ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPT MONETAR EUROPEAN

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

PĂUN, ROXANA-DANIELA
Drept monetar european / Roxana-Daniela Păun – Bucureşti: Editura FundaŃiei România de
Mâine, 2006
336p.; 20,5 cm
Bibliogr.
ISBN 973-725-539-9

336(4)(094)
  Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

Redactor: Octavian CHEłAN

Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Coperta: Stan BARON
Bun de tipar: 04.04.2006; Coli tipar: 21
Format: 16/61×86
Editura şi Tipografia FundaŃiei România de Mâine
Splaiul IndependenŃei nr.313, Bucureşti, Sector 6, O.P. 83
Tel./Fax: 316.97.90; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Lector univ. dr. ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPT
MONETAR EUROPEAN

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2006

CUPRINS
Abrevieri ……………………………………………………………… 12
Glosar ………………………………………………………………… 15
I. Reglementări privind politica economică şi monetară –
conform prevederilor Tratatului de la Maastricht (TUE) ….… 17
I.1. Aspecte introductive ………………………………………….. 17
I.2. Sediul materiei ……………………………………………….. 18
I.3. Delimitări conceptuale ……………………………………….. 19
I.4. Etapele realizării Uniunii Economice şi Monetare …………... 25
I.5. Principii care stau la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare 32
II. Reglementări comunitare care includ prevederi monetare …... 35
II.1. Tratatul ConstituŃional European – ConstituŃia Europeană …. 35
II.1.1. Prezentare generală ………………………………….. 35
II.1.2. Reglementări în domeniul financiar – monetar ……... 40
II.2. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană 43
II.2.1. ConsideraŃiuni generale – evoluŃia finalizării Tratatului
de aderare ……………………………………………... 43
II.2.2. Structura Tratatului de aderare ……………………… 45
II.2.3. Obiectivele României în contextul Tratatului de aderare
a României la Uniunea Europeană ……………………. 51
II.2.4. Strategia Lisabona (Agenda Lisabona) ……………… 51
II.2.5. Programul Haga ……………………………………... 60
II.2.6. Procesul de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor 60
II.2.7. Statutul de observator ……………………………….. 62
III. Moneda – definiŃii, funcŃii, geneză ……………………………... 63
III.1. NoŃiune şi definiŃii ale monedei ……………………………. 63
III.2. FuncŃiile monedei …………………………………………... 64
III.2.1. FuncŃia de evaluare a valorilor economice …………... 64
III.2.2. FuncŃia de mijlocire a schimburilor de bunuri şi servicii 65
III.2.3. FuncŃia de mijlocire a plăŃilor ……………………….. 65
III.2.4. FuncŃia de mijlocire a creditului …………………….. 65
III.2.5. FuncŃia de mijlocire a economiilor ………………….. 65
III.2.6. FuncŃia de tezaurizare ……………………………….. 66
III.2.7. FuncŃia socială de distribuire şi redistribuire a bunurilor
şi serviciilor ………………………………………….. 66
III.3. RelaŃia bani-monedă ……………………………………….. 66
III.4. Geneza monedei – ipoteze …………………………………. 68
III.4.1. Ipoteza economică …………………………………. 68
III.4.2. Ipoteza apariŃiei monedei ca etalon de valoare ……. 69
III.4.3. Ipoteza religioasă …………………………………... 69
III.4.4. Ipoteza socială ……………………………………... 70
III.4.5. Ipoteza patrimonială ……………………………….. 71
IV. Categorii de monede existente în circulaŃia monetară ………... 72
IV.1. Prezentare sintetică a categoriilor de monede existente
în circulaŃia monetară ………………………………………. 72
IV.1.1. Moneda efectivă …………………………………… 72
IV.1.2. Moneda convenŃională …………………………….. 72
IV.1.3. Moneda de calcul ………………………………….. 73
IV.1.4. Moneda de cont sau bancară ………………………. 74
IV.1.5. Moneda divizionară ………………………………... 74
IV.1.6. Moneda fiduciară sau de încredere ………………... 74
IV.1.7. Moneda universală ………………………………… 74
IV.1.8. Moneda electronică ………………………………... 74
IV.2. Aspecte generale legate de politica bugetară a statelor
cu economie de piaŃă ………………………………………. 75
IV.3. Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare,
ale politicilor monetare şi ale cursului de schimb între 2001-2005
şi 2005-2008 în România ……………………………………. 77
V. CirculaŃia monetară, masa monetară, particularităŃi ale masei
monetare în România ……………………………………………. 96
V.1. Prezentare sintetică a circulaŃiei monetare/băneşti …………. 96
V.1.1. NoŃiune ……………………………………………... 96
V.1.2. DistincŃia între circulaŃia monetară şi cea bănească ... 96
V.1.3. Formele de circulaŃie monetară …………………….. 97
V.1.4. Sfera, funcŃiile şi factorii care stau la baza circulaŃiei
monetare ……………………………………………. 97
V.2. ParticularităŃi ale masei monetare în România ……………... 100
V.2.1. Elemente de istoric în contextul internaŃional ……… 100
V.2.2. TendinŃe evolutive ale masei monetare în România .. 102
V.2.3. Denominarea monedei naŃionale în România ………. 103
V.2.3.1. Sediul materiei …………………………….. 103
V.2.3.2. Avantajele denominării …………………… 105
V.2.3.3.Calendarul introducerii leului greu ………... 108
V.2.3.4. În loc de concluzii. Cine se teme de leul greu? 109
V.2.3.5. Analiză comparativă: România – state care
şi-au denominat monedele naŃionale ……… 111
V.2.3.6. Denominarea în contextul macrostabilizării 112
V.2.3.7. Denominarea monedei naŃionale.
ImplicaŃii asupra sistemului bancar
şi operatorilor economici …………………. 112
VI. Realizarea uniunii economice şi monetare – obiectiv esenŃial
al desăvârşirii Uniunii Europene. Sistemul instituŃional …….. 116
VI.1. Etapele parcurse – aspecte generale ………………………. 116
VI.1.1. Etalon aur 1880-1914 …………………………….. 116
VI.1.2. Etalon aur – devize 1944-1970 …………………… 117
VI.2. Sistemul Monetar InternaŃional (SMI) ……………………. 119
VI.3. Sistemul Monetar European (SME) ………………………. 121
VI.4. Institutul Monetar European (IME) ……………………….. 124
VI.5. Banca Centrală Europeană (BCE) şi Sistemul European
al Băncilor Centrale (SEBC) ……………………………… 126
VI.6. Rolul InstituŃiilor Europene în realizarea Uniunii Economice
şi Monetare …………………………………………………. 129
VII. Moneda unică europeană. Euro între virtual şi real ……….... 132
VII.1. Caracterizare generală …………………………………… 132
VII.2. Evenimentele care au premers trecerea la moneda unică Euro 134
VII.3. Criteriile de convergenŃă prevăzute de Tratatul de la Maastricht 136
VII.4. Principii de realizare a Uniunii Economice şi Monetare
(UEM) ……………………………………………………. 138
VII.5. Avantaje Euro ……………………………………………. 139
VII.6. Dezavantaje Euro ………………………………………… 141
VII.7. Documentul de poziŃie aferent Capitolului nr. 11 – Uniunea
Economică şi Monetară – sinteză …………………………. 147
VIII. Euro – O monedă stabilă în slujba unei economii dinamice.
Sinteză ………………………………………………………. 150
VIII.1. Realizările politicii monetare unice ……………………... 151
VIII.2. Cooperarea macroeconomică în cadrul Uniunii Economice
şi Monetare. Procedurile de supraveghere multilaterală
în cadrul UEM ……………………………………………. 154
VIII.3. Integrarea economică în zona euro. Euro – un motor puternic
de integrare economică şi financiară şi de propagare
internaŃională a Europei …………………………………... 156
VIII.4. Concluzii ………………………………………………... 158
VIII.5. Adoptarea monedei unice pentru statele devenite membre
ale Uniunii Europene la 1 mai 2004 …………………….. 159
VIII.5.1. Ungaria ………………………………………... 159
VIII.5.2. Polonia ………………………………………… 161
VIII.5.3. Cehia ………………………………………….. 161
VIII.5.4. Slovacia ……………………………………….. 161
IX. Coordonatele politicii fiscale ale statelor din Uniunea Europeană 162
IX.1. Stabilizarea încasărilor fiscale ale statelor membre ……….. 162
IX.2. Buna funcŃionare a pieŃei unice ……………………………. 164
IX.3. Ameliorarea ratei ocupării forŃei de muncă ………………... 165
IX.4. Concluzii privind politica fiscală a Uniunii Europene …….. 167
IX.5. Concluzii privind coordonarea politicilor fiscale ………….. 170
IX.6. Anexă: cotele de TVA aplicabile în Uniunea Europeană ….. 171
X . ParticularităŃi ale sistemului de finanŃare în Uniunea Europeană 178
X.1. Fonduri europene destinate statelor membre ……………….. 178
X.1.1. Fonduri cu finalitate structurală ……………………... 178
X.1.2. Fonduri de coeziune …………………………………. 179
X.2. Fonduri europene destinate statelor candidate ……………… 184
X.3. Cadrul instituŃional pentru coordonarea, gestionarea
şi implementarea instrumentelor structurale în România …... 189
X.3.1. Cadrul legal ………………………………………….. 189
X.3.2. Hotărâre privind desemnarea cadrului instituŃional
responsabil de coordonarea, managementul şi
implementarea instrumentelor structurale (nr. 1179/2004) 189
X.3.3. InstituŃii cu atribuŃii privind instrumentele structurale
(Autoritate de Management – Ministerul FinanŃelor
Publice) ……………………………………………… 190
X.3.4. InstituŃii cu atribuŃii privind instrumentele structurale
(Fondul de Coeziune) ………………………………... 191
X.3.5. Autoritatea sau organismul responsabil pentru
coordonarea managementului asistenŃei fondurilor
structurale (Autoritatea de Management pentru
Cadrul de Sprijin Comunitar) ……………………….. 191
X.3.6. AutorităŃile de Management şi coordonarea
inter-instituŃională …………………………………… 192
X.3.7. Programare …………………………………………... 192
X.3.8. Monitorizare şi implementare ……………………….. 192
X.3.9. Comitetele de monitorizare şi comitetele de selecŃie ... 193
X.3.10. Sistemul Informatic Unic de Management (SMIS) ... 193
X.3.11. AsistenŃă în vederea pregătirilor instituŃionale pentru
managementul instrumentelor structurale ………….. 194
X.4. Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) ………….. 194
X.4.1. ConsideraŃii introductive ……………………………… 194
X.4.2. Pregătirea pentru accesarea instrumentelor structurale 195
X.4.3. Document de planificare strategică şi programare
financiară multianuală ……………………………….. 195
X.4.4. Gradul de cuprindere al PND ………………………... 195
X.4.5. PriorităŃile şi obiectivele PND 2007-2013 …………... 195
X.4.6. Structura PND 2007-2013 …………………………… 196
X.4.7. Etapele elaborării PND ……………………………… 196
X.4.8. Principii europene în managementul instrumentelor
structurale …………………………………………… 196
X.4.9. Parteneriatul …………………………………………. 197
X.4.10. Grupuri de lucru tematice create la nivel naŃional
pentru elaborarea analizelor socio-economice
pentru PND 2007-2013 …………………………….. 197
X.4.11. Calendar de elaborare a PND 2007-2013 ………….. 198
XI. Curtea de conturi a Uniunii Europene – Sinteză …………….. 199
XI.1. Istoric, evoluŃie, sediul materiei …………………………... 199
XI.2. ComponenŃa CurŃii de Conturi (CC) ……………………… 200
XI.3. Statutul membrilor ………………………………………... 200
XI.4. Organizare ………………………………………………… 201
XI.5. AtribuŃii …………………………………………………… 201
XI.6. Rolul dual al CurŃii de Conturi (CC) ……………………… 210
XI.7. FuncŃiile CurŃii de Conturi (CC) ………………………….. 210
XI.8. Concluzii ………………………………………………….. 211
 XI.9. Raporturile CurŃii de Conturi a UE (CCE) cu Curtea
de Conturi a României – (CCR) …………………………... 212
XI.10. Prevederi în curs de armonizare ale reglementărilor
CurŃii de Conturi a României ……………………………. 212
XII. Bugetul Uniunii Europene …………………………………….. 217
XII.1. Bugetul Uniunii Europene ……………………………….. 217
XII.1.1. ConsideraŃii generale cu privire la evoluŃia bugetului
Uniunii Europene ………………………………….. 217
XII.1.1.1. ImportanŃa şi evoluŃia bugetului în cadrul
construcŃiei comunitare ………………... 217
XII.1.2. DefiniŃia şi sediul materiei pentru bugetul UE ….. 219
XII.1.3. Principiile bugetului comunitar …………………. 220
XII.1.4. Procedura elaborării bugetului, execuŃia
şi controlul său ……….………………………….. 221
XII.1.4.1. Metodologia elaborării şi adoptării
bugetului comunitar ………………….. 221
XII.1.4.2. ExecuŃia bugetului ……………………. 222
XII.1.4.3. Controlul bugetar ……………………... 222
XII.1.5. Resursele comunitare ……………………………. 222
XII.1.6. Cheltuielile comunitare ………………………….. 223
XII.2. ContribuŃia României la bugetul Uniunii Europene,
fonduri de preaderare de la bugetul Uniunii Europene
şi cofinanŃarea acestora, pe perioada 2004-2007
(milioane de euro) ………………………………………… 227
XII.2.1. ImplicaŃii ale procesului de aderare ……………... 227
XII.2.2. Fonduri de preaderare de la bugetul Uniunii
Europene şi cofinanŃarea acestora, pe perioada
2004-2007 (milioane de euro) …………………... 228
XII.2.3. Fonduri de la bugetul Uniunii Europene
şi cofinanŃarea acestora, pe perioada 2007-2008
(milioane de euro) ………………………………. 229
XII.2.4. ContribuŃia României la bugetul Uniunii Europene 229
XII.2.5. RelaŃiile bugetare cu Uniunea Europeană, conform
prevederilor Programului Economic de Preaderare
(PEP) 2005 ……………………………………….. 230
XII.3. Bugetul comunitar 2007-2013 – subiect de dezbateri
aprinse şi controverse ……………………………………. 232
XII.3.1. DeclaraŃii ale Marii Britanii în privinŃa sumelor
alocate României ………………………………... 236
XII.3.2. Buget de austeritate pentru noii membri
ai Uniunii Europene …………………………….. 237
XII.3.3. Concluzii ale summit-ului Consiliului European
Bruxelles, 15-16 decembrie 2005 ………………. 237
XIII. PriorităŃi ale României pentru realizarea Uniunii Economice
şi monetare în contextul internaŃional ……………………….. 240
XIII.1. Politica guvernamentală pentru realizarea stabilităŃii
macroeconomice ………………………………………... 240
XIII.2. Politica monetară a Băncii NaŃionale (Centrale) a României
(BNR) …………………………………………………….. 241
XIII.3. Provocările anului 2004 pentru BNR …………………... 242
XIII.4. Coordonatele politicii monetare ………………………... 242
XIII.5. Politica deficitelor bugetare şi inflaŃiei în Europa, SUA
şi România ……………………………………………... 242
XIII.6. EvoluŃii interne şi măsuri de politică macroeconomică
şi structurală pe termen scurt pentru România …………. 251
XIII.7. Recomandări din raportul de Ńară al Comisiei Europene
cu privire la progresele înregistrate de România în anul
2005 – plusuri şi minusuri ……………………………... 253
XIII.8. Scrisorile de avertizare ale Comisiei Europene transmise
României ……………………………………………….. 256
XIII.9. Domeniile celor 15 misiuni de evaluare (misiuni de
peer-review) până la raportul de Ńară din mai 2006 ……. 259
XIV. Concluzii ………………………………………………………. 261
XIV.1. Europa încotro ? ………………………………………... 261
XIV.2. Perspective şi evoluŃii în zona euro ……………………. 267
XIV.3. EvoluŃii interne şi măsuri de politică macroeconomică
şi structurală pe termen scurt …………………………... 273
XIV.4. Perspectivele extinderii Uniunii Europene după aderarea
României şi Bulgariei …………………………………... 275

Anexe
ANEXA 1. LegislaŃia în materie de denominare ………………….. 278
ANEXA 2. PlăŃile efectuate din bugetul UE (în milioane Euro)
şi părŃile relative ………………………………………. 306
ANEXA 3. Încasări la bugetul UE ………………………………… 307
ANEXA 4. InflaŃia în noile Ńări membre ale UE şi în cele candidate
la aderare ………………………………………………. 307
ANEXA 5. Cronologia relaŃiilor România – UE …………………... 311
ANEXA 6. Reglementarea impozitului pe venit în unele state
membre UE ………………….………………………… 314

Bibliografie …………………………………………………………... 331

ABREVIERI

AEE – AgenŃia europeană pentru mediu

AELS – AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb
AESA – AgenŃia europeană pentru securitate aeriană
AESM – AgenŃia europeană pentru securitate maritimă
AUE – Actul Unic European
BCE – Banca Centrală Europeană
BCNSM – Băncile Centrale NaŃionale ale Statelor Membre
BEI – Banca Europeană de InvestiŃii
BIRD – Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare
BRI – Banca Reglementelor InternaŃionale
CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
CdT – Centrul de traducere al organelor Uniunii Europene
CC – Curtea de Conturi
CE – Comunitatea Europeană
CCE – Curtea de Conturi Europeană
CECA/CECO – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului
CCR – Curtea de Conturi Română
CEE – Comunitatea Economică Europeană
CEFTA – Central European Free-Trade Association
CEEA/EURATOM – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
CEA – Comunitatea Europeană de Apărare
CES – Consiliul Economic şi Social
CSC – Cadrul de Sprijin Comunitar
CSM – Consiliul Superior al Magistraturii
CPE – Cooperarea Politică Europeană
CSCE – ConferinŃa de Securitate şi Cooperare în Europa
DST – Drepturi Speciale de Tragere
DGECFIN – Directoratul General pentru Afaceri Economice
şi Financiare (al Comisiei Europene)
EMEA – AgenŃia europeană pentru evaluarea medicamentelor
ECB – Europen Central Bank (Banca Central Europeană – BCE)
ECU – European Currency Unit – Unitatea Monetară Europeană
EFSA – Autoritatea europeană pentru securitatea alimentelor
ETF – FundaŃia europeană pentru formare
ERM – Exchange rate mechanism – mecanismul ratei de schimb
EUMC – Observatorul european al fenomenelor rasiste şi xenofobe
EU-OSHA – AgenŃia europeană pentru securitatea şi sănătatea
muncitorilor
FAR – AgenŃia europeană pentru reconstrucŃie
FEDER (FEDR) – Fondul European de Dezvoltare Regională
FEOGA – Fondul European de Organizare şi Garantare
a Agriculturii
FED – Rezerva Federală, sistemul de bănci centrale din SUA
FMI – Fondul Monetar InternaŃional
FSE – Fondul Social European
„G-24” – Grupul celor 24 – include cele 15 state comunitare
plus SUA, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă,
ElveŃia, Islanda, Norvegia şi Turcia
GATT – General Agreement for Tarifs and Trade – Acordul
General pentru Tarife şi ComerŃ
IAS – International Accounting Standards – Standardele
InternaŃionale de Contabilitate
IER – Institutul European din România
IFOP – Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului
IME – Institutul Monetar European
INS – Institutul NaŃional de Statistică
ISPA – Instrument of Structural Policies for pre – Accession
ITA – Acordul privind Tehnologia InformaŃiei
IVG – Impozit pe venitul global
JAI – JustiŃie şi Afaceri Interne
JOCE – Jurnalul Oficial al ComunităŃii Europene
JMC – Joint Monitoring Committee – Comitet comun de
monitorizare a programelor PHARE
LSIF – Large Scale Infrastructure Facility – program în
cadrul PHARE pentru structuri de mari dimensiuni
MIE – Ministerul Integrării Europene
NATO – North Atlantic Treaty Organisation – OrganizaŃia
Tratatului Atlanticului de Nord
NB – Nota bene – AtenŃie!
OCPV – Oficiul Comunitar al Plantelor Vegetale
OECE – OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică
OEDT – Observatorul European al Drogurilor şi Toxicomanilor
OHMI – Oficiul de armonizare în PiaŃa internă (mărci, desene
şi modele)
OLAF – OrganizaŃia pentru Lupta Anti – Fraudă
OMC – OrganizaŃia Mondială a ComerŃului
ONG – OrganizaŃii non-guvernamentale
OCED – OrganizaŃia pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare (OECD – Organization for Economic
and Cooperation Development)
OPCP – Oficiu de PlăŃi şi Contractare PHARE – organism
creat în subordinea Ministerului FinanŃelor Publice
PAC – Politica Agricolă Comunitară
PEP – Programul Economic de Preaderare
PESC – Politica Externă şi de Securitate Comună
PIB – Produsul Intern Brut
PHARE – Pologne et Hongrie – Aide à la Restructuration
 Economique
PNB – Produs NaŃional Brut
PNAR – Programul NaŃional de Aderare a României la UE
PND – Planul NaŃional de Dezvoltare
Pre-ins Facility – Program în cadrul PHARE pentru recuperarea-
finanŃarea în domeniul transporturilor şi energiei
RPT – Resurse proprii tradiŃionale (PEP)
SAPARD – The Special Pre-accession Program for Agricol
and Rural Development
SEBC – Sistemul European al Băncilor Centrale
SME – Sistemul Monetar European
SMI – Sistemul Monetar InternaŃional
SMSC – Sectorial Monitoring Sub-Committee – Comitet
Sectorial de Monitorizare a Programelor PHARE
TARGET – Trans-European Automated Real Time Gross
Settlement Express Transfer
TECE – łările Europei Centrale şi de Est
TEMPUS – Trans-European Mobility Programme for University
Studies – Program de Mobilitate Trans-europeană
pentru Studii Universitare
TCE – Tratatul ComunităŃii Europene – semnat la Roma
– 1957
TCO – Translation Coordination Unit – Unitatea
Coordonatoare pentru Traduceri
TUE – Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la
Maastricht în 1992
UE – Uniunea Europeană
UEO – Uniunea Europei Occidentale
UEM – Uniunea Economică şi Monetară
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
UNCTAD – United Nations Conference on Trade And
Development – ConferinŃa NaŃiunilor Unite
pentru ComerŃ şi Dezvoltare
VNB – Venit NaŃional Brut

GLOSAR

BANCA CENTRALĂ – „banca băncilor”, ea controlează cererea de monedă, asigură emisiunea de monede şi generează
rezerve de devize. Create de state, băncile centrale s-au eliberat de tutela acestora şi mare parte dintre ele sunt independente.
BANCA MONDIALĂ – agenŃie specializată care are misiunea, după al doilea război mondial, să contribuie la reconstrucŃia
economiei mondiale, prin lansarea de proiecte de investiŃie pe termen lung.
BRETTON WOODS – acord monetar internaŃional, semnat în iunie 1944 în SUA. El introduce un sistem de schimburi fixe
şi două instituŃii: FMI şi Banca Mondială. Acordurile de la Bretton Woods nu mai sunt de actualitate datorită flotaŃiei
generalizate a monedelor (martie 1973).
BUNDESBANK – banca centrală germană, creată după al doilea război mondial. IndependenŃa sa în raport cu puterea
politică îi permite să ducă o politică de stabilitate a preŃurilor, ceea ce reprezintă „ortodoxia monetară”1 în Europa.
CONVERTIBILITATE – posibilitatea unei monede de a fi cotată pe piaŃa schimburilor.
CURS DE SCHIMB – preŃ al devizelor străine exprimate în moneda naŃională (cotaŃie numită „la incert”) sau preŃ al
unei monede naŃionale exprimate în devize străine (cotaŃie numită „la cert”).
CURS DE SCHIMB EFECTIV – medie a cursurilor de schimb bilaterale ale unei monede faŃă de toate celelalte,
ponderată în funcŃie de schimburile exterioare ale Ńării respective cu parametrii săi comerciali.
DEVALORIZARE – modificare a parităŃii unei monede în raport cu un etalon, în sensul pierderii valorii sale.
DREPTURI DE TRAGERE SPECIALE (DST) – unitate de cont creată şi utilizată de FMI pentru a-şi evalua
operaŃiunile. DST-urile sunt utilizate numai de organismele internaŃionale de către băncile centrale.
ECU – European Currency Unit este o monedă compusă, care serveşte ca punct de referinŃă în SME.
ECART DE CURS (Spread) – DiferenŃa între preŃul de cumpărare şi preŃul de vânzare al unei valori mobiliare sau al unei
valute forte negociabilă, precum şi diferenŃa între preŃul disponibil şi preŃul la termen.

1
Opinie exprimată de Frederic Teulon, Sistemul Monetar InternaŃional, Institutul European,1997.
ETALON – punct de referinŃă faŃă de care sunt exprimate monedele participante la un sistem de schimburi fixe. DefiniŃia
fiecărei monede în raport cu etalonul permite determinarea ansamblului cursurilor de schimb bilaterale.
ETALONUL DE SCHIMB-AUR – sistem monetar internaŃional în care băncile centrale utilizează devize convertibile în
aur pentru intervenŃiile lor pe piaŃa schimburilor.
ETALONUL AUR – regim de schimb care a dominat secolul al XIX-lea şi în care monedele erau definite printr-o
cantitate de aur.
EURODEVIZE – averi exprimate într-o deviză dată în interiorul unei Ńări emitente.
PARITATE – curs de schimb oficial al unei monede în raport cu un etalon.
REZERVE DE SCHIMB – ansamblu de averi deŃinute de o bancă centrală: aur, devize, monede compuse (ECU, DST).
RATA DOBÂNZII NOMINALE/REALE – rata dobânzii nominale dă valoarea monetară a remuneraŃiei percepute de
către împrumutător. Rata dobânzii reale măsoară puterea de cumpărare a acestei remuneraŃii (se obŃin prin deflaŃia ratei
dobânzii nominale cu rata inflaŃiei).
SCHIMBURI FIXE – sistem monetar internaŃional în care valoarea monedelor este exprimată în raport cu un etalon.
SCHIMBURI FLOTANTE – sistemul monetar internaŃional în care nu există o definiŃie oficială a cursurilor de schimb.
STAND-BY – acord semnat între un stat şi FMI, în scopul obŃinerii de finanŃări internaŃionale suplimentare.
SWAP – schimb de devize pentru o durată foarte scurtă între bănci centrale. Swap-ul permite creşterea rezervelor de
schimb ale unei Ńări ameninŃate de speculaŃie, fără a face ca riscul să planeze şi asupra celui care vine în ajutor.
TERMENI DE SCHIMB – raporturi între indicele preŃurilor la export şi indicele preŃurilor la import. Termenii de
schimb permit aprecierea evoluŃiei unei Ńări calificând puterea de cumpărare pe care i-o procură exporturile.
ZONA MONETARĂ – ansamblu constituit din Ńările ale căror devize sunt ataşate la o monedă a unei Ńări cu o economie
dominantă. Într-o zonă monetară:
1. Monedele sunt convertibile între ele pornind de la schimburi fixe;
2. mişcările de capital sunt libere,
3. rezervele de schimb sunt constituite în special din moneda care serveşte ca etalon.
ZONA OPTIMALĂ – zona monetară a cărei dimensiune nu poate fi lărgită fără ca statele membre să sufere probleme
de ajustare macroeconomică legate de eterogenitatea noilor membri admişi.

I. REGLEMENTĂRI PRIVIND POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ – conform

prevederilor Tratatului de la Maastricht (TUE)

I.1. Aspecte introductive

În pofida unor evoluŃii sinuoase,2 care au marcat ani de contacte şi negocieri, extinderea Uniunii
Europene rămâne una dintre cele mai importante opŃiuni ale viitorului, de natură să asigure, în perspectivă, o
dezvoltare economică armonioasă a tuturor statelor din regiune, dar şi o împlinire pe plan social.
Extinderea ComunităŃii este un proces care a suscitat încă de la început probleme dificile care vizau
acomodarea unor sau altor Ńări cu sistemul de integrare comunitară.
În această privinŃă, sunt bine cunoscute rezistenŃele opuse la timpul respectiv de FranŃa sau Marea
Britanie, ca şi problemele noi pe care le-au ridicat includerea în Comunitate a altor state. Extinderea
ComunităŃii de la şase la cincisprezece Ńări a fost un proces lung şi extrem de dificil, care s-a izbit – pe
parcursul său – de rezistenŃa suveranităŃilor naŃionale, care nu-şi vedeau întotdeauna satisfăcute şi respectate
drepturile prin integrarea în cadrul ComunităŃii.
Pe de altă parte, extinderea ComunităŃii s-a făcut nu numai pe orizontală, dar şi pe verticală, ea
implicând abordarea problemelor integrării nu numai sub aspectul lor economic, dar şi prin includerea în
cadrul preocupărilor comune a unor probleme ce Ńin de justiŃie, securitate şi politică externă.
Nici acest proces de extindere pe verticală nu a fost uşor, deoarece, dacă acceptarea obiectivelor
integrării economice era cât de cât posibilă şi necesară, extinderea integrării în alte domenii – nedorite de
anumite state – a fost acceptată cu destule dificultăŃi.
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, a definit o serie de noi
obiective, ridicând nivelul procesului de integrare.3 Astfel, a fost acceptată cetăŃenia europeană, uniunea
economică şi monetară, a crescut rolul Parlamentului European prin aşa-numita „codecizie”, s-au edificat bazele
relaŃiilor cu Uniunea Europei Occidentale (organizaŃie de tip militar) şi, deşi a fost menŃinut principiul
subsidiarităŃii, s-a admis posibilitatea unor transferuri de competenŃă pe calea unor „acŃiuni suplimentare”, care
2
Victor Duculescu, „Tratatul de la Amsterdam, instrument juridic de referinŃă în procesul integrării europene”,
„Revista de drept comercial” nr.2/1999, Seria nouă, anul IX, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1999.
3
A se vedea, în special, Theodor Tudoroiu, Introducere la Tratatul Uniunii Europene, Editura LucreŃius,
Bucureşti,1997, pag. 14 şi urm.
nu mai trebuiau ratificate de parlamentele naŃionale dacă în cadrul Consiliului s-ar fi întrunit unanimitatea şi ar fi
fost, totodată, consultat în prealabil şi Parlamentul European.
Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut în mod prescurtat şi sub iniŃialele „TUE”, a reunit, de fapt,
mai mulŃi „piloni” 4, cum sunt denumiŃi în literatura de specialitate: primul, cu caracter comunitar
(supranaŃional), vizând C.E.E., C.E.C.O. şi EURATOM; al doilea, referitor la politica externă şi de
securitate comună (P.E.S.C.), iar cel din urmă, al treilea, afectând problemele ce privesc justiŃia şi afaceri
interne (J.A.I.)

