciliilor bisericeşti care s-au ţinut de-a lungul
veacurilor, enciclicele şi decretele papale asigură temelia adevărului.
în lume există aproximativ 926 milioane de catolici, 18,5 % din populaţia
lumii fiind catolică.Ţinând cont de faptul că doar 32 % din populaţia lumii este
creştină, catolicismul reprezintă o forţă mondială din punct de vedere religio-
politic. Aproximativ unul din patru locuitori ai Statelor Unite este catolic ( 53 milioane de catolici
în S.U.A. ).
Mulţi dintre ei sunt creştini sinceri, căutând pacea şi eliberarea de vinovăţie
pe care numai Isus le poate da. Mii dintre ei tânjesc după certitudinea adevărului
care vine numai din Cuvântul lui Dumnezeu. Dintre toate grupările religioase,
catolicii reprezintă poate, câmpul cel mai roditor în primirea adevărului lui
Dumnezeu.

Câteva puncte doctrinale comune cu catolicii

1. Dumnezeirea ( Trinitatea ).
2. Naşterea lui Isus dintr-o fecioară ( cu toate că nu concepţia de imaculată,
desăvârşită ).
3. Nevoia de a asculta de Dumnezeu.
4. înspiraţia Bibliei.
5. Cea de-a Doua Venire a lui Isus.
6. împortanţa rugăciunii.

Câteva puncte doctrinale majore înţelese greşit de catolici, împreună cu


textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Succesiunea papală: Concepţia că Isus i-a dat lui Petru autoritatea Sa,
autoritate care a fost transferată de-a lungul secolelor asupra fiecărui Papă, ca
temelie sau "cap" al Bisericii.
( Vezi Ef. 1:22; 4:15; 1 Cor. 10:4; Deut. 32:3,4; Ps. 62:1,3; 1 Pet. 2:7 )

2. Sacramentele: Concepţia că Dumnezeu acordă har prin intermediul


sacramentelor botezului, miruirii, spovedaniei, împărtăşaniei, căsătoriei, ordinării
sau ungerii supreme ( ungerea cu ulei a unei persoane aflate pe patul de
moarte ).
( Isus este canalul prin care Işi revarsă Dumnezeu harul supra omenirii - Ef.
2:5; Rom. 6:14,15; 3:25-31 ).

3. Purgatoriul: Credinţa că oamenii care nu sunt destul de buni pentru a


merita raiul, dar nici destul de răi pentru a merge în iad, suferă într-o stare
intermediară până când păcatele lor sunt ispăşite. Această concepţie se bazează
pe înţelegerea greşită cu privire la nemurirea sufletului şi, în aceeaşi măsură, pe
înţelegerea greşită a modului în care sunt mântuiţi oamenii.
( Vezi Ps. 6:5; 115:17; Ecl. 9:5; Ioan 11:11-14 şi Evr. 4:15; Ef. 2:8; Rom.
3:25-26 )

4. Tradiţia este mai presus de Biblie: înţelegerea că Scriptura trebuie


interpretată de biserică şi pusă alături de decretele conciliilor bisericeşti pentru a
putea fi înţeleasă corect.
( Vezi Ioan 17:17; 2 Tim. 3:16; Ioan 5:39; 2 Tim. 2:15; Ioan 16:7-13 ).

5. Conceptul desăvârşirii: Ideea că Isus a fost fără păcat pentru că Maria a


fost în mod miraculos protejată de păcat de către Duhul Sfânt.
( Vezi Rom. 3:23; 3:9-12; Isa. 64:6; Ier. 17:9 ).

6. Spovedania: Credinţa că un preot omenesc este mijlocitorul între Dumnezeu


şi om.
( Vezi 1 Tim. 2:5; Evr. 4:14-16; 1 Ioan 1:9 ).
7. Miracole / viziuni / semne / minuni: Credinţa că semnele miraculoase autentifică,
confirmă şi stabilesc adevărul. Poziţia biblică este că Satana poate contraface
minuni şi de aceea toate semnele şi miracolele trebuie testate pe baza
Cuvântului lui Dumnezeu.
( Vezi Apoc. 16:13,14; 19:20; Mat. 7:21-23; 24:24; Deut. 13:1-3; Isa. 8:20; Luca 16:31 ).

8. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 115:17; Ioan 11:11-14 ).
Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul " suflet " de 1600 de ori, dar nu spune nici
măcar o dată " suflet nemuritor ". Biblia numeşte moartea " somn " de 53 de ori.

9. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12, 20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

10. Rugăciuni pentru morţi: Credinţa că rugăciunile mele Il pot determina pe


Dumnezeu să elibereze sufletele care se chinuie în sclavia purgatoriului.
( Vezi Ecl. 9:5; Ps. 115:17; 6:5; 146:3,4; Ioan 11:11-14; Ezech. 14:14,20; Ps. 49:7,8; 1 Tim.
2:6 )

11. Botezul pruncilor: Pruncii sunt botezaţi pentru păcatul lui Adam ( numit
păcatul originar ).
( Vezi Marcu 16:16; Fapte 2:38-42; Mat. 28:18-20 ).

Sugestii de abordare a concepţiei catolice

Aşa cum se întâmplă cu toţi oamenii, împărtăşirea Cuvântului lui


Dumnezeu în contextul unei prietenii sincere şi într-un mod deschis are un efect
puternic. Vă rog să ţineţi minte următoarele puncte:
1. în general, catolicii au un mare respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu, cu
toate că mulţi dintre ei nu-i cunosc învăţăturile pentru că nu l-au studiat
niciodată. Există un grup, în continuă creştere, de Catolici Evanghelici care
studiază în mod regulat Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Catolicii trec adesea prin mari conflicte spirituale interioare cu privire la mântuirea prin fapte.
Ei au nevoie de asigurarea mântuirii prin Isus Hristos ( 1 Ioan 5:11-17 ).
3. Catolicii sunt adesea deschişi unei mai profunde înţelegeri a adevărului
biblic şi, în special, a profeţiilor. Ei sunt fascinaţi de subiecte ca Dan. 2, Mat. 24 şi
viaţa lui Isus prezisă cu mult timp înainte.
4. începeţi discuţia prin a stabili autoritatea Bibliei, continuaţi cu discuţii
profetice şi apoi conduceţi dialogul la modul în care suntem mântuiţi. Păstraţi
subiecte precum Legea, Sabatul şi schimbarea Sabatului până când veţi avea cel
puţin zece studii făcute împreună.
5. Atunci când prezentaţi Sabatul, accentuaţi puternic faptul că el face parte
din poruncile pe care toţi catolicii le acceptă şi că este centrul Legii lui
Dumnezeu.
6. Călăuziţi cu blândeţe pe prietenii voştri catolici să înţeleagă că Biblia, şi
nu biserica, reprezintă baza pentru toată doctrina şi temelia pentru toate deciziile
morale
7. Catolicii vor aprecia foarte mult rugăciunile voastre calde, stăruitoare, din
inimă, înălţate pentru ei. Catolicii sunt adesea cercetători stăruitori ai Cuvântului
lui Dumnezeu. înimile lor tânjesc după o mai mare înţelegere a adevărului. Ei
doresc să cunoască Voia lui Dumnezeu. Dacă adevărul este prezentat logic şi cu
iubire, mii dintre ei Il vor accepta.

Savanţii Creştini
_____________________________________________________________________

Ştiinţa creştină Işi are originea în Boston, Massachusetts, ca rezultat al


pretinselor viziuni ale lui Mary Baker Eddy la mijlocul anilor 1800. Tema
dominantă a oamenilor de ştiinţă ( savanţilor ) creştini este puterea spirituală a
minţii de a controla forţele materiale. Ei cred că Biblia este simbolică şi, în mare
parte, alegorică. Diavolul nu există. Răul este doar o născocire a imaginaţiei. în
1875 Mary Baker Eddy şi-a publicat cartea "Ştiinţă şi sănătate" ca fiind o "cheie"
a Scripturilor. Ea argumentează că, din moment ce Dumnezeu este bun, infinit şi
omnipotent, răul este incompatibil cu caracterul lui Dumnezeu. "Savanţii
creştini" cred că Genesa 1 descoperă creaţiunea ca fiind spirituală şi desăvârşită,
în timp ce Genesa 2 reprezintă o relatare alegorică a unei creaţiuni fals -
materiale, iar rezultatele rele care au urmat sunt doar o înţelegere greşită a
omului. Biserica nu are slujbaşi hirotonisiţi. Gruparea publică renumitul cotidian
de circulaţie mondială "Christian Science Monitor".

Câteva adevăruri doctrinale comune cu "Savanţii Creştini"

1. Dumnezeu este Tatăl veşnic, iubitor, atotştiutor al omenirii.


2. Mintea are o puternică influenţă asupra trupului.
3. Dumnezeu Işi călăuzeşte încă biserica prin Darul Profeţiei.

Câteva concepţii doctrinale majore înţelese greşit de "Savanţii creştini",


împreună cu textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Biblia este alegorică: Credinţa că nici una dintre declaraţiile Bibliei nu


trebuie luată literal.
( Vezi 2 Tim. 3:16; 2 Petr. 1:21; Ioan 17:17; Apoc. 21:5; Ioan 5:39 )

2. Diavolul nu există: Credinţa că diavolul este doar un personaj imaginar,


fictiv.
( Vezi Ezech. 28: 12-15; Isa. 14:12-14; Apoc.12:7-9; Mat. 4:1-6; 1 Petr. 5:8; Ef. 6:10-12 )

3. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15.16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori, dar
nu spune nici măcar o dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea "somn" de
53 de ori.

Posibile metode de abordare a "Savanţilor Creştini"


Datorită importanţei pe care o acordă gândirii pozitive, atitudinilor mentale
sănătoase, bucuriei, altruismului şi spiritului de recunoştinţă, Savanţii Creştini au
atras un număr semnificativ de membri, bine educaţi şi prosperi din punct de
vedere financiar. Serviciile cultice constau în citirea Bibliei, mărturii ale
credincioşilor şi predici din scrierile lui Mary Baker Eddy. Dezvoltaţi relaţii cordiale
invitându-vă vecinii "Savanţi creştini" la cină. Puteţi dezvolta astfel de relaţii şi
dăruindu-le cărţi precum "Hristos, Lumina lumii". Următoarele sugestii se pot
dovedi utile în apropierea de vecinii voştri care fac parte din această grupare
religioasă:
1. Stabiliţi încrederea în Biblie prin arheologie şi profeţii
2. Petreceţi timp discutând despre aspectele juridice ale marii controverse
scoţând în evidenţă faptul că plata păcatului este moartea ( Rom. 6: 23 ).
3. Asiguraţi-vă că aţi definit clar păcatul ( 1 Ioan 3: 4 ).
4. Studiaţi în amănunţime planul de mântuire şi motivul pentru care a
trebuit să moară Isus.

Veţi descoperi că prietenii voştri "Savanţi creştini" sunt extrem de politicoşi


şi încântaţi să petreacă timpul în astfel de discuţii. Cea mai mare nevoie a lor
este înţelegerea deplină a planului de mântuire, a însemnătăţii ispăşirii făcute de
Hristos şi a motivului pentru care a trebuit Hristos să moară, precum şi a
importanţei acestor adevăruri pentru ei personal.

Bisericile lui Hristos


_____________________________________________________________________

Fondate de Alexander Campbell la mijlocul anilor 1840, Bisericile lui Hristos au luat
naştere din Biserica Presbiteriană. Campbell a ajuns să fie dezgustat de sistemele
şi de crezurile omeneşti. în timpul anilor 1900, Campbelliţii s-au rupt de biserică
pe motivul muzicii instrumentale şi al ăntemeierii Societăţii Creştine Misionare. în
jurul anului 1906 a fost adoptat numele de " Bisericile lui Hristos ". Astăzi,
numărul de membri este în jur de 2,7 milioane, deşi cifrele sunt greu de verificat
deoarece fiecare comunitate locală este un corp independent şi funcţionează sub
autoguvernare totală, ca o unitate de sine stătătoare. Principalele puncte de
credinţă ale Bisericilor lui Hristos includ:

1. înspiraţia Bibliei, dar ei consideră Vechiul Testament ca fiind inferior


Noului Testament. Ei cred că toate formele de închinare, organizare, doctrină,
disciplină şi organizare bisericească, precum şi toate punctele fundamentale de
credinţă trebui să vină doar din Noul Testament.

2. Noi ne aflăm sub Noul Legământ, aşa că toate cerinţele Vechiului


Testament au fost desfiinţate ( Sabatul, vieţuirea sănătoasă, etc. ).

3. Nemurirea sufletului şi chinul veşnic.

4. Sfinţirea duminicii, cu argumentul că duminica nu este Sabatul Vechiului


Testament ci Ziua Domnului din Noul Legământ.

5. împărtăşania trebuie comemorată la fiecare servici de închinare.

6. Ei cred că numele " Biserica lui Hristos " este singurul nume adevărat din
punct de vedere biblic pe care trebuie să-l poarte o biserică. Ei folosesc texte
precum: Rom. 16:16; Col. 1:24; Ef. 5:27 ).

Câteva puncte de doctrină comune cu " Bisericile lui Hristos "

1. împortanţa Bibliei ca bază a credinţei.

2. Hristos este singurul Mântuitor al omenirii.

3. Cea de-a doua venire a lui Isus va fi literală, vizibilă şi audibilă.

4. Botezul prin scufundare.

5. Mărturisirea adevărului trebuie să fie modul de viaţă al fiecărui


credincios.

Câteva concepţii doctrinale majore înţelese greşit de " Bisericile lui Hristos "
şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Vechiul Testament este cumva inferior Noului Testament. Toată doctrina trebuie să
provină doar din Noul Testament.
( Vezi 2 Tim. 3:16,17; 2 Pet. 1:21; 1 Pet. 1:9-11; Luca 24:27,44 ).

2. Sfinţenia duminicii: Credinţa că , deoarece Isus a înviat din morţi în prima


zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12-20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

3. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 115:17; Ioan
11:11-14 ). Amintiţi că Bblia foloseşte cuvântul " suflet " de 1600 de ori dar nu
spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

4. Chinul veşnic: Credinţa că Dumnezeu Ii pedepseşte pe cei păcătoşi


chinuindu-i veşnic în iad.
( Vezi Mal. 4:1-3; Ps. 37:10,11,20,38; Iuda 7; 2 Pet. 2:6; Apoc. 20:9; Evr. 12:29).

5. Numele "Biserica lui Hristos" este de inspiraţie divină şi este ales de Dumnezeu
ca nume al bisericii Noului Testament
( Vezi Mat. 7:21-27; 1 Ioan 2:3-4; Apoc. 14:12; Ioan 14:15; !5:14 )

6. Noul Legământ a desfiinţat Legea lui Dumnezeu.


( Vezi Evr. 8:10; Ioan 14:15; Iacov 2:10-12; 1 Ioan 2:3-4; Apoc. 14:12 )

7. Noi trăim în prezent în "dispensaţiunea" "erei bisericeşti" în care


Dumnezeu ni se adresează în primul rând prin îndrumările epistolelor lui Pavel.
( Vezi Ioan. 5:34; 2 Tim. 3:16.17; Ier.15:16; Ioan 6:63; Luca 24:27.44 ). Isus şi
Cuvântul Său reprezintă exemplul pentru creştin. ( Mat. 7:21-27; Isa.8:20;
Ps.119:105 )
Posibilităţi de abordare a membrilor "Bisricii lui Hristos"

1. Stabileşte o puternică legătură de prietenie. Adesea ei sunt destul de


incisivi în argumentare. Ei încearcă să impună argumentul numelui "Biserica lui
Hristos" şi, în aceeaşi măsură, ideea că noi ne aflăm sub Noul Legământ..

2. Este bine ca mai întâi să-i împărtăşeşti propria ta mărturisire despre


Hristos. Pe cât este posibil evită argumentările.

3. Dă-i literatură precum articole din "Semnele Timpului" referitoare la


revenirea Domnului nostru. Cartea "Secrete descoperite" de Don şi Marge Gray
poate fi utilă în acest sens. "Calea către Hristos" este excelentă !

