Camil Petrescu – noutatea viziunii

literar - artistice

G. Călinescu: „Camil Petrescu a insuflat pasiunea cunoaşterii, ne-a deprins să vedem idei, a
specificat amorul şi pasiunea între oglinzit şi paralele ale cunoştiinţei. Opera lui se structurează pe o
pasiune sau o idee.”
Ca motto pentru întrega sa creaţie literară poate sta poezia „Ideea”:
„Dar eu,
Eu am văzut idei,
De dincolo de lucruri am văzut ideea. . .
Fără durere, fără bucurie,
Eu caut pretutindeni în natură, ideea.
Eu sunt dintre acei
Cu ochii halucinaţi şi mistuiţi lăuntric
Cu sufletul mărit,
Căci am văzut idei. ”
sau cum spune personajul său Gelu Ruscanu din Jocul ielelor: „Câtă luciditate atâta . . . şi deci atâta
dramă.”
Intelectuali prin structură, eroii săi sunt hipersensibili şi ultralucizi. Personaje supradimensionate,
ei sunt inadaptabili social şi mai ales incapabili de compromisuri, exigenţi cu ei înşişi şi cu cei din jur.
Opera lui Camil Petrescu trădează afinităţi cu Marcel Proust ( de manieră proustiană ţine misterul,
nedeterminarea destinelor personajelor) şi Stendhal (din arsenalul stendhalian descinde autoobservarea la
eroii camilpetrescieni, trăirea şi investigarea pe viu a trăirilor sufleteşti).
Camil Petrescu este fondatorul romanului analitic, subiectiv şi de dragoste.
Scriitorul consideră proza tradţională depăşită, anacronică faţă de evoluţia literaturii europene,
căci proza trebuia să se sincronizeze cu filosofia şi psihologia epocii. Scriitorilor tradiţionali, Camil
Petrescu le reproşează că îşi construiesc operele „ raţionali şi tipizant ”, de aceea au caracter monografic
social. În replică la realismul social, Camil Petrescu creează realismul psihologic.

Romanul tradiţional Romanul analitic

∙ obiectivitate ∙ subiectivitate
∙ persoana a III-a ∙ persoana I
∙ narator omniscient şi omniprezent: N>P ∙ principiul autenticităţii:confesiune, tehnică de jurnal
( N<P; N=P )
∙ timpul relatării: trecut ∙ timpul relatării: prezent
( + introspecţia - jocul capricios al memoriei involuntare )
∙ relatarea evenimentelor: cronologică şi lineară ∙ compoziţia liberă ( graţie principiului memoriei involuntare )
 Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război
Camil Petrescu

1. Preliminarii
2. Structura compoziţională
3. „ Monografia îndoielii ” ( I )
4. „ Jurnalul de campanie ” ( II )
5. Donquijotism şi bovarism
6. Avatarurile iubirii:
a) Cuplul şi clanul
b) Patul procustian al iubirii şi cântarea fiinţei complementare
c) Iubire şi orgoliu
d) Venere şi Madona ( „donna angelicată” şi „donna diabolică”)
e) Proba erosului