I.2. Sediul materiei

Prin Tratatul de la Maastricht, s-a introdus Titlul VI Politica economică şi monetară care creează cadrul
juridic necesar realizării Uniunii Economice şi Monetare (art. 102 A – art. 109 M)
Politica monetară este reglementată începând cu art.105 din TUE care stabileşte obiectivul principal al
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC):
• MenŃinerea stabilităŃii preŃurilor
• Sprijinirea politicilor economice generale a statelor membre fără a aduce atingere obiectivului
stabilităŃii preŃurilor, cu scopul final de a contribui la realizarea obiectivelor Comu-nităŃii (definite în
art. 2)
• ContribuŃia la buna conducere a politicilor promovate de autorităŃile competente în privinŃa
controlului prudenŃial al instituŃiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.
I.3. Delimitări conceptuale5

Trebuie precizat încă de la început că apariŃia ComunităŃilor Europene reprezintă momentul de început
al Uniunii Europene. Astfel, având în vedere demersul ştiinŃific propus, sunt necesare unele pre-cizări
conceptuale prezentate în evoluŃia lor istorică (s-a avut în vedere perioada cuprinsă între 1945-2003, intrarea
în vigoare a Tratatului de la Nisa).
a) ComunităŃile europene create prin tratate institutive, după cum urmează:
i. CECO – Comunitatea Economică a Cărbunelui şi OŃelului – instituită prin tratatul semnat la
Paris la 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1952

Caracteristici esenŃiale:

Are originea în Planul Schuman (9 mai 1950).

Propune semnatarilor şi partenerilor europeni organizarea pro-ducŃiei, distribuŃiei cărbunelui, fierului şi
oŃelului în comun, după modelul cooperării franco-germane, care realiza o echi-librare a acestei pieŃe
strategice, cu scopul evitării unei reveniri la concernele care au fost cu greu decartelizate după 1945 de
către Autoritatea InternaŃională a Rühr-ului.

ÎnfiinŃează instituŃii interne, cărora le defineşte şi funcŃiile.

Realizează o integrare mai profundă decât cele care se vor realiza ulterior, prin tratatele din 1957.

Apar reglementări în privinŃa concurenŃei, chiar dacă acestea nu afectează comerŃul intra-comunitar.

Impune controlul comunitar concertat, chiar dacă acesta se va realiza practic abia odată cu apariŃia
pieŃei comune, în 1989.

Prevede posibilitatea exercitării unei acŃiuni directe asupra producŃiei şi pieŃei dacă circumstanŃele o
cereau.

Semnat pentru o perioadă de 50 ani, efectele sale au încetat la 23 iulie 2002.
ii. CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi
iii. CEE – Comunitatea Economică Europeană – instituite prin tratatul de la Roma – 25 martie
1957

CEEA – Caracteristici esenŃiale:

Reglementarea atomului şi a domeniului energiei atomice, deoarece arma nucleară nu putea rămâne
monopol al Rusiei, SUA şi Marii Britanii.

Obiectivul reglementării, asemănător cu cel al CECO.

4
Treaty of Amsterdam, White Paper, Dublin,1998, pag.10-11
5
Augustin Fuerea, Drept comunitar European. Partea generală, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, cap. I –
ConstrucŃia comunitară din 1945 până în anul 2002, pag 1-18.

InstituŃiile acestei comunităŃi erau diferite de cele create prin Tratatul de la Paris, dar identice cu cele
înfiinŃate prin tratatul instituind CEE: Comisia, Adunarea, Consiliul, Curtea de JustiŃie. Comisia şi
Consiliul – asistate de Comitetul Economic şi Social.

Finalitatea EURATOM = pregătirea formării şi dezvoltării rapide a propriei industrii nucleare a „celor
şase”.

În domeniul comercial = exploatarea în comun a mijloacelor statelor şi întreprinderilor vizate, schimb
de informaŃii, sistem original de brevete de invenŃie.

CEE – caracteristici esenŃiale:

Se inspiră din aceleaşi obiective, funcŃionează cu aceleaşi instituŃii şi mecanisme cu cele ale CEEA.

Urmăreşte expansiunea internaŃională a economiei occidentale, în vederea reconcilierii franco-germane.

Urmăreşte instituirea tarifului vamal comun (TVC) pentru uniformizarea condiŃiilor de intrare a
importurilor.

Finalitatea tratatului: extinderea întregului sistem la toate activităŃile economice cu următoarele
excepŃii:
*domeniile deja reglementate – atomul, cărbunele şi oŃelul
*prerogativele lăsate suveranităŃii statelor membre în sectoare ca: materialul de război, producŃia,
comerŃul cu arme etc.

Obiectivul urmărit, deschiderea spaŃiului economic larg, prin crearea de pieŃe în care operatorii
economici principali să poată acŃiona într-un mediu concurenŃial loial şi real, pentru profitul comun al
partenerilor şi consumatorilor. În 12 ani trebuiau eliminate barierele în calea liberei circulaŃii a
persoanelor, a mărfurilor, a capitalurilor.

Urmăreşte desăvârşirea Uniunii vamale, realizată în 1 iulie 1968, cu un an şi jumătate mai devreme faŃă
de data stabilită.
b) Uniunea Europeană – apariŃie:
i. Unificarea instituŃiilor comunitare (1965): tratatul de la Paris (1951) şi tratatele de la Roma (1957),
distincte din punct de vedere instituŃional, s-au unificat printr-o ConvenŃie încheiată în acelaşi timp cu
tratatele la Roma.
*Unificarea Adunării comune (instituită prin Tratatul CECO) şi cele două Adunări (înfiinŃate prin
tratatele de la Roma),
*Unificarea celor trei CurŃi de justiŃie.
*Rămân să funcŃioneze separat instituŃiile de decizie şi de execuŃie (Consiliul, Comisia – pentru
tratatele de la Roma – şi Consiliul special de miniştri, Înalta Autoritate – pentru tratatul CECO).
*Tratatul de unificare, semnat la Bruxelles la 8 aprilie 1965, intră în vigoare la 1 iulie 1967 şi astfel
face posibilă apariŃia unei Comisii unice şi a unui Consiliu unic.
ii. Extinderea ComunităŃilor Europene prin intermediul Acordurilor de aderare sau de asociere
(până în 1986)
ComunităŃile europene erau formate din şase state. Marea Britanie a refuzat să se alăture acestora, deşi
a participat la nego-cieri. De altfel, din iniŃiativa Marii Britanii s-a creat AELS – AsociaŃia Europeană a
Liberului Schimb – prin ConvenŃia de la Stockholm, 20 noiembrie 1959.
Acordurile de aderare şi de asociere au devenit „acorduri deschise” şi altor state.
Astfel, extinderea s-a realizat prin acorduri de aderare:
• Aderarea Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei la 1 ianuarie 1973, care devin state
membre prin semnarea tratatului de aderare. Norvegia refuză, prin referendum, să devină stat
membru. Tratatul de extindere este semnat la Bruxelles la 22 ianuarie 1972 şi a intrat în vigoare la
1 ianuarie 1973.
• Aderarea Greciei la tratatele comunitare. Etape:
 stat asociat la CEE – 1961,
 semnează tratatul de aderare, la Atena, la 28 mai 1979, în pofida diferenŃelor înregistrate
la nivel economic,
 tratatul de aderare prevedea o perioadă de tranziŃie, de adaptare, până la sfârşitul anului
1985,
 acordul de aderare intră în vigoare în 1980.
• Aderarea Spaniei şi Portugaliei.
Comunitatea Europeană, compusă din 10 state în 1980, se extinde la 12 state prin aderarea Spaniei şi
Portugaliei. Tratatul de aderare se semnează, la 12 iunie 1985, la Madrid.

Acorduri de asociere:
 Dacă extinderea ComunităŃilor europene s-a realizat practic, în fapt, prin acorduri de aderare,
Comunitatea Economică Europeană a încheiat acorduri de asociere cu Turcia, Malta, Cipru şi fosta
Iugoslavie, acorduri de cooperare cu Egipt, Siria, Iordania şi Israel.
Acorduri de asociere semnate de:
 Turcia, primul stat semnatar în 1963 al unui acord de asociere, s-a angajat, la 6 martie 1995, într-o
uniune vamală cu CEE, uniune care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1996.
 Acordurile de la Lomé (care succed acordurile de la Yaoundé, din 1963), reînnoite în 1963, încheiate
între CEE şi 68 state ACP (Africa, Caraibe, Pacific), pe o perioadă de 10 ani. Aceste acorduri au fost
supuse examinării GATT, în octombrie 1994, pentru a obŃine derogările necesare obŃinerii aplicării
acordurilor care leagă Europa de Africa, Caraibe şi Pacific.

iii. Actul Unic European (1986), PiaŃa unică (1986-1992), Tratatul de la Maastricht şi Acordul
asupra SpaŃiului Economic European (SEE)
AUE: Caracteristici esenŃiale

Are la origine Cartea Albă, pregătită pe baza Raportului Dooge (publicat de Comisie în 1957).

Semnat la Luxemburg – 17 februarie 1986, la Haga – 28 februarie 1986.

Intrat în vigoare la 1 ianuarie 1987.

ConŃine 34 articole şi un Act final cu o serie de DeclaraŃii.

Desăvârşeşte sub forma unui tratat, dorinŃa a 12 state membre de a îndruma politica expusă în Cartea
Albă.

Cartea Albă propune şi desăvârşeşte construcŃia comunitară a „PieŃei Unice” de peste 320 milioane
consumatori (la aceea vreme), definită: „SpaŃiul fără frontiere interne, în care libera circulaŃie a
persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asumată potrivit dispoziŃiilor acestui tratat”.

A avut meritul de a pregăti Uniunea Europeană, pentru a asigura trecerea de la o uniune politică la o
uniune economică şi monetară.
TUE – Tratatul Uniunii Europene – semnat de Maastricht, în 1992, intrat în vigoare în 1993, este
expresia desăvârşirii unei Europe unite, şi mai ales a desăvârşirii Uniunii economice şi monetare.
TUE: caracteristici esenŃiale:

Instituie moneda unică, cu implicaŃiile care decurg în crearea şi dezvoltarea structurilor instituŃionale
care vor gestiona moneda unică (crearea BCE, SEBC etc.)

Fără a acorda personalitate juridică Uniunii Europene, „repre-zintă fundamentul unei Europe Unite”6

Termenul de Uniune Europeană este definit în art. 1 al TUE, precizându-se expres că: „Uniunea are la
bază ComunităŃile Europene, precum şi politicile şi formele de cooperare prevă-zute în tratat”

c) SpaŃiul economic european (SEE)

Caracteristici esenŃiale:
Instituit prin acordul semnat la Porto – 2 mai 1992 (intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994), cu cele 5 state
membre ale AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (AELS) – înfiinŃată prin ConvenŃia de la Stockholm
(Austria, Suedia, Finlanda, Islanda, Norvegia). ElveŃia s-a retras de la negocieri, urmare referendumului din 6
decembrie 1992. De altfel, după refuzul ElveŃiei de a deveni stat parte la Tratatul instituind SEE, Islanda şi
Norvegia au refuzat să participe la UE.

Zona stabilită este una din cele mei mari din lume: 370 milioane persoane, având un produs
intern brut (PIB) de 6750 miliarde dolari.

Acordul de la Porto, încheiat după model GATT, cu respectarea dispoziŃiilor art. 28 din Tratatul
instituind CEE, nu constituie o integrare de tip comunitar. Acest lucru nu a exclus faptul că anumiŃi
membrii AELS, integraŃi în SEE, să dorească aderarea la CEE.

Nu este o uniune vamală, deci nu presupune un tarif vamal comun.

Acordul consacră cele patru libertăŃi de circulaŃie din cadrul UE, dar numai 80%dintre normele PieŃei unice
leagă membrii SEE.7
O dată cu aderarea la 1 ianuarie 1995 a Austriei, Finlandei şi Suediei, s-a realizat o nouă extindere.

Tratatul asupra SEE oferă un model pentru asocierea şi cooperarea mai strânsă între state est-
europene.
Tratatul de la Amsterdam – adoptat urmare Consiliului euro-pean din 16-17 iunie 1997, a fost semnat
la 2 octombrie 1997, intrând în vigoare la 1 mai 1999.
Caracteristici esenŃiale:

Nu oferă soluŃii la toate problemele negociate, în special la cele referitoare la reforma instituŃională în
vederea extinderii.
6
Augustin Fuerea, Drept comunitar European. Partea generală, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, cap. I –
ConstrucŃia comunitară din 1945 până în anul 2002, pag.11.
7
Nu au fost avute în vedere domenii ca: agricultura, pescuitul, politica comercială comună etc.

Aduce totuşi unele noutăŃi: introduce capitolul social, cel al forŃei de muncă în spaŃiul UE, statuează
politicile în privinŃa liberei circulaŃii a persoanelor (vize, dreptul la azil, imigrare, cooperare judiciară
civilă).

Conferă Parlamentului European atribuŃii noi (exemplu: numirea preşedintelui Comisiei Europene,
participarea la de-cizia comunitară); limitează numărul membrilor Parlamentului european la 700
locuri, oricare ar fi numărul statelor care vor compune în viitor Uniunea Europeană.

d) SpaŃiul Monetar European

Sediul materiei: TUE – Tratatul Uniunii Europene – preambul, art. 1.
Definit indirect în art.2 al TUE, ca obiectiv al UE:
„promovarea progresului economic şi social şi a unui nivel înalt al ocupării forŃei de muncă şi asigurarea
unei dezvoltări echilibrate şi durabile, în special prin crearea unui spaŃiu fără frontiere interne, prin
întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare cuprinzând, în
viitor, o monedă unică .[…]
Altfel spus, spaŃiul monetar european este zona geografică de circulaŃie a monedei unice europene –
euro –, ca rezultat al realizării Uniunii Economice şi Monetare, în SpaŃiul Economic European.
De altfel, obiectivele UEM sunt precizate încă din preambulul la TUE: „Statele membre, prin
conducătorii lor, împuterniciŃi să semneze tratatul sunt […] decise să-şi consolideze economiile şi să le
asigure convergenŃa, să construiască o uniune economică şi monetară care implică, în conformitate cu
prevederile prezentului tratat, o monedă unică şi stabilă”.
I.4. Etapele realizării Uniunii Economice şi Monetare

Uniunea economică şi monetară, reprezintă un deziderat al Uniunii Europene, care îmbogăŃeşte primul
pilon al UE (cu caracter comunitar (supranaŃional) vizând C.E.E., C.E.C.O. şi EURATOM), implicând astfel
şi o uniune politică8.
Prima etapă 1 iulie 1990-31 decembrie 1993: libera circulaŃie a capitalurilor între statele membre;
întărirea coordonării politicilor eco-nomice şi intensificarea cooperării între băncile centrale.
Această etapă era rezervată înfăptuirii depline a PieŃei Unice Interne, liberalizării capitalurilor (cu excepŃia
Irlandei, Spaniei, Portugaliei şi Greciei), intensificării politicilor monetare şi creşterea rolului Comitetului
Guvernatorilor.
Măsurile întreprinse în domeniul economic au fost:
1. eliminarea obstacolelor fizice, tehnice şi fiscale privind schimburile din interiorul CE, ca obiectiv al
realizării PieŃei Unice Interne;
2. creşterea resurselor şi ameliorarea mijloacelor de acŃiune a fondurilor structurale ale CE, cu scopul
dezvoltării regionale şi corectării dezechilibrelor existente între regiuni;
3. întărirea coordonării politicilor economice şi bugetare ca obiectiv al criteriilor de convergenŃă.
Măsurile în domeniul monetar sunt reprezentate de:
1. liberalizarea totală a mişcărilor de capitaluri;
2. suprimarea tuturor obstacolelor ce împiedicau integrarea financiară a CE, însemnând libera prestare a
serviciilor bancare, financiare şi de asigurare;
3. participarea tuturor monedelor la mecanismul de schimb al SME;
4. ridicarea obstacolelor din calea utilizării ECU.
Prima fază a UEM, trebuia să permită Consiliului să evalueze progresul privind convergenŃa economică
şi monetară şi statelor membre să adopte măsuri adecvate privind interzicerea stabilirii de restricŃii privind
mişcările de capital.
InterdicŃia pentru băncile centrale de a finanŃa direct autorităŃile şi întreprinderile publice, interdicŃia de a
menŃine în beneficiul acestora un acces privilegiat la instituŃiile financiare, este una din caracteristicile acestei
etape.
Etapa a doua 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998: convergenŃa politicilor economice şi monetare ale
statelor membre (pentru asigu-rarea stabilităŃii preŃurilor şi a unei situaŃii solide a finanŃelor publice)
Caracteristica esenŃială a acestei etape a fost coordonarea mai strânsă a politicilor economice, prin
orientarea disciplinei bugetare marcată de interzicerea acoperirii deficitelor publice prin credite acordate de
către băncile centrale.
Această etapă trebuia să permită statelor membre să facă progrese semnificative privind convergenŃa
politicilor economice (adoptarea de reguli precise, dar nerestrictive, pentru finanŃarea statelor şi crearea unui nou
tip de supraveghere privind finanŃele publice).

8
A se vedea cap. I, secŃiunea „Aspecte introductive”, pag. 17 din prezenta lucrare.
 Coordonarea politicilor monetare este instituŃionalizată prin crearea Institutului Monetar European. IME
are următoarele atribuŃii: (conform art. 109 F)
 Intensifică cooperarea între băncile centrale naŃionale.
 Intensifică coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preŃurilor.
 Monitorizează funcŃionarea Sistemului Monetar European.
 Efectuează consultări asupra problemelor care Ńin de competenŃa băncilor centrale naŃionale şi care
afectează stabilitatea instituŃiilor şi pieŃelor financiare
 Preia funcŃiile Fondului european de cooperare monetară (care este dizolvat); modalităŃile de dizolvare sunt
prevăzute în statutul IME
 Facilitează utilizarea ECU şi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcŃionare a sistemului de
compensaŃii în ECU.
În vederea pregătirii celei de a treia etape a UEM, IME:
 Pregăteşte instrumentele şi procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia
etape.
 Încurajează armonizarea regulilor şi practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea şi difuzarea
statisticilor din domeniile care Ńin de competenŃa sa.
 Elaborează regulile operaŃiunilor pe care le vor iniŃia băncile centrale naŃionale în cadrul SEBC.
 Încurajează eficienŃa plăŃilor transfrontaliere.
 Supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor ECU.
Până la 31 decembrie 1996 IME precizează cadrul reglementar, organizatoric şi logistic de care are
nevoie SEBC pentru a-şi îndeplini sarcinile începând cu cea de-a treia etapă.
La Consiliul european de la Madrid, din decembrie 1995, denumirea de ECU este înlocuită cu cea
de EURO.
Pentru a îndeplini pe termen lung (durabil) obiectivul UE de realizare a stabilităŃii economice a şi pentru,
reduce riscul tensiunilor inflaŃioniste în interiorul UE, sunt folosite două instrumente:
1) Pactul de stabilitate şi creştere, inclusiv respectarea disciplinei bugetare;
2) Supravegherea şi coordonarea multilaterală a politicilor economice, inclusiv a celor fiscale.
La Consiliul European de la Dublin (decembrie 1996) a fost adoptat Pactul de stabilitate, care prevedea
aplicarea, de către statele membre ale zonei Euro (SpaŃiului monetar european) a programului de stabilitate şi
aplicarea sancŃiunilor financiare statelor cu deficit bugetar excesiv, peste 3% din PIB, cu excepŃia cazurilor de
recesiune gravă economică.
1) Pactul de stabilitate şi creştere9:
Acest document de bază al expresiei politicii imediate a Uniunii Europene adoptat atât de Consiliul
European de la Madrid, cât şi de cel de la Maastricht din iunie 1997, prevede mecanisme speciale de
coordonare a politicilor bugetare:

Statele membre sunt obligate să elaboreze şi să aplice programe de stabilitate (statele membre din
zona euro),

sau după caz, programe de convergenŃă (statele membre din afara zonei euro).
Toate statele din zona euro au obligaŃia să prezinte Comisiei Europene şi Consiliului Miniştrilor
FinanŃelor şi Economiei un pro-gram de stabilitate pentru următorii trei ani, care acoperă anul curent, anul
precedent şi următorii trei ani.
Programul cuprinde informaŃii despre:
• Obiectivele pe termen mediu ale poziŃiei bugetare care trebuie să fie aproape de echilibru sau în surplus;
ritmul de ajustare şi nivelul previzibil a îndatorării publice.
• Principalele previziuni privind dezvoltările economice aşteptate (creştere, inflaŃie, şi alte variabile
economice importante).
• Descrierea măsurilor de politică economică şi bugetară luate sau propuse pentru realizarea obiectivelor
programului.
• Analiza modului în care schimbările operate în previziunile economice ar putea afecta deficitul bugetar şi
datoria publică (prin simulări, estimări şi analize macro/ micro-economice).
În cazul încălcării plafonului maxim acceptat pentru deficitul bugetar, statele respective vor suporta
sancŃiunile impuse de UE pentru nerespectarea recomandărilor făcute pentru evitarea sau corectarea deficitelor
bugetare excesive.
Exemplu: Un exces de peste 3% din PIB al deficitului bugetar este admis în două situaŃii:
1) când este determinat de un eveniment imprevizibil, în afara con-trolului statului membru;

9
Provocări ale Pactului de stabilitate sunt prezentate în secŃiunea 5. „Politica deficitelor bugetare şi inflaŃiei în
Europa, SUA şi România”, în Capitolul XIII „PriorităŃi ale României pentru realizarea uniunii economice şi monetare în
contextul internaŃional.”, p. 242.
 2) când rezultă dintr-o cădere economică severă, respectiv cel puŃin 2%, calculat la nivelul real al PIB-
ului.
Procedura de sancŃionare a statului membru care are un deficit bugetar excesiv este aplicată de
Consiliul miniştrilor finanŃelor şi economiei şi constă în:
• Emiterea unei recomandări către statul în cauză pentru corectarea excesului deficitului bugetar; cu termen
de aplicare de 4 luni.
• Dacă în termenul acordat nu sunt luate măsurile de corectare, Consiliul face publică recomandarea sa.
• Dacă după încă o lună nu sunt luate măsurile eficiente de corectare, Consiliul notifică statului membru să
ia măsurile care se impun.
• În cel mult două luni, Consiliul poate decide sancŃiuni, dacă statul membru continuă să fie „insensibil” la
măsurile recomandate.
Procedura poate fi accelerată dacă deficitul bugetar excesiv este planificat în mod deliberat situaŃie în
care se aplică sancŃiunea care îmbracă două forme:
• Statul membru este obligat să constituie un depozit nepurtător de dobânzi la Comisia Europeană.
Mărimea depozitului = 0,2% din PIB (componentă fixă) + o zecime din diferenŃa între deficitul ca
procent din PIB în anul în care acesta a fost calificat ca excesiv şi valoarea de referinŃă de 3%din PIB
(componenta variabilă).
Această sancŃiune poate fi intensificată prin constituirea a noi depozite. Mărimea totală a depozitelor
făcute de un stat membru nu poate depăşi 0,5% din PIB.
• Depozitul este convertit într-o amendă dacă statul membru nu corectează deficitul bugetar excesiv
după doi ani (de la instituirea depozitului)
Consiliul poate anula sancŃiunile dacă statul membru a corectat acest deficit. Amenda impusă nu mai
poate fi anulată. Dobânzile la depozite şi veniturile din amenzi sunt distribuite statelor membre fără deficite
excesive, proporŃional cu ponderea lor în PIB-ul cumulat al acestora.
Pe baza Tratatului de la Maastricht (Titlul VI „Politica economică şi monetară” introdus în Tratatul
instituind Comunitatea Europeană (Roma-1958), prin Art.G25-Art.109C(2) – TUE – Tratatul privind Uniunea
Europeană) a fost creat, o dată cu intrarea în al treilea stadiu de realizare al UEM, Comitetul Economic şi
Financiar, cu scopul acordării de asistenŃă Consiliului în analiza continuă a situaŃiei economice şi financiare a
statelor membre, a dialogului cu Banca Centrală Europeană, precum şi în luarea deciziilor pe care acesta le ia.
Comitetul este format din câte doi reprezentanŃi ai statelor membre, Comisiei Europene şi BCE (pot fi
desemnaŃi şi câte doi reprezentanŃi alternativi). ReprezentanŃii aleg pe unul dintre ei ca Preşedinte, iar deciziile se
iau cu votul majorităŃii membrilor. ReprezentanŃii Comisiei Europene şi ai BCE nu participă la vot în Comitet,
atunci când pro-blemele examinate necesită, ulterior, o decizie a Consiliului (lesne de înŃeles, pentru a evita
dublul vot pentru aceeaşi problemă!)
Pe baza evaluărilor făcute de Comisia Europeană şi Comitetul economic şi financiar, Consiliul
examinează dacă:
• sunt evitate deficitele bugetare excesive;
• previziunile economice sunt realiste;
• măsurile propuse sunt suficiente pentru atingerea obiecti-velor bugetare;
• politicile economice sunt concordante cu liniile directoare de politică economică recomandate de
UE.
Programele de stabilitate sunt actualizate anual şi analizate de Comitetul economic şi financiar. Consiliul
UE poate recomanda statelor membre să ajusteze programele de stabilitate atât în faza de proiect, cât şi pe baza
concluziilor rezultate în supravegherea execuŃiei acestora.
Statele membre care nu participă la zona EURO au obligaŃia de a prezenta Comisiei Europene şi
Consiliului un Program de conver-genŃă, al cărui conŃinut, perioadă de timp de aplicabilitate, proceduri de
evaluare şi de emitere a recomandărilor de ajustare sunt aceleaşi cu cele ale programului de stabilitate.
Obiectivul specific al Programului de convergenŃă este evi-tarea fluctuaŃiilor excesive ale
cursurilor de schimb nominale şi alinierilor nesustenabile ale cursurilor de schimb reale.

2) Supravegherea şi coordonarea multilaterală a politicilor economice, inclusiv a celor fiscale.

se aplică statelor membre din zona Euro şi din afara acesteia, şi care participă la PiaŃa unică şi la noul
mecanism al cursurilor de schimb (între monedele statelor membre care nu sunt în zona EURO şi euro)
Supravegherea şi coordonarea multilaterală se desfăşoară pe următoarele domenii:
• Dezvoltări macroeconomice în statele membre
• Politicile şi poziŃiile bugetare
• Politicile structurale în privinŃa pieŃelor muncii, produselor, serviciilor, precum şi a
tendinŃelor costurilor şi preŃurilor.
 NB! În acelaşi cadru al coordonării politicilor economice şi al supravegherii disciplinei bugetare, UE a
solicitat statelor candidate elaborarea unor programe economice de preaderare, ale căror scopuri şi
conŃinut sunt similare cu cele ale programelor de convergenŃă.
Aceste programe sunt asumate unilateral de către statele candidate şi au ca principal obiectiv dezvoltarea
capacităŃii instituŃionale de analiză a scenariilor de politici economice pentru consolidarea poziŃiilor fiscale.
România a elaborat primul program de acest fel în octombrie 2001, cu prilejul lucrărilor privind proiectul
bugetului de stat pe anul 2002.

AtribuŃiile Consiliului miniştrilor finanŃelor şi economiei:

• deŃine poziŃia centrală în coordonarea economică şi defi-nirea liniilor directoare ale politicilor
economice ale statelor membre;
• cooperează cu BCE, cu respectarea independenŃei acesteia, în problemele privind politicile monetare
şi ale cursului de schimb;
• aplică procedura de sancŃionare statelor membre cu deficitul bugetar excesiv, care nu se conformează
recomandării de corectare a acestuia.
A doua etapă a introducerii monedei Euro cuprinde la rândul ei faza A – stabilită pentru 1 ianuarie 1997
şi coincide cu lansarea UEM.
În această fază sunt evaluate Ńările pentru a stabilit dacă jumătate plus unu dintre acestea îndeplinesc
criteriile de convergenŃă în vederea etapelor următoare. Nefiind îndeplinit acest criteriu, a fost amânată
operaŃiunea la 1 ianuarie 1999, doar pentru Ńările care au satisfăcut criteriile de convergenŃă.
Abia la 2 mai 1998 au fost desemnate efectiv, de către Consiliul European, reunit la Bruxelles, statele
membre care îndeplineau criteriile de participare. Astfel se confirmă crearea zonei Euro, între 11 state.
S-au stabilit atunci parităŃile definitive dintre monedele celor 11 state, fiind anunŃate ratele bilaterale
de conversie dintre valutele acestora. Consiliul European din 1998 a desemnat şi preşedintele Băncii Centrale
Europene, în persoana olandezului Duisenberg, confirmând oficial înfiinŃarea şi funcŃionarea din iulie 1998 a
BCE.
La 31 decembrie 1998, miniştrii de finanŃe stabilesc valoarea în Euro a celor 11 monede vizate.
Spre sfârşitul etapei a doua, s-a ajuns la adoptarea unei legislaŃii care interzicea accesul privilegiat al
entităŃilor sectorului public la instituŃiile financiare şi limitarea asumării datoriilor Ńărilor membre de către
comunitate, ori de către un alt stat-membru (clauza „no-bail-out”).
Armonizarea legislaŃiilor naŃionale cu prevederile comunitare trebuia să asigure independenŃa Băncilor
Centrale ale Statelor Membre şi compatibilitatea cu Statutul BCE.
Etapa a treia a început la 1 ianuarie 1999, marchează debutul UEM: realizarea unui înalt nivel de
convergenŃă durabilă; crearea unei Bănci Centrale Europene şi a Sistemului European al Băncilor Centrale;
fixarea unei rate de schimb şi introducerea unei monede unice. La 1 ianuarie 1999, Euro a fost lansat pe
pieŃele de schimb, devenind şi mijloc scriptural de plată. Începând cu 1 ianuarie 2000, europenii utili-zează
biletele şi monedele Euro, ca monedă naŃională, în locul celor la care au renunŃat în momentul aderării la uniunea
economică şi monetară de la nivelul UE.
În prima fază a acestei etape, perioada de tranziŃie, au fost fixate irevocabil ratele de conversie ale
monedelor participante între ele şi faŃă de moneda unică, EURO devenind valută cu drepturi depline, iar BCE
începându-şi activitatea.
În faza ulterioară, care a început la 1 ianuarie 2002 şi a durat şase luni, reprezentând perioada de
circulaŃie duală a monedelor naŃionale şi EURO, moneda unică europeană a fost pusă în circulaŃie, cu
retragerea progresivă a monedelor naŃionale a statelor membre.
În privinŃa obiectivului UEM, este puŃin probabil ca Ńările candidate să fie în măsură să participe la
Zona Euro imediat după aderare. Este bine ca acestea să progreseze în continuare pe calea reformelor
structurale pentru a menŃine un nivel suficient de stabilitate macroeconomică pe termen lung.
Noile state membre sunt obligate să adopte acquis-ul comunitar celei de a doua faze a UEM, ceea ce
implică garantarea independenŃei băncilor centrale, coordonarea politicilor economice (programe na-Ńionale de
convergenŃă, supraveghere multilaterală, procedura privind deficitele excesive etc.) şi aderarea la dispoziŃiile
pertinente ale Pactului de stabilitate şi creştere.
Aceste noi state membre vor renunŃa la orice finanŃare directă a deficitelor sectorului public de către banca
centrală, la accesul privilegiat al autorităŃilor publice la instituŃiile financiare. Vor trebui, de asemenea, să
realizeze liberalizarea mişcărilor de capital şi să participe la meca-nismul de schimb şi să evite variaŃii excesive
ale ratelor de schimb.