4. Atunci când observi o oarecare deschidere sau receptivitate, începe o


serie de studii despre profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Mesajele profetice le vor
stimula gândirea pentru a aprofunda adevărurile Scripturii.

5. Stabileşte contacte săptămânale pentru seminarii de "Biblia spune" sau


invită-i la o serie de întâlniri evanghelistice.

Episcopalienii
_____________________________________________________________________
Episcopalienii Işi trag originile din Biserica Anglicană, atunci când Henric al
VII -lea s-a separat de Biserica Romano-Catolică în 1534 din motive politice.
Biserica Episcopală a păstrat ritualul catolic cu arhiepiscopi, episcopi şi preoţi.
Episcopalienii acceptă Scripturile mai degrabă ca pe un îndrumar pastoral, plin cu
instrucţiuni pentru o vieţuire creştină, decât ca pe nişte declaraţii dogmatice ale
doctrinei autoritare. Nu există reguli rigide. Scriptura este acceptată aşa cum
este ea interpretată de tradiţie. Biserica este deosebit de tolerantă, permisivă şi
foarte activă pe plan social. De aceea este şi puternic ecumenică. în S.U.A.
trăiesc aproximativ 2,5 milioane de episcopalieni. "Cartea rugăciunilor comune"
editată în 1549 furnizează baza credinţei lor doctrinale. Crezul lor păstrează
botezul pruncilor, nemurirea sufletului, închinarea în ziua de duminică şi
concepţia că Biblia este dependentă de cultură. Ei privesc Biblia ca reprezentând
Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu un cuvânt plin de autoritate, care oferă
standardul doctrinei creştine. Unii pun sub semnul întrebării naşterea lui Isus
dintr-o fecioară, divinitatea lui Hristos, minunile făcute de El, cea de-a doua Sa
venire ca fiind literală şi realitatea îngerilor.

Unele puncte de doctrină comune cu Episcopalienii

1. Trinitatea - existenţa unor fiinţe co-egale, co-veşnic iubitoare,


atotputernice şi atotştiutoare, distinct separate - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

2. Natura lui Dumnezeu - Atât Episcopalienii cât şi Adventiştii de Ziua a


Şaptea accentuează cu putere faptul că Dumnezeu este iubire.

3. Triumful final al adevărului - Atât Episcopalienii cât şi Adventiştii de Ziua a


Şaptea cred că, în cele din urmă, scopul lui Dumnezeu va fi împlinit.

4. Rugăciunea - Atât Episcopalienii cât şi Adventiştii de Ziua a Şaptea cred


într-un Dumnezeu care răspunde la rugăciune.

5. Conştiinţa socială - Atât Episcopalienii cât şi Adventiştii de Ziua a Şaptea


cred că dragostea creştină conduce la grija şi preocuparea pentru omenirea
sărmană şi suferindă, manifestate prin implicare socială.

Câteva concepţii doctrinale majore înţelese greşit de episcopalieni şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Biblia este dependentă de contextul cultural, astfel că ea nu reprezintă o


autoritate pentru credinţă.
( Vezi 2 Tim. 3:16,17; Ioan 17:17; 2 Pet. 1:21; 1 Tim. 2:15; Ioan 7:17 ).

2. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

3. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan
11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori, dar nu
spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

4. Botezul copiilor: Pruncii sunt botezaţi pentru păcatul lui Adam ( numit
păcatul originar).
( Vezi Mat. 3:13-17; Col. 2:12; Mat. 28:19,20; Rom. 6:1-6; Fapte 8:35-38; Fapte 2:38-41;
Marcu 16:15,16; Ioan 3:23 ).

5. Mântuirea vine prin trăirea unei vieţi corecte din punct de vedere moral.
( Vezi Rom. 3:10; Ier. 17:9; Isa. 64:6; 2 Cor. 5:21; Gal. 3:13; Rom. 3:23-28;
5:18). Prezintă-i în mod clar prietenului tău episcopalian frumuseţea jertfei lui
Hristos.

Posibilităţi de abordare a prietenilor episcopalieni

Episcopalienii sunt, în general, oameni deosebit de prietenoşi, de iubitori şi


de amabili. Pe măsură ce dezvoltaţi o relaţie personală cu ei, împărtăşiţi-le în
mod deschis mărturia voastră. Descrieţi-le ce înseamnă Isus pentru voi. Amintiţi-
vă că dragostea lui Isus va topi inimile acolo unde simpla repetare a doctrinei nu
realizează nimic. Pe măsură ce, prin mărturisirea voastră, interesul lor creşte,
prezentaţi-le un studiu cu privire la inspiraţia Bibliei. Aceasta este principala
cauză pentru care episcopalienii pierd din vedere Scriptura. Continuaţi cu studii
profetice clare, precum Daniel 2, Matei 24, şi modul revenirii lui Isus. Duhul Sfânt
va atinge inimile. Mulţi se vor trezi din somnul lor spiritual la o nouă viaţă în
Hristos.

Hinduşii
_____________________________________________________________________
Hinduşii Işi au numele din "Hundistan", un cuvânt persan însemnând "ţara
lui îndus sau Hindus". Adesea acest nume se aplică întregii Peninsule a îndiei.
Bărbaţii hinduşi sunt adesea uşor de recunoscut prin lungile lor turbane cu
falduri, în timp ce femeile hinduse sunt caracterizate de sariurile lor colorate. Prin
tradiţie, hinduşii se împart în patru caste: brahmanii, kaşatriya, vaisyas şi sudras.
Membrii care nu fac parte din nici o castă au fost numiţi "cei fără castă" sau
"paria". Luptele tribale dintre caste sunt destul de obişnuite. Casta brahmanilor
este considerată a fi casta superioară, cea mai inteligentă şi cea mai înaltă.
Căsătoriile între caste, asocierea strânsă cu membrii celorlalte caste sau
parteneriatul de afaceri între membri de caste diferite sunt cu totul interzise.

în general, hinduşii cred:


1. Dumnezeu este o fiinţă impersonală, prezentă pretutindeni. în consecinţă
ei sunt panteişti.
2. Salvarea finală vine prin purificare, via fapte bune.
3. Reâncarnare sau o serie de morţi şi naşteri până când cineva împlineşte
ciclul desăvârşirii, numit Karma.
4. Isus a fost doar un om bun, un învăţător luminat sau un profet.
5. Vechile scripturi indiene precum Bhagavad-gita sunt superioare calitativ
învăţăturilor morale ale Bibliei.
6. Esenţa vieţii constă în a dezvolta "zeul interior" până la statura
desăvârşirii morale.

Posibilităţi de abordare

Există o foarte mică asemănare între Creştinism şi Hinduism. Terenul


comun este minim. Cele mai multe dintre încercările creştinilor de a ajunge la
hinduşi au rămas fără succes. Deoarece ei nu acceptă Biblia, nu există altă bază
pentru început decât prietenia şi meditaţia filozofică.Vă sugerăm următoarele:

1. Stabiliţi o prietenie personală. învitaţi-vă prietenii hinduşi la cină. Vor


aprecia o masă vegetariană. Acesta poate fi un punct de contact.

2. Discutaţi conceptul binelui şi al răului. întrebaţi de unde vine răul şi de ce.

3. încercaţi să-i prezentaţi raţionamentul conform căruia, dacă creaţiunea


lui Dumnezeu este personală, inteligentă şi raţională, atunci şi Dumnezeu trebuie
să fie o fiinţă personală, inteligentă şi iubitoare. Dacă El nu este o fiinţă
personală, inteligentă şi iubitoare, atunci, cum a putut ceva impersonal să
creeze fiinţe personale ? Cum a putut non-inteligentul să creeze inteligentul ?
Cum a putut ceva lipsit de iubire să creeze fiinţe iubitoare ? întrebaţi: " Care este
sursa iubirii? Unde-şi are iubirea originea" ? Discutaţi despre castele hinduse
întrebând: " Dacă noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu, de ce există atât de multă
luptă şi ucidere între caste ?"

4. După câteva vizite, prezentaţi-i un studiu cu privire la inspiraţia Bibliei.

5. Continuaţi cu mărturia voastră personală despre Isus.

6. Prezentaţi cu grijă Planul de Mântuire.

7. Reâncarnarea nu este biblică din următoarele motive:


a. Mântuirea vine prin Isus, nu prin fapte bune ( Ef. 2:8-10; 2 Cor. 5:21 ).
b. Natura umană este decăzută, noi nu suntem zei glorificaţi ( Ier. 17:9;
Isa. 54:6 ).
c. Nu există o a doua şansă după moarte ( Evr. 9:27,28; 2 Cor. 6:2 ).
d. Sufletul nu este nemuritor ( Ecl. 9:5; Ps. 115:17; Ioan 11:11-14 ).

Hinduşii sunt, în general, destul de toleranţi cu creştinii, în special cei care


trăiesc într-un mediu social creştin. Hinduşii care trăiesc în Statele Unite sau în
Europa de vest vor fi mult mai uşor de abordat cu Evanghelia decât hinduşii care
trăiesc în îndia. Evanghelia este transculturală. Ea penetrează inimile bărbaţilor şi
femeilor de pretutindeni. Ea aduce uşurare de poverile asupritoare, eliberare de
mustrările unei conştiinţe vinovate şi siguranţă în Hristos. împărtăşeşte mărturia
ta personală cu prietenii tăi hinduşi şi priveşte apoi lucrarea Duhului Sfânt.

Islamul ( Musulmanii )
_____________________________________________________________________

Religia musulmană este una dintre religiile cu cea mai rapidă creştere
mondială. Ea cuprinde mai mult de 800 de milioane de adepţi. Fondată de
Mohamed la începutul secolului al XVII-lea, credinţa musulmană accentuează
totala ascultare faţă de Singurul Dumnezeu, Alah ( Dumnezeul Bibliei ). Cuvântul
Islam vine dintr-un cuvânt de rădăcină cara înseamnă " supunerea, predarea
cuiva în faţa lui Dumnezeu ", renunţând la oricare alt obiect de închinare. Ideea
de pace este asociată cu rădăcina arabă " salam ". Principalele îndatoriri
religioase ale Islamului sunt cinci:

1. Să rostească " Shahada " sau mărturisirea: " Nu există alt Dumnezeu în
afară de Alah, şi Mahomed este apostolul lui Dumnezeu ".

2. Rugăciunea rituală ( Salat ), rostită de cinci ori pe zi ( în zori, la prânz,


după amiaza, la apusul soarelui şi seara ), cu faţa întoarsă către Mecca, locul de
naştere al lui Mohamed.

3. Milostenia ( Zakat ) sau o taxă procentuală fixă, percepută de conducerea


musulmană de la fiecare credincios.

4. Un post în luna Ramadan.

5. Hajj-ul, sau un pelerinaj la Mecca, cel puţin o dată în viaţă.

Musulmanii acceptă Koranul ca fiind vorbirea directă, cuvânt cu cuvânt, a


lui Dumnezeu. Ei Işi trag originea de la Abraam, despre care ei cred că l-a
sacrificat pe Ismael ca fiu al făgăduinţei mai degrabă decât pe Isac. Trasându-şi
genealogia prin Abraam, Moise şi Ioan Botezătorul, ei cred că Isus a fost un
simplu profet. Islamul este mai apropiat de Iudaism şi Creştinism det oricare altă
religie mondială. Musulmanii consideră Iudaismul este decăzut şi că Creştinismul
a devenit corupt din punct de vedere spiritual, motiv pentru care Dumnezeu a
ridicat pe profetul Mohamed ca să reformeze o religie coruptă şi apostată.

Unele puncte doctrinale comune cu Musulmanii


1. Musulmanii cred într-un sincur Dumnezeu Atotputernic, Atotştiutor şi
Iubitor.

2. Musulmanii cred în judecata finală. Ei acceptă faptul că fiinţele omeneşti


sunt responsabile moral pentru propriile lor acţiuni.

3. Musulmanii cred în învierea din morţi care va avea loc la revenirea lui
Mesia.

4. Musulmanii dau o mare importanţă ajutării şi susţinerii celor săraci.

5. Musulmanii acordă prioritate rugăciunii.

6. Musulmanii interzic alcoolul, jocurile de noroc şi consumul cărnii de porc.

7. Musulmanii dau o mare importanţă ascultării de Dumnezeu.

8. Musulmanii cred în existenţa unei mari controverse între bine şi rău.

Unele puncte de credinţă musulmane contrare concepţiei biblice şi texte


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Isus este un profet, dar nu Fiul veşnic al lui Dumnezeu.


( Vezi Ioan 8: 58, compară cu Ex. 3:14; Evr. 1:6-8; Mica 5:2; Isa. 9:6 )

2. Biblia nu este în totul demnă de încredere deoarece este plină de greşeli


omeneşti şi nu a fost copiată cu acurateţe.
( Vezi 2 Tim. 3:16; 2 Petr. 1:21; Ps. 12:6.7; Mat. 24:35; Ps. 119: 105 )

3. Mântuirea se obţine urmând cele cinci cerinţe ale Islamului.


( Vezi Rom. 3:23; Isa. 59:1-2; Rom. 6:23; Ef. 2:8; evr. 2:8.9; 2 Cor. 5: 21; Gal. 3:13 )

4. Descoperirile primite prin Mahomed înlocuiesc Biblia. Ele asigură o sursă de


mântuire.
( Vezi Ioan 17: 17; 14:6; Fapte 4: 12; Isa. 45: 22 )

Posibilităţi de abordare a prietenilor musulmani

1. Stabiliţi o prietenie bazată pe punctele noastre comune.

2. Ivitaţi-i pe prietenii voştri musulmani la voi acasă, pentru o masă


vegetariană.

3. împărtăşiţi-le preocuparea voastră pentru un creştinism autentic.


Recunoaşteţi apostazia existentă în Creştinism şi nevoia de reformă.

4.Studiile cu privire la profeţiile biblice ajută la confirmarea autenticităţii


Scripturii.

5. Deoarece familia musulmană este deosebit de puternică şi de unită


datorită rolului conducător al tatălui, care este foarte respectat, asiguraţi-i de
respectul vostru pentru Tatăl Ceresc ca şi conducător al familiei.

6. Daţi-le literatură precum "profeţi şi Regi" sau "Patriarhi şi Profeţi".

7. La momentul potrivit, împărtăşiţi-le deschis propria voastră măturie -


descrieţi-le în amănunt planul de mântuire. Amintiţi-le că Isus a pretins de mai
multe ori că este Fiu lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă fie că este divin, fie că
este un mincinos sau un nebun. Din moment ce Coranul Il declară a fi profet, cum
ar fi putut un profet adevărat şi neprihănit să mintă, încercând să înşele lumea cu
privire la identitatea Sa ?
Datorită tradiţiilor
înrădăcinate, a puternicelor legături de familie şi a presiunilor sociale extrem de
puternice, câştigarea musulmanilor la creştinism este deosebit de dificilă. Aveţi
răbdare. Prezentaţi-le adevărul în mod treptat. Concentraţi-vă asupra unei relaţii
pozitive cu colegii voştri musulmani şi apoi, la momentul potrivit, prezentaţi-L pe
Isus.

