Alexei Mateevici

Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chișinău)

este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia,
actualmente Republica Moldova.

1888 – La 16 martie (stil vechi) se naște la Cainari, fostul județ Bender, Alexei
Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părțile
Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din
Căușani.

1893 – Părinții se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învață la
școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le
aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului.

1897 – Este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o

termină (conform adeverinței de absolvire) în 1902, “cu privilegii”( cum
laude).

1902-1910 – Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se

împrietenește cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care
studia și el la seminar în aceeași perioadă.

1906 – La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viața tatăl lui Alexei
Mateevici.

1907 – În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile
“Țăranii”, “Eu cânt”, “Țara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul
Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane
ale Basarabiei” (nr.11).

1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolvește

în 1914. În aceiași ani, dupa mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o
beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul
istoric și cultural al poporului său.

1910- 1911 Publică în “Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52

din 1910 și nr.42 din 1911) studiul lingvistic “Momente ale influenței
bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, precum
si articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile moldovenilor
basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40,
41).

1912 – Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12,

13, 19, 22, 23) articolul “Schiță a traducerilor moldovenești religioase și de
trai”.

1913 – Apare în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul

Gavril Bănulescu - Bodoni”.

1914 – Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia

teologică și se întoarce la Chișinău. La 22 septembrie e numit provizoriu
profesor de limba greacă la seminarul unde învățase.

1915 – Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din Chișinău. La 23

iunie vizitează străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește “uimitor de
bine păstrată”.

1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de

leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie
plăsmuiește poezia “Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată
limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se
stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormântat la cimitirul
central de pe strada Armenească.

În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul

Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoștea din 1910.