I.5. Principii care stau la baza realizării

Uniunii Economice şi Monetare
 În contextul european al procesului de aderare şi negocieri la Uniunea Europeană (UE), se remarcă
progresele de substanŃă realizate pe durata mandatului Germaniei la PreşedinŃia Consiliului UE, concretizate în
deschiderea negocierilor la alte opt capitole de „acquis comunitar” în cursul anului 1999.
Mandatul german la conducerea UE a fost caracterizat de o serie de succese în planul pregătirii Uniunii
pentru extinderea acesteia cu state din centrul şi estul Europei.
Astfel a fost adoptată Agenda 2000, care se referă la reforma cadrului financiar al UE, esenŃială sub
aspectul realizării reformei de fond a politicilor comunitare (Politica Agricolă Comună – PAC – şi fondurile
structurale şi de coeziune10) şi pregătirea mecanismelor, politicilor şi a finanŃelor Uniunii pentru extinderea
către est.
Adoptarea Agendei 2000 la reuniunea specială a Consiliului European de la Berlin (24-25 martie) în
condiŃiile dificile ale crizei instituŃionale determinată de demisia Comisiei Europene şi necesitatea desemnării
unui nou preşedinte al Comisiei, precum şi a nevoii ca statele membre ale UE să acŃioneze unitar în vederea
stabilirii bu-getului UE, luând ca „premisă de lucru” anul 2000, reprezintă dovezi ale angajamentului şi
seriozităŃii cu care PreşedinŃia Consiliului UE a tratat obiectivul extinderii sale către est.
Deşi extinderea UE nu a constituit principalul obiectiv al Consiliului European de la Köln (3-4 iunie 1999)
Summit-ul a evidenŃiat, în textul concluziilor Preşedintelui Consiliului UE, hotărârea UE de a menŃine ritmul
negocierilor de aderare şi de a deschide negocierile la toate capitolele cât mai repede posibil, în cursul anului
viitor.
De asemenea, stabilirea calendarului privind finalizarea reformei instituŃionale a UE din perspectiva
extinderii, începută la Amsterdam, prin lansarea unei noi conferinŃe inter-guvernamentale şi decizia UE de a
informa şi de a se consulta cu statele asociate în procesul de reflecŃie asupra problematicii de fond a acesteia,
relevă preocuparea şi acŃiunea concretă a structurilor UE în procesul de pregătire a edificiului comu-nitar pentru
ceea ce a fost definit drept „cea mai mare provocare pentru UE la începutul unui nou secol şi mileniu”.
Principiile care stau la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare şi care constituie o
componentă principală a obiectivului primordial al Uniunii Europene sunt:
* Sistemul economiei de piaŃă sau al concurenŃei este liber acolo unde pieŃele sunt deschise spre interior,
dar şi spre exterior.
* Garantarea stabilităŃii monetare este dată de o dezvoltare te-meinică a economiei.
* ExistenŃa unui nivel înalt al politicii muncii şi stabilităŃii sociale.
* FinanŃe publice puternice şi sănătoase, în toate statele membre.
* Libertatea deplină a mişcării capitalurilor şi o perfectă inte-grare a pieŃei financiare.
* Stabilitatea irevocabilă în ceea ce priveşte cursul de schimb şi, în final, o monedă unică.
Principiile economiei de piaŃă sunt determinante atât pentru uniunea economică şi monetară, cât şi
pentru alte domenii relevante ale competenŃei comunitare.
Uniunea economică se corelează indispensabil cu uniunea mone-tară. Orice modificare operată în
domeniul economic trebuie obligatoriu operată şi în cel financiar. Uniunea monetară ar fi un concept depăşit,
dacă nu ar fi garantat de către statele membre, care participă la uniune, practicând o politică bugetară bazată pe
stabilitate.
Politica economică şi financiară este guvernată de principiul subsidiarităŃii care prevede că statele
membre păstrează responsabi-litatea politicilor lor economice şi financiare considerate a fi probleme de
interes comun.
Acestea sunt coordonate la nivelul comunităŃilor în conformitate cu orientările politicilor economice şi
financiare ale statelor membre şi ale comunităŃilor. Ulterior, sunt definitivate la nivel comunitar, fiind
transmise statelor membre sub forma recomandărilor.
Dezvoltarea economiei fiecărui stat membru şi a comunităŃilor, în general, este controlată sistematic prin
intermediul convergenŃei economice, funcŃie de orientările stabilite. Dacă în cadrul procedurilor de urmărire
multilaterală se stabileşte că politica economică a unuia din statele membre se îndepărtează de direcŃiile
(orientările generale) convenite sau ameninŃă să pună în pericol buna funcŃionare a uniunii economice şi
monetare, Comunitatea Europeană poate adresa o recomandare statului membru, care poate fi exprimată
public.
Procedurile supravegherii şi formulării recomandărilor au drept scop chiar pe acela de a garanta o
politică economică şi monetară a statelor membre, care să fie compatibilă cu obiectivele uniunii eco-nomice şi
monetare.
DispoziŃiile cu privire la respectarea disciplinei bugetare, în statele membre, constituie unul din
elementele esenŃiale ale acestei etape. Tratatul prevede obligaŃia pentru fiecare stat membru de a evita deficitul
bugetar exagerat. Acesta defineşte totodată preocupările la nivel de principiu ale unei politici bugetare stabile,

10
Prezentate în capitolul X al prezentei lucrări.
făcând cunoscută interdicŃia pentru băncile centrale de a acorda credite serviciilor publice. Tratatul stabileşte
şi responsabilitatea proprie a fiecărui stat pentru datoria publică.
Pe de altă parte, tratatul stabileşte criteriile care permit determi-narea existenŃei unui deficit bugetar
excesiv şi valorile de referinŃă menŃinute în conexiune cu aceste criterii, în „Protocolul asupra pro-cedurilor
aplicabile în caz de «deficit excesiv», care prevede şi aplicarea de sancŃiuni statelor vinovate.11
Politica monetară şi de schimb este condusă într-o manieră uniformă la nivelul uniunii monetare.

II. REGLEMENTĂRI COMUNITARE CARE

INCLUD PREVEDERI MONETARE

II.1. Tratatul ConstituŃional European – ConstituŃia Europeană

II.1.1. Prezentare generală

La 29 octombrie 2004, la palatul Campidoglio din Roma, a avut loc semnarea Tratatului privind
Instituirea unei ConstituŃii pentru Europa de către şefii de state şi de guverne ai celor 25 de Ńări membre ale
Uniunii Europene. ReprezentanŃilor statelor candidate care nu au semnat tratatul li s-a acordat
posibilitatea de a semna Actul final al ConferinŃei Interguvernamentale care s-a soldat cu adoptarea
Tratatului ConstituŃional12.
Evenimentul, amplu mediatizat de presa italiană şi europeană, s-a desfăşurat în acelaşi loc în care au fost
semnate la 25 martie 1957 cele două tratate de la Roma – Tratatul E.E.C (Comunitatea Economică Europeană) şi
Tratatul AgenŃiei Atomice Europene (EURATOM) – din dorinŃa de a demonstra continuitatea voinŃei popoarelor
europene de a acŃiona pe drumul unei mai mari apropieri dintre ele şi al edificării unor noi relaŃii pe continent.
De altfel, ideea unei ConstituŃii pentru Europa a fost enunŃată iniŃial de diplomaŃii germani, prin glasul
lui Ioshka Fischer, în anul 2000, fiind preluată apoi de diplomaŃi francezi şi materializată, în cele din urmă, în
iniŃiativa convocării ConferinŃei de la Bruxelles pentru Viitorul Europei, adoptată la Laeken, la 15 decembrie
2001.
Ideea unificării tratatelor comunitare şi a reformelor institu-Ńionale apăruse însă mai de mult („Proiectul
Spinelli”, din 1954), fără a mai vorbi de faptul că acumularea unor numeroase documente comunitare, de cele
mai diverse tipuri (regulamente, directive, decizii, recomandări etc.), crease, de fapt, un adevărat „labirint” în
care simplul cetăŃean european se descurca cu greu.
Noile obiective comunitare la începutul unui nou mileniu şi după 50 de ani de experienŃă, solicitau imperios
o schimbare de mare anvergură în modul de organizare a Uniunii Europene, o redefinire a intereselor şi
priorităŃilor, a mecanismelor prin care Uniunea Europeană era chemată să-şi promoveze experienŃele sale
economice şi sociale în noul context internaŃional, fundamental schimbat.
Urmare hotărârilor adoptate la Laeken, la Bruxelles s-au desfă-şurat în perioada 1 martie 2002 – 10 iulie
2003, lucrările ConvenŃiei europene pentru Viitorul Europei. Aceasta a reprezentat o formă inedită şi
originală de elaborare a unui document unitar, dorit a repre-zenta o sinteză atotcuprinzătoare a tratatelor
existente, modernizate în lumina noilor evoluŃii. Acest forum a fost denumit „convenŃie” tocmai pentru a
sublinia caracterul său atotcuprinzător, însumând participarea la lucrările sale atât a unor reprezentanŃi ai
guvernelor şi parlamentelor, a statelor membre şi a Ńărilor candidate, cât şi ai Comisiei şi ai Parlamentului
European.

11
Ion Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituŃional comunitar european, ediŃia a III-a, Editura Actami,
Bucureşti,1997, pag 200.
12
Tratatul instituind o ConstituŃie pentru Europa, în limba română, pe site-ul http://www.mae.ro; Dumitru Mazilu,
Perspective constituŃionale europene, în „Palatul de JustiŃie”, nr.8,2003; Victor Duculescu, Perspectivele Tratatului
ConstituŃional European după reuniunea de la Bruxelles, în „Revista de Drept Comercial”, Anul XIV, serie nouă,
nr.9/2004; idem, ConstituŃia Europeană – „Fata Morgana”, obiect de „adulaŃie” sau un nou „decalog” al relaŃiilor
dintre statele continentului”, în „Sfera Politicii”, anul XII, nr.112/2004; Didier Maus, Gouvernance et identités en
Europe. La problématique de la Constitution pour l’Europe, în „Revue européenne de Droit Public”, vol.16, no.1,
printemps 2004, Philippe Moreau Defarges, La Constitution européenne en question, Editions d’Organisation, Paris,
2004.
 ConvenŃia, inaugurată în luna februarie 2002, şi-a desfăşurat lucrările 16 luni, timp în care au avut loc 26
de şedinŃe plenare, în cadrul cărora s-au prezentat peste 1800 de intervenŃii. La lucrările ConvenŃiei Europene
au luat parte ca participanŃi 105 membri, iar un număr de 13 au făcut parte din prezidiul acestei reuniuni. În
cadrul ConvenŃiei au funcŃionat 11 grupuri de lucru şi trei cercuri de discuŃie, fiecare având un mandat precis.
Cu totul, au fost prezentate 386 de contribuŃii scrise şi 773 de contribuŃii orale în cadrul grupurilor de lucru şi
cercurilor de discuŃie.
Termenul de „Tratat ConstituŃional” conferit documentului ela-borat la Bruxelles şi promovat cu atâta
trudă şi negocieri intense la reuniunea de la Bruxelles de la sfârşitul lunii iunie 2004 evocă imaginea unor relaŃii
interstatale la nivel european. Calificat prin însăşi titulatura sa ca fiind un „tratat”, Tratatul ConstituŃional va
trebui să se supună, în consecinŃă, regulilor generale de drept internaŃional care guvernează materia tratatelor.
Pe de altă parte, mai trebuie subliniat şi faptul că Tratatul ConstituŃional European permite retragerea
oricărui stat membru în condiŃii exprese, specificate în tratat. El consacră într-adevăr marile principii ale
integrării, printre care prioritatea legislaŃiei comu-nitare, aplicarea ei directă etc., dar permite în final ca acestei
integrări – oricât de puternică ar fi – să i se pună capăt de un stat care ar considera că interesele sale naŃionale nu-
i mai permit să rămână în comunitate.
Tratatul ConstituŃional cuprinde şi el o serie de prevederi importante care din punct de vedere
principial oferă argumente puternice pentru a considera Uniunea Europeană, chiar în noile condiŃii, ale
perfectării tratatului, o asociaŃie de state suverane. Astfel, chiar în art.I-3 care se referă la obiectivele
Uniunii, se arată, în ultimul alineat al pct.3, că „Uniunea va respecta diversitatea sa culturală şi lingvistică şi
va asigura că moştenirea culturală a Europei este apărată şi promovată”.
În ceea ce priveşte relaŃiile dintre Uniune şi statele membre, art.I-5 prevede în mod neechivoc că
„Uniunea va respecta identitatea naŃională a statelor membre, inerentă în ce priveşte structurile lor
fundamentale politice şi constituŃionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia regională şi locală”. Ea va
respecta funcŃiile esenŃiale ale statului, inclusiv pe acelea care urmăresc să „asigure integritatea teritorială a statului,
menŃinerea ordinii publice şi apărarea securităŃii interne”.
Încheierea lucrărilor ConvenŃiei de la Bruxelles a fost, în general, salutată cu satisfacŃie atât de cancelariile
diplomatice, cât şi de opinia publică. După o muncă asiduă de 16 luni, ConvenŃia a fost în măsură să
prezinte textul unui document structurat, care oferea elemente de noutate, dar şi de echilibru. Astfel, votul cu
majoritate calificată a fost extins la 70 de probleme (faŃă de 34, câte erau anterior), dar a crescut în schimb
considerabil, puterea de codecizie a Parlamentului European în toate aceste materii.
Însuşi sistemul de vot cu majoritate calificată a fost regândit deoarece, ca urmare a noii concepŃii ce a
fost consacrată de tratat, majoritatea calificată a fost raportată la jumătatea statelor membre reprezentând 60%
din populaŃia Uniunii. O asemenea concepŃie înlocuia viziunea anterioară, când fiecare stat dispunea de un
anumit număr de voturi ce-i fusese conferit nu atât în raŃiunea respectării stricte a criteriilor populaŃiei, cât ca
urmare a unor consideraŃiuni de echilibru politic. Documentul final a consacrat instituŃia Preşedintelui
Consiliului European, a unei Comisii restrânse, însă noutatea o constituie specificarea dreptului fiecărei Ńări de
a avea un comisar, chiar fără drept de vot.
Rolul parlamentelor naŃionale a fost menŃionat în special ca factor de „alertă”, în cazul încălcării
principiului subsidiarităŃii. Pe de altă parte, au fost înscrise prevederi ferme prin care au fost garantate
drepturile cetăŃenilor europeni, iar Carta Europeană a devenit o parte integrantă a noului Tratat.
Noul text convenit în iunie 2004 la nivelul şefilor de state şi de guverne la Bruxelles, cuprinde câteva
modificări importante. Astfel, s-a acceptat ideea alegerii unui preşedinte al Consiliului European pe termen
de doi ani şi jumătate, renunŃându-se la principiul rotaŃiei; au crescut prerogativele Parlamentului European;
s-a instituit funcŃia de ministru de externe al Uniunii Europene; numărul comisarilor europeni a rămas
provizoriu la 25 (numărul actualilor membri ai Uniunii Europene), respingându-se propunerea reducerii
numărului acestora; a fost instituită o clauză de „solidaritate” împotriva tero-rismului; s-a introdus
posibilitatea promovării unei „legi populare” de un milion de cetăŃeni europeni ş.a.
ConstituŃia Europeană – sau mai exact „Tratatul ConstituŃional”, cum s-a decis în cele din urmă –
denumire ce este suficientă pentru a demonstra limitele procesului integraŃionist, a reflectat în forma sa finală
două echilibre de interese: primul, între instituŃiile comunitare, iar al doilea între statele membre şi Uniunii
Europene, ca entitate distinctă.
Interesele statelor în raport cu Uniunea Europeană s-au manifestat în special prin insistenŃele legate
de consacrarea prin-cipiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii, ca şi prin acele cunoscute prevederi cuprinse
în Partea generală a Tratatului ConstituŃional potrivit cărora Uniunea Europeană va respecta „ordinea
constituŃională şi identitatea statelor membre”.
Considerarea celor două echilibre pe care le-am menŃionat a făcut ca documentul adoptat în final să
reflecte parŃial interesele fiecărei părŃi implicate. Federaliştii au acuzat de „slăbiciuni” acest document, în timp ce
naŃionaliştii consideră că el a făcut prea multe concesii instituŃiilor supranaŃionale.
 Tratatul ConstituŃional European consacră importante dispoziŃii politicii economice şi monetare (Capitolul
II din Titlul III al PărŃii a III-a, „Politicile şi funcŃionarea Uniunii”). Aşa, de pildă, în Articolul III-177 se prevede
că „acŃiunea statelor membre şi a Uniunii implică, în condiŃiile prevăzute prin ConstituŃie, adoptarea unei politici
economice bazate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, pe piaŃa internă şi pe
definirea de obiective comune şi realizate prin respectarea principiului unei economii de piaŃă deschisă, în care
concurenŃa este liberă”.
Acelaşi text specifică ideea că această acŃiune „implică o monedă unică, euro”, precum şi „definirea şi
realizarea unei politici monetare şi a unei politici de schimb unice, al căror obiectiv principal este menŃinerea
stabilităŃii preŃurilor şi, fără să aducă atingere acestui obiectiv, susŃinerea politicilor economice generale în
cadrul Uniunii, în conformitate cu principiul unei economii de piaŃă deschise, în care concurenŃa este liberă”.
Mai sunt de semnalat prevederile Articolului III-179, în con-formitate cu care „Statele membre consideră
politicile lor economice ca pe o problemă de interes comun şi le coordonează în cadrul Consiliului”. Acesta, la
recomandarea Comisiei, elaborează un proiect pentru orientările generale ale politicilor economice ale statelor
membre şi ale Uniunii şi raportează în acest sens Consiliului European. Consiliul European, pe baza raportului
Consiliului, discută în vederea stabilirii unei concluzii privind orientările generale ale politicilor economice ale
statelor membre şi ale Uniunii.
Pentru asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor eco-nomice şi a unei convergenŃe durabile a
performanŃelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza rapoartelor prezentate de Comisie,
supraveghează evoluŃia economică în fiecare din statele membre şi în cadrul Uniunii, precum şi conformitatea
politicilor economice cu orientările generale.
Atunci când constată că politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările
generale (la care ne-am referit) sau că acestea riscă să compromită buna funcŃionare a uniunii economice şi
monetare, Comisia poate adresa un avertisment statului membru respectiv. În asemenea situaŃii, Consiliul
hotărăşte fără a Ńine cont de votul reprezentantului statului membru respectiv.
În altă ordine de idei, Comisia supraveghează evoluŃia situaŃiei bugetare şi a cuantumului datoriei publice a
statelor membre, pentru a depista erorile evidente. Comisia examinează în special dacă disciplina bugetară a fost
respectată.
În cazul în care Comisia estimează că există un risc de deficit excesiv într-unul din statele membre sau
că un astfel de deficit riscă să se producă, va adresa un aviz statului membru în cauză şi va informa Consiliul.
Consiliul, la propunerea Comisiei, după o evaluare globală şi Ńinând cont de observaŃiile statului membru în
cauză, va decide dacă există deficit excesiv. În acest caz, va adopta recomandările pe care le adresează statului
membru în cauză, pentru ca acesta să pună capăt acestei situaŃii într-un termen dat.
Dacă un stat membru continuă să nu dea curs recomandărilor Consiliului, acesta va putea adopta o
decizie europeană prin care să solicite statului membru respectiv să ia, într-un termen determinat, măsuri
vizând reducerea deficitului, considerată necesară de către Consiliu pentru remedierea situaŃiei. Într-un astfel
de caz, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarte conform unui calendar precis, pentru
a putea examina eforturile de ajustare consimŃite de acel stat membru.

II.1.2. Reglementări în domeniul financiar-monetar

În ce priveşte Banca Centrală Europeană, Tratatul ConstituŃional precizează că aceasta este singura
abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro în cadrul Uniunii. Banca Centrală Europeană şi băncile
centrale naŃionale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi băncile
centrale naŃionale vor fi singurele care circulă legal în cadrul Uniunii.
Statele membre pot emite şi ele monede euro, sub rezerva aprobării de către Banca Centrală Europeană a
volumului emisiunii.
Tratatul ConstituŃional prevede că în exercitarea competenŃelor sale şi în îndeplinirea misiunilor şi
sarcinilor care i-au fost conferite prin ConstituŃie şi prin statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi
Băncii Centrale Europene, nici Banca Centrală Europeană, nici o bancă centrală naŃională şi nici un membru
oarecare al organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta instrucŃiuni venind din partea instituŃiilor,
organelor, organismelor sau agenŃiilor Uniunii, guvernelor statelor membre sau oricărui alt organism.
InstituŃiile, or-ganele, organismele şi agenŃiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să
respecte acest principiu şi să nu încerce să influenŃeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale
Europene sau ale băncilor centrale naŃionale în îndeplinirea misiunilor lor.
În acelaşi timp, fiecare stat membru veghează la compatibilitatea legislaŃiei sale naŃionale, inclusiv a
statutului băncii sale centrale naŃionale cu ConstituŃia şi statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi
Băncii Centrale Europene.
Prin Tratatul ConstituŃional s-a dispus constituirea şi a unui Comitet economic şi financiar, în vederea
promovării coordonării politicilor statelor membre, în măsura necesară funcŃionării pieŃei interne. Misiunea
acestuia va fi să emită avize la cererea Consiliului şi Comisiei sau, din proprie iniŃiativă, să urmărească
situaŃia economică şi financiară a statelor membre, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului, să
examineze cel puŃin o dată pe an situaŃia circulaŃiei capitalurilor şi a libertăŃii plăŃilor. Rapoartele sale vor fi
transmise Consiliului, precum şi Parlamentului Europei.
Tratatul ConstituŃional prevede că în scopul asigurării locului euro în sistemul monetar internaŃional,
Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, va adopta o decizie euro-peană
de stabilire a poziŃiilor comune cu privire la chestiunile de interes special pentru uniunea economică şi monetară
în cadrul instituŃiilor şi al organizaŃiilor financiare internaŃionale competente.
Statele membre care fac obiectul unei „derogări” (care nu înde-plinesc condiŃiile pentru adoptarea euro) şi
băncile lor centrale naŃionale sunt excluse de la drepturile şi obligaŃiile din cadrul Sistemului European al Băncilor
Centrale.
Dar, cel puŃin la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări,
Comisia şi Banca Centrală Europeană raportează Consiliului cu privire la progresele statelor membre care fac
obiectul unei derogări în îndeplinirea obligaŃiilor lor pentru reali-zarea uniunii economice şi monetare.
Aceste rapoarte examinează în special dacă legislaŃia naŃională a fiecăruia din aceste state membre,
inclusiv statutul băncii sale centrale naŃionale, este compatibilă cu prevederile Tratatului ConstituŃional şi cu
statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene.
Dacă se decide, conform procedurii stabilite prin tratat, să se pună capăt unei „derogări”, Consiliul, la
propunerea Comisiei, va adopta, în unanimitatea membrilor reprezentând statele membre care nu fac obiectul
unei derogări şi statul membru respectiv, regulamente sau decizii europene fixând în mod irevocabil rata la care
euro înlocuieşte moneda statului membru în cauză şi celelalte măsuri necesare pentru introducerea euro ca
monedă unică în acest stat membru.
În situaŃia în care s-ar constata dificultăŃi sau ameninŃarea gravă cu dificultăŃi în balanŃa de plăŃi a unui
stat membru care face obiectul unei derogări, datorate fie unui dezechilibru global al balanŃei, fie naturii
devizelor de care dispune, şi care pot compromite în special funcŃionarea pieŃei interne sau realizarea politicii
comerciale comune, Comisia examinează fără întârziere situaŃia acestui stat. Se va hotărî în acest caz şi
acŃiunea pe care a întreprins-o sau pe care o poate între-prinde Comisia conform ConstituŃiei, făcând apel la
toate mijloacele de care dispune. Ea va indica măsurile a căror adoptare o recomandă statului membru în
cauză. Dacă acŃiunea întreprinsă de un stat membru care face obiectul unei derogări şi măsurile sugerate de
Comisie nu par suficiente pentru a depăşi dificultăŃile sau ameninŃarea cu dificultăŃi, Comisia va recomanda
Consiliului, după consultarea Comitetului economic şi financiar, acordarea de asistenŃă reciprocă şi metodele
adecvate.
În cazul unei crize neprevăzute în balanŃa de plăŃi şi dacă un act de asistenŃă reciprocă nu se va putea
adopta imediat, statul membru care face obiectul unei derogări va putea lua, cu titlu de precauŃie, măsurile de
salvgardare necesare. Aceste măsuri trebuie să producă însă perturbări minime în funcŃionarea pieŃei interne şi nu
pot avea un domeniu de aplicare mai larg decât este strict necesar pentru remedierea dificul-tăŃilor neprevăzute
care au apărut.
Cu avizul Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi financiar, Consiliul poate adopta o
decizie care să prevadă că statul membru în cauză trebuie să modifice, să suspende sau să elimine măsurile de
salvgardare menŃionate anterior.
Ministrul afacerilor externe român, Mihai-Răzvan Ungureanu, a transmis de altfel, în 27 iulie 2005,
preşedintelui Consiliului SpaŃiului Economic European, Rita Kieber-Beck, solicitarea României de a adera la
SpaŃiul Economic European, în conformitate cu articolul 6, paragraful 6 din Tratatul de Aderare a României la
Uniunea Europeană.
ObligaŃia oricărui stat candidat de a adera la SpaŃiul Economic European este prevăzută şi în articolul
128 din Acordul privind SpaŃiul Economic European (SEE), în conformitate cu care „orice stat care aderă la
Uniunea Europeană trebuie să solicite să devină simultan membru al SEE”.
Acordul privind SpaŃiul Economic European, care a fost semnat în mai 1991 şi a intrat în vigoare în
ianuarie 1994, cuprinde toate statele membre UE şi statele parte la Acordul European de Liber Schimb (AELS),
Norvegia, Islanda şi Lichtenstein, cu excepŃia ElveŃiei. Acordul permite extinderea celor patru libertăŃi
fundamentale ale Uniunii Europene (libera circulaŃie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului) la statele
membre AELS, statele AELS fiind obligate în schimb să adopte acquis-ul comunitar pe domeniile acoperite de
acord.

II.2. Tratatul de aderare a României

şi Bulgariei la Uniunea Europeană

II.2.1. ConsideraŃiuni generale – evoluŃia finalizării

Tratatului de aderare
• România a încheiat în decembrie 2004 negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
 • Consiliul European din 16-17 decembrie 2004 (care a avut loc la Bruxelles), a reconfirmat data de 1
ianuarie 2007 ca dată a aderării efective a României la U.E.
• La 25 aprilie 2005, România a semnat la Luxemburg, alături de Bulgaria şi de reprezentanŃii celor 25
de state membre, Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.
• Semnarea Tratatului a fost precedată de obŃinerea avizului conform al Parlamentului European,
acordat la 13 aprilie 2005, cu majoritatea absolută a voturilor parlamentarilor europeni.
• În prezent, sunt în curs de desfăşurare procedurile de ratificare a Tratatului de Aderare în Statele
Membre U.E. Până în prezent, Tratatul a fost ratificat de Slovacia (21 iunie 2005), Ungaria (26 septembrie 2005),
Slovenia (29 septembrie 2005), Republica Cipru (27 octombrie 2005), Republica Elenă (2 noiembrie 2005),
Estonia (16 noiembrie 2005), Republica Cehă (6 decembrie 2005), Spania (14 decembrie 2005), Italia (22 decembrie
2005), Malta (24 ianuarie 2006), Letonia (31 ianuarie 2006) 13, Marea Britanie (16 februarie 2006), Portugalia (8
Martie 2006).
• Comisia Europeană a prezentat la 25 octombrie 2005 primul Raport de monitorizare asupra României.
Raportul a indicat atât progresele pe care România le-a realizat, cât şi domeniile unde mai sunt necesare
măsuri suplimentare pentru aderare.
Monitorizarea Comisiei va continua până la momentul aderării efective, pe baza aceloraşi instrumente care
au fost utilizate şi în cazul primelor 10 state care au aderat – scrisoarea de avertizare timpurie, misiunile de peer-
review, consultări pe domenii specifice. Următorul raport de monitorizare al Comisiei, înainte de momentul aderării
propriu-zise la 1 ianuarie 2007, este aşteptat în primăvara anului 2006 (aprilie/mai).
Imediat după semnarea Tratatului de Aderare, România a în-ceput să participe ca observator la
activităŃile Uniunii, fiind asociată la lucrările tuturor instituŃiilor comunitare, la nivel politic şi tehnic
(Consiliul U.E. şi formaŃiunile sale sectoriale, grupurile de lucru ale Consiliului, precum şi la reuniunile
Consiliului European).
Totodată, cei 35 de parlamentari români şi-au început la 26 septembrie 2005 activitatea ca
observatori la Parlamentul European.
Este necesar să remarcăm că spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004,
România şi Bulgaria vor adera totodată prin Tratatul de aderare şi la Tratatul de instituire a ConstituŃiei pentru
Europa, dacă acesta va fi ratificat de toate statele membre până la data aderării efective a României şi Bulgariei.
În acest context, Tratatul de aderare a României şi Bulgariei trebuie să conŃină adaptările necesare aduse
Tratatului de instituire a ConstituŃiei pentru Europa. De aceea, au fost redactate în paralel un Act de aderare şi un
Protocol de aderare.
Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană
tratatelor constitutive în vigoare în prezent: Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a
ComunităŃii Europene şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM).
Protocolul de aderare a adaptat Tratatul ConstituŃional pentru a face posibilă aderarea României şi
Bulgariei la acest document. Actul şi Protocolul au, în principiu, conŃinut identic (diferă doar referirea la textele
din ConstituŃia Europeană, respectiv Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea
Europeană)14.
Actul şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ, în funcŃie de intrarea în vigoare a Tratatului de instituire
a ConstituŃiei pentru Europa. În cazul în care Tratatul de instituire a ConstituŃiei pentru Europa va intra în vigoare
înaintea aderării României şi Bulgariei (1 ianuarie 2007), Protocolul de aderare va intra direct în vigoare. Dacă,
însă, Tratatul ConstituŃional va intra în vigoare după aderarea României şi Bulgariei, la momentul aderării
acestora va intra în vigoare Actul de aderare, iar o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului ConstituŃional, Actul de
aderare va fi abrogat şi Protocolul va începe să producă efecte juridice.