Martorii lui Iehova


____________________________________________________________________
Martorii lui Iehova s-au desprins din Mişcarea Milerită în anul 1840.
Organizatorii mişcării, Charles Taze Russel ( 1852 - 1916 ) a fost, ca tânăr,
influenţat de William Miller. Martorii accentuează ascultarea absolută de singurul
Dumnezeu, Iehova, practică un evanghelism agresiv din casă în casă şi la colţul
străzii, şi subliniază instaurarea dramatică a împărăţiei lui Dumnezeu prin bătălia
finală de la Armaghedon. Ei cred că, în timpul "Mileniului", Hristos va domni pe
pământ ( timp în care vor avea loc învierea şi judecata ). Martorii se deosebesc
de creştinii evanghelici de linie principală prin faptul că resping Trinitatea,
considerând-o a fi o doctrină păgână. Ei cred că Isus nu a fost Dumnezeu, ci Fiul
lui Dumnezeu, primul din toată creaţiunea lui Dumnezeu. Ei cosideră că Duhul
Sfânt este puterea lui Dumnezeu, sau o forţă impersonală. Martorii lui Iehova
susţin o lucrare publicistică agresivă. revistele lor " Turnul de veghere " şi "
Treziţi-vă! " au împreună un tiraj de 10 milioane de exemplare, reprezentând cea
mai numeroasă apariţie editorială a unui jurnal religios, în America. După
moartea lui Charles Taze Russel, noul lider, Joseph F. Rutherford a dezvoltat o
nouă tehnică misionară, constând în combinarea lucrării din casă în casă cu
distribuirea gratuită a revistelor " Turnul de veghere " şi " Treziţi-vă! ". Fiecare
martor este îndemnat să participe în fiecare săptămână la trei sau patru întâlniri
la Sediul Martorilor lui Iehova şi să petreacă un minimum de 10 ore pe lună în
lucrarea din casă în casă ( din uşă în uşă ). Acceptând doctrina biblică referitoare
la preoţia fiecărui credincios, Martorii cred că botezul reprezintă hirotonosirea în
lucrarea de evanghelizare. Fiecare membru acceptă faptul că el este un slujitor al
lui Iehova. întrunirile din Sala împărăţiei Martorilor lui Iehova, care au loc în cursul
săptămânii, sunt, adesea, ocazii de instruire pentru slujire. Deasemenea, Martorii
lui Iehova resping onomasticile, Crăciunul şi Paştele, considerându-le a fi sărbători
păgâne. Ei refuză să doneze sânge, să salute steagul sau să rostească jurământul
de credinţă ( loialitate ) bazându-se pe ceea ce ei înţeleg a fi o ascultare exclusiv
faţă de Dumnezeu. Cu toate că Martorii lui Iehova pretind a nu avea slujbaşi
plătiţi, ei au totuşi "supraveghetori" sau lucrători voiajori, care călătoresc şi
vizitează aproximativ 22 de congregaţii ( comunităţi) care alcătuiesc un circuit
sau un district. Acestor " slujbaşi " li se plăteşte salariu.

Câteva puncte doctrinale comune cu Martorii lui Iehova


1. Preoţia tuturor credincioşilor - toţi sunt chemaţi la mărturisire.

2. Starea omului în moarte - fiinţele omeneşti nu au un suflet nemuritor.


Moartea este ca un somn.

3. Anihilarea celor răi - Dumnezeu nu-i va arde pe păcătoşi în iad timp de


milioane de ani. Ei vor fi nimiciţi complet.

4. Botezul este prin scufundare.

5. Semnele timpului - Starea lumii arată că sfârşitul tuturor lucrurilor este


aproape.

Câteva puncte doctrinale înţelese greşit de Martorii lui Iehova şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Există un singur Dumnezeu - Iehova: Isus este un zeu mai mic, care a luat
fiinţă din Tatăl. Ca să preântâmpinaţi această eroare, vă rog să vă notaţi
următoarele:

a. Isus este fie Dumnezeu deplin, fie nu este deloc Dumnezeu ( Isa. 43:10 ).
b. Cine este Iehova?

Iehova este Isus este

Slavă ( Isa. 42:8 ) Slavă ( Mat. 16:27 )


Creator ( Isa. 40:28 ) Creator ( Ef. 3:9 )
Răscumpărător ( Isa. 33:22 ) Răscumpărător ( Fapte 4:12 )
( Mântuitor ) ( Mântuitor )
Judecător ( Isa. 33:22 ) Judecător ( Ioan 5:22 )
împărat ( Isa. 33:22 ) împărat ( Apoc. 19:11-
16 )
Stâncă ( Deut. 32:3,4 ) Stâncă ( 1 Cor. 10:4 )
început şi Sfârşit ( Isa. 41:4 ) început şi Sfârşit ( Apoc. 1:8-11 )

c. Aceste texte ne arată că Noul Testament foloseşte referitor la Isus


aceleaşi descrieri pe caere Vechiul Testament le face referitor la Iehova. Iehova
este numele de familie pentru Dumnezeu, aplicându-se uneori Tatălui dar
cuprinzând de, asemenea, şi lucrarea Fiului Său. Deutoronom 6:4 declară că
Domnul ( Iehova ) Dumnezeu nostru ( Elohim - plural ) este unul ( Echad - o
unitate compusă arătând fuziunea a doi egali, precum zi şi noapte pentru o zi,
sau bărbat şi femeie pentru un singur trup ) este Singurul ( o unitate compusă )
Dumnezeu ( Iehova ).

d. Cine este Isus ?


(1) Mărturia profetului Isaia ( Isa. 9:6 ).
(2) Mărturia îngerilor ( Mat. 1:21 ).
(3) Mărturia lui Toma ( Ioan 20:26-28 ).
(4) Mărturia evreilor ( Luca 5:21; Ioan 10:33 ).
(5) Mărturisirea lui Isus " Eu sunt " ( Ioan 8:58,59 ). " Eu sunt " înseamnă "
Cel ce există prin Sine însuşi ", şi acest adevăr se aplică
doar lui Iehova ( Ex. 3:14 ).
(6) Mărturia Tatălui ( Evr. 1.7-9 ). Tatăl Il numeşte pe Fiu - Dumnezeu.
e. Isus este întâi-născut ( compară Col. 1:15 cu Evr. 1:6 ).
(1) Isus este numit primul născut din morţi. A fost Isus prima persoană
înviată din morţi ? Nu. ( Luca 7:11-15; 8:41,42,49-55; Ioan 11:38-
44 ).
(2) Evident că primul-născut din morţi nu înseamnă cel înviat primul, din
punct de vedere cronologic, ci cel înviat cu un privilegiu special al
puterii asupra morţii.
(3) David a fost cel mai tânăr dintre fiii lui Işai, şi cu toate acestea a fost
numit cel întâi născut ( Ps. 89:20,27 ).
(4) Cuvântul grec " Prototokos " înseamnă întâi-născut în sensul privilegiului,
nu în ordine cronologică. El se referă la întâi-născut în sensul că Isus are
drepturile, privilegiile şi autoritatea întâiului născut. în vechiul Israel,
întâiul născut avea privilegiul de a-L reprezenta pe Tatăl.
Isus a venit să descopere slava lui Dumnezeu ( Ioan
14:9 ).

f. Isus ca Singurul Născut


Ioan 3:16 - cuvântul grec este Monogenes, care înseamnă " Unul singur de
acest fel " sau " Cel unic ". Isus este unic în toată creaţiunea. El este
singurul de acest fel - Fiul divin al lui Dumnezeu, Cel veşnic
locuind în trup omenesc, descoperindu-L pe Tatăl în mijlocul
nostru.

g. Isus ca început al creaţiunii lui Dumnezeu.


(1) începutul creaţiunii lui Dumnezeu - cuvântul grec este Arche. Isus este
începutul, sau originea creaţiunii lui Dumnezeu ( Apoc. 3:14 ).
(2) Toate lucrurile au fost făcute prin El ( Ioan 1:3 ).
(3) Prin El au fost create toate lucrurile ( Col. 1:16,17; Evr. 11:3 ).

2. Legea a fost desfiinţată în Hristos:


( Vezi Mat. 5:17,18; Ioan 14:15; Rom. 6:13,14; 3:28-31; Ps. 40:8; Evr. 8:10; 1
Ioan 2:3-6; Iacov 2:10-17 ).

3. Prezenţa personală a lui Hristos a fost arătată într-o " a doua venire "
spirituală, care a avut loc în anul 1914.Martorii cred că cuvântul Parousia descrie
prezenţa invizibilă a lui Isus.
Notă: Sub conducerea judecătorului Rutherford, Martorii au învăţat că
profeţii biblici menţionaţi în Evrei 11, precum Avraam, Isaac şi Iacov, ar fi fost
înviaţi curând după anul 1914, pentru a trăi în Casa Biblică a Prinţilor. De fapt,
Rutherford a pretins că acest lucru ar fi avut loc în anul 1925 şi a publicat
această idee în cartea sa " Milioane dintre cei care trăiesc acum nu vor muri
niciodată ". Pe tot parcursul istoriei lor, Martorii lui Iehova au continuat să fixeze
date pentru Bătălia finală a Armaghedonului şi pentru întoarcerea lui Hristos în
slavă ( pe care ei o deosebesc de parousia sau prezenţa Sa invizibilă pentru ) a-Şi
întemeia împărăţia.
Până în anul 1975, ei au crezut că bătălia Armaghedonului va avea loc în
mod literal în acel an. ( Vezi revista " Treziţi-vă " din 8 octombrie 1968, unde se
prezintă o schemă potrivit căreia anul 1975 ar fi anul sfârşitului ).

Insemnătatea cuvântului Parousia : un termen tehnic grec, descriind sosirea


personală sau prezenţa unei persoane. Niciodată în Biblie, el nu descrie prezenţa
invizibilă a cuiva ( Mat. 24:3 ).
a. 1 Cor. 16:17 - Parousia sau venirea lui Ştefana a fost un eveniment real,
literal.
b. 2 Pet. 1:16 - Prima Parousia a lui Isus a fost un eveniment real, personal.
c. Luca 24:36-43,51 - înălţarea lui Isus la cer a avut loc într-un trup înviat şi
plin de slavă. El va reveni în acelaşi fel.

4. Cum va reveni Isus


( Vezi Mat. 24:27; 1 Tes. 4:16,17; Ps. 50:3; Apoc. 1:7; Mat. 24:30; 16:27,28; 13:24-30 ).
Atunci când Hristos vine, lumea - aşa cum o cunoaştem noi - va fi distrusă (
2 Pet. 3:10; 2 Tes. 1:7-9 ).
învierea va avea loc atunci când Isus revine ( 2 Cor. 15:51-54 ).

5. Zilele creaţiunii au fost lungi de 7 000 de ani.


a. Cuvântul ebraic pentru zi este Yom. De fiecare dată, cuvântul " zi " este
precedat de un numeral precum " prima zi ", " a doua zi ", " a treia zi ", etc., ceea
ce după regulile gramaticii ebraice trebuie să însemne o perioadă de 24 de ore.
b. Ps. 33:6,9 şi Evr. 11:3 ne indică faptul că creaţiunea a fost un eveniment
instantaneu, nu un proces de mii de ani.
c. Dacă fiecare zi ar fi durat 7 000 de ani, din moment ce zilele creaţiunii
au fost împărţite ăn părţi egale de lumină şi întuneric, atunci înseamnă că ele au
fost formate din 3 500 de ani de întuneric şi 3 500 de ani de lumină. în
consecinţă, toate plantele şi animalele ar fi murit fără lumină în timpul lungilor
perioade de întuneric dinainte de încheierea săptămânii creaţiunii.
d. Poruncile arată clar că Iehova însuşi a declarat că creaţiunea a avut loc
în 7 zile a câte 24 de ore fiecare ( Ex. 20:11 ).

Sugestii pentru lucrarea cu Martorii lui Iehova

1. Susţineţi că totul trebuie să vină direct din Biblie ( Ioan 17:17 )


2. Alegeţi un singur subiect pentru discuţie, şi numai unul.
3. Daţi-le ocazia să-şi prezinte versiunea în 30 de minute.
4. Puneţi întrebări, apoi prezentaţi-vă punctul de vedere timp de 30 de
minute. Metoda aceasta permite prezentarea unui set complet de idei cu privire
la un singur subiect în loc de a sări de la un subiect la altul.
5. Nu începeţi cu Trinitatea. Alegeţi un subiect precum " Cine este Isus ? ", "
Cea de-a doua venire a lui Hristos " sau " Creaţiunea ".
6. Accentuaţi puternic pacea care vine din cunoaşterea lui Isus. Deoarece
Martorii lui Iehova se află în robia legalismului, Evanghelia este adevăratul
răspuns la problemele lor.

Evreii
_____________________________________________________________________

Inima lui Dumnezeu tânjeşte după naţiunea iudaică. Ierusalimul este


cetatea pentru care El a plâns ( Luca 19:41 ). Paginile vechiului Testament sunt
pline cu făgăduinţe atât de binecuvântare, cât şi de blestem, pentru naţiunea
iudaică ( Deut. 28).Pe tot parcursul Bibliei, rezultatul ascultării a fost belşugul, în
timp ce urmarea neascultării a fost risipirea, torturarea şi martirizarea poporului.
Cu două mii de ani în urmă, Isus a venit la poporul Lui, dar ei nu L-au primit ( Ioan
1:11 ). Respingându-L pe Mesia, conducătorii evrei au pecetluit soarta naţiunii
lor. Cupa nelegiuirii lor s-a umplut. Dumnezeu a făcut din Biserica Creştină, noul
Său Israel, o împărăţie de preoţi, care să ducă lumii Evanghelia dragostei şi a
iertării ( Dan. 9:23-27; Mat. 23:37,38 ). Cu toate că Israelul, ca naţiune, a respins
dragostea Sa şi, după trup, nu mai este oficial poporul Său ales, Biblia prezice
faptul că numeroşi evrei vor accepta într-o zi solia lui Dumnezeu pentru zilele din
urmă ( Rom. 11:23,24 ). în ochii lui Dumnezeu, Biserica Sa este Israelul spiritual.
Aceia care Il acceptă pe Hristos şi adevărul Său devin evrei, după făgăduinţa dată
lui Avraam ( Gal. 3:27-29 ). Ellen White a prezis, de asemenea, că mulţi evrei Il
vor accepta pe Hristos şi vor participa la pregătirea lumii pentru cea de-a doua
venire a Sa.
" Vor fi mulţi convertiţi din mijlocul iudeilor, şi aceşti convertiţi vor ajuta la
pregătirea Căii Domnului şi la făurirea, chiar în mijlocul deşertului, a unui drum
pentru Dumnezeul nostru. " ( Evanghelism, p. 574 - lb. engleză )
Atunci cînd strigătul puternic al îngerului din Apocalips 18 va lumina lumea
prin predicarea şi trăirea Evangheliei de către Biserica lui Hristos, mii de evrei se
vor converti într-o zi, ca în Ziua Cincizecimii. Acum este timpul să-i căutăm pe
vecinii noştri evrei, în spiritul iubirii lui Dumnezeu.

Evenimente cheie din istoria vechiului Israel

1. Abraam - chemat de Dumnezeu să devină tatăl spiritual al poporului lui


Dumnezeu (2000 I.Hr.).
( Vezi Gen. 12:1-9 )
2. Robia egipteană ( aproximativ din 1875 I.Hr. până în 1445 I.Hr. - 430 )
3. Moise - conduce pe Israel din robia egipteană ( sec. al- XV -lea I.Hr. ).
4. David - cea mai glorioasă perioadă a lui Israel. în timpul domniei lui,
David a făcut pregătirile în vederea zidirii Templului, iar Solomon a realizat acest
lucru ( 1000 I.Hr. ).
5. Nebucadneţar - a atacat Ierusalimul. Sute de tineri evrei inteligenţi,
printre care şi Daniel, au fost duşi în robie ( 605
I. Hr. ).
6. Cir - înfrânge Babilonul, permiţând eliberarea israeliţilor ( 538 I.Hr. )
7. Robia babiloniană ( 605 I.Hr. - 535 I.Hr. )
( Vezi Dan. 9:1,2; 2 Cron. 36:21 ).
8. Distrugerea Ierusalimului de către Titus ( 70 d.Hr. ).

Iudaismul astăzi

Astăzi, iudaismul poate fi împărţit în patru grupe principale:


a. Evreii profani - Adesea, o concepţie ateistă, evrei prin tradiţie, pe baza
naşterii şi a descendenţei.
b. Evreii liberali / reformaţi - O concepţie largă cu privire la respectarea
biblică a Sabatului, sărbătorilor şi tradiţiilor, de obicei nu
respectă legile iudaice cu privire la alimentaţie.
c. Evreii conservatori - Accentuează conservarea iudaismului prin
transmiterea în timp a vechilor tradiţii, cu o versiune
modernă a vieţii iudaice, adaptată societăţii
contemporane.
d. Evreii ortodocşi - Ultra-stricţi, cei mai conservatori în dietă,
îmbrăcăminte, păzirea Sabatului şi a sărbătorilor iudaice. Unii
dintre ei sunt puternic Sionişti.