II.2.2. Structura Tratatului de aderare

Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde:
1. PărŃile generale: Tratatul propriu-zis, Actul de aderare / Protocolul de aderare;
2. Anexele: măsurile convenite în cadrul negocierilor – măsuri permanente şi măsuri temporare;
3. DeclaraŃiile.
S-a arătat că spre deosebire de Tratatul celor zece noi state membre, din 2004, Tratatul României şi
Bulgariei nu conŃine în anexă adaptările tehnice aduse acquis-ului comunitar, având în vedere perioada mare între
momentul semnării Tratatului şi momentul aderării efective. Adaptările tehnice au fost redactate în paralel cu

13
M.A.E. Aderarea României la Uniunea Europeană, http://www.mae.ro. A se vedea textul Tratatului de aderare a
României şi Bulgariei, în „Monitorul Oficial al României”, anul 173(XVII) nr.465, Partea I, Legi, decrete, hotărâri şi alte
acte, Miercuri 1 iunie 2005. A se vedea Anexa 5 cuprinzând «Cronologia relaŃiilor România – U.E.»
14
M.A.E., Tratatul de aderare – prezentare sintetică,
htpp://www.mae.ro/index
Tratatul, fiind con-venite la nivel politic în 11 februarie 2005 (o dată cu acordul politic asupra textului în limba
engleză) urmând a fi adoptate prin acte ale instituŃiilor comunitare, respectiv Consiliul şi Comisia.
Prevederi generale
Tratatul de aderare propriu-zis (care cuprinde şase articole) ia act de aderarea României şi a Bulgariei la
Uniunea Europeană, precum şi de faptul că prin aderare cele două state devin parte la Tratatul de instituire a
ConstituŃiei pentru Europa, în condiŃiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. Tratatul conŃine –
aşa cum am arătat – şi o clauză privind intrarea în vigoare alternativă a Actului de aderare şi a Protocolului de
aderare.
Se precizează data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare, precum şi faptul că acesta va fi ratificat
de părŃile contractante conform procedurilor interne. Instrumentele de ratificare vor fi depuse până la 31
decembrie 2006.
Actul de aderare / Protocolul de aderare conŃine:
• Partea I – Principiile
• Partea a II-a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / ConstituŃiei
• Partea a III-a – Prevederile permanente (în special adaptarea acquis-ului)
• Partea a IV-a – Prevederile temporare (perioadele de tranziŃie)
• Partea a V-a – Prevederi legate de implementarea Actului
Partea I (Principiile) cuprinde definiŃii şi prevederi privind caracterul obligatoriu pentru cele două
state al tratatelor fundamentale şi al actelor adoptate de instituŃiile comunitare şi de Banca Centrală Europeană
anterior aderării acestora la U.E. Aplicarea dispoziŃiilor tratatelor originare şi ale actelor instituŃiilor vor fi supuse
derogărilor convenite în cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat15. Este stabilită obligaŃia celor
două noi state membre de a adera la convenŃiile şi acordurile încheiate de Uniune cu terŃe state, convenŃiile
încheiate între statele membre, precum şi însuşirea acquis-ului Schengen. Lista convenŃiilor încheiate între statele
membre este anexată Actului/ Protocolului, România şi Bulgaria având obligaŃia de a modifica, până la data
aderării, tratatele încheiate cu state terŃe care sunt incompatibile cu dreptul comunitar. În caz contrar, aceste tratate
urmând să fie denunŃate.
Tratatul prevede că Uniunea va adapta restricŃiile cantitative la oŃel şi produse din oŃel în relaŃia cu statele
terŃe, în raport cu importurile României şi Bulgariei. Totodată, restricŃiile cantitative aplicate de Uniune
importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte vor fi adaptate pentru a Ńine cont de aderarea Bulgariei şi a
României la Uniune. Cât priveşte acordurile bilaterale privind pescuitul încheiate de România şi Bulgaria înainte
de aderare, se prevede că acestea vor fi administrate de Uniune.
România şi Bulgaria urmează să participe în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, de la data aderării,
fiind considerate „state cu derogare” de la adoptarea monedei unice conform articolului 122 al Tratatului de
instituire a ComunităŃii Economice Europene.
Astfel se dispune că Partea a II-a conŃine prevederile institu-Ńionale, respectiv participarea României
şi Bulgariei la instituŃiile Uniunii Europene.
România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007-2009, după această dată
numărul locurilor urmând să fie stabilit prin Decizie a Consiliului European.
România va avea 14 voturi în Consiliul Uniunii.
De asemenea, ea va avea dreptul la un judecător la Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene şi unul la
Tribunalul de Primă InstanŃă. Mandatul acestora va fi de şase ani. La fiecare trei ani, se vor schimba,
alternativ,13 sau 14 judecători.
łara noastră va avea 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 membri în Comitetul Regiunilor.
România va avea dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii Europene de InvestiŃii, precum şi
în Comitetul ŞtiinŃific şi Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM.
Limba română şi limba bulgară vor deveni şi ele limbi oficiale ale Uniunii.
Partea a III-a (Prevederile permanente) se referă la acceptarea măsurilor negociate permanente
(prevăzute într-o anexă), precum şi la mecanismul efectuării adaptărilor tehnice ale acquis-ului adoptat până la 1
octombrie 2004 („cut-off date”). Această prevedere se referă la actele adoptate de instituŃiile Uniunii Europene în
diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicării acestora în România şi Bulgaria.
Printre adaptările tehnice menŃionăm: etichetarea produselor electrice şi electronice; lista de specii de plante şi
animale protejate în România; calificări, lista profesiunilor liberale şi a instituŃiilor de învăŃământ care au eliberat
diplomele în acest sens; lista punctelor de frontieră; lista aeroporturilor internaŃionale; lista produselor chimice
periculoase; tra-ducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în diverse domenii (ex. societate pe
acŃiuni, societăŃi în nume colectiv, societăŃi în comandită simplă, societăŃi pe acŃiuni, societăŃi în comandită pe
acŃiuni, societăŃi cu răspundere limitată, taxă de drum, autostrăzi, drumuri naŃionale, drumuri judeŃene, drumuri

15
În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, România a obŃinut 50 de perioade de tranziŃie şi
aranjamente tranzitorii, cele mai multe perioade de tranziŃie dintre toate statele din actualul val de extindere.
(http://www.euroinfo.cciv/ro/extindere)
comunale etc.); lista statelor cărora România le solicită viză şi diferitele categorii de viză; lista instituŃiilor din
România participante la procesul de achiziŃii publice.
Partea a IV-a (Prevederile temporare) stabileşte măsurile tran-zitorii convenite în cadrul negocierilor
(specificate în anexă), prevederile instituŃionale şi prevederile financiare cu caracter temporar.
În conformitate cu prevederile instituŃionale cu caracter temporar, România va dispune de 35 de locuri în
Parlamentul European în perioada cuprinsă între data aderării efective la Uniune şi data la care se vor desfăşura
noi alegeri pentru Parlamentul European (2009). łara noastră va avea obligaŃia de a desfăşura alegeri pentru
Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007”. În consecinŃă România va putea organiza aceste
alegeri oricând înainte de 31 decembrie 2007, inclusiv în intervalul dintre semnarea Tratatului de aderare (25
aprilie 2005) şi data aderării.
În cazul în care ConstituŃia Europeană ar intra în vigoare în 2007, până în 2009 s-ar menŃine sistemul de
vot „Nisa”, România dispunând în acest caz de 14 voturi în Consiliu, precum şi 15 locuri în Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.
Conform prevederilor financiare cu caracter temporar, România urmează să contribuie la capitalul
subscris Băncii Europene de InvestiŃii cu 42,3 milioane Euro. ContribuŃia României la Fondul de Cercetare
pentru Cărbune şi OŃel va fi de 29,88 milioane Euro.
În perioada de tranziŃie, România va beneficia de Facilitatea Schengen având ca scop finanŃarea
acŃiunilor desfăşurate la frontiera externă în vederea implementării acquis-ului Schengen, precum şi de
Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility), având ca scop îmbunătăŃirea acestora. Alocările
pentru România reprezintă:
• 297,2 milioane Euro în 2007,
• 131,8 milioane Euro în 2008,
• 130,8 milioane Euro în 2009.
Gestionarea va fi asigurată de agenŃiile de implementare a fondurilor din cadrul asistenŃei de preaderare,
acordată prin programul PHARE, programul PHARE – CBC (Cross-border cooperation), programul ISPA,
programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziŃie16.
Suma totală a alocărilor pentru acŃiuni structurale pentru România în perioada 2007-2009 va fi de:
• 1 399 milioane Euro în 2007,
• 1 972 milioane Euro în 2008,
• 2 603 milioane Euro în 2009.
Partea a IV-a a Tratatului cuprinde clauzele de salvgardare. Potrivit practicii anterioare, Tratatul
conŃine trei clauze generale de salvgardare:
a) clauza de salvgardare generală
În cazul în care până la sfârşitul a trei ani de la aderare, ar apărea dificultăŃi grave şi persistente într-un
anumit sector economic sau care ar putea deteriora situaŃia economică într-un anumit domeniu, România sau
Bulgaria vor putea solicita Comisiei autorizaŃia de a lua măsuri de protecŃie pentru a ameliora situaŃia creată şi a
ajusta respectivul sector economic al PieŃei Comune. De fapt, în aceleaşi circumstanŃe, orice stat membru actual
poate solicita autorizaŃia de a lua măsuri protecŃioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre.
b) clauza de salvgardare privind PiaŃa Internă
În situaŃia în care în primii trei ani de la aderare, România şi Bulgaria nu şi-ar îndeplini angajamentele
asumate în cadrul ne-gocierilor, periclitând astfel funcŃionarea PieŃei Interne, Comisia Europeană, din proprie
iniŃiativă sau la solicitarea unui stat membru, va putea lua măsurile necesare pentru remedierea unei asemenea
situaŃii. Această clauză va putea fi invocată însă chiar înainte de data aderării celor două state.
c) clauza de salvgardare justiŃie şi afaceri interne
În cazul în care în România şi Bulgaria ar exista întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea
prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală a sentinŃelor în domeniul civil şi penal, Comisia,
din proprie iniŃiativă sau la solicitarea unui stat membru, va putea, până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în
vigoare a Tratatului, să adopte măsurile necesare, specificând totodată condiŃiile de aplicare a acestora.
Asemenea măsuri vor trebui să fie justificate şi urmează să fie menŃinute nu mai mult decât este strict necesar
pentru remedierea situaŃiei.
În comparaŃie cu Tratatul celor zece noi state candidate din 2004, în cazul României şi al Bulgariei este
posibil a se aplica şi o clauză de amânare a aderării. Consiliul, prin vot în unanimitate, la recomandarea
Comisiei, va putea lua decizia de a amâna data aderării cu un an, respectiv până la 1 ianuarie 2008, dacă în urma
monitorizării Comisiei se va constata că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele două state ar
demonstra o pregătire insuficientă a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii.

16
MAE, documentul citat.
 În plus, în ceea ce priveşte România, Consiliul poate decide, prin vot cu majoritate calificată, amânarea
aderării cu un an, până la 1 ianuarie 2008, dacă se constată o pregătire insuficientă în domeniul
justiŃiei şi afacerilor interne şi în domeniul concurenŃei17 .
În cadrul prevederilor temporare, este menŃionată şi posibilitatea pentru ambele Ńări de a adopta măsuri
tranzitorii pentru a facilita trecerea la noua politică agricolă comună, precum şi în ceea ce priveşte aplicarea
regulilor comunitare în domeniul veterinar, fito-sanitar şi al siguranŃei alimentelor.
Partea a V-a, care se referă la „Prevederi privitoare la adaptările instituŃionale” cuprinde dispoziŃii
privind adaptările insti-tuŃionale care vor fi necesare în urma aderării României şi Bulgariei (Titlul I),
modalităŃile de aplicare a actelor instituŃiilor comunitare faŃă de Bulgaria şi România (Titlul II) şi prevederile
finale (Titlul III).
Se prevede că România şi Bulgaria vor numi câte un judecător la Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene şi
la Tribunalul de primă instanŃă. Mandatul unuia dintre cei doi judecători va expira în 2006, iar a celuilalt în 2012,
decizia fiind luată prin tragere la sorŃi.
Atât România, cât şi Bulgaria vor desemna membri la Curtea Europeană de Conturi, Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.
De menŃionat că Titlul II din Partea a V-a prevede obligaŃia României şi Bulgariei de a adopta toate
măsurile necesare pentru a se conforma, de la data aderării, directivelor şi deciziilor adoptate de instituŃii şi
comunicate statelor membre. Aceste măsuri includ şi obli-gaŃia de a opera modificările legislative interne
necesare.
La Tratatul de aderare a fost anexată o serie de declaraŃii cu caracter politic, care nu produc efecte juridice:
DeclaraŃia comună a statelor membre (U.E. 25) privind libera circulaŃie a persoanelor; DeclaraŃia comună a U.E.
25 şi a Comisiei Europene privind pregătirile pentru aderare ale Bulgariei şi ale României; DeclaraŃia comună a
Germaniei şi Austriei privind libera circulaŃie a persoanelor; DeclaraŃia Bulgariei privind alfabetul chirilic18.
Prin „DeclaraŃia privind libera circulaŃie a persoanelor”, statele membre îşi exprimă angajamentul de a
spori accesul cetăŃenilor români la piaŃa muncii, în vederea accelerării armonizării cu acquis-ul comunitar.
„DeclaraŃia privind pregătirea României şi Bulgariei pentru aderare” afirmă faptul că U.E. va continua
monitorizarea strictă a aplicării angajamentelor convenite în negocieri, acordând o atenŃie deosebită asupra
domeniilor justiŃiei şi afacerilor interne, concurenŃei şi mediului.
II.2.3. Obiectivele României în contextul Tratatului de aderare
a României la Uniunea Europeană19
Semnarea la 25 aprilie 2005 a Tratatului de Aderare a însemnat, pentru România, trecerea de la statutul
de „stat candidat” (candidate country) la cel de „stat în curs de aderare” (acceding country). În acest nou
context, România urmăreşte cu prioritate următoarele obiective:
• Asigurarea continuării pregătirii interne care să permită aderarea efectivă la 1 ianuarie 2007.
Finalizarea negocierilor a marcat intrarea într-o etapă de monitorizare extrem de exi-gentă din partea
Comisiei, care evaluează îndeplinirea pe fond a angajamentelor asumate de România în procesul de
negociere, în raport cu cerinŃele funcŃionării ca stat membru. Comisia adoptă în fiecare an un Raport de
monitorizare. Primul Raport de monitorizare a fost publicat la 25 octombrie 2005, iar urmă-torul va fi
dat publicităŃii în primăvara anului 2006.
• Asigurarea ratificării Tratatului de Aderare până la sfârşitul anului 2006, astfel încât aderarea
să fie posibilă la 1 ianuarie 2007.
• Asumarea statutului de observator la activitatea institu-Ńiilor europene, de care, conform procedurii
puse în practică şi cu cele 10 state care au aderat în mai 2004, România bene-ficiază din momentul
semnării Tratatului de Aderare. România are astfel proprii reprezentanŃi la activitatea instituŃiilor UE şi,
în această calitate, ia parte la elaborarea legislaŃiei comunitare. De asemenea, se asociază liniilor mari de
politică ale Uniunii (Programul Haga, Strategia Lisabona etc.).

II.2.4. Strategia Lisabona (Agenda Lisabona)

Strategia Lisabona reprezintă modelul european de dezvoltare, ce include atât competitivitatea economică,
cât şi componentele socială şi de protecŃie a mediului (dezvoltare durabilă). Uniunea Europeană îşi propune
astfel să devină până în 2010 economia cea mai competitivă la nivel mondial (în raport cu SUA şi economiile
asiatice), în paralel cu asumarea politică la nivelul cel mai înalt, al Consiliului European, a menŃinerii
componentei sociale şi a celei de mediu. Aceste componente necesită însă asumarea unor reforme structurale de

17
MAE, documentul citat.
18
MAE, documentul citat.
19
Site-ul Ministerului Afacerilor Externe – www.mae.ro
amploare şi mai ridicată, care să permită UE să atingă şi să menŃină nivelul de per-formanŃă cel mai ridicat la
nivel global.
Încă de la sfârşitul anului 2004 în Uniunea Europeană dezbaterile la nivel înalt au început să fie focalizate,
în general, pe problematica economică şi în special pe aşa-numita „Strategie Lisabona”. Aceasta s-a născut în
2000 la Consiliul European de la Lisabona, luând forma unui plan cu numeroase Ńinte de atins în domeniul
economic, cea mai im-portantă dintre ele fiind obŃinerea până în 2010, de către economia UE, a statutului de cea
mai competitivă şi mai bazată pe cunoaştere economie mondială.
Pe baza raportului Kok, Comisia Europeană şi-a întemeiat propriul studiu, care a cuprins şi propuneri de
reformare a Strategiei şi a fost înaintat liderilor statelor UE.
Concluziile finale ale Consiliului European au marcat renunŃarea la Ńinta centrală a Strategiei Lisabona,
cea privind statutul de cea mai competitivă economie mondială până în 2010, şi refocalizarea pe creşterea
economică şi a numărului locurilor de muncă.
Noua strategie economică a Uniunii se va axa în jurul unui ciclu de trei ani, cu începutul chiar din anul
2005 şi sfârşitul în 2008. Statele membre UE vor urma să trimită „programe naŃionale de reformă” şi unde va
fi nevoie vor numi un „coordonator naŃional Lisabona”.
Cum planurile pentru reformarea Lisabonei au fost analizate la diverse niveluri ale societăŃii au stârnit
diverse reacŃii. Cea mai puternică a venit din partea sindicatelor şi a socialiştilor, care au acuzat orientarea
mult prea focalizată, după opinia lor, către creşterea economică, în detrimentul aspectelor sociale şi de mediu.
Pentru a răspunde acestor îngrijorări, strategia reformată conŃine multe referiri către „modelul social
european” şi „contribuŃia importantă adusă de politică în domeniul mediului”.
Problema sprijinirii tineretului, văzută de oficialii UE ca una dintre cele mai puternice soluŃii de
dezamorsare a „bombei cu ceas demografice” europene, a fost şi ea reglementată în cadrul Summit-ului,
căzându-se de acord asupra unui „Pact European al Tineretului” ce doreşte „îmbunătăŃirea integrării vocaŃionale,
educaŃiei, formării, mobi-lităŃii şi integrării sociale a tinerilor europeni”.
Prezentând reformele, primul ministru luxembourghez Jean-Claude Juncker a declarat că cele trei
instituŃii UE implicate în acest subiect – Parlamentul European, Comisia Europeană şi Consiliul European –
sunt pe aceeaşi frecvenŃă în ceea ce priveşte susŃinerea importanŃei creşterii economice şi a numărului
locurilor de muncă.
Preşedintele Comisiei Europene, portughezul José Manuel Barroso, a declarat că rezultatul Consiliului
European referitor la Lisabona denotă că o Uniune formată din 25 de membri poate ajunge la un compromis.
Nu toată lumea a fost încântată de rezultatele la care s-a ajuns în ceea ce priveşte Lisabona, organizaŃia
micilor întreprinzători repre-zentaŃi de Eurochambres descriind Summit-ul ca „trei paşi înapoi”.
În ceea ce priveşte dimensiunea de mediu, s-a căzut de acord asupra unei Ńinte de scădere până în 2020 a
emisiilor de gaze cu efect de seră de 15%-30% faŃă de nivelul din 1990.
Trebuie notat că în proiectul de Concluzii ale PreşedinŃiei apăruse prima dată o Ńintă de reducere a emisiilor
cu 60%-80% până în 2050, dar, cum Summit-ul s-a dorit o revenire la realism, ea a fost schimbată în versiunea
finală.
Strategia Lisabona reprezintă modelul european de dezvoltare, ce include atât competitivitatea economică,
cât şi componentele socială şi de protecŃie a mediului (dezvoltare durabilă). Uniunea Europeană îşi propune
astfel să devină până în 2010 economia cea mai competitivă la nivel mondial (în raport cu SUA şi economiile
asiatice), în paralel cu asumarea politică la nivelul cel mai înalt, al Consiliului European, a menŃinerii
componentei sociale şi a celei de mediu. Aceste componente necesită însă asumarea unor reforme structurale de
amploare şi mai ridicată, care să permită UE să atingă şi să menŃină nivelul de per-formanŃă cel mai ridicat la
nivel global.
Consiliul European de primăvară din 22-23 martie 2005 a adoptat liniile directoare de reformă a Strategiei
care au ca obiectiv eficien-tizarea procesului de implementare la nivel naŃional şi o prioritizare a măsurilor în
sectoarele determinante pentru creşterea economică şi ocuparea forŃei de muncă.
Problemele cu care se confruntă Europa şi economiile sale sunt semnificative în condiŃiile existenŃei unei
concurenŃe economice tot mai dure, într-o lume tot mai globalizată. Pe lângă provocările lansate de Statele Unite
şi Japonia, economiile în curs de dezvoltare – în special China şi India – progresează rapid. În acelaşi timp, în
Europa, procese precum: îmbătrânirea populaŃiei, reglementările inflexibile şi costurile ridicate sunt însoŃite de
niveluri scăzute ale creşterii economice, pro-ductivităŃii şi creării de locuri de muncă.
Europa nu a fost capabilă să contracareze aceste provocări în ultimii 5 ani20. Limitate fiind de procedurile
de luare a deciziilor şi de lipsa de angajament din partea liderilor politici, progresele în direcŃia atingerii

20
Opinie exprimată de Christoph Leitl, Preşedintele EUROCHAMBRES, cu ocazia prezentării raportului Lisabona
pe anul 2005.
obiectivelor Lisabona sunt încă nesemnificative. Drept urmare, pierdem în mod constant din competitivitate,
bunăstare economică şi locuri de muncă.
Liderii europeni trebuie să remedieze această situaŃie, care nu mai poate fi susŃinută, punând economia
înaintea tuturor priorităŃilor în următorii 5 ani. Camerele de comerŃ le solicită acestora crearea a 10.000.000 de
noi locuri de muncă până în anul 2010. O structură economică sănătoasă constituie precondiŃia menŃinerii
valabilităŃii modelelor sociale şi a standardelor de mediu europene.
În ciuda lipsei unor rezultate vizibile, mediul de afaceri rămâne angajat faŃă de obiectivele strategiei
Lisabona. Nu există nici o alternativă. Strategia Lisabona poate da rezultate dacă ne dorim acest lucru. Firesc,
atât antreprenori, cât şi cetăŃeni se aşteaptă ca aceasta să se întâmple. Camerele de ComerŃ Europene oferă
întregul sprijin pentru ca Europa să devină din nou lider economic. Având un mediu care sprijină companiile,
care asigură pieŃe de muncă flexibile şi adaptabile şi care încurajează investiŃiile, economia europeană va
reînflori. Aceasta necesită însă o adevărată ambiŃie şi angajare pentru a excela în tot ceea ce facem.
Liderii europeni trebuie să Ńină cont de această posibilitate de a face din economia Europei o prioritate
absolută şi de a da un nou start procesului Lisabona.
Strategia Lisabona este fundamentală pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene şi pentru
capacitatea sa de a genera bunăstare, de a crea noi locuri de muncă şi de a îmbunătăŃi modelele europene
sociale şi de mediu. Progresul realizat până în prezent a fost prea lent, termenele limită pentru deciziile
guvernelor nu au fost îndeplinite şi nici cetăŃenii, nici oamenii de afaceri nu au simŃit un efect real. În
condiŃiile în care multe State Membre manifestă încă reticenŃă faŃă de aplicarea unor reforme structurale,
atingerea obiectivelor Lisabona la termenul limită stabilit pentru 2010 pare a fi din ce în ce mai dificilă.
Cu toate acestea, mediul de afaceri european rămâne totuşi anga-jat pe linia Strategiei Lisabona. Nu există
o altă alternativă, iar succesul său este esenŃial pentru prosperitatea europeană şi utilizarea forŃei de muncă.
Liderii politici europeni trebuie să acŃioneze acum pentru acce-lerarea dramatică a reformelor, punând
revigorarea economică înaintea oricărei alte priorităŃi. Astfel se propun următoarele obiective:
* Repunerea Strategiei Lisabona în echilibru – preocupările economice trebuie să devină o
prioritate
Mediul de afaceri sprijină abordarea celui de-al treilea pilon al dezvoltării europene sustenabile. Totuşi,
abordarea este în prezent puternic dezechilibrată. Dacă despre legislaŃia privind mediul şi modelul social
european se poate spune cu certitudine că sunt învingători mondiali, economia europeană nu poate fi cu siguranŃă
descrisă ca un lider mondial.
Cei trei piloni trebuie reechilibraŃi în favoarea economiei pentru a permite ca afacerile europene, sistemele
sociale şi legislaŃia de mediu să rămână sustenabile pe termen lung. Camerele de ComerŃ Europene consideră că
elementul competitivităŃii trebuie să fie elementul central al tuturor politicilor europene şi că Strategia Lisabona
trebuie să se concentreze mai mult asupra obiectivelor sale economice. Revigorarea economiei ar trebui să fie
singura prioritate majoră pentru liderii europeni. Realizarea acestei priorităŃi va avea un impact profund asupra
creării locurilor de muncă, a încrederii consumatorilor europeni şi asupra bunăstării sociale şi a mediului.
Condusă de noul său preşedinte, Comisia Europeană poate şi trebuie să joace un rol esenŃial în
coordonarea eforturilor sporite ale Statelor Membre, iar competitivitatea trebuie să se regăsească solid în
perspectivele financiare ale perioadei 2007-2013. Membrii Consiliului European trebuie să-şi stabilească
obiective naŃionale şi europene cuantificabile pentru dezvoltarea economică pentru fiecare dintre anii care
urmează până în 2010.
* ÎmbunătăŃirea procesului decizional şi creşterea respon-sabilităŃii Statelor Membre
Metoda deschisă de coordonare nu a motivat suficient acŃiunile Statelor Membre. Ar trebui introdus un
nivel mai înalt de responsa-bilitate, dar şi de presiune, pentru ca această metodă să dea rezultatele scontate.
Statele Membre ar trebui să prezinte repere anuale cuantifi-cabile, iar în fiecare an să fie introduse „Planuri de
AcŃiune Lisabona”, la care Statele Membre să se angajeze atât la nivel naŃional, cât şi european. Acestea
trebuie să conŃină planuri detaliate şi să facă parte din programele guvernamentale regulate.
Procesul politicilor europene ar trebui eficientizat prin întărirea activităŃii Consiliului ConcurenŃei, prin
limitarea componentei sale la un număr cât mai mic de miniştri care deŃin agenda competitivităŃii şi prin
introducerea de proceduri care să evite eventuale efecte negative asupra agendei competitivităŃii datorate
deciziilor altor consilii. Parlamentul European ar trebui să creeze un comitet permanent, capabil să trateze
problemele competitivităŃii din perspectiva Lisabona într-un mod efi-cient şi coordonat.
* Reglementarea pe baze economice – reglementări mai puŃine şi mai eficiente
Toate propunerile legislative noi ar trebui verificate prin prisma competitivităŃii şi a efectelor asupra IMM-
urilor, pe baza unei întrebări de control simple – Cum va influenŃa această propunere legislativă afacerile
europene, inclusiv IMM-urile? Vor deveni acestea mai com-petitive în comparaŃie cu concurenŃii lor din afara
Uniunii Europene?
Trebuie să existe posibilitatea de a valida faptul că legislaŃia este proporŃională şi coerentă, prin luarea
deciziilor la nivelul adecvat, consultând toŃi „actorii importanŃi”, inclusiv IMM-urile (nu doar un cerc restrâns
de parteneri de sociali de negociere) şi promovând căi alternative de reglementare mai puŃin greoaie, precum auto-
reglementarea. Guvernele statelor membre trebuie să reducă şi să simplifice legislaŃia actuală şi să ia măsuri
concrete în acest sens, legate prin obiective măsurabile şi repere temporare.
InstituŃiile europene trebuie să dezvolte în comun un sistem corelat de evaluare a impactului, care să Ńină
cont de orice schimbare majoră introdusă de Parlament sau de Consiliu. De asemenea, în fiecare an ar trebui
realizate evaluări „ex post„ ale impactului legislaŃiei de bază din anii precedenŃi. O astfel de schemă ar trebui
condusă de către mediul de afaceri şi realizată de evaluatori independenŃi.
* Crearea unui mediu antreprenorial – flexibil, inovator şi stimulativ
Crearea unui antreprenoriat atractiv.
Spiritul antreprenorial trebuie reevaluat pozitiv, promovat în mod activ şi încurajat în întreaga societate.
Povara reglementărilor şi taxelor ar trebui micşorată, iar rata de risc-câştig trebuie reechilibrată. Reforma legii
falimentului trebuie finalizată, comportamentul antreprenorial tre-buie încorporat în sistemele educaŃionale, iar
accesul la finanŃare trebuie garantat pentru încurajarea iniŃierii şi dezvoltării afacerilor, ca şi pentru procesul de
inovare.
* Încurajarea inovării – cheia competitivităŃii în Europa
Nivelul mediu al investiŃiilor publice şi private în Europa pentru cercetare – dezvoltare (C&D) şi inovare
este considerabil mai scăzut decât cel al competitorilor noştri. Inovarea trebuie să fie încurajată, în special pentru
IMM. Nivelul investiŃiilor publice şi private trebuie să crească, condiŃiile cadru tehnice şi financiare pentru
investiŃiile dedicate inovării trebuie îmbunătăŃite, iar accesul la capital şi protecŃia necos-tisitoare a proprietăŃii
intelectuale trebuie garantate. De asemenea, investiŃiile în infrastructura noastră de cercetare ar trebui să se
bazeze pe o mai bună coordonare a eforturilor dintre Statele Membre, cu evitarea duplicării eforturilor,
concentrându-se în direcŃia cercetării aplicate şi conducând către centre internaŃionale de excelenŃă.
* Modernizarea şi investiŃia în sistemele educative româneşti
Pentru stimularea inovaŃiei, a economiei bazate pe cunoaştere şi asigurarea forŃei de muncă necesare
mediului de afaceri, sistemele noastre educative şi profesionale necesită un proces de modernizare, de
promovare a procesului de instruire continuă şi de creştere a interacŃiunii dintre mediul de afaceri, şcoli şi
universităŃi. ŞtiinŃa este în general subevaluată, iar condiŃiile pentru cercetători şi oamenii de ştiinŃă nu sunt
competitive.
* Reforma pieŃelor de muncă europene
PieŃele de muncă inflexibile afectează competitivitatea europeană, determinând o creştere slabă, un nivel
scăzut al utilizării forŃei de muncă şi emigrarea cercetătorilor şi a oamenilor de ştiinŃă. Este absolut esenŃial ca
reformele propuse prin raportul Kok „locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă”, să fie complet
implementate şi fără nici o întârziere.
* Consolidarea PieŃei Interne
PiaŃa Internă reprezintă centrul prosperităŃii noastre, care trebuie valorificată şi consolidată. În ciuda
creşterii tendinŃei de indisciplină în rândul Statelor Membre şi a încetinirii procesului de integrare a pieŃelor,
membrii Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru armonizarea corectă şi rapidă a legislaŃiei aferente.
Comisia Europeană trebuie să susŃină mai riguros regulile PieŃei Interne, intervenind mai rapid şi penalizând mai
serios.
În timp ce doar câteva acte legislative (exemplu: cele privind crearea unei pieŃe interne pentru servicii)
sunt absolut necesare pentru a finaliza PiaŃa Internă şi procesul de integrare al pieŃei, alocarea resurselor
pentru asigurarea aplicării mai consistente şi mai rapide a legislaŃiei actuale ar putea avea un impact favorabil
mai mare.
* Comunicarea şi explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetăŃenilor şi oamenilor de afaceri ai
Europei
Strategia Lisabona, necesitatea şi importanŃa ei nu sunt nici cu-noscute, nici înŃelese de populaŃia
europeană. O strategie de comunicare europeană trebuie să fie implementată în paralel cu activităŃile naŃionale.
Aceasta ar trebui să implice toŃi actorii socio-economici importanŃi, să permită o bună înŃelegere a Strategiei
Lisabona şi să explice necesitatea clară pentru reformele structurale urgente.
România urmăreşte să participe la acest proces prin preluarea principalelor politici europene în politicile
interne corespondente, în vederea recuperării decalajului în termeni de dezvoltare. Un exemplu concludent al
preocupărilor continue în spiritul Strategiei Lisabona, îl reprezintă şi recomandările formulate de mediul de afaceri
(în anul 2005) cu scopul îndeplinirii obiectivelor acestei strategii europene.