Unele puncte doctrinale comune cu evreii

1. Vieţuire sănătoasă.
2.înţelegerea corectă a morţii.
3. Aprecierea scrierilor Vechiului Testament.
4. Sabatul Zilei a Şaptea.
5. Credinţa că Mesia va veni.

Posibilităţi de abordare a evreilor

1. Dezvoltaţi o prietenie plină de consideraţie. Exprimaţi apreciere pentru


cultura şi istoria iudaică. împărtăşiţi-le convingerea că vechii profeţi evrei au fost
inspiraţi de Dumnezeu.

2. împărtăşiţi-le prietenilor voştri evrei faptul că voi credeţi că Dumnezeu a


făcut toate naţiunile " de un singur sânge ". Atât creştinii, cât şi evreii descind din
Avraam.

3. Exprimaţi în mod deschis gândul că Adventiştii de Ziua a Şaptea se


consideră pe ei înşişi ca fiind evrei din punct de vedere spiritual. Noi acceptăm
legile alimentare ale Vechiului Testament, în aceeaşi măsură cu Sabatul biblic.

4. în cursul primelor vizite discutaţi doar acele aspecte de credinţă comune.


Prietenii noştri evrei apreciază adesea o carte bună. Cărţile potrivite în mod
special includ: "Flee the Captor " de John Weidner, " Israel 's Pre-existent
Messiah " şi " Daniel 's Prophetic Jig-saw Puzzle " de Robert Odom, " The Quest of
a Jew " de Samuel Jacobson, " Ziua aproape uitată " de Mark Finley, " Patriarhi şi
Profeţi " şi " Profeţi şi Regi " de Ellen White.

5. învitaţi-vă prietenii evrei la un seminar anti-fumat, la unul de nutriţie, sau


la câteva lecţii de gătit vegetarian. Programele de sănătate sunt ocazii excelente
pentru înlăturarea prejudecăţilor.

6. Atunci când intraţi realmente în discuţii religioase cu prietenii voştri evrei,


puneţi-le întrebări de genul:
a. După părerea ta, ce anume a adus prosperitate naţiunii iudaice în
timpurile biblice? De ce a permis Dumnezeu robia
egipteană, captivitatea babiloniană şi distrugerea Ierusalimului ? (
Vezi Deut. 28; Ier. 17 ).

b. Despre ce vorbea profetul Isaia în Isaia 53? Citeşte Isaia 53 împreună cu


prietenul tău.

c. Revedeţi împreună profeţiile Vechiului Testament referitoare la Mesia,


din Dan. 9:23-27; Mica 5:2; Isa. 9:6; 7:14; Ps. 22; Gen.
49:10.

d. împărtăşiţi propria voastră mărturie, descriind pacea, iertarea şi


eliberarea de vinovăţie, precum şi siguranţa mântuirii
pe care vi le-a dat Isus vouă personal.
e. învitaţi-i pe prietenii evrei la o studiere sistematică, împreună cu voi, a
profeţiilor lui Daniel.

Mulţi creştini întâmpină dificultăţi în relaţiile cu evreii. Urmând principiile


schiţate mai înaine, veţi descoperi că relaţiile cu prietenii evrei vă pot aduce
deosebite satisfacţii.

Luteranii
_____________________________________________________________________

Luteranismul s-a desprins din catolicism în sec. al XVI-lea. învăţăturile pline


de putere ale lui Martin Luther, unite cu puterea prinţilor germani care l-au
susţinut, au produs o breşă considerabilă în autoritatea Romei. Luther credea în
supremaţia Cuvântului asupra tradiţiei. El a accentuat mântuirea prin har, doar în
Hristos, preoţia tuturor credincioşilor şi păcătoşenia înnăscută a omului,
păcătoşenie care, fără darul gratuit al lui Dumnezeu, Il duce la pierzare. Luther a
înţeles că motivul venirii lui Hristos a fost acela de a aduce mântuirea. Fiinţele
omeneşti nu ar fi putut-o obţine prin ele însele. Traducerea Noului Testament de
către Luther, publicată în 1522, şi cea a Vechiului Testament, publicată în 1534,
au devenit repede best-seller-uri şi au circulat prin toată Germania. Luther nu a
găsit în Biblie nici o bază pentru celibatul preoţilor aşa că a încălcat tradiţia şi s-a
căsătorit cu o fostă călugăriţă. înima sa ardea de dorinşa de a proclama Cuvântul
lui Dumnezeu ca autoritate supremă în materie de credinţă şi doctrine. Astăzi,
există peste zece organizaţii lutherane diferite, care au aproape 10 milioane de
membri în America. De-a lungul anilor, Luteranismul a devenit semnificativ mai
liberal în modul de abordare a Scripturilor. în cadrul Luteranismului de astăzi
există o varietate de credinţe. Unii dintre ei neagă naşterea dintr-o fecioară, pun
sub semnul întrebării săptămâna de 7 zile literale ale creaţiunii, resping potopul
universal şi se îndoiesc în mod serios cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus.
Cei mai mulţi dintre luterani nu studiază Biblia cu grija şi seriozitatea cu care au
studiat-o cu ani în urmă.

Unele puncte doctrinale comune cu luteranii

1. Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.


2. Mântuirea doar prin har.
3. Cea de-a doua venire literală a lui Hristos.
4. Dumnezeirea.
5. Ascultarea de Dumnezeu.

Unele puncte doctrinale majore înţelese greşit de luterani, şi textele biblice


cu care să le venim în întâmpinare

1. Botezul prin stropire:


( Vezi Mat. 28:19,20; Marcu 16:16; Mat. 3:13-17; Fapte 8:26-38; Ioan 3:22; Rom. 6:1-8; Col.
2:12 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "sufet" de 1600 de ori dar
nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

3. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, din moment ce Isus a înviat din morţi în
prima zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Apoc.
1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5: Isa. 66:22,23 ).

4. Relaţiile Biserică / Stat : Luther a crezut în cooperarea strânsă dintre


biserică şi stat. El a cosiderat că Dumnezeu foloseşte biserica pentru a influenţa
legislaţia creştină.

5. împărtăşania: Luteranii pun un mare accent pe ceea ce ei numesc con-


substanţiaţiune, sau prezenţa reală a lui Hristos în pâinea de împărtăşanie. Biblia
ne învaţă că împărtăşania ( comuniunea ) este un simbol al morţii lui Hristos,
primit prin credinţă ( 1 Cor. 11:23-28 ). Declaraţia lui Isus "Eu sunt" nu denotă o
prezenţă literală. Comparaţie: "Eu sunt lumina", "Eu sunt păstorul cel bun", "Eu
sunt viţa", "Eu sunt stânca", sugerează o descriere simbolică a unui aspect al
lucrării lui Hristos.

Abordarea gândirii luterane

1. Dezvoltaţi o puternică legătură de prietenie. Accentuaţi autoritatea


Scripturii. Susţineţi că mântuirea este doar prin Hristos. Faceţi clar faptul că
credeţi că mântuirea este posibilă doar pe baza harului, prin credinţa în Hristos.

2. Prezentaţi profeţiile pentru a întări Cuvântul lui Dumnezeu ( Dan. 2; Mat.


24; divinitatea lui Hristos ).

3. îmediat ce este posibil, intraţi în studii biblice sistematice, regulate.

4. Luteranii au adesea o concepţie corectă cu privire la planul de mântuire,


dar nu li s-a prezentat niciodată un studiu biblic detaliat cu privire la profeţii.

5. Subliniaţi faptul că ascultarea este întotdeauna răspunsul la dragostea lui


Dumnezeu. Dragostea Sa ne constrânge ( 2 Cor. 5:14 ). Ea ne determină să
facem fapte - Mântuitorul a declarat: " Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele "
( Ioan 14:15 ). Dragostea conduce întotdeauna la ascultare ( Rom. 13:10 ). Ea
răspunde întotdeauna pozitiv la poruncile lui Dumnezeu ( Apoc. 14:12 ).

6. Pentru fiecare luteran, problema esenţială este dacă să urmeze lumina


care i se descoperă în plus faţă de ceea ce a primit Luther, sau să piardă şi ceea
ce a cunoscut odată ( Ioan 12:35 ). Lumina vine crescând ( Prov. 4:18 ). Ea
înaintează continuu.

7. Un studiu pe tema " De ce atât de multe denominaţiuni? " ( nevoia


acceptării luminii care creşte continuu ) este întotdeauna de folos.
Metodiştii
______________________________________________________________

Viaţa bisericească ordonată a luteranilor şi calviniştilor a ajuns, pe la


jumătatea sec. al XVII-lea şi în sec. al XVIII-lea , la un anume formalism
rigid.Metodismul s-a desprins din mişcările pietiste germane care promovau:

1. O credinţă centrată pe Biblie

2. O viaţă creştină veritabilă.

3. Exprimarea liberă a credinţei prin imnuri, mărturii şi zel evanghelistic.

Fondatorul metodismului, John Wesley ( 1703-1791 ), a frecventat


Universitatea Oxford pentru a deveni cleric. în timp ce se afla la Oxford, el a pus
bazele unei societăţi religioase numită " Clubul Sfânt " ( împreună cu alţi studenţi
). Deoarece modul lor de viaţă era extrem de disciplinat şi de strict, ei au primit
numele de metodişti. După miraculoasa sa convertire, care a avut loc la Capela
Aldersgate, la 24 Mai 1738, datorită unui predicator laic care a prezentat
comentariul lui Luther la Epistola către Romani, Wesley a întemeiat societăţi
metodiste pe tot cuprinsul Angliei. Aceste societăţi puneau un accent deosebit pe
sfinţenie, pe creştere în har şi pe vieţuirea creştină. într-o epocă a formalismului
religios, învăţăturile lui Wesley au fost ca o suflare de aer creştin proaspăt. Astăzi
există în Statele Unite între 10 şi 11 milioane de metodişti. Evlavia trecutului în
general s-a pierdut. Un număr semnificativ de metodişti pun la îndoială
adevărurile fundamentale ale creştinismului precum: naşterea din fecioară,
divinitatea lui Hristos, creaţiunea, potopul, minunile făcute de Isus şi Cea de-a
Doua Venire.

Câteva puncte doctrinale comune cu metodiştii

1.Dumnezeirea ( Trinitatea ).

2. Mântuirea prin har.

3. Accentuarea sfinţeniei şi creşterii în har.

4. Respingerea iadului care arde veşnic.

5. Celebrarea Cinei Domnului.

Câteva puncte doctrinale majore înţelese greşit de metodişti, şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Respingerea unei A Doua Veniri literale a Domnului Hristos.


( Vezi 1 Tes. 4:16,17; Apoc. 1:7; Mat. 16:17; Mat. 24:27 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte, fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov. 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan
11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori dar nu
spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

3. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

4. Botezul pruncilor / botezul adulţilor: Cu toate că, ocazional, credincioşii adulţi


sunt botezaţi prin scufundare, biserica a păstrat oficial ca crez, botezul prin
stropire.
( Vezi Mat. 28:19,20; Marcu 16:16; Ioan 3:5;Fapte 2:38-41;Fapte 8:26-38; Col. 2:12; Rom.
6:1-8 ).

5. Mulţi dintre ei resping autoritatea Bibliei.


Mulţi metodişti au îndoieli serioase cu privire la inspiraţia Scripturilor. Ei
cred că Biblia conţine Cuvântul lui Dumnezeu dar se îndoiesc că ea ar fi, în fapt,
Cuvîntul lui Dumnezeu. Adesea, ei cred că Biblia este condiţionată istoric şi
cultural.
( Vezi Ioan17:17; 2Tim. 3:16,17; 2 Pet. 1:20,21; Mat. 4:4 )

Sugestii de abordare a gândirii metodiste

1. Subliniaţi originea lor şi similaritatea cu adventiştii. Exprimaţi apreciere


pentru concepţia lui Wesley că harul este gratuit pentru toţi. Dumnezeu nu alege
doar pe câţiva care să fie mântuiţi. Discutaţi faptul că Wesley a înţeles corect
nevoia ca creştinul să crească în sfinţenie şi în vieţuire curată.

2. Menţionaţi că metodismul, asemenea multor alte biserici, are tendinţa de


a devia de la moştenirea lui de altădată.

3. Studii cu privire la autoritatea şi inspiraţia Bibliei, Daniel 2 şi Matei 24 vor


stabili credibilitatea Bibliei.

4. îmediat ce este posibil, intraţi în studii biblice sistematice, săptămânale.

Notă: Structura organizatorică metodistă pe conferinţe este similară


structurii organizatorice adventiste. Mulţi dintre primii adventişti au avut origine
metodistă şi, de aceea, găsim reflectată în adventism o puternică influenţă din
metodism, atât în înţelegerea noastră doctrinală, cât şi în structura
organizatorică. Aceasta este încă o dovadă în plus că lumina lui Dumnezeu vine
crescând.

Mormonii ( Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă )
______________________________________________________________

Fondatorul bisericii, Joseph Smith, a pretins că în primăvara anului 1820 a


avut o viziune în care L-a văzut pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos. I s-a spus să nu
se alăture nici unei biserici, ci să întemeieze Biserica lui Hristos în desăvârşirea
ei. în septembrie 1823, după cum susţinea Smith, îngerul Moroni i s-a arătat într-
o viziune, pentru a-i spune că o carte care conţine istoria vechilor locuitori ai
Americii era îngropată într-un deal numit Cumorah, cam la patru mile depărtare
de Palmyra, New York. Se pare că a doua zi Smith a găsit această carte. Cu toate
că nu i s-a îngăduit să se uite în ea până în 1827, în cele din urmă el a tradus
tăbliţele ei de aur. împreună cu viziunile şi descoperirile, învăţăturile ei au
constituit bazele Cărţii Mormonilor. Smith a mai scris alte două cărţi: "Doctrine şi
Legăminte" şi "Mărgăritarul de mare preţ". Mormonii sunt oameni harnici, extrem
de sârguincioşi, oameni de o înaltă moralitate şi cumpătaţi, dar, cu toate acestea,
doctrinele lor nu sunt în armonie cu Biblia.

Mormonii cred:

1. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu numai în măsura în care este tradusă
corect. Ei cosidera Cartea Mormonilor ca fiind superioară Bibliei, deoarece
cuvintele ei sunt cuvinte "curate".
2. Omul a preexistat alături de Dumnezeu ca suflet nemuritor, înainte de a fi
creat în trup. Unul dintre motivele creaţiunii a fost acela de a crea trupuri pentru
aceste suflete.
3. Dumnezeu S-a bucurat atunci când Adam şi Eva au păcătuit, pentru că
astfel pământul urma să fie populat.
4. Există suflete nemuritoare care trăiesc acum în lumea spiritelor şi cărora
Isus le predică Evanghelia.
5. Ei trebuie să ţină slujbe de botez pentru morţi, în Templele Mormone.
6. La nunta din Cana, Isus era căsătorit cu Maria, cu Marta şi cu cealaltă
Marie (Journal of Discourases, vol. 4, p. 259, de Brigham Young ). Ei acceptă
poligamia sau căsătoriile multiple, acolo unde legile ţării respective permit acest
lucru.

7. Căsătoria trebuie pecetluită vremelnic şi pentru veşnicie într-un Templu


Mormon.
8. Există trei trepte ale cerului - celestialul ( pentru mormonii credincioşi ),
terestialul ( pentru mormonii nu chiar atât de credincioşi ) şi telestralul ( pentru
ceilalţi, care vor fi servitori ). în esenţă, toată omenirea va primi viaţa veşnică,
dar unii vor fi servitorii altora.

Unele puncte doctrinale comune cu mormonii

1. Mormonii sunt plătitori credincioşi ai zecimii.


2. Mormonii sunt preocupaţi de sănătatea lor, abţinându-se de la alcool şi
tutun.
3. Mormonii acceptă conceptul Darului Profeţiei în biserica de astăzi.
4. Mormonii cred în botezul prin scufundare.
5. Mormonii acceptă ideea că organizaţiile religioase din zilele noastre
reprezintă "Babilonul Căzut" şi că creştinismul de astăzi trebuie să se întoarcă la
învăţăturile Noului Testament.

Câteva dintre punctele doctrinale înţelese greşit de mormoni şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Biblia este tradusă incorect


( Vezi 2 Tim. 3:15,16; Ioan 17:17; 5:39; Ps. 12:6; 2 Pet. 1:21; Mat. 4:4 )
2. Botezul pentru morţi: O credinţă bazată pe o interpretare greşită a
textului din 1 Cor. 15:29. în Noul Testament, botezul este întotdeauna o decizie
personală care arată credinţa în Hristos, pocăinţa de păcat şi acceptarea
învăţăturilor lui Isus.
( Vezi Fapte 2:38:41; Marcu 16:16; Mat. 28:19,20 ).In Noul Testament
mântuirea se bazează pe alegerea personală. Nimeni nu poate face această
alegere în locul altuia.
( Vezi Apoc. 22:17; Ps. 49:7 ).
In 1 Cor. 15:29, apostolul Pavel argumentează în favoarea învierii. Astfel, el
ridică o întrebare. Dacă morţii nu vor învia niciodată, atunci de ce să te botezi
pentru ei ( traducerea greacă - în favoarea lor sau datorită lor )? Atunci când
Hristos va reveni, morţii în Hristos vor fi înviaţi şi, împreună cu cei vii neprihăniţi,
vor fi luaţi ca să-L întâmpine pe Domnul Isus în văzduh ( 1 Tes. 4:16,17 ). A te
boteza în folosul sau pentru cei morţi, înseamnă să te botezi ca rezultat al
influenţei lor pozitive şi al vieţuirii lor creştine, pregătindu-te astfel să-i întâlneşti
în veşnicie.
( Vezi Evr. 11:39,40 ).

3. închinarea duminicală: Mormonii cred că prima zi a săptămânii, duminica,


este numită "Sabatul" de opt ori în Biblia originală greacă. Acest concept se
bazează pe o înţelegere cu totul greşită a cuvântului folosit pentru "săptămână",
cuvânt care are, în original, aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul folosit pentru
"Sabat", dar care este un cuvânt diferit.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Luca
6:5; Mat. 12:8; Isa. 66:22,23 ).

4. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17; Ioan
11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori dar nu
spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

Sugestii de abordare a gândirii mormone

1. Dezvoltaţi o strânsă legătură de prietenie.

2. învitaţi-i la masă.

3. Mormonii au legături de familie extrem de strânse, aşa că arătaţi-le


respect pentru unitatea familiei invitându-le întreaga familie pentru a studia
Biblia împreună cu voi.

4. Prezentaţi-le un studiu cu privire la inspiraţia Bibliei.

5. împărtăşiţi-le propria voastră experienţă cu Isus Hristos.

6. După 3-5 săptămâni de studiu, prezentaţi-le subiectul: " Este Evanghelia


Mormonismului, Evanghelia Bibliei ? "

7. Apelaţi cu dragoste la prietenii voştri mormoni să-L urmeze pe adevăratul


Hristos.

Pentru a vă ajuta în lucrarea voastră cu mormonii, am inclus un studiu


biblic intitulat "Este Evanghelia Mormonismului, Evangheli Bibliei ?". Veţi găsi în
el învăţăturile Bisericii Mormone precedate de textele biblice care arată în mod
clar eroarea acestor învăţături.

Este Evanghelia Mormonismului Evanghelia Bibliei ?

A fost Isus zămislit prin Duhul Sfânt ?


Răspunsul biblic: Mat. 1:18-21: Luca 1:35.
Răspunsul mormon:
Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a afirmat
odată:" Să ţineţi minte de acum încolo şi pentru totdeauna că Isus Hristos nu a
fost născut de la Duhul Sfânt " ( Journal of Discourses, vol. 1, p. 51 ).
Joseph Fielding Smith, preşedinte al celor Doisprezece Apostoli, a negat
faptul că Biblia şi Cartea Mormonilor învaţă că Hristos a fost zămislit prin Duhul
Sfânt. El a afirmat următoarele: " Ei ne spun că Cartea Mormonilor afirmă că Isus
a fost zămislit de Duhul Sfânt. Eu contest această declaraţie. Cartea Mormonilor
nu învaţă un asemenea lucru! Şi nici Biblia! " ( Doctrines of Salvation, vol. 1, p. 19
).

A fost Isus născut dintr-o fecioară ?


Răspunsul biblic: Isa. 9:6; Isa. 7:14
Răspunsul mormon:
într-un discurs ţinut la 9 aprilie 1852, Brigham Young a declarat: " Atunci
când Fecioara Maria a rămas însărcinată cu copilul Isus, Tatăl Il concepuse după
asemănarea Sa. El nu a fost conceput prin Duhul Sfânt. Şi cine este Tatăl? El este
primul născut din familia omenească; . . . V-aş putea spune mai multe despre
aceasta; dar dacă v-aş spune întregul adevăr, aş fi acuzat de blasfemie, după
părerea superstiţioşilor şi super-neprihăniţilor lumii. Cu toate acestea, v-am spus
adevărul, atât cât l-am putut spune . . . Isus, fratele nostru mai mare, a fost
născut în trup de Acelaşi care a fost în Grădina Eden şi care este Tatăl nostru
ceresc. Şi acum, fie ca toţi aceia care aud această doctrină să-şi ia timp să o
înţeleagă şi să o accepte sau să o trateze cu indiferenţă, pentru că, prin aceasta,
Işi vor primi fie mântuirea, fie condamnarea. " (Journal of Discourses, vol. 1, p. 50-51 ).
Acelaşi tip de raţionament l-a condus pe Apostolul Orson Pratt să spună: "
Naşterea lui Isus în trup de carne a necesitat atât o mamă, cât şi un tată. Astfel,
tatăl şi mama lui Isus, după trup, trebuie să se fi unit ca soţ şi soţie; în
consecinţă, fecioara Maria trebuie să fi fost, la vremea aceea, soţie legitimă a lui
Dumnezeu Tatăl: noi folosim termenul "Soţie legitimă" pentru că ar fi o blasfemie
în cel mai înalt grad să spunem Că El ar fi născut un Mântuitor nelegitim . . . El a
avut dreptul legitim de a trăi cu Fecioara Maria, în virtutea calităţii de soţ şi ea I-a
născut un fiu, cu toate că era promisă altuia: pentru că legea pe care El o dăduse
ca ghid de conducere a bărbaţilor şi femeilor nu fusese dată şi pentru a se
guverna pe Sine, sau pentru a reprezenta o regulă de conducere în ceea ce-L
privea. A fost, deasemenea, legitim pentru El ca, după ce a avut această relaţie
cu Maria, să i-o dea lui Iosif, bărbatul căruia Ii fusese făgăduită dinainte. Dacă
Dumnezeu Tatăl i-a dat-o pe Maria lui Iosif doar pentru o vreme sau pentru
veşnicie, nu ni se spune. Ţinând cont de faptul că Dumnezeu a fost primul ei soţ,
este posibil ca El să i-o fi dat de soţie lui Iosif doar câtă vreme s-a aflat în natură
muritoare, intenţionând ca după înviere să o ia de soţie pentru veşnicie " ( The
Seer, p. 158 ).
Brigham Young a explicat naşterea lui Hristos după cum urmează: "
Naşterea Mântuitorului a fost la fel de naturală ca şi naşterea copiilor noştri: ea a
fost rezultatul unei acţiuni naturale. El a avut carne şi sânge - a fost zămislit de
Tatăl Său tot aşa cum noi am fost zămisliţi de taţii noştri " ( Journal of Discourses,
vol. 8, p. 115 ).
Heber C. Kimball, care a fost membru al Primei Preşedenţii a BIsericii
Mormone, a făcut această afirmaţie: " în legătură cu modul în care văd eu
lucrările lui Dumnezeu şi creaturile Sale, voi spune că eu am fost zămislit în mod
natural; tot aşa a fost şi tatăl meu, şi Mântuitorul meu Isus Hristos. în acord cu
Scripturile, El este primul-născut în trup al Tatălui Său, şi nu este nimic nenatural
în lucrul acesta " ( Journal of Discourses, vol. 8,p. 211 ).

Unde este sursa Mântuirii ?


Răspunsul biblic: Ioan 14:6; Fapte 4:12
Răspunsul mormon:
" Mântuirea necondiţionată sau generală, aceea care vine doar prin har,
fără ascultare de legea Evangheliei, constă în simplul fapt de a fi înviat . . . Acest
fel de mântuire va veni, în cele din urmă, pentru toată omenirea . . . Aceasta nu
este mântuirea neprihănirii, acea mântuire pe care o caută sfinţii. Aceia care
dobândesc doar această mântuire generală şi necondiţionată vor fi judecaţi după
faptele lor . . . Ei vor fi condamnaţi pentru veşnicie să fie robi, slujitori ai unor
persoane mai merituoase" ( Mormon Doctrine, p. 669 ).

Nemurire, nu viaţă veşnică: " Mântuirea condiţionată sau individuală, aceea


care vine prin har asociat cu ascultarea de Evanghelie, constă în primire unei
moşteniri în împărăţia celestială; cu toate acestea, aceia care nu continuă în
înălţare vor avea doar nemurire şi nu viaţă veşnică. . . Ei vor trăi separat şi
singuri, rămânând necăsătoriţi. . ."
"Mântuirea deplină este obţinută prin virtutea cunoaşterii, adevărului,
neprihănirii şi tuturor principiilor adevărate . . . Fără ispăşire, Evanghelie, preoţie
şi putere de sigilare, nu ar fi nici o mântuire. Fără descoperire continuă . . . nu ar
fi nici o salvare. Dacă n-ar fi fost Joseph Smith şi restaurare , n-ar fi fost nici o
mântuire. Nu există nici o mântuire în afara Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din
Zilele din urmă". ( Mormon Doctrine, pag. 669 - 670 )

Există păcate prea mari pentru ca sângele lui Hristos să le poată ispăşi ?
Răspunsul biblic: 1 Petru 2: 20 -24
Răspunsul mormon:
în cartea "Doctrinele mântuirii", Joseph Fielding Smith declară: " Joseph Smith a
învăţat că un om poate comite anumite păcate atât de grave încât ele reprezintă
o nelegiuire care trece dincolo de puterea de ispăşire a lui Hristos. Dacă aceste
fărădelegi sunt comise, atunci sângele lui Hristos nu-i va curăţi de păcatele lor,
chiar dacă ei se pocăiesc. în consecinţă, singura lor speranţă este să-şi verse
propriul sânge pentru a face ispăşire, în măsura în care este posibil, în beneficiul
lor . . . "
" Şi oamenii, pentru anumite crime, trebuie să facă ispăşire, în măsura în
care este posibil,pentru păcatele lor, acolo unde s-au aşezat pe ei înşişi dincolo
de puterea răscumpărătoare a sângelui lui Hristos " ( Doctrines of Salvation, vol.
1, p. 135-136 ).

Cum pot fi iertate astfel de păcate ?


Răspunsul biblic: Ioan 3:16; Gal. 2:20; 1 Ioan 1:7-9; Mat. 12:32
Răspunsul mormon:
Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a spus:
"Există păcate pe care le comit oamenii şi pentru care nu pot primi iertare în
această lume sau în cea viitoare; şi dacă ochii lor ar fi deschişi ca să vadă
adevărata stare în care se află, ar dori din toată inima ca sângele să le fie vărsat
pe pământ, astfel încât fumul lui să poată urca la cer ca o jertfă pentru păcatele
lor; şi fumul de tămâie ar face ispăşire pentru păcatele lor, pe când, dacă nu fac
astfel, păcatele se ţin de ei şi rămân asupra lor în lumea spiritelor ".
" Ştiu, fraţii mei, că atunci când mă auziţi vorbind despre a înjunghia oameni
vi se pare o doctrină prea dură, dar ea are rolul de a-i salva pe aceşti oameni, şi
nu de a-i distruge . . "
" Şi, chiar mai mult, ştiu că sunt călcători de lege care , dacă şi-ar cunoaşte
propria stare şi care este singura posibilitate prin care pot obţine iertare, i-ar
ruga pe fraţii lor să le verse sângele, astfel încât fumul lor să poată urca la
Dumnezeu ca o jertfă, pentru a potoli mânia pe care El o are împotriva lor şi
pentru ca legea să-şi poată urma cursul. Şi vă voi mai spune: Am întâlnit oameni
care au venit la mine şi şi-au oferit vieţile ca ispăşire pentru păcatele lor ".
" Este adevărat că sângele Fiului lui Dumnezeu s-a vărsat pentru păcatele
comise de oameni, totuşi, oamenii pot comite păcate pe care acest sânge nu le
poate absolvi niciodată. Aşa cum a fost în vechime, tot astfel este şi astăzi; şi, co
toate că principiile le sunt prezentate astfel tuturor, oamenii nu le înţeleg încă;
totuşi, legea este în mod sigur aceeaşi. Există păcate pentru care se poate face
ispăşire prin aducerea unei jertfe pe altar, ca în vechime; şi există păcate pe care
sângele unui miel, al unui viţel sau al unor turturele nu le poate absolvi, ci ele
trebuie ispăşite prin sângele unui om. Acesta este motivul pentru care oamenii
vă vorbesc asfel despre acest lucru; ei înţeleg doctrina dar spun doar câteva
cuvinte despre ea. Vi s-a prezentat această doctrină, dar nu o înţelegeţi. "
( Predică de Brigham Young, Journal of Discourses, vol. 4, p. 53-54; Desert News,
1856 ).

Pot oamenii să fie mântuiţi în păcatele lor - fără pocăinţă şi mărturisire ?


Răspunsul biblic: Fapte 16:30,31; Fapte 3:19,20
Răspunsul mormon:
Brigham Young, cel de-al doilea preşedinte al Bisericii Mormone, a afirmat:
" Să presupunem că Il găseşti pe fratele tău în pat cu soţia ta şi Ii străpungi pe
amîndoi cu o suliţă; tu vei fi îndreptăţit iar ei vor face astfel ispăşire pentru
păcatul lor şi vor fi primiţi în împărăţia lui Dumnezeu. într-o asemenea situaţie,
eu aş face astfel fără să stau pe gânduri; eu nu am nici o soţie pe care să o
iubesc atât de mult încât să nu o ucid, aşa că aş face acest lucru cu mâinile curate
. . . " Nu există bărbat sau femeie care să violeze legământul făcut cu Dumnezeul
lor şi să nu li se ceară să-şi plătească datoria. Sângele lui Hristos nu va şterge
niciodată acest păcat, propriul tău sânge trebuie să facă ispăşire pentru el . . . "
( Journal of Discourses, vol. 3, p. 247 ).
Dar cu privire la prezent, ce se poate spune ? Joseph Fielding Smith, istoricul oficial al
Bisericii Mormone în ultimii ani, a fost, prin scrierile sale, timp de mai mulţi ani,
"Purtătorul de cuvânt " al Bisericii. El spune: " Dar oamenii pot comite anumite
păcate grave . . care Ii aşează dincolo de puterea de ispăşire a sângelui lui
Hristos . . De aceea, singura lor speranţă este să-şi verse propriul sânge ca
ispăşire " ( Doctrines of Salvation, vol. 1, p. 134-135, Joseph Fielding Smith ).

înseamnă aceasta că trebuie vărsat sângele oamenilor ?