Recomandările formulate de către mediul de afaceri (anul 2005) pentru Guvernul României în
vederea atingerii obiectivului Lisabona21
Având în vedere contextul specific în care evoluează economia românească, precum şi opiniile
exprimate de exponenŃi ai mediului de afaceri din România, Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti consideră ca fiind importante pentru Guvernul României următoarele trei recomandări
de politică economică ce ar trebui avute în vedere din perspectiva cerinŃelor Lisabona:
21
Sursa: DIE – CCIRB – Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.
 1. Reducerea fiscalităŃii aplicate firmelor (în special IMM-urilor) şi stabilitatea mediului fiscal
Reducerea fiscalităŃii prin programe continue şi de perspectivă, astfel încât să se încurajeze investiŃiile
pe termen mediu şi lung;
Reducerea impozitelor asupra companiilor, în special asupra IMM-urilor, în sensul:
– scăderii contribuŃiei la asigurările sociale cu cel puŃin 10% în vederea obŃinerii de resurse pentru
majorarea salariilor minime, cu rezultate implicite în lărgirea bazei reale de salariaŃi;
– reducerii TVA-ului la utilităŃi (apă caldă, energie electrică şi energie termică);
– creşterii facilităŃilor fiscale acordate contribuabililor (în sensul măririi deducerilor acordate pentru
investiŃiile private).
2. Asigurarea stabilităŃii climatului economic şi atingerea sta-tutului de economie de piaŃă
funcŃională prin:
– ÎmbunătăŃirea cadrului legislativ şi stabilizarea acestuia, asigurarea competitivităŃii libere şi corecte pe
piaŃa internă şi debirocratizarea excesivă a procedurilor de autorizare a funcŃionării societăŃilor comerciale.
– Stimularea perceptibilă a ridicării nivelului tehnic al diferitelor activităŃi de producŃie şi servicii, prin
introducerea de noi tehnologii, maşini şi utilaje de înaltă performanŃă, crearea de noi mecanisme şi stimulente
pentru intensificarea investiŃiilor din resurse interne şi din străinătate, însoŃite de dezvoltarea amplă a
creditului pentru investiŃii şi a leasingului.
– Stimularea antreprenoriatului prin programe guvernamentale, care să finanŃeze firmele la început de
activitate (start-up).
– Realizarea pe baze mult îmbunătăŃite a dialogului economico-social, îndeosebi prin recunoaşterea rolului
şi locului camerelor de co-merŃ şi industrie în derularea dialogului, la diferite nivele de organizare. De asemenea,
este de dorit asigurarea unei transparenŃe autentice în procesul de elaborare şi adoptare a reglementărilor vizând
economia.
– Dezvoltarea Parteneriatului Public-Privat, prin mecanisme spe-cifice şi atribuirea unui rol major
sectorului privat şi sistemului său de reprezentare (camere de comerŃ şi industrie, patronate, alte structuri ale
societăŃii civile).
3. Competitivitatea şi flexibilitatea la nivelul pieŃei muncii
– Creşterea generală a productivităŃii muncii, ca bază a sporirii substanŃiale a competitivităŃii produselor
şi serviciilor produse în România, concomitent cu crearea de posibilităŃi pentru creşterea puterii de cumpărare
a populaŃiei.
– Liberalizarea pieŃei muncii şi creşterea flexibilităŃii acesteia.
– Încurajarea şi sprijinirea activităŃilor privind dezvoltarea resurselor umane, vizând pregătirea
vocaŃională, sub diversele sale forme, orientată spre creşterea competenŃelor practice.
– Implicarea mai bună a resurselor umane în procesul de ridicare a competitivităŃii produselor şi
serviciilor, prin salarizare în raport de rezultate şi prin stimulente diverse.
– Oprirea migraŃiei specialiştilor în cercetare prin crearea unui sistem motivaŃional riguros care să
asigure atragerea acestora, prin asigurarea materialelor necesare realizării cercetărilor şi a unui sistem de
perfecŃionare profesională a cercetătorilor prin programe de colaborare cu Ńările membre ale Uniunii
Europene.
– Generalizarea educaŃiei în IT pentru promovarea societăŃii bazate pe cunoaştere.

II.2.5. Programul Haga

Programul Haga a fost adoptat de Consiliul European din decembrie 2004 pe o durată de 5 ani şi vizează
priorităŃile Uniunii în domeniul justiŃiei şi al afacerilor interne: migraŃie, azil, combaterea crimei organizate şi
a terorismului, cooperarea judiciară în materie penală etc. Având în vedere că România va asigura o mare parte a
frontierei externe a Uniunii după aderare, precum şi faptul că, după semnarea Tratatului de Aderare, România
este asociată, ca observator activ, la toate formele de cooperare din cadrul Programului, conectarea României la
această formă de cooperare este deosebit de necesară.
România urmăreşte ca, la data aderării, să se afle la nivelul celorlalte state membre în ceea ce priveşte
implementarea efectivă a măsurilor decise în Programul Haga.

II.2.6. Procesul de monitorizare

a îndeplinirii angajamentelor
Îndeplinirea angajamentelor asumate la încheierea negocierilor, inclusiv implementarea acquis-ului, este
cerinŃa „sine qua non” a aderării la 1 ianuarie 2007, procesul de monitorizare a îndeplinirii acestora fiind
realizat de Comisia Europeană. Lansarea monitorizării (kick off mission) a avut loc la Bucureşti la 17
februarie, procesul de monitorizare desfăşurându-se până la aderarea efectivă.
 Sistemul de monitorizare post-negocieri este complex şi se bazează practic pe instrumentele utilizate
anterior închiderii nego-cierilor (raport, tabele de monitorizare, misiuni de evaluare, instituŃiile Acordului de
Asociere etc.), cu adaptările necesare. Instrumentul central de monitorizare este Raportul comprehensiv de
monitorizare. Pentru anul în curs, acesta a fost făcut public la 25 octombrie, împreună cu Documentul comun
de Strategie (Composite Paper) pentru România şi Bulgaria, care cuprinde o evaluare sintetică a progreselor
celor două Ńări, şi detalierea paşilor ce vor fi făcuŃi de Comisie pentru perioada următoare.
Clauzele de salvgardare
Neîndeplinirea angajamentelor asumate în negocieri poate genera activarea clauzelor de salvgardare
prevăzute în Tratatul de Aderare, a căror gravitate variază în funcŃie de domeniul vizat:
• clauza generală de suspendare (art. 39 par.1 din Tratatul de Aderare) – reprezintă amânarea cu un
an a aderării, hotărâtă în unanimitate de Consiliu, la recomandarea Comisiei. Clauza se aplică în
cazul în care există dovezi clare că stadiul pregătirii pentru adoptarea şi aplicarea acquis-ului este de
asemenea natură încât există un risc semnificativ ca, într-un număr important de domenii, România să
fie în mod evident nepregătită să îndeplinească obligaŃiile care decurg din calitatea de membru la data
aderării. Această clauză se aplică în mod identic României şi Bulgariei.
• clauza particulară de suspendare (art. 39 par. 2 din Tratatul de Aderare) – amânarea cu un an a
aderării hotărâtă cu majoritate calificată de Consiliu, la recomandarea Comisiei. Se aplică în cazul
neîndeplinirii a 11 măsuri indicate, specifice capitolelor 24 – JustiŃie şi Afaceri interne (JAI) şi 06 –
ConcurenŃă:
o JustiŃie şi Afaceri interne (7 angajamente):
– aplicarea Planului de AcŃiune Schengen;
– controlul frontierei externe (Moldova, Ucraina, Marea Neagră);
– reforma justiŃiei;
– track-record al PNA în lupta împotriva corupŃiei la nivel înalt;
– audit independent al Strategiei NaŃionale Anti-corupŃie;
– separarea competentelor între poliŃie şi jandarmerie;
– strategia de combatere a criminalităŃii organizate.
o ConcurenŃă (4 angajamente):
– controlul efectiv de către Consiliul ConcurenŃei al oricărui ajutor de stat, inclusiv în materie socială,
fiscală sau de energie;
– consolidarea track-record-ului de implementare a legislaŃiei de către Consiliul ConcurenŃei;
– transmiterea, până la 15 decembrie 2004, a unei Strategii revizuite privind siderurgia;
– alocarea de resurse financiare şi umane adecvate Consiliului ConcurenŃei.
• clauzele de salvgardare sectoriale (art. 37 şi 38 din DispoziŃii speciale din Tratatul de Aderare) –
implică suspendarea unor drepturi acordate prin legislaŃia comunitară până la îndeplinirea obligaŃiilor, în
trei domenii precise: piaŃa internă, general eco-nomic şi justiŃie şi afaceri interne. Se aplică în mod
identic României şi Bulgariei.

II.2.7. Statutul de observator

După semnarea Tratatului de Aderare, România este asociată pe fond la toate activităŃile Uniunii
Europene, în toate domeniile. România îşi asumă de facto aceleaşi responsabilităŃi cu cele care revin statelor
membre UE, fiind implicată în procesul de elaborare a legislaŃiei comu-nitare, fără însă să aibă drept de vot.
Pe fond, acest lucru înseamnă că România ia parte la toate reuniunile Consiliului European şi ale celor 9
formaŃiuni ale Consiliului; are proprii reprezentanŃi în toate comitetele şi grupurile de lucru ale Consiliului;
participă la activităŃile grupurilor gestionate de Comisia Europeană (comitologie) şi asigură o prezenŃă la nivelul
Comitetului Regiunilor şi al Comitetului Economic şi Social.
De asemenea, din 26 septembrie 2005 România a trimis parla-mentari naŃionali, în calitate de observatori
în Parlamentul European.
Conform pragului agreat la Consiliul European de la Nisa din 2000, precum şi deciziilor ulterioare,
România are 35 de observatori în Parlamentul European. Astfel, prevederile Tratatului de la Nisa stabilesc pentru
România, dintr-un total de 732 de membri pentru toate cele 27 de state membre UE, alocarea unui număr de 35
de locuri de observatori în Parlamentul European, până în 2009, şi de 33 de membri după anul 2009, când va
înceta aşa-numitul mecanism pro-rata, aplicabil în perioada 2007-2009.
Perioada în care România îşi asumă statutul de observator echi-valează cu o adevărată conectare la
Uniunea Europeană, şi permite adaptarea concretă a instituŃiilor naŃionale la logica europeană. Efortul
instituŃional necesar este foarte ridicat, având în vedere că pe an, la nivelul UE, se desfăşoară aproximativ 4.000
de reuniuni şi grupuri de lucru, ceea ce înseamnă o medie de 16 reuniuni pe zi.
 III. MONEDA – DEFINIłII, FUNCłII, GENEZĂ22

III.1. NoŃiune şi definiŃii ale monedei

NOłIUNE: Alături de limbă, steag şi imn naŃional, moneda defi-neşte, cel puŃin simbolic, o naŃiune. De-a
lungul mileniilor, moneda a contribuit substanŃial la patrimoniul de valori al omenirii.
– instrument social-economic, indispensabil oricărei economii.
– instituŃie istorică care a urmat şi urmează evoluŃia societăŃii umane.
– factor propulsor al dezvoltării ori obstacol în calea evoluŃiei avantajând sau împiedicând, în funcŃie de
ascensiunea sau declinul naŃiunilor care au fost adesea marcate profund de modurile de administrare a
monedei.
– apariŃia şi circulaŃia monedei în strânsă corelaŃie în economiile popoarelor au dus la afirmarea sa plenară,
la asimilarea de către diferitele colectivităŃi umane.
– utilizarea monedei la nivel planetar a determinat abordarea feno-menelor monetare de către teoreticieni
printr-o varietate apreciabilă de explicaŃii, soluŃii şi forme de exprimare, de cele mai multe ori vădit
contradictorii.
– controversele asupra naturii şi funcŃiilor monedei persistă de secole şi probabil că acumularea progresivă a
informaŃiilor prin utilizarea tehnicilor moderne de investigare va lansa noi ipoteze, teorii şi metode în
acest domeniu.
DEFINIłIE: Moneda a fost definită diferit datorită cunoaşterii variate sau insuficiente a genezei,
manifestărilor şi funcŃiilor ei.
Unele definiŃii exprimă particularităŃi ale monedei. Altele o con-sideră marfă ori o noŃiune abstractă.
D1) Prin monedă este desemnat orice bun acceptat ca instrument liberator de creditori sau vânzători, un
„bon” pentru cumpărarea mărfurilor.
D2) Când o marfă serveşte continuu ca intermediar pentru schimburi indirecte, ea devine monedă.
D3) Moneda = document de stat, detaşat de fluctuaŃiile vieŃii social-economice, care emană de al
autorităŃile publice (definiŃie a nominaliştilor).
D4) Moneda = în sens clasic = disc metalic cu greutate determinată.
Utilizată ca mijloc de circulaŃie, de plată şi tezaurizare.
Instrument-etalon de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări, fiind măsurătorul general de
valori care poartă girul auto-rităŃii emitente, statul, şi care se bucură de încredere publică.
Alte definiŃii:
– instrument de comparaŃie a valorilor,
– rezervor de valori,
– mijloc de circulaŃie a mărfurilor şi serviciilor.

III.2. FuncŃiile monedei

FuncŃiile monedei au evoluat în timp, o dată cu dezvoltarea producŃiei şi schimbul de mărfuri.

La apariŃie, moneda a servit ca măsură a valorii şi mijloc de circulaŃie a mărfurilor. Apoi s-au practicat
vânzări de credit şi împru-muturi de capital şi, astfel, moneda a dobândit şi rolul de mijloc de plată, pentru ca în
cele din urmă, o dată cu crearea pieŃei mondiale, să îndeplinească funcŃia de bani universali, slujind în circulaŃia
interna-Ńională a valorilor materiale ca mijloc general de schimb.
1) FuncŃia de evaluare a valorilor economice
– se măsoară valori materiale, se exprimă preŃurile, puterea de cumpărare, creditul.

22
Capitol realizat după Dan Drosu Şaguna, Drept financiar şi fiscal – Tratat, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000.
 – când moneda este marfă, fiind turnată din metal preŃios (aur, argint), ea are o valoare intrinsecă, preŃuind
prin sine însăşi, are o putere de cumpărare corespunzătoare acestei valori.
Moneda cu valoare proprie serveşte ca etalon direct pentru alte valori:
– Când moneda reprezintă doar un semn, un bon, ea are numai va-loarea corespunzătoare mărfurilor ce pot
fi achiziŃionate în schimbul ei.
Moneda are putere de cumpărare, deci valoare, putând servi ca etalon pentru alte valori, dar este în fapt
numai intermediar între mărfuri.
– Cu moneda se exprimă preŃurile care sunt expresia monetară a valorii.
2) FuncŃia de mijlocire a schimburilor de bunuri şi servicii
Această funcŃie se realizează prin intermediul operaŃiunilor de vânzare – cumpărare. Moneda mijloceşte
circulaŃia mărfurilor, ea însăşi fiind o marfă intermediară.
Datorită dezvoltării continue a economiei, moneda a devenit un instrument economic prin excelenŃă,
utilitatea ei ca mijloc de schimb fiind primordială în raport cu alte funcŃii.
Moneda a evoluat neîntrerupt cu producŃia şi schimburile de mărfuri; prin schimb, produsele devin mărfuri
a căror circulaŃie este înlesnită de monedă. Mărfurile, serviciile şi moneda se află într-o relaŃie economică
indisolubilă.
3) FuncŃia de mijlocire a plăŃilor
Moneda dobândeşte calitatea de monedă legală, pentru că creditorul este obligat să primească moneda
aflată în circulaŃie la data lichidării unei datorii. Ea poate fi întrebuinŃată la efectuarea oricăror plăŃi, de către
oricare dintre subiectele de drept, indiferent de categoria mărfurilor ori serviciilor supuse acestui act
comercial.
Valoarea esenŃială a monedei rezidă în puterea ei de cumpărare şi de efectuare a plăŃii.
4) FuncŃia de mijlocire a creditului
Creditul reprezintă transmiterea temporară a unei puteri de cum-părare; el este un împrumut de monedă.
Montesquieu afirma că „banul este un semn al valorii şi cui îi lipseşte trebuie să-l împrumute”. Creditul în
monedă era cel mai utilizat.
Fizic şi funcŃional, moneda este un document de credit atât pentru cel ce o primeşte, cât şi pentru cel ce o
livrează. Orice monedă este fiduciară, deci bazată pe creditul care i se acordă. Moneda serveşte ca orice mijloc
de acordare a creditului.
5) FuncŃia de mijlocire a economiilor
DisponibilităŃile temporare ale populaŃiei se pot valorifica prin intermediul monedei. Moneda transformă
un capital, care se poate utiliza eficient în circulaŃia monetară.
6) FuncŃia de tezaurizare
Cu ajutorul monedei se pot păstra şi transfera valorile care se cer menŃinute în timp, pe o perioadă
îndelungată. De asemenea, valorile pot trece de la un deŃinător la altul, în modul cel mai eficient, prin
intermediul monedei. Tezaurizarea se realizează în condiŃiile circulaŃiei banilor cu valoare integrală (de aur) când
funcŃia de mijloc de circulaŃie şi de plată este îndeplinită de către monede din metal obişnuit sau bancnote, aceşti
bani lipsiŃi de valoare intrinsecă înlocuindu-i pe cei din metal preŃios, care sunt transformaŃi în lingouri, putând fi
păstraŃi ori vânduŃi sub această formă, după greutate, ca orice marfă.
7) FuncŃia socială de distribuire şi redistribuire a bunurilor şi serviciilor
Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea
lui.
Moneda înlesneşte o bună utilizare a factorilor de producŃie naŃională, asigurând o repartiŃie cât mai
justă a produsului social.

CONCLUZII: Aceste funcŃii ale monedei nu se cer a fi înde-plinite cu necesitate, cumulativ, de către o
marfă pentru a fi considerată monedă. Este suficient ca ea să îndeplinească o singură funcŃie din cele amintite
pentru a deveni monedă, dacă este asimilată ca atare.
În ultimii ani, moneda există tot mai rar prin materialitatea ei, dar există totdeauna prin funcŃiile pe care
le îndeplineşte.

III.3. RelaŃia bani-monedă

Banul este fenomenul valorii în general; sfera noŃiunii sale fiind mai largă decât a monedei, cuprinde
totalitatea instrumentelor de schimb ale circulaŃiei. Termenul de bani desemnează denumirea generică atât a
tipurilor de monedă, cât şi a altor semne de valoare.
 1. BANI: Etimologic: Originea cuvântului se găseşte în privi-legiul acordat banilor români din secolele
XIII-XIV de a bate monede de argint.
Denumirea a fost întrebuinŃată cu timpul pentru desemnarea mo-nedelor cu o anumită greutate şi calitate,
indiferent de provenienŃa lor.
Termenul de ban este utilizat când exprimă noŃiunea de „monedă măruntă, divizionară”.
DefiniŃie: Orice bun (marfă) destinat a servi schimbului la circu-laŃia altor bunuri, indiferent dacă este
recunoscut sau nu de autoritatea statului. Ei se manifestă în mod concret sub forma monedelor şi a celorlalte
instrumente monetare (bani scripturali, bilete de bancă etc.).
Însuşirea esenŃială a banilor: cu ajutorul lor se poate cumpăra orice, ei deŃinând o putere absolută.
Prin bani se exprimă întreaga varietate a instrumentelor care măsoară valoarea mărfurilor, mijlocesc
circulaŃia şi plata sau constituie activul de rezervă în relaŃiile economice.
2. MONEDĂ: Etimologic: din limba latină, de la numele zeiŃei Junon Moneta în al cărei templu, la
Roma, statul îşi instalase ateliere de batere a primelor semne monetare.
În limba română denumirea a pătruns ca neologism din latină, „moneta, care a rămas în formă arhaică, dar
şi prin limba neogreacă –moneda” utilizată în timpul domniilor fanariote. Alte forme ale cuvântului: în FranŃa –
monnaie, în Anglia – money, în Italia – moneda.
SemnificaŃia etimologică a cuvântului: arăta iniŃial originea instrumentului monetar, termenul pecunia =
sumă de bani, avere (provenit din latinescul pecus care reprezenta animalul de turmă întrebuinŃat deseori ca
etalon de schimb). Derivat de la acest termen – noŃiunea de pecuniar (bănesc), precum şi cea de peculium –
care la origine avea înŃelesul de turmă redusă ca număr de capete, iar în timp şi-a transferat semnificaŃia
primară, desemnând unica economie bănească.
Istoric, noŃiunea de monedă a apărut mai târziu decât aceea de bani, atunci când s-a trecut de la sistemul
de schimb ponderal al metalelor preŃioase la lingouri marcate, cărora li se confirma greutatea şi calitatea
aliajului.
A reprezentat un produs obiectiv, apărut spontan, ca o necesitate pentru cerinŃele sferei circulaŃiei
mărfurilor, ea însemnând un instrument de intermediere a schimburilor la origine.
Moneda, spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci reprezintă un anumit tip de bani concretizaŃi
sub forma pieselor metalice cu valoare proprie.
Moneda se caracterizează printr-o diversitate de structuri şi forme de circulaŃie, reflectate în multitudinea
denumirilor care li se atribuie.
III.4. Geneza monedei – Ipoteze

Principalele teorii semnificative prin importanŃa ipotezelor emise, prin viabilitatea lor şi prin numărul
însemnat de cercetători ai feno-menului monedă sunt: ipoteza economică, ipoteza apariŃiei monedei ca etalon de
valoare, ipoteza socială, ipoteza religioasă şi cea patrimonială.

1) IPOTEZA ECONOMICĂ
EsenŃa
Moneda a apărut ca:
– mijlocitor al schimbului;
– mijloc de înlesnire a schimbului de bunuri;
– marfă intermediară care să uşureze schimburile de produse între oameni, acceptată de toată lumea.
Intercalarea monedei în procesul schimbului de bunuri sau servicii, unele contra altora, s-a făcut prin actele
vânzării şi cumpărării;
– „a treia marfă” în cadrul operaŃiei de schimb, adoptată prin consens general, expres şi tacit;
– o marfă utilizată ca etalon de valoare a devenit cu timpul monedă.
Aristotel considera că lucrurile care se schimbă între ele trebuie să fie compatibile într-un anumit fel
unele cu altele, fapt pentru care a fost inventată moneda.
FuncŃia primară a monedei – de mijlocire a schimbului – a fost susŃinută şi de Bruno Holdebrand, care a
opinat că apariŃia economiei monetare coincide cu însăşi apariŃia monedei, datorată diviziunii muncii ca urmare a
producerii unor bunuri tot mai diversificate şi a înmulŃirii nevoilor oamenilor.
Teoria lui Bruno Holdenbrand conŃine o etapizare a istoriei economice, care a evoluat de la economia
naturală (premonetară, căreia îi erau specifice două subdiviziuni: economia familială autarhică şi eco-nomia în
natură), către economia monetară, când schimbul nu mai este posibil în natură, trecând de la utilizarea unei mărfi
oarecare ca etalon de valoare, la utilizarea unui metal obişnuit, apoi de la un metal oarecare la un metal preŃios
exclusiv, ajungându-se în cele din urmă pe treapta promisiunii de a restitui în viitor aceeaşi valoare.23
2) IPOTEZA APARIłIEI MONEDEI CA ETALON DE VALOARE
Moneda-etalon este preexistentă monedei –instrument de schimb, ea fiind utilizată de societăŃile umane
prin intermediul trocului.
Etalonul de valoare clasic, animalul de turmă, s-a dovedit cu timpul mai puŃin eficient deoarece animalul
–monedă nu poseda calităŃile necesare unui instrument de schimb.
Au început să circule metalele, apte să îndeplinească ambele funcŃii: de mijlocitor al schimbului, de etalon
al valorii. Ele au fost întrebuinŃate ca semne care să reprezinte şi să exprime valoarea tuturor mărfurilor.
Conform acestei teorii, moneda reprezintă exclusiv un instrument de evaluare a bunurilor, un etalon de
valoare.
Cu ajutorul monedei ca etalon de valoare s-a putut stabili preŃul oricărui bun supus schimbului,
renunŃându-se la schimbul în natură, devenit greoi (conform teoriei susŃinute de Gustav Cassel).
Prima funcŃie a monedei: evaluarea bunurilor, funcŃia ei patri-monială constând din determinarea
valorilor.
FuncŃia specifică conform acestei teorii este funcŃia social-economică de exprimare a valorii tuturor celorlalte
mărfuri, întrucât moneda are ea însăşi valoarea bunurilor şi serviciilor ce se pot procura cu ea.
PreŃurile exprimate prin monedă sunt expresia monetară a valorii.
Moneda constituie măsurătoarea comună a preŃului tuturor lu-crurilor.
TURGOT: (sec. XVIII): „Nu se poate lua ca măsură comună a valorii decât ce are o valoare”, adică
MONEDA.

3) IPOTEZA RELIGIOASĂ
Bernhard Laum – atribuirea destinaŃiei religioase a condus la concluzia că religia a fost iniŃiatoarea
monedei.
Darul clasic jertfit zeilor era animalul de turmă sacralizat în urma practicilor, ridicând animalul la rang
de etalon de valoare, de monedă.
Sacrificarea animalelor a reprezentat o adevărată operaŃiune comercială, fiind un serviciu adus zeilor în
vederea unui contraserviciu dorit, bunăvoinŃa acestora, reprezentând un mijloc de plată între om şi divinitate.
În concepŃia adepŃilor acestei teorii, moneda a apărut sub semnul practicilor religioase.
Animalul este măsurătorul valorii bunurilor în relaŃia cu divi-nitatea. Instrumentul de plată
transcedentală a trecut ulterior în sfera laică, iar în locul animalului etalon s-a utilizat simbolul său, imaginea
reprodusă a acestuia, pe diferite obiecte uşor de manipulat: pietre, lemn, metal, valoarea simbolică a
reproducerilor a fost utilizată în scopul achiziŃionării, prin schimb, de bunuri consumabile.
Amuletele, idolii au fost utilizaŃi apoi în târgurile amplasate în jurul templelor din care preoŃii au
răspândit şi în lumea laică noile monede-semn.
EsenŃa teoriei: evoluŃia de la moneda – bun material (animalul de sacrificiu) la moneda – semn s-a făcut
prin intermediul practicilor religioase.
Argument:
– monede care redau imagini ale zeilor, animalelor, ale altor simboluri sacre prin excelenŃă.
– apartenenŃa monedelor la sacru a determinat aspra pedepsire a falsificării lor (faptă considerată ca fiind
săvârşită împotriva voinŃei divinităŃii). În nenumărate state (roman, grec) aplicându-se pedeapsa capitală chiar
până în Evul Mediu.
Părăsind mediul religios, moneda metalică devine profană, fiind utilizată ca instrument public al statului,
în schimburile interne şi externe de mărfuri.

4) IPOTEZA SOCIALĂ
Wilhelm Gerloff (ApariŃia banilor şi primelor mijloace monetare – 1940, Frankfurt) acordă monedei
prerogativele social – micropolitice sau magic – religioase, moneda fiind aproape sinonimă cu podoaba.
Moneda:
– categorie socială şi nu economică;
– are caracter individual, distingându-se prin posesiunea ei de restul obştei;
– deŃinătorii monedei ocupau în ierarhia socială un loc superior, consacrând rangul posesorilor ei;
– mijloc de ascensiune socială, apanajul claselor avute;
– monedele-podoabă erau semnul distinctiv al rangului social sau al funcŃiilor deŃinute de posesor
(sorginte aristocratică);

23
Dan Drosu Şaguna, Ibidem, partea I, cap. III, Moneda şi instru-mentele monetare.
 – definită de Wilhelm Gerloff „mişcător a cărui posesie şi folosire trece într-un anumit cadru social şi
economic drept expresie şi mijloc de forŃă şi exercitare a forŃei sociale şi economice şi care tocmai de aceea
serveşte la transmisiuni ocazionale de valoare”.
Progresul cunoscut de economia de schimb a dus la abandonarea funcŃiilor sociale şi politice ale
monedei şi înlocuirea lor cu funcŃia preponderent economică, comercială – ca mijlocitor al schimbului de
bunuri.

5) IPOTEZA PATRIMONIALĂ
Costin KiriŃescu oferă soluŃia patrimonială a genezei monedei.
Moneda a reprezentat atât instrument de schimb, cât şi com-ponenta esenŃială a patrimoniului, ea
îndeplinind funcŃia de instrument de evaluare, de mijlocire a schimbului şi de tezaurizare, deopotrivă.
Procesul ascensiunii economice a monedei. Etape:
1. Înlocuirea formelor monetare proteice cu o singură formă monetară: discul bătut dintr-un metal
preŃios.
2. Alegerea suplimentară sau nu, a unei forme monetare şi mai comode: forma simbolică.
3. Trecerea de la instrumentul monetar – apanaj plutocratic, la moneda democratică.

Concluzii: Moneda democratică este o cucerire mai târzie a umanităŃii.

IV. CATEGORII DE MONEDE EXISTENTE

ÎN CIRCULAłIA MONETARĂ

IV.1. Prezentare sintetică

a categoriilor de monede existente în circulaŃia monetară24

IV.1.1. Moneda efectivă sau manuală = semn monetar utilizat în circulaŃia în numerar; semn monetar sau
bănesc, confecŃionat din metal, bancnotă de hârtie.
Secolul VI î.e.n. – secolul XVII e.n. – predomină monedele din metal.
1609, introducerea monedei de hârtie. Banca de la Amsterdam emite primele bilete de bancă pentru
facilitarea circulaŃiei monetare, înlocuind astfel monedele efective din metal.
1629, Banca din Hamburg şi Rotterdam în 1635.
Moneda de hârtie a preluat funcŃiile monetare ale metalului, menŃinându-se totuşi bază metalică.
Forme noi ale monedei: moneda de cont, de credit, fiduciară şi electronică.

IV.1.2. Moneda convenŃională

24
SecŃiune realizată după Dan Drosu Şaguna, Ibidem.
 Unitate de cont cu caracter internaŃional, fără existenŃă materială propriu-zisă, utilizată de grupări de state
în scopul exprimării valorice a schimburilor, a tranzacŃiilor dintre ele, în scopul înlăturării influenŃelor negative
determinate de fluctuarea cursurilor valutare.
Monede considerate „bani internaŃionali, mondiali”, utilizate în plăŃile şi decontările internaŃionale.
DST – emis de F.M.I (Drepturi Speciale de Tragere)
Creată în 1967 prin decizia Consiliului Guvernatorilor FMI, introdusă în practica relaŃiilor valutare ale
băncii din 1969. DST= etalon şi instrument de rezervă, ban de cont fără acoperire reală, emis de FMI, în tranşe
periodice, alocate în conturile Ńărilor membre proporŃional cu cota de participare la fond.
DST = monedă de cont neconvertibilă în aur, mijloc de plată convenŃional, constituie etalonul actual şi de
perspectivă al sistemului monetar internaŃional. DST a preluat rolul aurului de etalon monetar şi constituie un
instrument de rezervă valutară alături de aur şi valute convertibile. Îndeplineşte funcŃia de mijloc de plată şi de
circulaŃie internaŃională, care se manifestă parŃial şi indirect, pentru că nu repre-zintă un mijloc general de plată
şi de circulaŃie întrucât sumele constituite în DST nu pot fi deŃinute şi utilizate decât numai de către posesorii
oficiali: FMI, autorităŃile naŃionale ale statelor membre (prin băncile lor centrale) şi BIRD, BRI25 şi Banca
centrală a ElveŃiei. Valoarea DST a fost definită pe baza unui „coş valutar” compus din monedele Ńărilor cu o
poziŃie consolidată în exporturile mondiale, numărul valu-telor variind în timp, în funcŃie de ponderea deŃinută.
E.C.U. – moneda C.E.E (European Currency Unit) = unitatea monetară de cont a Sistemului Monetar
European, intrată în vigoare din 1979, ca unitate de fond a Ńărilor Uniunii Europene.
Pesoul andinez – unitatea monetară a Grupului Andin
A.M.U. – unitatea monetară asiatică
A.T.A. – unitatea valorică emisă de Societatea internaŃională pentru transporturi aeriene.