Joseph Fielding Smith, istoricul mormon, face următoarea afirmaţie în
legătură cu doctrina "ispăşirii prin sânge": " Şi acum numai câteva cuvinte cu
privire la ispăşirea prin sânge. Ce înseamnă această doctrină? Sincer, dacă vreţi,
lăsând la o parte insinuările periculoase şi acuzaţiile mincinoase care au fost
făcute adesea, se poate spune simplu: Prin ispăşirea făcută de Hristos, toată
omenirea poate fi mântuită, prin ascultare de legile şi regulile Evangheliei . . . "
Dar omul poate comite anumite păcate foarte grave - după măsura luminii şi
cunoaşterii pe care o are - păcate care Il vor aşeza dincolo de puterea sângelui
ispăşitor al lui Hristos. Dacă lucrul acesta se întâmplă, atunci, pentru a fi mântuit,
el trebuie să-şi sacrifice propria viaţă pentru a face ispăşire - atât cât stă în
puterea lui - pentru acel păcat, deoarece, în anumite împrejurări, numai sângele
lui Hristos singur nu este suficient " ( Ibid. p. 133-134 ).
Bruce McConkie, care a făcut parte din Primul Consiliu al celor Şaptezeci, a
afirmat următoarele, în cartea sa Doctrina Mormonă: ". . . în anumite împrejurări,
există unele păcate serioase, pentru care curăţirea ispăşitoare a lui Hristos nu
are efect şi legea lui Dumnezeu cere ca oamenii să-şi verse propriul sânge pentru
a-şi ispăşi păcatele . . . " ( p. 87 ).
B.H.Roberts, unul dintre istoricii Bisericii Mormone, a descris astfel doctrina
ispăşirii prin sânge: " . . . ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletului, atunci
când păcatele cuiva Il aşează dincolo de atingerea mijloacelor înlocuitoare de
mântuire - este vărsarea sângelui celui care a păcătuit, şi la acest lucru trebuie
să se facă referire aici " ( A Comprehensive History of the Church, B.H.Roberts, vol.
4, p. 129 ).

Este aceasta iubire ?


Răspunsul biblic: 1 Ioan 4:8-10,19-21
Răspunsul mormon:
Iată ce înseamnă să-ţi iubeşti fratele: " Să presupunem că fratele tău a
căzut într-o greşeală gravă . . . greşeală despre care el ştie că Il va priva de
înălţare . . . şi că nu mai poate ajunge la ea det dacă Işi varsă sângele. Şi mai
ştie, deasemenea, că dacă Işi varsă sângele va putea face ispăşire pentru acel
păcat şi va fi mântuit şi înălţat cu Dumnezeii. De aceea el te întrebă: " Este în
casa aceasta vreun bărbat sau vreo femeie care să-mi verse sângele ca să pot fi
mântuit şi înălţat cu Dumnezeii? "
Il iubeşti suficient de mult pe acest frate ( sau soră ) încât să-i verşi
sângele? Pot să vă prezint o mulţime de situaţii în care oamenii pot fi ucişi în mod
îndreptăţit, pentru a face ispăşire pentru păcatele lor . . . răutatea şi ignoranţa
naţiunilor interzice din toate puterile acest principiu ; dar va veni timpul când legea lui Dumnezeu
va fi la putere.
" Aceasta înseamnă să ne iubim aproapele ca pe noi înşine; dacă are
nevoie de ajutor, ajută-l; şi dacă vrea mântuire şi este nevoie să-i verşi sângele
ca să poată fi mântuit, varsă-i-l !. . . Aceasta este calea de a iubi omenirea "
( Profetul Brigham Young, discurs ţinut în 8 februarie 1857, publicat în Desert
News, 18 febr. 1847 şi în " Journal of Discourses, vol. 4, p. 219-220 ).

Nazarinenii
_____________________________________________________________________

Biserica Nazarineană s-a desprins din Asociaţiile Sfinţeniei din Statele de


Est şi California. Organizată în Chicago în 1907, ea a ajuns să numere astăzi
peste 300 000 de membri în Statele Unite. Ei au o puternică orientare misionară,
susţinând opt colegii şi un seminar teologic. Creştini conservatori,
fundamentalişti, nazarinenii cred în:

1. Biblia, ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu

2. Cea de-a doua venire literală a lui Hristos.

3. Mântuire doar prin credinţa în Hristos.

4. Nemurirea sufletului.

5. Chinul veşnic.

6. Sfinţenia duminicii.
7. Abstinenţa de la alcool şi tutun.

8. Despărţirea de lume şi un stil de viaţă conservator.

9. Botezul prin scufundare.

Nazarinenii sunt creştini fundamentalişti, care păstrează înalte standarde


morale şi etice. Crezând că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ei o
acceptă ca pe un imperativ moral al vieţii. Ei au o puternică convingere că
DUmnezeu a ridicat mişcarea lor pentru a înălţa încă o dată standardul moral al
creştinismului. Ei se consideră a fi reformatori. înaltele lor standarde biblice ar
trebui să fie poruncite; totuşi, ei nu au mers destul de departe în această direcţie.
Fără să-şi dea seama, ei susţin cele două erori gemene: nemurirea sufletului şi
sfinşenia duminicii. în lucrarea cu acest grup, fiţi pregătiţi să prezentaţi un studiu
biblic amănunţit pe teme precum Legea, Sabatul şi schimbarea lui, căderea
Babilonului, de ce atât de multe denominaţiuni diferite, apariţia profetică a
Adventismului. Acesta este mesajul nostru profetic, şi o înţelegere corectă a
capitolelor 10, 12, 14, 17 şi 18 din Apocalipsa va avea un impact semnificativ asupra
nazarinenilor.

Câteva puncte doctrinale comune cu nazarinenii

1. Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

2. Trinitatea sau Dumnezeirea.

3. Mântuirea doar prin Hristos.

4. Cea de-a doua venire a lui Hristos.

5. Sfinţirea.

6. Nevoia de rugăciune şi de viaţă devoţională.

Câteva puncte majore de doctrină înţelese greşit de nazarineni şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12-20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2.7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5, 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori dar
nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

3. Chinul veşnic: Credinţa că Dumnezeu Ii pedepseşte pe cei răi în iad


pentru veşnicie.
( Vezi Mal. 4:1-3; Ps. 37:10,11,20,38; Iuda 7; 2 Pet. 2:6; Apoc. 20:9; Evr. 12:29).

Posibilităţi de abordare a nazarinenilor.

1. Stabiliţi o prietenie puternică, hristocentrică.

2. Subliniaţi mântuirea doar prin Hristos, nevoia unui suport biblic pentru
fiecare învăţătură şi revenirea în curând a lui Isus.

3. Prezentaţi un studiu cu privire la decăderea creştinismului, apostazia în


Biserică şi planul lui Dumnezeu de restaurare.

4. Nazarinenii vor răspunde în mod special la studii profetice din Daniel şi


Apocalipsa.

5. Prezentaţi un studiu din Apoc. 14, parcurgând pas cu pas întreita Solie
îngerească.

Penticostalii
_____________________________________________________________________

La penticostalism se face adesea referire ca fiind "cea de-a treia forţă" în


creştinism, alături de catolicismul tradiţional şi de protentantismul istoric.
Penticostalii cresc rapid în toată lumea. Numărând peste 100 de milioane de
membri în cel puţin 15 grupări majore şi numeroase alte grupuri independente, ei
pun accentul în special pe botezul cu Duhul Sfânt, însoţit de vorbirea în limbi
( glossolalia ), de vindecarea divină şi de darurile harismatice existente în
Biserica Primară. Mişcarea Penticostală actuală a început în Statele Unite, ca
rezultat al Mişcării Sfinţeniei de la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900.
Creşterea penticostalismului în secolul al XX-lea reprezintă unul dintre
fenomenele mondiale remarcabile ale creştinismului modern. Penticostalii sunt
răspândiţi în toată lumea, cu mari concentraţii în America de Sud, înter-America
şi Africa, precum şi în Statele Unite. Chiar şi în secularizata Europă, penticostalii
sunt în creştere. într-o epocă a formalismului în multe organizaţii religioase de
linie principală, sponaneitatea, bucuria şi fervoarea serviciilor religioase
penticostale atrag mii de oameni. Evtând liturghiile complicate, ei încearcă să
adere la simplitatea Bisericii Primare. Uneori, serviciile lor spontane, incluzând
mărturii, vorbiri în limbi şi vindecări, devin dezordonate.

Unele puncte doctrinale comune cu penticostalii

1. Biblia este singura regulă de credinţă şi de practică.

2. Mântuirea prin sângele lui Hristos.

3. Botezul prin scufundare.

4. Cina Domnului ( unii dintre ei practică spălarea picioarelor ).


5. Naşterea din fecioară.

6. Faptul că Isus se va întoarce curând.

7. în Biserica de astăzi vor fi manifestate darurile Duhului, inclusiv Darul


Biblic al profeţiei.

Câteva puncte doctrinale majore înţelese greşit de penticostali şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Răpirea secretă: Credinţa că Hristos se va întoarce în secret, înainte de


timpul de strâmtorare ( căderea plăgilor ), pentru a-Şi răpi la cer Biserica,
lăsându-i pe cei nemântuiţi pe pământ, pentru a suferi plăgile.
(Vezi 1 Tes. 4:16,17; 2 Tes. 1:7-9; Mat. 13:30; Luca 17:26-37; Apoc. 19:12-21; Mat. 24:27;
Ps. 50:3; Apoc. 1:7 ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, şi care părăseşte trupul la moarte, fiind destinat
fie pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori, dar
nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

3. Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit: Credinţa că, o dată ce un om


vine la Hristos, el nu-şi mai poate pierde niciodată mântuirea.
( Vezi 1 Cor. 15:1,2; 2 Pet. 2:20-22; 1 Cor. 9:27 - cuvântul "lepădat" folosit
aici este acelaşi cu cel folosit în Ier. 6:30 - Evr. 4:4-7; Apoc. 3:5; vezi şi Filip. 4:3 -
Atunci când Il acceptăm pe Hristos, numele noastre sunt trecute în Cartea Vieţii.
Deoarece ele pot fi şterse, este posibil ca cei care au acceptat odată adevărul
să-l respingă apoi.
Mulţi penticostali nu cred că odată mântuit înseamnă pentru totdeauna
mântuit; dar cu toate acestea, veţi găsi penticostali care, în mod individual, cred
că, din moment ce au vorbit o dată în limbi, ei sunt sigilaţi cu Hristos şi nu mai
pot fi pierduţi. Din acest motiv am inclus aici şi această secţiune.

4. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Ezech. 20:12,20; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44;
Apoc. 1:10; Mat. 12:8; Luca 6:5; Isa. 22:23 ).

5. Vorbirea în limbi: Un semn al umolerii cu Duhul Sfânt, manifestat printr-o


vorbire extatică ( limbajul Duhului Sfânt ), neânţeleasă de vorbitor, ci înţeleasă
numai de Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre penticostali cred că fără vorbirea în
limbi nu poate exista botezul cu Duhul Sfânt.
a. Explică-i prietenului tău penticostal că tu crezi într-un dar biblic veritabil,
autentic, al vorbirii în limbi.
b. Stabiliţi faptul că Dumnezeu este Cel care alege cine să primească acest
dar. Darurile sunt împărţite în mod individual de Dumnezeu, aşa cum
socoteşte El că este cel mai bine (1Cor. 12:11 ).
c. Scoateţi în evidenţă faptul că nu toţi primesc darul limbilor. Vorbirea în
limbi este doar unul din lunga listă de daruri, şi chiar unul
dintre cele mai de pe urmă ( 1 Cor. 12:27-31 ).
d. Pentru Dumnezeu dragostea este mult mai importantă decât vorbirea în limbi
sau prorocirea ( 1 Cor. 13:1,2 ).
e. Semnul umplerii cu Duhul Sfânt este o inimă iubitoare, care doreşte să
dea mărturie pentru Isus ( Fapte 1:6-8 ).
f. Darul limbilor nu a fost dat credincioşilor în mod anume, ca să se
zidească pe ei înşişi, ci ca un semn de confirmare, care să-i
convingă pe necredincioşi de Evanghelie ( 1 Cor. 14:22 ).
g. Darul limbilor este capacitatea, dată de Dumnezeu, de a vorbi o limbă reală,
astfel încât berierele de limbă să poată fi îndepărtate din calea predicării
Evangheliei ( Fapte 2:4-11 ).
h. în 1 Cor. 14, Pavel pledează pentru o vorbire inteligentă, şi nu pentru o
bolborosire neinteligibilă ( 1 Cor. 14:7-19 ).
i. Apostolul dă următoarele metode de verificare , dacă vorbirea în limbi
este practicată în biserică:
(1) O singură persoană poate vorbi odată. Nu trebuie să fie izbucniri
spontane în care mai mulţi oameni să vorbească în acelaşi timp
( 1Cor. 14:26,27 ).
(2) La acelaşi servici divin nu trebuie să vorbească mai mult de
două, maximum trei, persoane ( 1 Cor. 14:26,27 )
(3) Trebuie să fie un traducător al limbii străine vorbite, astfel încât
întreaga comunitate să beneficieze de ceea ce se vorbeşte şi să
participe împreună la serviciul de închinare ( 1 Cor. 14:28 ).
j. Plinătatea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu este revărsată asupra acelora
care ascultă în dragoste de Adevărul lui Dumnezeu ( Fapte 5:32;
Ioan 14:15,16 ).

Abordarea gândirii penticostale

1. în apropierea de prietenii voştri penticostali, afirmaţi în mod deschis


marea voastră iubire pentru Domnul.

2.împărtăşiţi cu ei propria voastră experianţă cu Isus, ca temelie a


siguranţei voastre pentru viaţa veşnică. Arătaţi că la baza credinţei noastre
trebuie să stea Cuvântul lui Dumnezeu ( Ioan 17:17 ).

3. Emoţiile noastre nu sunt demne de încredere. Uneori ele ating nivelul de


sus, alteori pe cel de jos. Satana poate manipula emoţiile. El poate chiar să
contrafacă minuni şi semne veritabile, în încercarea de a înşela ( Mat. 24:24;
Apoc. 16:13,14 ).

4. Unii vor declara că Hristos a lucrat cu mare putere prin ei. Ei chiar vor
scoate demoni în Numele Lui, dar El le va spune: " Niciodată nu v-am cunoscut " (
Mat. 7:21-23 ).

5. Ca să rămână în picioare, credinţa trebuie să fie bazată pe Cuvântul scris


al lui Dumnezeu ( Mat. 7:24 ).

6. Singura noastră siguranţă stă în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu şi


în trăirea adevărului Său ( Isa. 8:20 ).

7. Adevărul este cel care ne eliberează de rătăcire ( Ioan 8:32 ).

8. Cel care a scris Biblia este Duhul Sfânt ( 2 Pet. 1:21 ).


9. A fi plin cu Duhul Sfânt înseamnă a accepta cuvintele lui Isus în viaţa ta
personală (Ioan 6:63 ).

10. Cea mai mare minune este aceea a unei inimi schimbate ( Ioan 3:2-7 ).

11. A căuta după minuni spectaculoase, în timp ce respingi adevărul, este


nebiblic (Luca 16:27-31 ).

12. Siguranţa noastră împotriva amăgirilor este primirea Adevărului lui


Dumnezeu, aşa cum este el descoperit în Scriptură ( 2 Tes. 2:9-12 ).

Presbiterienii
_____________________________________________________________________

Presbiterienii Işi trag originea din perioada Reformaţiunii şi a învăţăturilor


lui Calvin. Concepţia despre suveranitatea lui Dumnezeu şi înţelegerea sa cu
privire la îndreptăţirea prin credinţă l-au condus pe Calvin să creadă că
Dumnezeu i-a ales pe unii pentru mântuire şi pe alţii pentru condamnare.
Conceptul său despre suveranitatea lui Dumnezeu a condus la o clară distincţie
între biserică şi stat. Calvin a crezut în toleranţa religioasă pentru toţi oamenii.
Presbiterienii numără astăzi aproximativ patru milioane şi jumătate de membri în
Statele Unite. Sistemul lor de conducere a bisericii dă autonomie comunităţilor
locale, permiţându-le să funcţioneze independent. Rolul de ordinare şi de stabilire
a tuturor slujbaşilor este responsabilitatea unui comitet ales de un grup de
comunităţi, comitet ai cărui membri sunt numiţi Presbiteri. Sinodul
supraveghează Comitetul de Presbiteri. Cea mai înaltă autoritate de conducere în
Biserica Presbiteriană este Adunarea Generală, alcătuită din pastori şi din
delegaţi laici dintre Presbiteri. Presbiterienii sunt călăuziţi în înţelegerea
adevărului de Declaraţia de Principii de la Westminster, din 1649. în 1967 a fost
adoptată o mărturisire de credinţă mai liberală, care accentuează dragostea,
pacea şi ceea ce a făcut Dumnezeu, împăcând lumea cu Sine prin Hristos.
Asemenea celor mai multe dintre bisericile protestante, Biserica Presbiteriană de
astăzi a îndulcit în mod semnificativ poziţiile pe care s-a situat la început, printr-o
diminuare a importanţei Bibliei.