IV.1.3. Moneda de calcul

Monedă etalon care are funcŃia de măsurare a drepturilor şi obli-gaŃiilor reciproce dintre părŃi.
Sunt bani fictivi, folosiŃi în cazul circulaŃiei paralele a mai multor categorii de bani sau în cazul deprecierii
puternice a banilor, cauzate de inflaŃie.
UtilizaŃi în relaŃiile internaŃionale, ca urmare a fluctuaŃilor cursurilor monedelor naŃionale.
IV.1.4. Moneda de cont sau bancară
Monedă scripturală, nu se vede, dar i se percepe efectul funcŃiilor sale, fiind evidenŃiată în conturile
bancare. Temeiul monedei scripturale este depozitul de bancă. Banii circulă prin documente bancare – ca
viramente, cecuri – şi sunt întrebuinŃaŃi în decontări prin operaŃiunile de transfer sau virament între conturi. Ei se
constituie din depuneri sau din deschideri de credite ale băncilor în favoarea titularilor de conturi. Moneda de
cont se utilizează în sfera circulaŃiei fără numerar.
Monedele sunt folosite frecvent în FranŃa, Anglia, Germania.

IV.1.5. Moneda divizionară

Submultiplu al unităŃii monetare naŃionale. Numită monedă de bilon datorită aliajului monetar din care
este alcătuită, având valoare proprie redusă.
Destinată schimbului de valori mai puŃin însemnate, este confecŃionată din metale comune sau aliaje
banale.

IV.1.6. Moneda fiduciară sau de încredere

Nu are valoare materială proprie, ci numai una convenŃională, fictivă. Bani fiduciari circulă ca mijloc de
schimb doar pe teritoriul statului care i-a emis.

IV.1.7. Moneda universală

Aurul îndeplineşte funcŃia de mijlocitor al schimbului de mărfuri şi de atingere a obligaŃiilor,
materializat sub formă de lingou, de o anumită greutate şi un anumit titlu (99,5% aur fin, sau 24 K).
Pe pieŃele de aur se comercializează zece mărimi standard de lingouri având greutate şi valoare adaptate
la capacitatea de cumpărare a investitorilor.
Cel mai mic lingou cunoscut = plăcuŃă de 8 grame, iar cel mai mare – numit „Good Delivery Bar” sau
cărămida strălucitoare – este de 12,5 Kg.

25
BNR a devenit membră a BRI încă din anul înfiinŃării, 1930, numărându-se printre cele 55 bănci centrale
membre. După 1990, BRI a acordat BNR asistenŃă tehnică pentru consolidarea funcŃiilor de bancă centrală. În prezent,
BNR deŃine 8000 de acŃiuni din capitalul băncii, pentru care primeşte anual dividende.
 IV.1.8. Moneda electronică
Utilizabilă la efectuarea plăŃilor numai în locurile dotate cu apa-ratură adecvată, respectiv cu un terminal
legat de calculatorul electronic al băncii.
IV.2. Aspecte generale legate de politica bugetară
a statelor cu economie de piaŃă

Bugetul de stat:
♦ constituie mijlocul de asigurare a echilibrului general economic;
♦ fundament al măsurilor de reglare a proceselor economice, de intervenŃie a statului în viaŃa economică;
♦ mijloc pentru corelarea conjuncturii economice.
Teorii: – teoria bugetului economiei naŃionale
– teoria echilibrului general
– teoria echilibrării ciclice a bugetului de stat
Politica economică a multor Ńări este îndreptată spre corectarea conjuncturii:
Alternative:
♦ lupta împotriva şomajului şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor prin măsuri bugetare cu efect inflaŃionist care
conduc la majorarea cheltuielilor publice;
♦ reducerea impozitelor şi utilizarea altor căi cu efecte deflaŃioniste
dacă economia unei Ńări intră în colaps, măsurile de restrângere a cheltuielilor bugetare, majorare a
impozitelor, ridicarea taxei scontului pentru reducerea creditului.
Anglia
– bugetul = factor de stabilizare a economiei;
– se modifică impozitele indirecte (cotele de impozit) pentru reglarea cererii;
– predomină concepŃia echilibrului economiei naŃionale, excedentul sau deficitul bugetar sunt subordonate
echilibrului economiei naŃionale.
SUA
– corectarea conjuncturii economice s-a realizat prin măsuri monetare şi de credit şi bugetare.
FranŃa
– măsuri de politică bugetară pentru influenŃarea evoluŃiei conjuncturale;
– alte instrumente: politica monetară şi a preŃurilor (salarii şi venituri)
– bugetul: instrumente de redistribuire a veniturilor; în condiŃiile creşterii inflaŃiei prin intermediul
impozitelor;
Impozitele = mijlocul de recuperare a resurselor necesare finanŃării cheltuielilor publice;
= instrument de rectificare a disparităŃilor dintre indivizi, intervenite în procesul repartiŃiei
venitului naŃional.
Instabilitatea monetară = cronică
Procesele inflaŃioniste au făcut ca veniturile nominale să crească mai rapid decât cele reale.
Veniturile mari au generat cote de impunere mari, inegalităŃi izvorâte din repartiŃia veniturilor.
Mecanismele de impunere în condiŃiile inflaŃiei:
♦ intervenŃia automată: Canada, Danemarca, Olanda
• folosirea unui indice care exprimă variaŃiile puterii de cum-părare în perioada de referinŃă
• inflaŃia la un anumit nivel dă dreptul de adaptare a impo-zitului, operaŃiunea de ajustare se
declanşează automat.
♦ intervenŃia discreŃionară: FranŃa, ElveŃia, Luxemburg
• ajustarea autorizează prin dispoziŃiile cuprinse în legi cu caracter general sau specific.
Bugetul = instrument de realizare a unor obiective social-economice.
Prin subvenŃii (întreprinderi din agricultură, industrie, transporturi, construcŃii) şi facilităŃi fiscale (scutiri,
reduceri, amânări de impozite directe), măsuri pentru stimularea activităŃii economice, pentru favo-rizarea
unor acŃiuni de interes general, regional, avantajând anumite categorii sociale.
Scutiri de impozit = beneficiile se reinvestesc în maşini,
echipamente industriale;
= în venituri pentru muncă suplimentară.
Reducerea cheltuielilor cu plata dobânzilor şi ratelor scadente, aferente împrumuturilor contractate la
instituŃii de credit specializate cu scopul construirii de locuinŃe pentru populaŃie.
 Reducerea cotelor de impozite se poate efectua şi prin practicarea de cote preferenŃiale la impunerea unor
categorii de venituri, când se urmăreşte încurajarea investiŃiilor străine de capital, reînvestirea bene-ficiilor
realizate de societăŃi străine (în loc de repatrierea lor).
Stabilirea scadenŃelor de plată a impozitelor la intervale mai mari de timp de la realizarea veniturilor
impozabile echivalează cu acordarea de către stat a unui împrumut fără dobândă beneficiarilor.
IV.3. Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare,
ale politicilor monetare şi ale cursului de schimb între 2001-2005
şi 2005-2008 în România

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare, a politicii monetare şi a cursului de schimb între
2001-2005 în România26
România îşi asumă prin Programul Economic de Preaderare (PEP) continuarea proceselor de transformare a
economiei în vederea realizării criteriilor economice de la Copenhaga.
Măsurile cuprinse în program pentru asigurarea unei creşteri economice susŃinute vizează în principal
consolidarea stabilităŃii macroeconomice prin aplicarea unei politici fiscal-monetare articulate pentru
combaterea inflaŃiei şi descreşterea ratelor dobânzilor, susŃinută de reforme structurale substanŃiale.
La data aderării, România va fi în măsură să participe la coordonarea politicilor economice şi a
procedurilor de supraveghere multilaterală din cadrul UE.
În etapa de preaderare, România participă la procedurile de noti-ficare a situaŃiei deficitului bugetar şi a
datoriei publice şi la evaluarea stabilităŃii macroeconomice şi a stabilităŃii sectorului serviciilor financiare, în
cadrul Dialogului de Politici Economice purtat de UE cu statele candidate.

SINTEZĂ PEP27
EdiŃia 2005 a Programului Economic de Preaderare capătă un rol specific în ansamblul documentelor
programatice pe care România, ca viitoare Ńară membră, trebui să le elaboreze. Această ediŃie – probabil
ultima a PEP – reprezintă un document pregătitor, printre altele, pentru Programul de Reformă NaŃională,
conform Strategiei Lisabona revizuite, ca şi pentru Programul de convergenŃă.
În vederea elaborării ediŃiei 2005 a Programului Economic de Preaderare într-o concepŃie unitară şi
prezentare standardizată, Comisia Europeană, respectiv Directoratul General pentru Afaceri Economice şi
Financiare (DG ECFIN), a stabilit o metodologie strictă, care conŃine nu numai prevederi referitoare la structura
PEP, ci şi asupra problematicii ce trebuie abordată în cadrul fiecărui capitol (2005 Pre-Accession Economic
Programme: Consolidated Outline).
Această ediŃie a fost elaborată în concordanŃă cu prevederile din Programul de guvernare 2005-2008 şi pe
baza observaŃiilor Comisiei Europene făcute în raportul sau asupra ediŃiei precedente a PEP intitulat „Opinia
comună asupra PEP 2004 al României” (Joint OPINION on the 2004 Pre-Accession Economic Programme of
Romania).
Programul Economic de Preaderare – ediŃia 2005 este elaborat în condiŃiile în care, au fost încheiate
negocierile de aderare, iar în luna aprilie a fost semnat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
Astfel, PEP 2005 se concentrează asupra eforturilor Guvernului României de a îndeplini toate angajamentele
asumate, în plan economic, social şi juridic. O atenŃie deosebită s-a acordat celor două domenii care fac
obiectul clauzei de amânare, respectiv con-curenŃă şi afaceri interne, cu scopul de a asigura Comisia
Europeană că prin politica economică pe care o vom promova, România va fi pregătită să adere la UE la 1
ianuarie 2007.
Aceasta ediŃie a PEP acoperă anul dinaintea aderării (2006) şi doi ani după aderare (2007-2008). De aceea,
politicile economice propuse în program urmăresc, pe de o parte continuarea eforturilor pentru reali-zarea unor
rate de creştere sustenabile, scăderea continuă a inflaŃiei, reducerea diferenŃelor de dezvoltare inter-regionale, iar
pe de altă parte, îmbunătăŃirea continuă a mediului de afaceri pentru ca economia să facă faŃă confruntărilor din
piaŃa unică europeană după data aderării.
Comisia Europeană, prin Raportul său din toamna anului 2005 a concluzionat că „România îndeplineşte
criteriul economiei de piaŃa funcŃională”, dar că este nevoie de o implementare viguroasă a refor-melor
structurale care „ar trebui să permită României să facă faŃă presiunii concurenŃiale şi forŃelor pieŃei din cadrul
UE”.
Creşterile economice din ultimii 6 ani dovedesc faptul că politicile prevăzute prin PEP-urile anterioare,
revizuite an de an, au dat rezultate, iar pentru perioada următoare se prevede continuarea lor pentru a se realiza

26
Sinteză din Programul Economic de Preaderare a României la UE – 2001 – 2005 (PEP). ProiecŃii pentru anii
2005-2008
27
www.cnp.ro. Pentru detalii referitoare la Programul Economic de Preaderare pentru 2005/2007
îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii, reducerea disparităŃilor faŃă de standardul de viaŃă mediu din UE, precum şi
convergenŃa venitului pe cap de locuitor din România cu media UE.
PEP 2005 prezintă evoluŃiile macroeconomice recente, respectiv anul 2004 şi o parte din 2005, şi
proiecŃiile pentru perioada 2006-2008. Programul Economic de Preaderare este structurat în 4 capitole:
1 „EvoluŃii macroeconomice recente” a fost elaborat în cadrul Comisiei NaŃionale de Prognoză, pe baza
celor mai recente date sta-tistice oferite de Institutul NaŃional de Statistică şi a analizelor proprii, evidenŃiate, de
altfel, şi în „Raportul asupra progreselor înregistrate în pregătirea pentru aderare la Uniunea Europeană”.

2 „Cadrul macroeconomic al politicilor macroeconomice” prezintă, în mod coerent şi corelat,

principalele obiective ale politicii macroeconomice, precum şi scenariile de dezvoltare. Capitolul a fost elaborat
pe baza materialelor primite de la Banca NaŃională, MMSSF, MFP, MEC şi a prognozelor macroeconomice
elaborate în cadrul CNP. De asemenea, actualizarea acestui capitol s-a realizat în concordanŃă cu prevederile
Programului de Guvernare 2005-2008, a căror implementare va avea ca finalitate intensificarea reformelor
structurale şi, pe această bază, îmbunătăŃirea performanŃelor şi echilibrelor macroeconomice.
Economia românească fiind o economie deschisă şi puternic integrată în economia Uniunii Europene,
scenariul macroeconomic ia în considerare, pentru sectorul extern, îndeosebi proiecŃiile Comisiei Europene,
respectiv pe cele din Prognoza de Toamnă, care ilustrează că în perioada de referinŃă revigorarea creşterii
economice în Uniunea Europeană va reprezenta un factor stimulator pentru economia românească. De altfel,
această perspectivă este evidenŃiată şi în prognozele pe termen mediu ale FMI şi OCDE, care au fost de
asemenea luate în considerare.

3 „FinanŃele publice”, în concordanŃă cu opiniile transmise de Comisia Europeană, trebuie să ofere o

descriere a măsurilor bugetare şi a altor măsuri economice care s-au luat sau care sunt propuse pentru
obŃinerea obiectivelor fiscale ale programului.

4 „Obiectivele reformelor structurale” prezintă pe larg măsurile de reformă întreprinse în fiecare

domeniu de negociere cu UE, astfel încât cele două procese simultane de transformare care au loc în eco-nomia
românească să conducă spre obiectivul integrării.
Domeniile incluse în capitolul de reformă structurală: sectorul întreprinderilor; sectorul financiar; piaŃa
muncii; reforma administraŃiei publice centrale şi locale; agricultura şi dezvoltarea rurală; dezvoltarea
infrastructurii; protecŃia mediului înconjurător; politica în domeniul sănătăŃii.
EVOLUłII MACROECONOMICE RECENTE

EvoluŃia principalilor indicatori economici

Modificare procentuală faŃă de perioada corespunzătoare Sem.I
2004
a anului precedent, dacă nu se specifică altfel 2005
Ritmul de creştere a PIB 8,3 4,9
Ponderea sectorului privat în PIB 70,8 -
ProducŃia industrială 5,3 1,51
Consum final 10,3 11,2
Formarea brută de capital fix 10,1 7,6
Cererea internă 10,2 10,6
Rata inflaŃiei
– medie anuală 11,9 9,12
– decembrie/decembrie 9,3 6,83
Rata şomajului – sfârşitul perioadei 6,2 5,64
Soldul bugetului general consolidat5, % din PIB -1,3 -
Exportul de bunuri şi servicii 14,1 5,9
Importul de bunuri şi servicii 17,8 17,1
Soldul contului curent, mld. euro % din PIB -7,6 -9,06
-4,5 -3,257

1
9 luni 2005/9 luni2004
2
10 luni 2005/10 luni 2004
3
octombrie 2005/dec. 2004
4
octombrie 2005
5
Conform SEC95
6
% din PIB semestru I
7
ianuarie-august 2005
 Conform datelor statistice provizorii, în semestrul I 2005 produsul intern brut a fost cu 4,9% mai mare faŃă
de perioada corespunzătoare a anului precedent. Această creştere s-a realizat în condiŃiile aprecierii monedei
naŃionale, calamităŃilor naturale care au lovit România, libe-ralizării comerŃului cu textile din China şi creşterii
preŃului petrolului pe plan mondial.

InflaŃia
În anul 2004, procesul dezinflaŃiei s-a consolidat, rata anuală de creştere a preŃurilor de consum coborând
pentru prima dată din 1990, în palierul cu o singură cifră: 9,3% (decembrie/decembrie). Rata medie lunară a
inflaŃiei a fost de 0,7% comparativ cu 1,1% în anul anterior.
În primele zece luni ale anului curent rata anualizată a inflaŃiei a evoluat inegal, menŃinându-se pe un
trend descendent până în luna aprilie, când s-a majorat cu 1,3 puncte procentuale, dar începând din luna iunie
procesul dezinflaŃionist s-a reluat.
FaŃă de decembrie 2004, preŃurile de consum s-au majorat cu 6,8%, situându-se cu 1,1 puncte
procentuale sub nivelul înregistrat în perioada similară a anului precedent.
– creşteri procentuale –
2004 – 2005 – 2005 –
realizări 10 luni realizări preliminat
InflaŃia
9,3 6,8 8,3
(dec./dec. an anterior)
– alimentare 7,4 3,3 4,6
– nealimentare 11,4 8,3 9,9
– servicii 8,7 11,5 13,0

Ritmul anual de creştere a preŃurilor administrate (preŃul unificat al gazelor naturale pentru consumatorul
final, preŃul energiei electrice livrate consumatorului final, tarifele serviciilor de telefonie fixă, tarifele pentru
serviciile de apă, canal şi salubritate, tarifele pentru transportul urban de călători, tarifele aferente
transportului de călători pe calea ferată, preŃul medicamentelor) a coborât la 9,9% în luna decembrie 2004, o
contribuŃie importantă la această evoluŃie revenind scăderilor de preŃuri consemnate în ultimele două luni ale
anului de serviciile de telefonie fixă, pe fondul aprecierii nominale a leului faŃă de euro.
În mediul financiar internaŃional se menŃine ca factor de insta-bilitate volatilitatea cursului euro/dolar.
Chiar dacă în acest an s-a ajuns la o relativă stabilitate, respectiv un raport euro-dolar în jurul valorii de 1,25,
cu posibilitatea unei creşteri cu un pas de 0,01 în următorii 2 ani, se poate aprecia că variaŃiile pronunŃate de la
o perioadă la alta pot afecta competitivitatea exporturilor româneşti.
Efectele pozitive obŃinute ca urmare a introducerii cotei unice de impozitare, aducerea la suprafaŃă a
unei părŃi din forŃa de muncă care lucra la negru, au permis creşterea încasărilor la bugetul de stat cu 6.212,7
miliarde lei, ceea ce a condus la acordarea şi a celei de a II a etape de majorare a salariilor personalului din
sectorul bugetar, de la 1 octombrie 2005.

Perspectivele macroeconomice şi sectoriale pe termen mediu în privinŃa inflaŃiei

InflaŃia
Estimările privind evoluŃia inflaŃiei s-au realizat în condiŃiile următoarelor ipoteze:
• Accelerarea şi finalizarea într-un timp cât mai scurt a re-formelor economice, dat fiind faptul că
intervalul pentru care s-a realizat prognoza reprezintă intervalul de pregătire pentru aderare la UE.
• Întărirea disciplinei financiare şi reducerea arieratelor prin aplicarea mai fermă a legislaŃiei în vigoare
şi adoptarea de noi măsuri.
• Deficit bugetar redus, cu finanŃare neinflaŃionistă.
• Continuarea aprecierii în termeni reali a monedei naŃionale în raport cu euro.
• Reducerea expectaŃiilor inflaŃioniste, în special prin adoptarea strategiei de politică monetară de Ńintire
directă a inflaŃiei.
• Continuarea ajustărilor preŃurilor reglementate.
Pentru perioada 2005-2008, reducerea graduală a inflaŃiei con-tinuă să reprezinte o prioritate a
Guvernului. În următorii ani, rata inflaŃiei va continua să se reducă, urmând ca la sfârşitul intervalului nivelul
inflaŃiei să fie de circa 3% (decembrie/decembrie).

Rata inflaŃiei – % 2004 2005 2006 2007 2008

– medie anuală 11,9 9,0 7,0 5,0 3,6
– decembrie/decembrie 9,3 8,3 6,0 4,5 3,0
– deflatorul PIB (modificare procentuală) 15,9 11,5 8,2 6,2 4,7

Riscurile privind scenariul de dezvoltare

Cu toate că riscurile privind atingerea obiectivelor de creştere economică pe intervalul 2006-2008 sunt mai
mici, totuşi experienŃa anului 2005 ne arată că pe parcurs pot interveni situaŃii neprevăzute care pot afecta
evoluŃia normală a fenomenelor şi proceselor economice. În aceste condiŃii s-a proiectat un scenariu alternativ
pesimist, bazat pe o acŃiune pronunŃată a factorilor perturbatori interni şi externi, precum:
• o evoluŃie neaşteptată, în sens negativ, a preŃurilor internaŃionale, asemănătoare celei înregistrate în
2005 în cazul petrolului:
– se are în vedere nu numai creşterea bruscă a preŃului materiilor prime sau a resurselor energetice, ci şi o
defazare puternică între preŃul bunurilor importate pentru obŃinerea producŃiei şi cel al produselor
finite exportate, aspect important în condiŃiile în care exportul în urma procesului de prelucrare
activă (lohn) are pondere mare în exporturile totale;
– după evoluŃia înregistrată în al treilea trimestru al acestui an, se estimează că în anul 2006 este
posibil ca, o dată cu creşterea preŃului ŃiŃeiului la peste 62 USD/baril, preŃul gazelor naturale să
depăşească 300 USD/1000 mc. Cum majoritatea industriilor care participă la exportul românesc
(industria chimică, metalurgie, construcŃii metalice) sunt puternic dependente de importurile de gaze
naturale, este posibil ca acestea să înregistreze pierderi masive de com-petitivitate datorită creşterii
accentuate a costurilor cu materiile prime şi energie.
• creşterea economică în UE mult sub estimările actuale ale DG ECFIN, dar, mai ales, în principalele
Ńări partenere comerciale ale României, ceea ce ar însemna o cerere externă mai redusă;
• continuarea tendinŃei de delocalizare a activităŃii în regim de proccesing (lohn) chiar şi în condiŃiile
menŃinerii costului forŃei de muncă, poate contribui la grăbirea deciziei partenerilor străini implicaŃi în
lohn să-şi mute mai rapid activitatea în zone cu o competitivitate mai ridicată, cum ar fi Ucraina şi
Rusia;
• aprecierea puternică în continuare a monedei naŃionale ca urmare a influxurilor de capital străin care
vor alimenta pro-cesul inflaŃionist prin exercitarea de presiuni asupra cererii de investiŃii în sectorul
privat;
• o continuare a creşterii puternice a veniturilor nete şi nominale (de exemplu, datorită politicii de relaxare
a veniturilor guverna-mentale cu efecte asupra stabilirii veniturilor în sectorul privat) cu aceleaşi
rezultate asupra competitivităŃii internaŃionale;
• o absorbŃie a fondurilor UE mai mică decât se aşteptase;
• neadaptarea ofertei naŃionale la cerinŃele pieŃei, astfel ca cererea suplimentară prin sporirea accentuată a
veniturilor populaŃiei să nu poată fi acoperită printr-un răspuns rapid al producŃiei na-Ńionale; ca urmare,
pe de o parte, dezechilibrul temporar dintre cerere şi ofertă induce presiuni asupra preŃurilor, iar pe de
alta parte, acoperirea decalajului implică importuri mai mari şi, în consecinŃă, accentuarea
dezechilibrului extern;
• un impact negativ asupra producŃiei industriale datorită pierderii producŃiei în anumite sectoare care s-au
restructurat, competiŃia importului faŃă de sectoarele ineficiente şi pierderea ponderii pieŃelor de export
datorită creşterii veniturilor salariale şi apre-cierii ratei de schimb.
• o politică a veniturilor relaxată, ceea ce va determina presiuni inflaŃioniste puternice, care vor
contracara efectele pozitive ale creşterii economice. Aceleaşi considerente vor conduce la creşterea
cheltuielilor bugetare destinate protecŃiei sociale, acŃiunilor economice şi serviciilor publice,
producând presiuni în sensul lărgirii deficitului bugetar;
• o scădere a încasărilor la bugetul de stat, fie ca urmare a extinderii peste măsură a economiei ascunse,
fie din cauza scăderii consumului;

Principalele efecte ale unor asemenea sincope în evoluŃia me-diului economic internaŃional şi
intern se vor regăsi în mărimea deficitelor şi în inflaŃie.
Astfel, rezultatele sunt următoarele:
• o rată medie de creştere a PIB mai mică, respectiv de 5,4% în perioada 2006-2008;
• reducerea cererii interne, dar într-o mai mică măsură decât oferta internă, ceea ce presupune rate de
creştere ale im-porturilor relativ similare cu scenariul de bază, precum şi diminuarea ratelor de
creştere a exporturilor ca urmare a unei cereri externe mai reduse; astfel, deficitul balanŃei comerciale
şi cel de cont curent rămân mari;
• restrângerea activităŃii se va reflecta într-o rată a şomajului uşor mai mare decât în scenariul de bază
(5,7%) şi scăderea competitivităŃii economice;
 • un mediu economic internaŃional mai puŃin favorabil, va avea efecte directe asupra comerŃului exterior
mondial şi românesc. Ca urmare, rata medie anuală de creştere a exporturilor României se va diminua
de la o medie de 14,2% în scenariul de bază la 13% în scenariul alternativ, afectând poziŃia balanŃei
comerciale şi, implicit, a deficitului de cont curent.
• ritmul mai redus al creşterii economice va îngreuna eforturile de reducere a ratei inflaŃiei. Se va menŃine
tendinŃa de reducere anuală a acestei rate, chiar dacă la niveluri mai mici decât în scenariul de bază,
respectiv se estimează că va ajunge la 4% în 2008 fată de 3% în scenariul de bază.

Obiectivele pe termen mediu şi cadrul general al politicii bugetare

Principalul obiectiv al guvernului este reprezentat de creşterea capacităŃii de absorbŃie a economiei
româneşti a resurselor disponibile atât din impozitele şi taxele colectate de la buget, cât şi din fondurile
nerambursabile pe care le vom primi de la UE. În acest context, ne angajăm să publicăm în primăvara anului
următor un document oficial intitulat „Carta albă a finanŃelor publice” care să prezinte priorităŃile pe termen
mediu ale României într-un cadru bugetar integrat.
Politica bugetară va sprijini programul de reformă economică şi macrostabilizare prin menŃinerea
deficitului bugetar la un nivel prudent, îmbunătăŃirea colectării şi creşterea veniturilor bugetare.
Obiectivul principal al politicii fiscal bugetare este susŃinerea procesului de convergenŃă nominală şi
reală, creşterea investiŃiilor atât în infrastructura fizică cât şi în cea umană şi instituŃională şi îmbu-nătăŃirea
corelaŃiei între resursele de care dispunem şi modul în care le utilizăm cu obiectivele majore de politică
economică pe care le avem de atins.
Pe termen lung, obiectivul politicii fiscale este consolidarea finanŃelor publice cu scopul creşterii rolului
stabilizator prin reducerea deficitelor structurale şi crearea condiŃiilor necesare pentru funcŃionarea simetrică a
stabilizatorilor automaŃi.
Reforma legislaŃiei fiscale în următoarea perioadă va acorda prioritate consolidării câştigurilor de
competitivitate obŃinute prin introducerea cotei unice şi continuării procesului de aliniere la pre-vederile
acquis-ului comunitar. Procesul de diminuare suplimentară a contribuŃiilor la asigurările sociale va continua
pe termen mediu, în paralel cu majorarea către nivelul cotei unice a ratelor de taxare statutorii pentru celelalte
surse de câştiguri.
Obiectivul principal este reprezentat de creşterea gradului de transparenŃă şi predictibilitate a politicii
fiscale şi crearea unui mediu de afaceri nediscriminatoriu.
Politica fiscală şi de administrare a veniturilor.
Politica de reformă a legislaŃiei fiscale
Principalele elemente ale strategiei de politică fiscală sunt reprezentate de scăderea ratelor de taxare
la impozitele directe, armonizarea celor indirecte către nivelurile asumate prin capitolele de negociere şi
promovarea concomitentă a unor măsuri de lărgire a bazei de impozitare. Principala măsură pusă în practică în
2005 a fost introducerea cotei unice de 16% atât la profit, cât şi la venit. În paralel a fost demarat un proces de
aliniere către nivelul cotei unice a ratelor statutorii de taxare ale celorlalte surse de câştiguri (dividende,
dobânzi, câştiguri de capital).
Principalele măsuri de extindere a bazei de impozitare puse în practică în 2005 în ceea ce priveşte
impozitul pe profit au fost reprezentate de eliminarea posibilităŃii de opŃiune pentru impunerea veniturilor la
data scadenŃei ratelor în cazul contractelor de vânzare cu plata în rate şi impunerea acestora la data facturării,
excluderea din categoria veniturilor neimpozabile a diferenŃelor favorabile de valoare a titlurilor de participare,
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice şi
renun-Ńarea la posibilitatea deducerii cheltuielilor de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare
achiziŃiilor de mijloace fixe amortizabile sau brevete de invenŃie amortizabile, în condiŃiile în care duratele
normale de utilizare au fost diminuate, în medie cu 20% iar regimul de amortizare accelerată pentru
echipamente tehnologice a fost menŃinut.
Măsuri suplimentare de lărgire a bazei de impozitare vor fi puse în practică şi în anul fiscal 2006
prin:
• restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului impozabil pentru societăŃile comerciale
bancare sau alte instituŃii de credit autorizate, societăŃile de credit ipotecar şi societăŃile de asi-gurare şi
reasigurare, prin eliminarea celor specifice faŃă de celelalte categorii de contribuabili;
• eliminarea unor facilităŃi fiscale, cuprinse în acte normative spe-ciale, considerate neconforme cu principiile
UE, precum facilităŃile pentru cooperaŃia agricolă.
În domeniul impozitului pe venit s-a înlocuit sistemul global de impunere a veniturilor realizate de
persoanele fizice, care presupunea utilizarea unui barem de impunere cu cote progresive cuprinse între 18% şi
40%, cu sistemul bazat pe cota proporŃională de 16% aplicată pentru majoritatea categoriilor de venituri.
Elementele-cheie în impunerea veniturilor în noul sistem vizează renunŃarea la procedura de globalizare a
anumitor venituri, şi înlocuirea acestui sistem cu impunerea veniturilor pe fiecare sursă de venit din fiecare
categorie, impozitul fiind final.
 Categoriile de venituri pentru care impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra fiecărei
surse de venit din categoria respectivă, sunt următoarele:
• venituri din activităŃi independente;
• venituri din salarii;
• venituri din cedarea folosinŃei bunurilor;
• venituri din pensii;
• venituri din activităŃi agricole;
• veniturile din premii;
• venituri din alte surse.
Măsurile de politică fiscală ce vor fi întreprinse în anul 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006,
urmăresc extinderea bazei im-pozabile şi alinierea la cota unică de impunere de 16% pentru aproape toate
categoriile de venituri.28
În domeniul taxei pe valoarea adăugată a fost elaborat în cursul anului 2005 proiectul legii armonizate a
TVA cu toate prevederile Directivei 77/388/CEE, precum şi cu directivele a 8-a şi a 13-a. În lunile septembrie şi
octombrie 2005 au fost instruiŃi 200 de inspectori fiscali pentru aplicarea prevederilor legii armonizate. Au fost
elaborate şi proiectele următoarelor acte normative date în aplicarea legii armonizate:
• normele de aplicare a legii TVA armonizate,
• ordine ale ministrului finanŃelor publice privind:
o măsuri de simplificare,
o antrepozitele fiscale de TVA,
o justificarea scutirilor de TVA cu drept de deducere, şi
• un ghid de TVA cu exemple de aplicare a acestor acte normative.
Au fost diseminate 1500 de CD-uri care conŃin legea, normele, ordinele şi ghidul de TVA, în scopul de a
face cunoscute din timp de către mediul de afaceri schimbările majore care vor interveni în domeniul TVA
începând cu data aderării.
În cursul anului 2005 au fost eliminate, conform angajamentelor asumate prin Capitolul 10 Impozitarea,
al Documentului de poziŃie a României, următoarele scutiri de TVA neconforme cu Directiva 77/388-CEE:
scutirea pentru activităŃile supuse impozitului pe spectacole, scutirea pentru bunurile produse şi
comercializate de unităŃile din sistemul de penitenciare, scutirea pentru activitatea de difuzare prin cablu
a programelor audiovizuale, scutirea pentru vânzarea de licenŃe de filme sau de programe, drepturi de
difuzare, abonamente la agenŃiile internaŃionale de ştiri şi alte drepturi de difuzare similare, destinate
activităŃii de radio şi televiziune.
Anul 2006 va fi dedicat unor ample acŃiuni de popularizare a prevederilor aplicabile schimburilor între
Ńările comunitare, astfel încât toŃi agenŃii economici să-şi poată desfăşura în bune condiŃii activitatea şi să nu se
înregistreze sincope datorită necunoaşterii mecanismelor, de altfel destul de complicate, care se vor aplica în
relaŃia cu celelalte state ale Uniunii Europene.
În domeniul accizelor – va continua procesul de armonizare a legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia comunitară
în domeniu, potrivit anga-jamentelor asumate prin Documentul de PoziŃie aferent Capitolului 10. Prin Codul
fiscal a fost introdus sistemul de antrepozitare fiscală pentru produsele supuse accizelor armonizate, care are la
bază principiile legislaŃiei comunitare în domeniu.
Au fost introduse în legislaŃia naŃională reglementările comunitare specifice schimburilor
intracomunitare de produse accizabile.
Până la momentul aderării României la Uniunea Europeană va fi urmărită realizarea transpunerii totale a
legislaŃiei comunitare în do-meniul accizelor, în paralel cu perfecŃionarea celei actuale, în funcŃie şi de
condiŃiile concrete ale economiei româneşti.
Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediu: structura veni-turilor şi cheltuielilor bugetare
ConstrucŃia bugetară a anului 2006 este proiectată în strânsă relaŃie cu pachetul politicilor
macroeconomice prognozate pentru acest an, respectiv politica monetară, de curs şi cea a veniturilor, pentru:
– protejarea şi menŃinerea echilibrelor macroeconomice;
– menŃinerea deficitului de cont curent în limite sustenabile;
– consolidarea veniturilor bugetare pentru a face faŃă angajamentelor de cheltuieli cu care România se va
confrunta în următorii ani;
– pregătirea asigurării condiŃiilor necesare capacităŃii de absorbŃie a instrumentelor structurale (fonduri
structurale şi de coeziune) începând cu anul 2007.
Politica fiscal-bugetară a anului 2006 trebuie judecată în contextul constrângerilor care acŃionează în
economie, a finalizării unor reforme, a acŃiunii unor factori exogeni, elemente determinate de exigenŃele şi