Unele puncte doctrinale comune cu presbiterienii

1. înspiraţia Bibliei ( cu toate că unii dintre slujbaşii presbiterieni de


convingere liberală se îndoiesc cu privire la integritatea Scripturilor ).

2. Trinitatea sau Dumnezeirea.

3. Viaţa veşnică prin Isus Hristos.

4. Naşterea din fecioară.

5. Cerul ( Raiul ).

6. Cea de-a doua venire literală a lui Hristos ( deşi unii sunt confuzi în ceea
ce priveşte futurismul ).

Unele puncte doctrinale majore înţelese greşit de presbiterieni şi textele


biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Predestinarea: Concepţia generală că Dumnezeu i-a predestinat pe unii


oameni să fie mântuiţi şi pe alţii să fie pierduţi. Această doctrină neagă atât
dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu, cât şi libertatea omului de a alege ( 1 Tim.
2:3-5; 2 Pet. 3:9; Apoc. 22:17). Este adevărat că Dumnezeu are un plan pregătit
dinainte pentru fiecare om. Acest plan pre-conceput este acela de a mântui
întreaga omenire. Oamenii au însă, în mod individual, ocazia de a alege dacă vor
accepta sau nu planul Său.

2. Sfinţenia duminicii: Credinţa că, deoarece Isus a înviat din morţi în prima
zi a săptămânii, toţi creştinii trebuie să se închine în această zi.
( Vezi Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Luca 4:16; Mat. 24:20; Fapte 13:42-44; Apoc. 1:10; Mat.
12:8; Luca 6:5; Isa. 66:22,23 ).

3. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, şi care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.
( Vezi 1 Tim. 6:15,16; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps. 146:4; 6:5; 115:17;
Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet" de 1600 de ori, dar
nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia numeşte moartea
"somn" de 53 de ori.

4. înspiraţia Bibliei: Unii dintre presbiterieni au o concepţie destul de neclară


cu privire la inspiraţia Bibliei. Următoarele pasaje vă vor fi de ajutor în stabilirea
autorităţii Bibliei.
(Vezi 2 Tim. 3:16; 2 Pet. 1:21; Isa. 34:16; Ps. 119:105; Ioan 17:17; 2 Sam. 7:28; Prov.
12:6,7 ).

5. Legea a fost desfiinţată prin Hristos:


( Vezi Mat. 5:17,18; Ioan 13:14; Rom. 6:13,14; 3:28-31; Ps. 40:8; Evr. 8:10; 1 Ioan 2:3-6;
Iacov 2:10-17 ).

Posibilităţi de abordare a presbiterienilor

1. Daţi dovadă de o veritabilă bunătate creştină, de tact şi înţelegere.

2. Daţi-le articole sau broşuri cu privire la dragostea lui Dumnezeu, sau cu


privire la un subiect de interes actual, legat de semnele timpului.

3. Puneţi întrebări precum:


a. Cum înţelegi criza din Orientul Mijlociu ?
b. Poţi găsi vreo raţiune în ceea ce priveşte evenimentele care au loc
astăzi în lume ?
c. Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii, de ce îngăduie El ca atâţia
oameni nevinovaţi să sufere ?
d.Te-ai întrebat vreodată cu privire la viitorul lumii noastre ?
e. Ai tu, în mod personal, siguranţa vieţii veşnice? Dacă ai muri în noaptea
aceasta, ai convingerea că vei trăi veşnic alături de Hristos ?
4. Sugeraţi că Biblia furnizează răspunsuri la cele mai complicate întrebări
ale noastre şi la cele mai profunde nevoi ale inimii omeneşti.

5. învitaţi-l pe noul vostru prieten să înceapă o serie de studii biblice


săptămânale, cu ajutorul cărora să exploreze profeţiile Bibliei pentru timpul
nostru şi să găsească răspunsuri la marile întrebări ale vieţii.

Biserica Radio a lui Dumnezeu ( Grupul Herbert W. Armstrong )


______________________________________________________________

Numele de Biserica lui Dumnezeu este folosit de către mai mult de 200 de
denominaţiuni religioase diferite din Statele Unite. în mod fundamental, numele a
fost folosit pentru a arăta că aceste biserici au fost întemeiate prin puterea lui
Dumnezeu şi nu au păstrat greşelile bisericilor reformate, aşa cum s-au desprins
ele din catolicism. Ele tind să scoată în evidenţă practicile organizatorice ale
Bisericii Nou-Testamentale, cu un accent special pe miracole, vorbire în limbi şi
botezul cu Duhul Sfânt. Biserica lui Dumnezeu de Ziua a Şaptea s-a desprins din
Mişcarea Adventă la mijlocul anilor 1800. Ea a respins numele de Adventistă de
Ziua a Şaptea atunci când a fost organizată Biserica Adventistă, între anii 1860-
1863. Un grup mai mic a preferat numele de Biserica lui Dumnezeu. Herbert W.
Armstrong a părăsit Biserica lui Dumnezeu de Ziua a Şaptea în anii 1930, pentru
a întemeia Biserica Radio a lui Dumnezeu, cunoscută astăzi ca Biserica Mondială
a lui Dumnezeu. Revista sa " Adevărul clar " circulă în mod gratuit la milioane de
oameni. Biserica sponsorizează, deasemenea, Colegiul Ambasador şi cursul biblic
prin corespondenţă al aceluiaşi colegiu.

Unele puncte doctrinale comune cu Biserica Radio a Lui Dumnezeu

1. înspiraţia Bibliei.

2. Cea de-a doua venire a lui Hristos.

3. Starea omului în moarte şi nimicirea totală a celor răi.

4. Acceptarea legilor biblice sanitare / de dietă.

5. Păzirea Sabatului Zilei a Şaptea.

6. Acceptarea principiului zecimii.

Câteva puncte doctrinale majore înţelese greşit de Biserica Radio a lui


Dumnezeu şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

1. Credinţa că Hristos va domni pe pământ în timpul mileniului, iar plăgile


vor fi revărsate că nenorociri punitive care să-i forţeze pe cei nemântuiţi la
supunere.
( Vezi Apoc. 19:11-21; 20:1-10; Ioan 5:28,29; Ier. 4:23-26; 25:33 ). Cuvântul Abussos din
Apoc. 20:1 este acelaşi cu cel folosit în Gen. 1:1,2 şi în Ier. 4:23 şi tradus prin
"fără formă şi gol" (" pustiu şi gol " - în lb. română ). Aceasta înseamnă un loc
pustiit, nelocuit, sterp. Pentru timpul exact al căderii plăgilor, vezi Apoc. 15:1,8;
16:12-21.

2. Biserica Radio a lui Dumnezeu continuă să respecte sărbătorile iudaice


precum Paştele, Pâinea nedospită, Primele Roade, etc. în fiecare an, în ziua a
patrusprezecea a lunii Nisan, după calendarul ebraic, ei sărbătoresc Paştele
asociat cu spălarea picioarelor.
( Ca să arătaţi că aceste sărbători şi-au găsit împlinirea în Hristos, vedeţi
Col. 2:14-17; 1 Cor. 5:7,8; Gal. 4:1-11; 3:26-29 ).

3. Biserica Radio a lui Dumnezeu crede că Hristos a fost crucificat în ziua de


miercuri, datorită faptului că Isus a spus " Căci, după cum Iona a stat trei zile şi
trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în
inima pământului " ( Iona 1:17; Mat. 12:40 ).

a. Isus a folosit o varietate de expresii pentru a descrie învierea Sa. El a


spus " în trei zile " Voi învia, ( Mat. 26:61; 27:40; Marcu 14:58 ) şi " după trei zile "
( Mat. 27:63; 12:40 ) şi " a treia zi " ( Mat. 16:21; 17:23; 20:19; 27:64; Marcu
9:31; 10:34; Luca 9:22; 18:33; 24:7,21,46 ).
Expresiile "în trei zile" şi "după trei zile" trebuie armonizate cu expresia
cea mai folosită "a treia zi". Isus a înviat nu după trei perioade a câte 24 de ore
ci, aşa cum a declarat El însuşi, "în cea de-a treia zi".

b. Metoda folosită în mod obişnuit în vechime pentru calcularea timpului


era metoda inclusivă. Ea includea atât ziua cu care începea o anumită perioadă
de timp, cât şi ziua când se încheia acea perioadă, neavând importanţă cât de
mică era partea din aceste zile care era implicată. Biblia enumeră câteva
perioade de trei zile care s-au încheiat nu după, ci în cursul acelor trei zile
amintite.
( Vezi Gen. 42:17-19; 1 Regi 12:5,12; cu 2 Cron. 10:5,12 ).

c. Evidenţa biblică clară este că Isus a fost crucificat vinerea şi a înviat


duminica.
( Vezi Marcu 16:9; Luca 24:1,13,21,46; 23:54 până la 24:1 ).
Pentru o tratare mai extinsă a acestui subiect vezi Seventh-day
Adventist Source Book şi vol. 9 din Seria de Comentarii, p.
248-251.

Posibilităţi de abordare a credincioşilor Bisericii Radio a lui Dumnezeu

1. Dezvoltaţi o prietenie strânsă şi puternică.

2. împărtăşiţi-le propria voastră mărturie despre relaţia voastră cu Isus.


Mulţi urmaşi ai lui Armstrong au puternice tendinţe legaliste. Subliniaţi acel "fă"
( acţionează ) al experienţei creştine. Ei au nevoie de siguranţa mântuirii în Isus. (
1 Ioan 5:11,12; Ioan 1:12; Rom. 3:25-31; 6:15; Efes. 2:8 ).

3. Studiaţi semnificaţia întreitei Solii îngereşti. Mulţi dintre ei studiază Biblia


destul de serios şi vor răspunde pozitiv la un studiu pe tema adevărurilor mai
adânci ale Apocalipsei.

4. Atunci când abordaţi subiecte precum Mileniul, Respectarea sărbătorilor


iudaice sau teoria răstignirii în ziua de miercuri, faceţi acest lucru cu acel tact
izvorât din dragostea divină.

5. Cartea " Ce cred Adventiştii ", care cuprinde cele 27 de puncte


fundamentale de credinţă, este excelentă în lucrarea cu acest grup.

Secularizaţii
_____________________________________________________________________

Secularismul este fie o căutare activă după valorile materiale ale vieţii, fie
o concepţie filozofică care Il neagă pe Dumnezeu. în termeni negativi spus:
secularismul este lipsa oricărui interes vizibil faţă de Dumnezeu, faţă de Biblie, de
religie sau faţă de valorile spirituale. Studiul biblc, rugăciunea, participarea la
Biserică şi activităţile religioase în general, nu sunt importante. Banii, moda,
lucrurile materiale,alcoolul, drogurile, sexul şi sporturile L-au înlocuit pe
Dumnezeu în viaţa secularistului. Motto-ul seculariştilor se poate rezuma în
aceste cuvinte: "Fii aici şi acum", altfel tradus "bucură-te cât poţi de viaţă".
Secularizaţii pot fi împărţiţi în cel puţin patru categorii distincte:
1. întelectualul secularizat - tipul studios care are îndoieli în ceea ce piveşte
inspiraţia Bibliei, existenţa lui Dumnezeu şi religia organizată.

2. Muncitorul secularizat - tipul celui din clasa muncitoare, lucrătorul din fabrică
sau de pe şantier, care munceşte din greu toată săptămâna şi care în weekend-
uri, nu-şi doreşte decât să se relaxeze, să bea bere şi să urmărească un meci

3. Secularizatul provenit din mediu religios - tipul de activist social ai cărui părinţi au
fost membri ai unei biserici organizate, dar care vede că biserica nu mai
corespunde nevoilor contemporane. El este preocupat de sărăcie, de pace, de
rasism şi de dreptate socială, dar nu are interes faţă de Dumnezeu. Secularizaţii
sunt adesea interesaţi de etica morală a creştinismului dar nu şi de Hristosul
creştinismului.

4. Materialistul secularizat - tipul de profesionist tânăr, de la oraş, ale cărui ţinte


în viaţă sunt: o casă frumoasă, o slujbă bine plătită, o maşină ultimul tip şi o
vacanţă încântătoare. Valorile materiale sunt de primă importanţă în viaţa lui, iar
posesiunile sunt principala sa pasiune.

Posibilităţi de abordare ale gândirii seculare

Orice fiinţă umană răspunde la bunătate. Prietenia adevărată doboară


prejudecăţile. Un lucru este sigur, şi anume că nu-i veţi câştiga pe secularizaţi la
Hristos încercând să le aduceţi argumente tari. Orice om simte anumite nevoi în
viaţa sa. Aceste "nevoi simţite" sunt domenii în care individul simte că are nevoie
de ajutor. Ele pot include nevoia de o sănătate mai bună ( abandonarea
fumatului, o dietă săracă în grăsimi, reducerea stressului, etc ), nevoia de o
căsnicie mai fericită, nevoia de o slujbă mai plină de satisfacţii, nevoia de
prietenie, nevoia de a fi înţeles, sau chiar nevoia de iertare, de eliberare de
vinovăţie sau de pace interioară. Caută, în viaţa prietenului tău secularizat, acele
domenii în care el simte anumite nevoi şi încearcă să le vii în întâmpinare. Vei
vedea cum cad zidurile prejudecăţilor. Caută uşile pe care ţi le deschid
împrejurările pentru a-i împărtăşi ce înseamnă Isus pentru tine personal.

Trei metode concrete de abordare a oamenilor secularizaţi

1. Prezintă-i simplu şi cu iubire Planul de Mântuire:


a. Dumnezeu a creat o lume desăvârşită ( Gen. 1:28 )
b. Prin păcat, Adam şi Eva au pierdut Grădina Eden ( Gen. 3:1-5 ).
c. Păcatul ne desparte de Dumnezeu ( Isa. 59:1,2 ).
d. Plata (consecinţa) păcatului este moartea ( Rom. 6:23 ).
e. Deoarece toţi am păcătuit, toţi merităm moartea veşnică ( Rom. 3:23;
5:18 )
f. Prin Isus, noi putem primi darul vieţii veşnice ( Ioan 3:16; Efes. 2:8; 2
Cor. 5:21 ).

2. Prezentaţi câteva dintre marile profeţii biblice, ca dovadă a veridicităţii


Bibliei:
a. Dan. 2 - Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma, divizarea Romei, Venirea lui
Isus.
b. Locul naşterii lui Isus - Betleem ( Mica 5:2 )
c. Numele lui Cir menţionat cu 150 de ani înainte de naşterea sa ( Isa.
44:28; 45:1,2 )
d. Profeţia distrugerii Tirului ( Ezech. 26:1-4; 19:21 ).
e. Pustiirea Egiptului ( Ezech. 29:1-9 ).

3. într-o a treia etapă, sugeraţi că evoluţionismul nu este un fapt dovedit, ci


doar o ipoteză. Sunt trei legi ştiinţifice pe care le calcă evoluţionismul:
a. Ştiinţa declară că doar viaţa generează viaţă. Evoluţionismul afirmă că,
în anumite condiţii prielnice şi într-un timp suficient de
îndelungat, lucrurile lipsite de viaţă pot genera viaţă.
b. Ştiinţa declară că asemănarea produce asemănare. Evoluţionismul
spune că există anumite legături în deosebirile dintre tipurile şi speciile de
animale. Nu există nici o dovadă ştiinţifică concretă pentru o asemenea
prezumţiune.
c. Ştiinţa declară că lucrurile rămase singure tind să involueze, să dispară (
cea de-a doua lege a termodinamicii ). Evoluţionismul afirmă
că lucrurile rămase singure tind să evolueze, să crescă.

Doar Biblia poate oferi răspunsul la marile întrebări ale vieţii. De ce sunt
aici? De unde am venit? Care este destinul meu viitor? Biblia ne descoperă că
am fost creaţi de un Hristos plin de iubire. El doreşte să călăuzească personal
vieţile noastre. în El, putem avea siguranţă. Viitorul nostru veşnic se află în
mâinile Sale. Prezintă-i prietenului tău secularizat lipsa de speranţă a unei vieţi
fără Dumnezeu şi marea bucurie de a fi, în siguranţă, în mâinile Sale.

Foştii Adventişti de Ziua a Şaptea


_____________________________________________________________________

Cercetările arată faptul că cei mai mulţi foşti-adventişti nu părăsesc


biserica din motive doctrinale. Unii o fac, dar nu majoritatea. Cei mai mulţi
părăsesc biserica datorită unuia dintre următoarele patru motive:

1. Un conflict cu un alt membru al bisericii sau cu pastorul.


2. Simţământul că biserica nu mai corespunde cu viaţa lor şi nu le mai
împlineşte nevoile.
3. Descurajare, datorită eşecului în a trăi în armonie cu standardele bisericii.
4. Un dezinteres crescând faţă de lucrurile spirituale, datorat în general
lipsei unei vieţi adecvate de devoţiune şi studiu biblic.

Atunci când un membru lipseşte în mod repetat de la biserică, aparent fără


motiv, aceasta indică o problemă spirituală. Dacă aceşti membri nu sunt vizitaţi
imediat pentru a-i ajuta să discute despre problemele lor spirituale, probabil că
rezultatul va fi apostazia. Căldura, prietenia şi preocupareaplină de iubire pentru
starea lor sunt mijloacele pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a îndepărta
apostazia.
Semne care arată că un membru a căzut în descurajare şi / sau şi-a pierdut
interesul pentru biserică

1. Participare neregulată la biserică / lipsa de participare la întâlnirile de


rugăciune.
2. O atitudine critică sau un spirit general negativ.
3. Lipsă de zal spiritual.
4. Revenirea vechilor obiceiuri rele ( fumatul, băutura, distracţiile lumeşti ).
5. Lipsă de respect faţă de Sabat ( privitul la TV vineri seara, cumpărături în
Sabat dupăamiaza, lucru după începerea Sabatului, etc ).
6. înstrăinare de membrii bisericii şi / sau lipsa de participare la viaţa socială
a bisericii.

Cum să ne apropiem de foştii adventişti


1. De obicei, foştii adventişti nu au nevoie să fie convinşi în ceea ce priveşte
doctrinele advente. Cu siguranţă că nu au nevoie nici să fie condamnaţi pentru
stilul lor de viaţă prezent. Nu fiţi surprinşi şi nu vă arătaţi şocaţi de obiceiurile sau
de modul lor de viaţă. Cei mai mulţi dintre ei simt deja mustrările unei conştiinţe
care Ii condamnă. O condamnare în plus nu va face altceva decât să creeze
ostilitate.
2. Manifestaţi iubire, acceptare şi preocupare reală.
3. începeţi cu subiecte de interes general, punând întrebări precum:
a. Ai trăit mai mulţi ani în această comunitate?
b. Eşti căsătorit(ă), sau eşti sigur(ă) ? Ai copii ?
c. Lucrezi aproape de casă? Ce ocupaţie ai?
Aceste întrebări generale asigură baza de apropiere şi cunoaştere pe o cale
ne-ameninţătoare pentru ei. Puneţi aceste întrebări cu blândeţe şi iubire,
manifestând un profund interes pentru cealaltă persoană.
4. Treceţi la subiecte de interes religios, punând următoarele întrebări:
a. înţeleg că obişnuiai să participi în mod regulat la Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea. Cu cât timp în urmă a fost aceasta ?
b. Ai fost membru al bisericii timp de mai mulţi ani ?
c. Există diferite motive pentru care pleacă oamenii. Unii trec prin
dezamăgiri în viaţa personală, alţii sunt răniţi ( jigniţi ) de membrii bisericii sau de
pastor, iar alţii simt că biserica nu le satisface nevoile. Ai vrea să-mi împărtăşeşti
motivul pentru care nu mai participi la biserică ? Sunt cu adevărat interesat să-l
cunosc.
d. Ascultă-l cu atenţie. Pune-i întrebări. Nu aşeza condamnarea nici în
dreptul individului şi nici în dreptul bisericii. Fă comentarii de genul " înţeleg de
ce ai simţit astfel !"
e. După ce ai ascultat cu atenţie, împărtăşeşte-i ce înseamnă Isus pentru
tine. Descrie-i mila Sa incredibilă, iertarea Sa minunată şi puterea Sa de a
schimba vieţile. Foloseşte texte precum Mica 7:18,19; Evr. 8:12; 1 Ioan 1:9.
Accentuează faptul că, în lumina întoarcerii pe curând a lui Isus, El Ii cheamă pe
mulţi dintre foştii Săi copii să se întoarcă în biserica Sa. Rugaţi-vă împreună şi
spuneţi-i că aţi dori să vă întâlniţi din nou în săptămâna următoare. De obicei nu
este înţelept ca de la prima vizită să-i invitaţi înapoi la biserică. Oridecâteori
cineva spune nu, este mai uşor să spună şi a doua oară nu.
f. întoarce-te neapărat după o săptămână, aşa cum ai promis. Nu-l
dezamăgi pe noul tău prieten zdrobindu-i credinţa proaspăt renăscută. La
această a doua vizită, continuă să asculţi. Prezintă-i făgăduinţele pline de
speranţă ale Bibliei, precum Ps. 32:8; 40:1,2 şi Ps. 32:1,2. învită-l pe noul tău
prieten la cină. Dăruieşte-i un exemplar al cărţii " Calea Către Hristos ",
recomandându-i în deosebi pagina 100, unde scrie despre minunata iubire a lui
Dumnezeu şi despre dorinţa Sa de a răspunde la rugăciunile noastre.
g. La a treia vizită, plănuieşte să-l inviţi pe noul tău prieten la un program
al bisericii. Eu prefer, de obicei, să-i invit la un program social sau la o întâlnire
evanghelistică, înainte de a-i invita la serviciile divine din Sabat dimineaţă. Oferă-
te să-i asiguri transportul. Se va simţi mult mai bine să se întoarcă cu tine decât
singur.
5. La cea de-a patra vizită, împărtăşeşte-i comentariile pozitive ale
membrilor bisericii în legătură cu întoarcerea lui. Spune-i că foştii lui prieteni sunt
cu adevărat fericiţi că s-a întors. încurajează-i în mod personal pe cei care Il
cunosc să-l caute la telefon şi să-şi exprime bucuria de a-l vedea din nou. învită-l la
biserică. Foştii adventişti sunt un ogor deosebit de roditor în ceea ce priveşte
rezultatele remarcabile. în general, ei cred mesajul biblic al adventiştilor. Ei au
deja, câţiva prieteni în biserică. Dezamăgirile, conflictele sau problemele
personale au fost motivele care i-au îndepărtat. Ei aşteaptă o invitaţie sinceră şi
plină de iubire ca să se întoarcă.

Baptiştii de Ziua a Şaptea


_____________________________________________________________________

Adventiştii de Ziua a Şaptea au strânse legături istorice cu Baptiştii de Ziua


a Şaptea. O baptistă de ziua a şaptea, Rachel Oaks Preston, i-a împărtăşit
adevărul despre Sabat lui Joseph Bates care, după un studiu biblic atent, l-a
acceptat. Primii adventişti milleriţi au fost păzitori ai duminicii până când au
restudiat problema adevăratului Sabat biblic, după ce aceasta le-a fost
prezentată de baptiştii de ziua a şaptea. Creştinii baptişti, cercetători ai Bibliei,
au păstrat viu adevărul Sabatului în timpul reformaţiunii, în Europa. Ei s-au
stabilit pentru prima dată în America la sfârşitul sec. al XVII-lea, la Newport,
Rhode Island. în Statele Unite, ei numără astăzi aproximativ 5000 de membri, iar
în întreaga lume, aproape 50 000. Autoritatea administrativă este centralizată
într-o Conferinţă Generală; cu toate acestea, fiecare biserică locală funcţionează
independent, având mare libertate atât în învăţături, cât şi în practică. Una dintre
deosebirile majore dintre Baptiştii de Ziua a Şaptea şi Adventiştii de Ziua a
Şaptea este urgenţa profetică. Adventiştii de Ziua a Şaptea se consideră a fi
rămăşiţa profetică din Apoc. 12:17, având din partea Domnului misiunea specială
de a vesti solia din Apoc. 14:6-12. Acest mesaj al timpului sfârşitului este cel care
a dat viaţă evanghelistică mişcării advente, făcând-o în stare să crească până la
7 milioane de membri pe întreg cuprinsul lumii.

Unele puncte doctrinale comune cu Baptiştii de Ziua a Şaptea


1. Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
2. Trinitatea sau Dumnezeirea.
3. Naşterea din fecioară.
4. Mântuire doar prin Hristos.
5. Sabatul Zilei a Şaptea.
6. Botezul prin scufundare.
7. întoarcerea literală a lui Hristos ( deşi unii dintre ei acceptă răpirea
secretă ).
8. O puternică accentuare a libertăţii religioase şi de conştiinţă.

Unele puncte doctrinale majore înţelese greşit de Baptiştii de Ziua a Şaptea


şi textele biblice cu care să le venim în întâmpinare

( Nu toţi Baptiştii de Ziua a Şaptea cred exact cele scrise mai jos, dar cei
mai mulţi dintre ei o fac )

1. O dată mântuit, pentru totdeauna mântuit: Credinţa că, o dată ce cineva


vine la Hristos, nu-şi mai poate pierde niciodată mântuirea.( Vezi 1 Cor. 15:1,2; 2
Pet. 2:20-22; 1 Cor. 9:27 - Cuvântul "lepădat" folosit aici este acelaşi cu cel folosit
în Ier. 6:30 - Evr. 4:4-7; Apoc. 3:5; vezi şi Filip. 4:3 - Atunci când Il primim pe
Hristos, numele noastre sunt scrise în Cartea Vieţii. Deoarece ele pot fi şterse,
este posibil ca cei care au acceptat odată adevărul să-l respingă apoi ).

2. Nemurirea sufletului: Credinţa că fiecare om are un suflet nemuritor,


indestructibil, separat de trup, care părăseşte trupul la moarte fiind destinat fie
pentru rai, fie pentru iad.( Vezi 1 Tim. 6:15,15; Gen. 2:7; Ecl. 12:7; Iov 27:3; Ps.
146:4; 6:5; 115:17; Ioan 11:11-14 ). Amintiţi că Biblia foloseşte cuvântul "suflet"
de 1 600 de ori dar nu spune nici măcar o singură dată "suflet nemuritor". Biblia
numeşte moartea "somn" de 53 de ori.

3. Chinul veşnic: Credinţa că Dumnezeu Ii pedepseşte pe cei pierduţi, în iad,


pentru veşnicie.
( Vezi Mal. 4:1-3; Ps. 37:10,11,20,38; Iuda 7; 2 Pet. 2:6; Apoc. 20:9; Evr. 12:29).

4. Răpirea secretă: Credinţa că Hristos se va întoarce în secret, înainte de


căderea plăgilor, pentru a-Şi răpi la cer Biserica, lăsându-i pe cei nemântuiţi pe
pământ ca să sufere efectele plăgilor.
( Vezi 1 Tes. 4:16,17; 2 Tes. 1:7-9; 2:1-7; Mat. 13:30; 16:27; 24:27; Ps. 50:3; Apoc. 1:7 ).

Posibilităţi de abordare a Baptiştilor de Ziua a Şaptea

1. Cădeţi de acord în punctele pe care le avem în comun. Afirmaţi-vă


credinţa şi consacrarea în Isus. Exprimaţi-vă convingerea că mântuirea este doar
prin har, prin credinţă.

2. întrebaţi dacă ei înţeleg mesajul lui Dumnezeu pentru timpul nostru, aşa
cum este el prezentat în Apoc. 14:6-12. împărtăşiţi-le convingerea voastră că
Apoc. 14 conţine o solie la fel de importantă pentru zilele noastre, cum a fost
solia lui Noe pentru timpul lui. Sugeraţi-le să petreceţi timp împreună, în
explorarea adâncimilor mesajului profetic.

3. Baptiştii de Ziua a Şaptea nu acceptă darul profetic, aşa cum a fost el


manifestat în scrierile Ellenei White. Un studiu biblic cu privire la rolul darului
profeţiei în mişcarea lui Dumnezeu din zilele din urmă, în care să utilizaţi pasaje
ca Efes. 4:8 şi 11-15; 1 Cor. 1:6-8; Apoc. 12:17; 19:10 şi mijloacele de testare a
unui profet adevărat care se găsesc în Deut. 13:1-4; Isa. 8:20; Dan. 10:17; Ier.
28:9 şi Mat. 7:15, ar putea fi potrivit. Vă sugerez să evitaţi iniţial abordarea unor
puncte sensibile pentru Baptiştii de Ziua a Şaptea. Opriţi-vă asupra punctelor
comune. Mulţi dintre ei vor fi fascinaţi de profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Un
subiect atât de direct şi de clar precum Dan. 2 Ii va încânta pe prietenii voştri
Baptişti de Ziua a Şaptea.

Puterea rugăciunii de mijlocire


_____________________________________________________________________

Principiile amintite în acest volum sunt destinate să vă ajute să deveniţi


mai eficienţi în câştigarea de suflete. Oamenii sunt câştigaţi la Hristos nu doar
prin ceea ce le spunem noi, ci prin impactul total al lucrării Duhului Sfânt în
vieţile lor, prin intermediul nostru. Fără adevărata umplere cu Duhul Sfânt,
cuvintele noastre vor fi ineficiente.
Evanghelia lui Marcu descrie incredibila putere a lui Isus în câştigarea de
suflete. Mulţimile erau uimite, declarând: " El Ii învăţa ca Unul care are putere, nu
cum Ii învăţau cărturarii " ( Marcu 1:22 ). Secretul puterii lui Isus în câştigarea de
suflete ne este descoperit în vers. 35: " A doua zi dimineaţa, pe când era încă
întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga
acolo ".
Secretul puterii lui Isus era secretul rugăciunii de mijlocire. Dacă vrei să fii
un câştigător de suflete, putere cerului va veni asupra ta atunci c*nd, pe
genunchi, te vei ruga pentru fiecare om, în mod individual. Atunci când ne rugăm
pentru alţii, Dumnezeu ne acordă înţelepciunea de a ajunge la ei ( Iacov 1:5 ). El
ne dă cheile potrivite pentru inimile lor. Atunci când ne rugăm, Dumnezeu, prin
influenţa Duhului Sfânt, lucrează la inimile lor într-un mod în care nu ar putea să
o facă dacă noi nu ne-am fi rugat.
în marea luptă dintre bine şi rău care are loc în univers, Dumnezeu
respectă libertatea omului. El dă fiecăruia dintre copiii Săi posibilitatea de a
alege. Prin îngeri, prin influenţa Duhului Sfânt şi prin circumstanţele providenţiale
ale vieţii, Dumnezeu face tot ce este cu putinţă pentru a-i câştiga pe oameni la
Sine, fără însă să violeze libertatea lor de a alege.
Atunci când, prin rugăciune de mijlocire, noi aducem anumite persoane
înaintea lui Dumnezeu, respectând libertatea noastră, El revarsă Duhul Său cel
Sfânt prin noi, pentru a-i putea câştiga la Sine. Noi devenim canale ale influenţei
Sale - noi devenim conducte ale puterii Sale. Apa vieţii curge de la tronul lui
Dumnezeu, ajungând prin noi până la sufletele însetate. în conflictul dintre bine şi
rău, "Dumnezeu va face ca răspuns la rugăciunea credinţei ceea ce n-ar putea
face dacă noi nu I-am cere" (Marea Luptă).

Tabelul de mai jos vă dă posibilitatea să deveniţi un mijlocitor. în coloana


din stânga scrieţi numele persoanei pentru care vă rugaţi, sau cererea specială
pe care I-o faceţi lui Dumnezeu. în cocloana din dreapta consemnaţi răspunsul lui
Dumnezeu. Citiţi în mod regulat aceste făgăduinţe, pentru a vă întări credinţa:
Mat. 7:7; Marcu 11:24; 1 Ioan 5:16.
Jurnal de rugăciune

Cererea rugăciunii Răspunsul lui Dumnezeu

----------------------------------- ------------------------------------------
----------------------------------- --------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------
----------------------------------- -------------------------------------------