28
De exemplu, în acest sens, cota de 16% se va aplica asupra veniturilor din dividende, din dobânzi, din câştiguri
din titluri de valoare, din operaŃiuni din vânzare-cumpărare de valută, la termen, pe bază de contract, veniturile din
lichidarea unei persoane juridice.
cerinŃele procesului de aderare, dar şi contextualizând-o în spaŃiul european, ceea ce îi imprimă anumite
particularităŃi:
• Monitorizarea unei orientări şi abordări prudente a politicii fiscal-bugetare şi corelarea acesteia cu
celelalte politici este cu atât mai necesară cu cât evoluŃiile recente din economie eviden-Ńiază existenŃa
unui exces de cerere, cu potenŃial de acumulare a unor presiuni inflaŃioniste pe termen scurt, de adâncire
a defi-citului de cont curent, de afectare a sustenabilităŃii pe termen mai îndelungat a creşterii
economice, care ar putea conduce la derapaje a căror corecŃie ulterioară ar impune măsuri dure şi
costisitoare. Alinierea preŃurilor administrate la valorile de refe-rinŃă din Uniunea Europeană, care va
continua şi în anul 2006, anticiparea producerii unei creşteri temporare a preŃurilor unor produse
alimentare ca efect al inundaŃiilor, dar şi o anticipare a creşterii preŃului internaŃional al petrolului, care
poate exercita presiune asupra ratei inflaŃiei prin intermediul impactului său asupra dinamicii preŃurilor
bunurilor de import, pot genera o deviere de la Ńinta de inflaŃie stabilită pentru anul 2006.
• Restructurarea fiscalităŃii, respectiv introducerea cotei unice în anul 2005, va avea influenŃe directe şi
indirecte asupra pro-ducŃiei şi consumului, introducerea regimului de Ńintire directă a inflaŃiei care ar
trebui să conducă expectaŃiile inflaŃioniste pe o pantă descendentă, precum şi procesul denominării sunt
factori care vor contribui la obŃinerea unei performanŃe constante în implementarea politicilor financiare
şi macroeconomice stabile, la consolidare monetară, la pregătirea Ńării noastre pentru perioada anilor
următori.
• Complexitatea construcŃiei europene determinată de o diversitate de condiŃii economice şi sociale, de un
anumit mod de alcătuire a instituŃiilor sale, de o anumită configurare a bugetului comu-nitar care alocă
sume importante Politicii Agricole Comune şi de Pescuit pentru finanŃarea proiectelor structurale şi de
coeziune, face necesară formularea unei politici fiscal-bugetare flexibile, orientate spre eficienŃă şi
performanŃă, construită pe priorităŃi sectoriale, care să corespundă palierelor reformei şi să fie con-
sistente cu politicile comunitare.
• Ca viitor stat membru, România va trebui să respecte criteriile de la Maastricht referitoare la deficitul
bugetar, inflaŃie, datorie publică. În acest context, şi din experienŃa unor Ńări membre ale Uniunii
Europene criteriul privind deficitul bugetar pare să fie cel mai greu de îndeplinit fiind nevoie de întărirea
fiscalităŃii şi de reforme structurale în domeniul cheltuielilor publice.
Strategia politicii fiscale şi bugetare pentru anul 2006 are în vedere consolidarea economiei de piaŃă
funcŃionale astfel încât aceasta să poată face faŃă forŃelor concurenŃiale care vor acŃiona pe PiaŃa Unică, atunci
când România va deveni stat membru al Uniunii Europene.
În cursul anului 2005, au fost luate o serie de măsuri menite să perfecŃioneze sistemul de alocare şi
utilizare a fondurilor publice şi care să asigure modernizarea sistemului de contabilitate publică.

Politica veniturilor bugetare

Pentru anul 2006 nu sunt prevăzute modificări de esenŃă ale sistemului fiscal, menŃinându-se principiul
cotei unice de impozitare. Politica de relaxare fiscală va continua prin reducerea cu două puncte procentuale a
contribuŃiilor de asigurări sociale, din care 1,5% la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 0,5% la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, ambele reduceri fiind aplicabile pentru angajatori. Totuşi, pentru asigu-rarea sumelor
necesare din perspectiva aderării la Uniunea Europeană, vor fi luate anumite măsuri de creştere a veniturilor
bugetare.
În domeniul impozitului pe profit se are în vedere creşterea veniturilor, în condiŃiile menŃinerii aceluiaşi
nivel al cotei unice de impozitate, prin restrângerea categoriilor de rezerve deductibile la calculul profitului
impozabil pentru societăŃile bancare şi de asigurare, precum şi din sectorul energetic, petrolier, prin eliminarea
celor specifice faŃă de celelalte categorii de contribuabili şi prin eliminarea unor facilităŃi fiscale cuprinse în acte
normative considerate neconforme cu principiile Uniunii Europene.
În domeniul impozitului pe venit, se va utiliza cota unică de 16% pentru impozitarea câştigurilor din
transferul titlurilor de valoare în timpul anului, cu posibilitatea opŃională de definitivare, la sfârşitul anului, a
impozitului aplicând cota de 16% asupra câştigului net. De asemenea, se va renunŃa la facilitatea de neimpozitare
a câştigurilor din transferul proprietăŃilor imobiliare dobândite prin moştenire şi schimb.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, conform legislaŃiei deja adoptate, pentru veniturile realizate de
persoanele fizice şi juridice nerezidente, urmează să se aplice cota de 16%, cu excepŃia veniturilor obŃinute din
jocuri de noroc, pentru care se menŃine cota de impozit de 20%.Se unifică în felul acesta cotele de impozitare
practicate pentru nerezidenŃi crescând de la 10% şi, respectiv,15% la 16%, cu excepŃia jocurilor de noroc unde
cota rămâne constantă.
În domeniul impozitelor şi taxelor locale, va fi majorat impozitul pe clădirile utilizate ca locuinŃe, se va
majora taxa asupra mijloacelor de transport ca urmare a modificării modului de calcul al impozitului, va creşte
taxa datorată pentru iahturi, se va renunŃa la scutirea de la plata taxei asupra succesiunii, dacă încheierea
procedurii succesorale a fost făcută în termen de un an de la data decesului proprietarilor bunurilor.
 Prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei, precum şi unele măsuri
adiacente a fost modificată Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în sensul majorării, începând cu data de 1
ianuarie 2006, a actualelor niveluri ale impozitului pe teren pentru suprafeŃele situate în extravilanul localităŃilor,
de la 1,1 lei/ha, la niveluri cuprinse între 9 lei/ha şi 40 lei/ha în funcŃie de categoriile de folosinŃă a terenurilor şi
clasele de calitate ale acestora şi trecerii acestui impozit de la bugetele locale la bugetul de stat, în vederea
asigurării fondurilor necesare achitării rentei viagere.
În domeniul taxei pe valoarea adăugată, începând cu data de
1 ianuarie 2006, Directiva 2003/92/CE referitoare la locul livrării de gaz şi electricitate va fi transpusă în
legislaŃia naŃională. De asemenea, vor fi luate şi alte măsuri de natură să asigure o colectare mai eficientă a
veniturilor din TVA şi combaterea evaziunii fiscale, cum ar fi: intro-ducerea răspunderii în individual şi în
solidar pentru plata taxei, extinderea aplicării măsurilor de simplificare şi pentru deşeurile textile, de hârtie şi
plastic; vor fi luate măsuri pentru a asigura trecerea de la plafonul actual de scutire de 200.000 lei la plafonul
de scutire de 35.000 euro negociat cu Uniunea Europeană de la data aderării.
În domeniul accizelor sunt avute în vedere: continuarea pro-cesului de armonizare a legislaŃiei cu
directivele europene, majorarea graduală a accizelor la principalele produse supuse acestui regim potrivit
calendarului cuprins în Documentul de poziŃie aferent Capitolului 10 – Impozitarea. De asemenea, vor fi incluse
în sfera de aplicare a accizelor toate produsele care rezultă din prelucrarea ŃiŃeiului, vor fi instituite sistemul de
garantare a accizelor pentru toate timbrele şi banderolele solicitate de antrepozitari, precum şi sistemul de
înregistrare a co-mercianŃilor de produse din tutun cu amănuntul.
În domeniul taxelor vamale, obiectivele vizate pentru anul 2006 au în vedere cerinŃele impuse de procesul
de aderare la UE, care constau în: abrogarea facilităŃilor legate de scutirea de la plata taxelor vamale pentru
importul de echipament sportiv şi materiale sportive, instalaŃii şi aparatură specifică, necesare activităŃii de
pregătire, reprezentare şi participare a sportivilor la diverse competiŃii sportive, instituite prin art. 76 din Legea
educaŃiei fizice şi sportului, nr. 69/2000, cu modifi-cările şi completările ulterioare; abrogarea facilităŃilor legate
de scutirea de la plata taxelor vamale pentru utilajele şi echipamentele importate, ca rezultat al unor investiŃii
directe cu impact semnificativ în economie, cu o valoare care depăşeşte echivalentul a 1 milion dolari S.U.A.,
instituite prin art. 12, lit. a) din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiŃiilor directe cu impact semnificativ
în economie.
În aceste condiŃii, evoluŃia veniturilor bugetare, ca procent în PIB, va fi următoarea:
EvoluŃia veniturilor bugetare ca aport în produsul intern brut (%)
2004 2005 2006 2007 2008
VENITURI TOTAL*) 32,1 33,5 32,9 32,2 31,9
Venituri fiscale 28,4 28,5 28,4 28,3 28,1
Impozite pe venit, profit şi
16,0 15,5 15,2 15,2 14,8
câştiguri de capital, din care:
Impozit pe profit 2,8 2,5 2,4 2,5 2,6
Impozit pe venit şi salarii 3,0 2,6 2,7 2,8 2,9
Alte impozite pe venit, profit
0,6 0,9 0,9 0,9 0,8
şi câştiguri de capital
Impozite şi taxe pe bunuri
12,4 13,0 13,2 13,1 13,3
şi servicii
TVA 6,9 7,8 8,0 7,9 8,1
Accize 3,4 3,2 3,3 3,6 3,8
Alte impozite şi taxe 1,4 1,3 1,3 1,1 1,0
Impozit pe comerŃ exterior şi tran-
0,7 0,7 0,6 0,5 0,5
zacŃii internaŃionale (taxe vamale)
ContribuŃii la asigurări sociale 9,5 9,5 9,3 8,9 8,4
Venituri nefiscale 3,0 3,3 3,1 2,8 2,6
Granturi 0,6 1,6 1,4 1,1 1,2
*) Cuprind fondurile externe estimate a fi primite de la Uniunea Europeană şi bugetul AND. Sfera de cuprindere a bugetului
general consolidat s-a extins prin includerea bugetului activităŃilor finanŃate integral din venituri proprii şi a bu-getului
trezoreriei statului. Datele sunt calculate potrivit metodologiei ESA 95.
Veniturile din impozitul pe profit şi-au redus ponderea în PIB în anul 2005, comparativ cu anul 2004, ca
urmare a introducerii cotei unice de impozitare. Este de aşteptat ca acestea să reînceapă să crească pe măsura
creşterii activităŃii economice. O evoluŃie asemănătoare şi moti-vată de aceeaşi factori o vor avea şi veniturile din
impozitul pe salarii.
 Taxele vamale vor avea o contribuŃie constantă la veniturile bugetare, ca pondere în PIB, până în anul
2007, când sunt estimate să scadă uşor, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană şi eliminarea tuturor
barierelor tarifare din comerŃul cu Ńările membre ale Uniunii.
EvoluŃia veniturilor bugetare din accize este explicată de apli-carea măsurilor luate în cadrul
calendarului de armonizare a legislaŃiei naŃionale cu cea comunitară.
Veniturile din contribuŃiile de asigurări sociale îşi vor reduce ponderea în PIB, de-a lungul perioadei
analizate. Această evoluŃie rezultă din reducerile prevăzute pentru cotele de contribuŃii şi repre-zintă o corecŃie
faŃă de estimările din ediŃia din februarie 2005 a PEP. Modificarea estimărilor din Programul din noiembrie
2005 faŃă de cel din februarie provine din reconsiderarea prognozei privind numărul de salariaŃi (4.690.000
persoane faŃă de 5.185.000 persoane în anul 2006, 4.775.000 persoane faŃă de 5.410.000 persoane în anul
2007 şi 4.845.000 persoane faŃă de 5.735.000 persoane în anul 2008).
Politica bugetară
Principalele coordonate ale politicilor bugetare sectoriale formu-late pentru perioada 2006-2008 au în
vedere următoarele obiective:
– menŃinerea ritmului de creştere economică şi susŃinerea procesului de dezinflaŃie;
– susŃinerea procesului de convergenŃă a economiei româneşti cu economiile europene;
– creşterea transparenŃei cheltuielilor publice;
– creşterea capacităŃii de absorbŃie a fondurilor comunitare.
Politicile publice integrate într-un orizont multianual coerent şi predictibil vor avea în vedere eficienŃa
alocărilor bugetare, a prioritizării acestora şi se vor concentra pe:
• FinanŃarea de politici convergente cu cele promovate de Uniunea Europeană – infrastructură, cercetare-
dezvoltare, mediu şi dez-voltare rurală.
• FinanŃarea unor politici publice de ajustare structurală – transporturi, agricultură, industrie – pentru creşterea
competitivităŃii perfor-manŃelor economiei româneşti în context european şi mondial.
• Continuarea şi consolidarea politicilor de capital uman – învă-Ńământ, sănătate – ce vor asigura premise
pentru realizarea unei economii durabile în domeniul forŃei de muncă;
• Politici de acompaniament social – asistenŃă socială, pensii, asigurări de sănătate;
• Alte politici sectoriale – apărare; ordine publică şi siguranŃă na-Ńională; cultură, recreere şi religie;
locuinŃe, servicii şi dezvoltare publică; comunicaŃii, alte acŃiuni economice;

RelaŃiile bugetare cu Uniunea Europeană

România beneficiază de fonduri de la Uniunea Europeană acordate prin intermediul instrumentelor
financiare de preaderare (PHARE, ISPA şi SAPARD). Aceste fonduri sunt prevăzute să fie acordate până la
data aderării efective la UE, urmând a fi înlocuite de la acea dată cu fondurile structurale şi de coeziune. Dat
fiind meca-nismul de implementare a proiectelor de preaderare, României îi vor fi transferate fonduri de
preaderare şi după anul 2007.
În tabelul următor sunt prezentate estimările de sume care urmează a fi transferate României prin
intermediul fondurilor de preaderare, precum şi sumele de cofinanŃare aferente acestora.
Intrările de fonduri de preaderare şi cofinanŃarea acestora29
– milioane euro -
2005 2006 2007 2008
Sume Sume Sume Sume
transferate transferate transferate transferate
Cofi- Cofi- Cofi- Cofi-
de la de la de la de la
nanŃare nanŃare nanŃare nanŃare
bugetul bugetul bugetul bugetul
UE UE UE UE
Total general
546,0 181,6 1.500,5 530,1 1.094 226,4 875,9 232,3
din care:
PHARE 240,6 408,3 39,1 421,1 27,8 338,7 58,3
ISPA 141,2 610,3 173,3 512,1 143,4 375,9 118,8
SAPARD 182,2 481,9 317,7 160,8 55,2 161,3 55,2

De asemenea, România va trebui să asigure cofinanŃarea pentru fondurile primite de la UE prin intermediul
instrumentelor financiare post-aderare. Tabelul următor prezintă o estimare a fondurilor pe care România
urmează să le primească prin intermediul acestor instrumente, precum şi cofinanŃarea aferentă acestora:
Fonduri de la bugetul Uniunii Europene
şi cofinanŃarea acestora - estimare plăŃi -

29
CofinanŃarea reprezintă estimări ale sumelor prevăzute în bugetul de stat la poziŃia „Transferuri aferente
Fondului NaŃional de Preaderare”
 - milioane euro -
2007 2008
CofinanŃarea CofinanŃarea
Sume de la Sume de la
din resurse din resurse
bugetul UE bugetul UE
bugetare interne bugetare interne
AcŃiuni
structurale
373,0 19,0 734,5 303,0
-total,
Din care:
Fonduri
structurale, 359,0 14,0 618,5 265,0
din care:
FEDR 269,0 10,0 464,0 199,0
FSE 90,0 4,0 154,5 66,0
Fondul de
coeziune, 14,0 5,0 116,0 38,0
din care:
Infrastructura
7,0 2,5 58,0 19,0
de transport
Infrastructura
7,0 2,5 58,0 19,0
de mediu

Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România va trebui să transfere anual o sumă reprezentând
contribuŃia sa la bugetul comunitar. Conform metodologie de calcul a acestor sume şi din esti-mările privind
intrările de fonduri prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune, rezultă următoarea situaŃie sintetică a
relaŃiilor bugetare dintre UE şi România:
PoziŃia financiară a României în raport cu Uniunea Europeană
– milioane euro –
2005 2006 2007 2008
Total fonduri UE 546,0 1.500,5 1.467,0 1610,4
ContribuŃia României - - 1.343 1.525
la bugetul comunitar
Sold 546,0 1.500,5 124,0 85,4

V. CIRCULAłIA MONETARĂ, MASA MONETARĂ, PARTICULARITĂłI ALE MASEI

MONETARE
ÎN ROMÂNIA

V.1. Prezentare sintetică

a circulaŃiei monetare/băneşti30

V.1.1. NoŃiune
CirculaŃia monetară = totalitatea operaŃiilor efectuate cu masa monetară, concretizate în încasările şi
plăŃile băneşti determinate de circulaŃia mărfurilor, de prestarea serviciilor şi executarea de lucrări în cadrul
unui stat.

V.1.2. DistincŃia între circulaŃia monetară şi cea bănească

– Nu sunt sinonime.
– Termenul de bani: expresia generală pentru întreaga varietate a instrumentelor care îndeplinesc funcŃiile
de măsură a valorii mărfurilor, de mijloc de circulaŃie şi de plată, de activ, de rezervă în relaŃiile
economice interne şi internaŃionale.

30
SecŃiune realizată după Dan Drosu Şaguna, Ibidem.
– Moneda, biletele de bancă, banii scripturali reprezintă forme concrete de manifestare a banilor.
– Moneda: se referă la un anumit tip de bani, la piesele metalice cu valoare proprie, nefiind un termen
generic.
CirculaŃia bănească = mişcarea masei banilor în circulaŃie, indiferent de forma banilor în circulaŃie, ca
urmare a operaŃiunilor de încasări şi plăŃi determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii în
cadrul economiei naŃionale.
CirculaŃia monetară = mişcarea monezilor metalice principale, de aur şi argint.
V.1.3. Formele de circulaŃie monetară
• CirculaŃia monetară legală: cuprinde operaŃiile băneşti în afară de cele care se realizează prin
intermediul conturilor bancare.
Banca Centrală, cf. prevederilor legii 33/1991 şi legii 34/1991, are posibilitatea supravegherii mişcărilor
băneşti prin conturile bancare putând interveni în sensul asigurării stabilităŃii şi echilibrului monetar.
• CirculaŃia monetară paralelă: cuprinde operaŃiile băneşti în numerar, operaŃii ce se realizează în
raporturile cu persoane fizice.
Este definită paralelă întrucât posibilitatea supravegherii acestor operaŃii de către Banca Centrală este
limitată (de aici şi denumirea de circulaŃie monetară paralelă).
CirculaŃia monetară este alcătuită din două părŃi aflate în interdependenŃă şi formând un tot unitar:
a) CirculaŃia cu monetar:
– are o funcŃie importantă în viaŃa economico-socială, deşi are o pondere relativ mică – 15% din
circulaŃia monetară;
– prezintă riscuri şi presupune cheltuieli mari legate de emisiune, manipulare, păstrare.
b) CirculaŃia fără monetar:
– presupune un sistem bancar foarte bine pus la punct, perfecŃionat, dotat cu tehnologie avansată de
prelucrare a datelor, dar şi o populaŃie pregătită pentru acest sistem;
– portofelul electronic este capabil să elimine plăŃile în numerar şi carnetele de cecuri.

V.1.4. Sfera, funcŃiile şi factorii care stau

la baza circulaŃiei monetare
Sfera circulaŃiei monetare este condiŃionată de producŃia şi cir-culaŃia mărfurilor.
CirculaŃia monetară cuprinde două componente structurale:
♦ sfera numerarului;
♦ sfera banilor de cont (scripturali) – realizată prin viramente (operaŃiuni bancare prin care un beneficiar
dispune virarea contravalorii mărfurilor şi serviciilor cumpărate din contul său în contul furnizorului,
neefectuând plata cash).
Sfera monedei de cont presează asupra sferei numerarului, imprimându-i o tendinŃă relativă de
restrângere.
FuncŃiile circulaŃiei monetare:
♦ apariŃia, dezvoltarea şi perfecŃionarea sistemului monetar
♦ emisiunea monetară:
– punerea în circulaŃie a banilor,
– retragerea acestora în condiŃiile determinate de evoluŃia pro-ceselor economice.
Factorii care stau la baza circulaŃiei monetare:
♦ circulaŃia mărfurilor şi serviciilor pe plan intern şi internaŃional
♦ preŃurile interne şi internaŃionale
♦ situaŃia balanŃei de plăŃi externe
♦ productivitatea muncii
♦ situaŃia economică a Ńării
♦ puterea de cumpărare a monedei naŃionale
♦ structura masei monetare
♦ politica monetară a statului
♦ situaŃia valutar-monetară pe plan mondial
Cele două procese existente în circulaŃia monetară sunt metamorfoza mărfurilor în bani şi a banilor
mărfuri, ambele având ca elemente comune banii şi mărfurile.
Procese care permit efectuarea schimbului şi continuarea producŃiei:
– mărfurile se transformă din valoare de schimb în valoare de utilizare;
– banii îşi pun în evidenŃă funcŃia de măsură a valorii, mijloc de schimb şi mijloc de plată.
În plan macroeconomic, fenomenele financiare permit accele-rarea schimbului de mărfuri, deoarece
constituie calea de rezolvare a contradicŃiei dintre funcŃia banilor de mijloc de păstrare a averii şi aceea de
mijloc de plată.
Metamorfoza banilor este un proces continuu şi, în definitiv, reflectă metamorfoza mărfurilor, devine
chiar, la un nivel ridicat de dezvoltare a producŃiei de mărfuri, un element esenŃial al desfăşurării normale a
proceselor economice.
Masa monetară – definiŃie
Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor monetare, indi-ferent de formă, cantitate, structură,
sursă, care sunt necesare efectuării tuturor plăŃilor existente la un anumit moment, în sfera circulaŃiei.
Masa monetară
– se raportează la preŃul mărfurilor şi serviciilor supuse realizării, deşi nu este o mărime constantă;
– nu se confundă cu suma de bani necesară circulaŃiei, care este mult mai elastică şi se modifică mai rapid;
– reprezintă cantitatea de monedă care, conform legilor circulaŃiei monetare, rămâne şi se mişcă în
permanenŃă în circulaŃie, nece-sarul de monedă în circulaŃie (partea activă).
Cunoaşterea nivelului masei monetare serveşte la dimensionarea sferei numerarului şi a sferei banilor de
cont.
Masa monetară – structură
Masa monetară este o variabilă influenŃată de mulŃi factori:
– sistemul preŃurilor, capacitatea statului, a agenŃilor economici şi financiari, a pieŃei de a absorbi o parte din
moneda aflată în cir-culaŃie prin intermediul impozitelor, taxelor, creditelor, salariilor, încasărilor sau
plăŃilor.
Creşterea sau reducerea masei monetare are şi cauze obiective. În perioadele de inflaŃie sau de criză
monetară şi de credit aceasta creşte foarte mult sau se diminuează.
Structură
DisponibilităŃi:
a) monetare
– bilete de bancă
– monedă divizionară
– depozite la vedere
b) cvasimonetare
– depozite la termen
– conturi de economii
– bonuri ale instituŃiilor specializate
Surse de constituire a masei monetare:
– aur şi devize
– credite acordate tezaurului
– credite acordate economiei
Banca de emisiune, la cerere, emite mijloace de plată supli-mentare, care să asigure creşterea producŃiei
şi a circulaŃiei mărfurilor şi, în limitele economiei de piaŃă, o oarecare stabilitate a preŃurilor.
V.2. ParticularităŃi ale masei monetare în România

V.2.1. Elemente de istoric în contextul internaŃional

Din timpuri îndepărtate, aurul a oscilat, urcând şi coborând, şi ca pe orice scară a evoluŃiei, după
decădere a urmat preamărirea.
Statele Unite ale Americii a resimŃit din plin toate aceste schimbări de ritm şi de direcŃii de mişcare. A trăit
o vreme febra aurului, acei ani nebuni, străbătuŃi dintr-o suflare în goana după aurul Californiei, ani care au
devenit destul de repede o amintire.
Venise vremea bimetalismului. Sistemul, deşi era considerat primejdios, s-a extins treptat în toată
Europa, apoi a trecut Oceanul. Treptat, argintul a început să alunge de pe piaŃă aurul, după ce s-au făcut
speculaŃii muribunde pe diferenŃa de curs dintre cele două metale preŃioase. De altfel, bimetalismul a fost
susŃinut mai ales de marii speculanŃi financiari, care au urmărit evoluŃia acestui sistem pe tot parcursul
secolului al XIX-lea.
Atunci, la începutul secolului al XIX-lea, bimetalismul a fost calea de a pune în circulaŃie, pentru fiecare
Ńară în acelaşi timp, atât o monedă ieftină, de argint, cât şi una scumpă, de aur. În acel moment al bimetalismului,
România a ales şi ea, ca toată lumea financiară, balansul între aur şi argint, păstrând înclinaŃia specială către aur şi
lansând „Leul”.
Legea monetară din 1867 a schiŃat şi cartea de vizită a leului, fiind atunci stabilit şi conŃinutul de metal
preŃios: respectiv – 0,2898 grame aur fin sau 4,175 grame argint fin. Raportul aur/argint fiind de 1/14,38.
Documentele din Departamentului de specialitate al BNR şi din arhiva BNR furnizează informaŃii
despre apariŃia şi circulaŃia pe piaŃă a leului. Astfel, după intrarea în vigoare a Legii Leului, cele dintâi monede
româneşti au fost din aur. De 20 lei, ediŃia 1868, apoi piesele din argint, de 1 leu, din 1870.
Baterea monedei de 20 lei, din aur, în 1868, a marcat primul „pol” românesc, fiind echivalent cu
„napoleonul” francez.
Ghinion însă, moneda de 20 lei din aur nu a putut fi emisă, din cauza inscripŃiei de pe avers, unde regele
Carol I era numit „Domnul Românilor”, pentru a evita un conflict cu Austro-Ungaria, care nu era de acord cu
această titulatură – „Domn al Românilor”.
Astfel, cele 200 exemplare care fuseseră deja bătute, nu au putut fi puse în circulaŃie. Abia în 1870 au
început să circule primele monede de 20 lei, următoarele cinci emisiuni de monede de 20 lei aur fiind puse în
circulaŃie înainte de 1870, împreună cu peste 40 emisiuni de monede de argint cu valoare de 50 bani, de 1,2 şi 5
lei.
Cele mai multe emisiuni monetare din metale preŃioase au fost realizate la Monetăria Statului din
Bucureşti, excepŃiile fiind puŃine, fiind comandate la monetăriile din Viena şi Bruxelles:
• monede din argint cu valoarea nominală de 50 bani (1872);
• monede din argint cu valoarea nominală de 1 leu (1876);
• monede din argint cu valoarea nominală de 2 lei (1881).
Moneda din argint de 5 lei a intrat în circulaŃie la mulŃi ani după reforma monetară, în 1880, deşi primele
probe au fost făcute în Belgia, în 1869.
Sistemul bimetalist, introdus prin legea din 1867, a avut viaŃă scurtă în România, fiind „abolit” în 1890
prin Decretul-Lege 837, de fapt s-a renunŃat la echivalentul în argint al leului.
Bimetalismul nu a dat însă efectele scontate, în încercarea de a creea bani ieftini şi bani scumpi, ci,
dimpotrivă, a fost cauza multor crize, fapt ce a generat presa vremii să-l numească „etalonul şchiop”. Pe acest
fond, înainte de intrarea în secolul XX, atenŃia omenirii se îndreaptă din nou către aur – bani scumpi, dar mai
siguri, deşi banii ieftini, acoperiŃi cu argint erau totuşi căutaŃi.
Bimetalismul a avut totuşi şi un avantaj, generat de faptul că prin speculaŃiile financiare, piaŃa se apăra
împotriva celor care retrăgeau banii de aur de pe piaŃă, tezaurizându-i. Astfel, schimburile au devenit dinamice,
ratele de schimb au început să oscileze şi banii de aur, treptat, au revenit în piaŃă.
România s-a alăturat şi ea sistemului monometalist-aur, care câştiga tot mai mult teren în statele europene,
ca urmare a eşecului bimetalismului. S-au făcut astfel paşi siguri către stabilizarea sistemului monetar,
asigurându-se totodată şi circulaŃia monetară a leului în alte Ńări, prin convertibilitatea nelimitată a aurului.
Etalonul aur făcea politica monetară, circulaŃia banilor era reglată spontan, după cum dictau nevoile
economiei, prin restrângerea sau sporirea cantităŃii de aur monetar de pe piaŃă. După ce, însă, începând cu anii
Primului Război Mondial, treptat aurul a fost scos din rolul de dirijor al circulaŃiei băneşti, a urmat calvarul
băncilor. De la un an la altul, a face politică monetară însemna a munci din greu. În timp ce rolul aurului era
tot mai mic, băncile centrale erau împinse spre acŃiuni inteligente şi competente. Mai cu seamă că, în
condiŃiile în care economia devenea din ce în ce mai complexă, începuse să fie inevitabilă o „citire” a pieŃelor
clipă de clipă, pentru a putea anticipa mişcările şi pentru a putea influenŃa reacŃiile acestora.
Lucrurile s-au dovedit a fi mai complicate în România, deoarece, în vreme ce statele capitaliste
învăŃaseră lecŃia despărŃirii totale de aur încă din primele decenii de după al doilea război mondial, la noi,
aurul a fost înlocuit cu .....„planul”. Abia după decembrie 1989, când au fost liberalizate pieŃele, au început să
apară şi primele confruntări (am putea spune „dureroase”) cu problemele de politică monetară, mai ales din
cauza prea deselor alunecări pe panta populismului.31
Statele Unite ale Americii, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a trecut prin momente la fel de dureroase şi
periculoase datorată intervenŃiei de tip populist în politica monetară. Atunci opŃiunea se făcea între aur şi
argint. America a optat pentru aur. Astăzi avem de optat între judecăŃi emoŃionale (ale populiştilor), la fel de
periculoase ca opŃiunea pentru argint şi judecăŃi raŃionale, care să nu fie influenŃate de argumente, precum:
controlul administrativ al preŃurilor, sau transferarea către Corpul Legiuitor a prerogativelor de stabilire a
cursului de schimb al leului. Altfel, ne-am fi găsit într-o situaŃie unică în lume, ca paritatea leu-dolar să nu se
mai stabilească pe piaŃa valutară, prin jocul cererii şi ofertei, ci printr-o şedinŃă zilnică a Parlamentului
României, întrunit în plen.32

V.2.2. TendinŃe evolutive ale masei monetare în România

31
Opinia consilierului guvernatorului BNR Adrian Vasilescu.
32
Ibidem.
 În prezent, doctrina monetară din România manifestă tendinŃa de adaptare a structurii masei monetare
după modelul asimilat de FMI. Masa monetară se determină sub raport metodologico-statistic prin principiile
şi practicile FMI.
Din analiza masei monetare a reieşit că, în 1990, s-a înregistrat o diminuare a acesteia, datorită efortului
depus pentru anularea unor datorii ale unităŃilor economice către bănci, o parte a pierderilor înre-gistrate în
economie până în 1989, inclusiv, fiind acoperite pe seama excedentului şi a altor resurse ale statului. Fără
această măsură de asanare monetară, masa monetară ar fi sporit în această etapă cu circa 20%, conform
analizelor bancare.
Reducerea masei monetare şi creşterea vitezei de rotaŃie a monedei se pot realiza doar după adoptarea unor
măsuri ferme de restructurare a activităŃii în economie, deoarece producŃia industrială s-a redus, iar creditele pe
termen mediu şi lung şi cele în valută au crescut.
Fondurile statului s-au diminuat în ultimii ani, ca urmare a aco-peririi unor pierderi din activitatea anilor
anteriori, dar şi datorită înregistrării unui excedent diminuat în execuŃia bugetului de stat.
Analiza masei monetare este importantă pentru orientarea politicii monetare de ansamblu.
Creşterea sau reducerea masei monetare, masa activă şi cea totală, permit lansarea unor legităŃi care, odată
puse în aplicare, nu pot să nu contribuie la stăpânirea, organizarea şi orientarea masei monetare în di-recŃia
asigurării unei stabilităŃi a circulaŃiei monetare şi, prin intermediul ei, a celei economice.

V.2.3. Denominarea monedei naŃionale în România

V.2.3.1. Sediul materiei33

C.1. Sediul materiei: Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale – publicată în Monitorul
Oficial nr. 664/23.iulie 2004 care a mai fost modificată prin OG nr. 5/ 2005 pentru modificarea alin (1) al art. 6
din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale.34
În aplicarea acestei legi au mai fost aprobate:
1. Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 1840/ 2004 pentru aprobarea Precizărilor referitoare la unele
măsuri care trebuie luate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei
naŃionale (Monitorul Oficial nr. 1247 din 23 decembrie 2004), precum şi
2. Circulara BNR nr. 7/ 2005 privind măsurile care trebuie luate de către instituŃiile de credit/Trezoreria
Statului pentru aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale (Monitorul Oficial nr.
196 din 8 martie 2005).
În temeiul acestei legi, la data de 1 iulie 2005, moneda naŃională a României, leul, va fi denominată,
astfel încât 10.000 lei vechi, aflaŃi în circulaŃie la această dată, vor fi preschimbaŃi pentru 1 leu nou.
Denominarea este definită expres de lege ca fiind „acŃiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor
monetare”.
Astfel, leul nou va fi unitatea monetară naŃională a României, denumită leu, şi se va diviza în 100 de
bani.
Începând cu data de 1 iulie 2005, Banca NaŃională a României va pune în circulaŃie noile bancnote şi
monede.
Actualele bancnote şi monede (leii vechi), vor circula în paralel până la data de 31 decembrie 2006, fiind
acceptate la plată la valoarea stabilită prin legea 348/2004.
În acelaşi act normativ este prevăzută în detaliu procedura de preschimbarea a bancnotelor şi monedelor
vechi cu cele noi şi prin le-gislaŃia secundară care a fost emisă (norme şi circulare a BNR şi MFP).
Dubla afişare a preŃurilor şi tarifelor bunurilor şi serviciilor atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă a
început din data de 1 martie 2005 şi se va realiza până la data de 30 iunie 2006.
Mai mult, toate sumele în monedă veche prevăzute în actele normative emise anterior datei de 1 iulie 2005
se înlocuiesc cu sumele în monedă nouă, prin împărŃirea la 10.000, aşa cum prevede art. 5 alin (5) din legea nr.
348/2005 privind denominarea monedei naŃionale.
Pentru a întări obligativitatea agenŃilor economici de a opera în noua monedă, textul art. 6 din lege a fost
modificat (prin OG nr. 5/ 2005 pentru modificarea alin (1) al art. 6 din Legea nr. 348/2004 privind denominarea
monedei naŃionale) în sensul în care:” Din data de 1 iulie 2005, persoanele prevăzute la art. 135 din Legea
contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, vor întocmi situaŃiile financiare numai în monedă nouă.”

33
Pentru detalii a se consulta Anexa 1 – LegislaŃia în materie de denominare.
34
Modificările aduse legii denominării până în mai 2005.
35
Legea contabilităŃii nr. 82 din 24 decembrie 1991 (Republicată) prevede la art. 1:
(1) SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele naŃionale de cercetare-
dezvoltare, societăŃile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea
proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul
activităŃii.
 Acest text diferă faŃă de cel iniŃial.36
Acest proces al denominării pregăteşte România pentru o viitoare trecere la moneda unică europeană, chiar
dacă aparent această trecere la euro, prin renunŃarea la Leul românesc este estimată de către Guvernatorul Băncii
Centrale a României să aibă loc abia în 2012-2014.

V.2.3.2. Avantajele denominării

Avantajele denominării sunt indubitabile:
• Marchează încheierea unui ciclu inflaŃionist şi intrarea într-o perioadă de stabilitate, care va pregăti
îndeplinirea criteriilor de convergenŃă pe care şi România trebuie să le îndeplinească pentru a adera la
zona euro, pentru a participa la Uniunea Economică şi Monetară, ca viitor stat membru al Uniunii
Europene, conform prevederilor Tratatului de la Maastricht (TUE).
• Se operează cu cifre cu mai puŃine zerouri, uşurându-se astfel activitatea bancară, comercială, economică
(contabilă) etc.
• Readucerea indicatorilor valorici la niveluri mai uşor de utilizat.
• Exprimarea preŃurilor la niveluri nominale uzuale în Europa.37
• Simplificarea trecerii ulterioare la euro:
• utilizarea mai uşoară a parităŃilor în schimbul valutar,
• noile bancnote au dimensiunile bancnotelor euro38
• Impactul psihologic asupra populaŃiei, care nu va mai opera cu teancuri de bancnote la cumpărături
(pentru cei care nu utilizează deja cardurile pentru plăŃile la supermarket-uri, plăŃile la unele utilităŃi etc.)
• Trecerea la euro se va realiza după 6-8 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană 39
• ConvergenŃa nominală şi reală a economiei trebuie să preceadă adoptarea euro
• Cehia, Polonia, Ungaria care au intrat în Uniunea Europeană în 2004, intenŃionează să adopte euro în
2010-2012.
• Păstrarea monedei naŃionale atenuează şocul integrării în Uniunea Europeană.
Acestea sunt doar câteva avantaje care dovedesc că denomi-narea, un proces criticat la început chiar în
mediile economiştilor şi bancherilor cu experienŃă, se dovedeşte a fi implementată, în mod inspirat, într-un
moment în care s-a realizat şi liberalizarea pieŃei de capital, tocmai pentru pregătirea României în vederea
asigurării convergenŃei cu criteriile Tratatului de la Maastricht şi a trecerii la moneda unică europeană,
respectiv pentru participarea la Uniunea Economică şi Monetară.
B. Structura monedelor divizionare şi formatul bancnotelor leilor noi:
1. moneda de 1 ban – de culoare galbenă, este realizată din oŃel placat cu alamă, cu cant neted,
2. moneda de 5 bani – de culoare roşie,
3. moneda de 10 bani – de culoare albă,
4. moneda de 50 bani – de culoare galben deschis, este realizată din alamă.
Monedele nu au aceleaşi dimensiuni ca cele europene pentru a nu fi utilizate în automatele din Uniunea
Europeană. CompoziŃia monedei este însă aceeaşi cu cea folosită la baterea monedei euro, renunŃându-se la

(2) InstituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele
fizice care desfăşoară activităŃi producătoare de venituri au, de asemenea, obligaŃia să organizeze şi să conducă
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după caz, contabilitatea de gestiune.
(3) SubunităŃile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparŃin persoanelor prevăzute la alin (1) şi
(2), cu sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România care aparŃin unor persoane juridice
cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei
legi.
36
Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale – publicată în Monitorul Oficial nr. 664/23.iulie
2004 prevedea la art. 6 următoarele:
(1) Din data de 1 iulie 2005, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, vor întocmi situaŃiile financiare atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă, până la
data de 31 decembrie 2005.
(2) SituaŃiile financiare anuale pentru 2005 se întocmesc în monedă nouă, în condiŃiile stabilite prin ordin al
ministrului finanŃelor publice.
37
(Leul are o paritate exprimată cu „cinci cifre”, în condiŃiile în care nici o Ńară vest-europeană nu exprimă
paritatea faŃă de euro la un nivel „cu două cifre”).
38
Bancnotele noi fiind adaptate la dimensiunile euro, procesul pregătirii bancomatelor (ATM-uri) de a recunoaşte
aceste noi forme monetare se va realiza de acum, iar la momentul introducerii euro ca monedă naŃională, sistemul bancar
va fi pregătit, fără costuri suplimentare.
39
2013-2015, considerând 2007 anul integrării României în Uniunea Europeană.
aliajele slabe, respectiv aluminiu. Monedele sunt bătute la Monetăria statului, iar bancnotele, în mare parte, sunt
realizate la imprimeria Băncii NaŃionale a României.
Bancnotele sunt făcute tot din plastic, foarte asemănătoare la aspect cu cele vechi, pentru a simplifica
procesul de recunoaştere a lor şi pentru a reduce şocul adaptării populaŃiei cu utilizarea noilor bancnote.
1. bancnota de 1 leu – echivalentă ca valoare şi cu design-ul asemănător cu cel al bancnotei de 10.000
lei,
2. bancnota de 5 lei – echivalentă ca valoare şi cu design-ul asemănător cu cel al bancnotei de 50.000 lei,
3. bancnota de 10 lei – echivalentă ca valoare şi cu design-ul asemănător cu cel al bancnotei de 100.000
lei,
4. bancnota de 50 lei – echivalentă ca valoare şi cu design-ul asemănător cu cel al bancnotei de 500.000
lei,
5. bancnota de 100 lei – echivalentă ca valoare şi cu design-ul asemănător cu cel al bancnotei de
1.000.000 lei,
6. bancnota de 500 lei – care nu are echivalent în bancnotele care au circulat în România, dar are
dimensiunea identică cu cea a bancnotei de 200 euro, şi a cărei valoare va fi de cca 200 dolari sau 140 euro,
conform cursurilor de schimb valabile în martie-aprilie 2005. Pe această bancnotă este tipărit, pe o parte, chipul
lui Mihai Eminescu, iar pe revers, un număr al ziarului „Timpul”, clădirea Bibliotecii Universitare din Iaşi şi un
tei.
De reŃinut este faptul că:
a) cele cinci bancnote din noua emisiune au corespondent în vechea emisiune,
b) au fost menŃinute portretele aceloraşi personalităŃi din domeniul ştiinŃei şi culturii româneşti,
c) a fost menŃinut acelaşi fond cromatic,
d) toate acestea s-au realizat pentru simplificarea circulaŃiei paralele a bancnotelor vechi şi noi,
e) elementele de siguranŃă sunt competitive cu cele utilizate pentru bancnotele euro, fiind aproape
imposibil de falsificat, din cele declarate chiar de către Guvernatorul Băncii Centrale a României, Mugur
Isărescu, cu ocazia prezentării noilor monede şi bancnote, la conferinŃa organizată pe această tema la Banca
NaŃională a României, la 21 aprilie 2005,
f) o altă noutate a denominării constă în lansarea noului site „www. denominarea.ro”, pe lângă secŃiunea cu
denominarea care există pe site-ul BNR (www.bnr.ro).
V.2.3.3. Calendarul introducerii leului greu
Pentru a oferi un argument în plus în privinŃa asemănării introducerii leului greu cu cel al introducerii
euro (dacă mai era nevoie), calendarul introducerii leului greu este similar celui privind introducerea monedei
unice europene în statele membre.

DATA CONłINUTUL
14.07.2004 – 28.02.2005 Promulgarea Legii nr. 348/2004 şi a regle-
mentărilor şi normelor organizatorice necesare
01.03.2005 – 30.06.2006 Afişarea duală a preŃurilor – în lei vechi (ROL)
şi lei noi (RON) pentru comercianŃii şi fur-
nizorii de servicii – sub sancŃiunea amenzii –
între 10-30 milioane, aplicată de către inspectorii
AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorilor.
01.07.2005 Lansarea noii emisiuni monetare-BNR pune în
circulaŃie „Leul nou”, cu 4 zerouri mai puŃin în
coadă.
10.000 lei = 1 leu greu
50.000 lei = 5 lei
100.000 lei = 10 lei
500.000 lei = 50 lei
1.000.000 lei = 100 lei
Introducerea bancnotei de 500 lei grei, care nu
are echivalent în leii vechi.
01.07.2005-31.12.2006 CirculaŃie paralelă a banilor vechi şi noi şi retra-
gerea treptată a celor vechi.
Începând cu 01.01.2007 Încetarea puterii circulatorii pentru vechea emi-
siune. Leii vechi ies din circulaŃie, dar se pot
schimba gratuit la sucursalele BNR.
01.01.2007- Preschimbarea vechii emisiuni fără perceperea
31.12.200940 de comisioane

V.2.3.4. În loc de concluzii. Cine se teme de leul greu?

Sunt voci influente care consideră că rata de schimb leu-euro ucide exportul, fiindcă moneda noastră ar fi
supraevaluată, fapt care ar face ca mărfurile româneşti să fie necompetitive pe piaŃa externă.
O chemare stranie către un euro scump, ce ar fi de dorit să urce vertiginos, este argumentul celor care doresc
forŃarea cursului valutar, pentru că numai în acest fel, în opinia acestora, mărfurile noastre ar deveni competitive
în afara Ńării, iar exportul românesc ar creşte vizibil.
Cursul leu-euro îl stabileşte piaŃa, Ńinând seama de realităŃile din acest moment: câtă valută este oferită la
schimb, contra lei. Ambii indi-catori exprimă realitatea de zi cu zi. AlŃi indicatori, cum ar fi deficitul balanŃei de
plăŃi, rata inflaŃiei, eficienŃa, productivitatea, PIB-ul etc., exprimă cauze ce produc efecte pe termen lung.
ToŃi aceşti indicatori determină direcŃia de mers, nivelul până la care urcă sau coboară cursul valutar,
precum şi momentul în care se produce o mişcare sau alta.
Dacă situaŃia pieŃei ar fi convenabilă tuturor jucătorilor, piaŃa şi-ar pierde unul dintre principalii factori de
stimulare a eficienŃei: concu-renŃa. Cumpărătorii şi vânzătorii de valută vor fi competitivi numai în măsura în
care sunt atenŃi la semnalele pieŃei, le interpretează corect şi dezvoltă un management performant.
ParticipanŃii la schimbul valutar au fie şansa de a se putea adapta deciziilor pieŃei sau chiar de a le
influenŃa, fie neşansa de a pierde partida.
Importatorii şi exportatorii nu conştientizează că ei sunt competitori pe piaŃă şi că, prin acŃiunile lor, pot să
direcŃioneze mişcările pieŃei.
Solicitările de stil „vechi” în privinŃa intervenŃiilor asupra cursului de schimb atunci când acesta nu le
convine au devenit o practică a importatorilor şi exportatorilor care, din păcate, nu este ancorată în realităŃile
contemporane.
AfirmaŃia că rata de schimb leu-euro ar ucide exportul, nu stă în picioare. Realitatea îi infirmă pe cei care
văd stimularea exportului exclusiv prin deprecierea leului faŃă de dolar. Pe termen scurt, acest stimulent poate
avea efect, dar pe termen lung, nu. De aici rezultă că sunt necesare alte măsuri pentru redresarea exporturilor,
care să asigure o creştere a calităŃii mărfurilor româneşti.
PiaŃa valutară este dinamică şi stabilă şi ia astfel pulsul economiei prin rata de schimb leu-dolar. Flotarea
(fluctuarea) cursului între 36.000-37.000 pentru 1 euro, înseamnă că acesta este punctul în care se împacă, pe
piaŃă, oferta de valută. Odată cu creşterea acestui „plafon”, aparent exportatorii ar fi avantajaŃi.
Pe termen foarte scurt, mărfurile româneşti vor reuşi să facă faŃă unor cheltuieli suplimentare. În timp,
însă, inflaŃia calmă influenŃează întreprinderile de stat care îşi vor pierde o importantă subvenŃie. Aceasta se
datorează faptului că pe parcursul anilor care au trecut (1989 – în prezent), inflaŃia a transferat bani din
buzunarele populaŃiei în conturile întreprinderilor de stat nerentabile.
Totodată, un euro supraevaluat ar reaprinde focul preŃurilor galopante, inflaŃia ar determina un nou nivel
al cursului, şi mai ridicat. În replică, piaŃa monetară ar răspunde cu dobânzi mari.
În fapt, cursul valutar nu este decât oglinda în care se reflectă atât câştigătorii, cât şi perdanŃii. Acest lucru se
întâmplă numai când piaŃa valutară este liberă, când se vede adevărata competitivitate a produselor româneşti, în
general a societăŃii româneşti.
PreŃul pe care trebuie să-l plătim dacă se continuă cu influenŃarea cursului de la nivelul Băncii Centrale a
României, este mult prea dur: recesiune şi sărăcie, pentru a ne mai putea permite acest lucru. Orice intervenŃie
a Băncii Centrale a României nu aduce decât deservicii, întrucât menŃinerea artificială a cursului de schimb la
un anumit nivel care „să nu deranjeze pe nimeni” creează efecte dezastruoase pentru economia care nu mai
poate suporta domeniile neperformante.
Un euro mai scump este dorit de exportatori, în vreme ce un euro mai ieftin este dorit de importatori.
Oricum ar evolua (fluctua) euro, va nemulŃumi pe unii sau alŃii.
Important este să existe un curs real, stabilit de piaŃă, pentru efectele benefice să înceapă să se facă simŃite în
timp. În acest sens, acŃiunile agenŃilor economici, fie ei cu capital privat sau de stat, trebuie să fie adaptate

40
Conform prevederilor Legii denominării nr. 348/2004 nu se mai preschimbă leii vechi. BNR intenŃionează să elimine
acest termen, Preschimbarea vechilor monede, după pierderea puterii circulatorii din 31 decembrie 2006, să se facă pe termen
nelimitat.
mişcărilor ratei de schimb şi nu invers. Aceasta este singura cale de a şti cu adevărat cine este competitiv şi cine
mimează doar competitivitatea. 41
V.2.3.5. Analiză comparativă: România – state care
şi-au denominat monedele naŃionale

Dubla afişarea a preŃurilor42

łara Dubla afişarea a preŃurilor
Ucraina 15 zile
Bulgaria 6 luni
Turcia 12 luni
Rusia 13 luni
România 16 luni
Polonia 24 luni

CirculaŃia paralelă43
łara Dubla circulaŃie a preŃurilor
Ucraina 15 zile
Bulgaria 6 luni
Turcia 12 luni
Rusia 12 luni
România 18 luni
Polonia 24 luni

Termenul de preschimbare a vechilor monede şi bancnote44

łara Termenul de preschimbare
Ucraina Similar circulaŃiei paralele – 02-16 septembrie 1996, 15 zile
Bulgaria Nelimitat
Turcia 10 ani (01 ianuarie 2006-31 decembrie 2015)
Rusia 4 ani 1 (ianuarie 1997-31 decembrie 2002)
România 3 ani (01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009)
Polonia 14 ani (01 ianuarie 1997-31 decembrie 2010)

V.2.3.6. Denominarea în contextul macrostabilizării

Denominarea în contextul macrostabilizării
Denominarea trebuie programată atunci când:
• procesul de dezinflaŃie este consolidat;
• se manifestă şi alte rezultate pozitive care atestă succesul programelor de macrostabilizare.
Exemple pozitive:
– Polonia
– Bulgaria
Exemple negative:
– Argentina şi Brazilia, unde programele de macrostabilizare au eşuat, impunând denominări repetate;
– Rusia, unde ulterior denominării a avut loc o criză financiară.
Rotunjirea preŃurilor
• ExperienŃa majorităŃii Ńărilor arată că s-au înregistrat uşoare creşteri ale inflaŃiei în primele luni după
denominare.
• RelevanŃa creşterilor de preŃuri din zona euro în primele luni ale anului 2002 este scăzută, întrucât
denominarea nu implică rate de conversie fracŃionale, ci doar o tăiere a zerourilor.

41
Opinii exprimate de consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, în februarie 2005.
42
Sursa: site-ul Băncilor Centrale ale statelor prezentate.
43
Sursa: site-ul Băncilor Centrale ale statelor prezentate.
44
Sursa: site-ul Băncilor Centrale ale statelor prezentate.
 V.2.3.7. Denominarea monedei naŃionale.
ImplicaŃii asupra sistemului bancar şi operatorilor economici
1. Programul de emisiune monetară al Băncii NaŃionale a României
S-a desfăşurat în trei etape:
• octombrie 2004 – iunie 2005, asigurarea cantităŃilor necesare de bancnote şi monede metalice noi pentru
lansare în circulaŃie;
• iulie 2005 – decembrie 2005, suplimentarea noii emisiuni pentru acoperirea nevoilor circulaŃiei (în
creştere în trimestrul IV);
• ianuarie 2006 – decembrie 2006, finalizarea emisiunii şi realizarea înlocuirii treptate a vechilor însemne
cu cele din noua emisiune monetară.
2. Programul de emisiune monetară al Băncii NaŃionale a României
• Începând cu 1 iulie 2005, în circulaŃie s-au aflat atât leii noi, cât şi leii vechi.
• Punerea în circulaŃie a noilor însemne monetare s-a realizat treptat, în cantităŃi limitate:
− în prima etapă, numai prin ghişeele sistemului bancar;
− după adaptarea ATM-urilor, s-a realizat şi prin intermediul acestora.
3. Programul de desfăşurare a acŃiunii de înlocuire a însemnelor monetare
• Afişarea preŃurilor în cele două monede (lei vechi şi lei noi) la locul de expunere a mărfurilor:
− de la 1 martie 2005, cu patru luni înainte de lansarea noii emisiuni;
− până la 30 iunie 2006, cu şase luni înainte de încetarea puterii circulatorii a vechii emisiuni.
• CirculaŃia duală a celor două emisiuni:
− timp de un an şi jumătate;
− vor putea fi utilizate pentru plăŃi, concomitent, atât cupiurile noii emisiuni, cât şi cele ale vechii emisiuni.
• Preschimbarea vechilor cupiuri după încetarea puterii de circulaŃie:
− timp de trei ani (1 ianuarie 2007 − 31 decembrie 2009), prin sucursalele BNR şi alte instituŃii de credit,
fără a fi percepute comisioane de la public (a se vedea SecŃiunea V.2.3.3. Calendarul introducerii leului
greu – supra, p.108).
4. Programul de desfăşurare a acŃiunii de înlocuire a însemnelor monetare
• Adaptarea aplicaŃiilor informatice şi calibrarea ATM-urilor, sorterelor, aparatelor de schimb valutar ale
băncilor comerciale etc. au fost posibile numai după 1 iulie 2005 – data punerii în circulaŃie a noii emisiuni.
• InstituŃiile de credit au fost alimentate cu noile însemne monetare începând cu luna iunie 2005. Noile
bancnote şi monede au fost de-pozitate în tezaurele instituŃiilor bancare, putând fi folosite numai de la 1 iulie
2005.
• Pentru adaptarea aplicaŃiilor informatice ale băncilor comerciale, BNR a declarat două zile lucrătoare (29
şi 30 iunie 2005) ca fiind zile cu program special de decontare (mai scurt).
5. Programul de desfăşurare a acŃiunii de înlocuire a însemnelor monetare
♦ ImplicaŃii asupra activităŃii agenŃilor economici
• Aparate electronice de marcat:
 Înregistrarea duală a preŃurilor, începând cu 1 martie 2005, pe bonul emis de aparatele electronice
de marcat a im-plicat adaptarea soft-ului;
 acŃiune considerată de sceptici ca fiind inoportună din punct de vedere tehnic şi economic.
• Aparatele electronice de marcat nu au necesitat înlocuirea, ci doar adaptare potrivit noilor cupiuri
♦ ImplicaŃii asupra activităŃii agenŃilor economici
 În perioada 1 martie 2005 – 30 iunie 2006: preŃurile şi tarifele bunurilor şi serviciilor au fost
afişate atât în moneda veche, cât şi în moneda nouă.
• Afişarea s-a făcut la locul de expunere a bunurilor şi, respectiv, de prestare a serviciilor; în cazul
furnizorilor de utilităŃi, afişarea s-a făcut la casieriile acestor unităŃi.
 În perioada 1 martie – 30 iunie 2005: facturile emise de furnizorii de utilităŃi s-au întocmit atât
în lei vechi, cât şi în lei noi.
 În perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2005: evidenŃa contabilă s-a condus în lei vechi.
♦ ImplicaŃii asupra activităŃii agenŃilor economici
Raportarea contabilă semestrială pentru 30 iunie 2005 s-a întocmit în lei vechi
• Soldurile cuprinse în balanŃa de verificare la 30 iunie 2005 au fost transformate în lei noi.
• De la 1 iulie 2005 evidenŃele tehnic-operative şi financiar-contabile ale persoanelor juridice şi
persoanelor fizice autorizate s-au condus în lei noi.
• În perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006, agenŃii economici care sunt obligaŃi să utilizeze aparate
electronice de marcat vor elibera clienŃilor bon fiscal şi, la cerere, factura în lei noi, indiferent dacă plata se
efectuează cu moneda veche sau cu moneda nouă.
• În perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006, registrul de casă şi monetarul se întocmesc separat
pentru moneda veche şi pentru moneda nouă.
6. ImplicaŃii asupra activităŃii sistemului bancar
 Cantitatea de numerar în circulaŃie nu va creşte, noile bancnote şi monede fiind puse în circulaŃie:
− numai pe măsura retragerii vechilor însemne monetare devenite necorespunzătoare datorită uzurii;
− pentru a acoperi creşterile necesarului de numerar previzionate pentru perioada sfârşitului de an.
• Ca urmare, circulaŃia duală a celor două emisiuni nu va crea dificultăŃi băncilor comerciale în domeniul
transportului, depozitării şi manipulării numerarului.
• La finele perioadei duale de circulaŃie, 31 decembrie 2006, numărul de bancnote şi monede metalice
aflate în circulaŃie va fi mai mic decât în prezent, datorită structurii mai adecvate a noilor cupiuri.
• Reducerea costurilor de producŃie, de procesare, transport şi manipulare ale BNR, cu avantaje pentru
sistemul bancar şi pentru agenŃii economici.
• Soldurile conturilor deschise de instituŃiile de credit şi Trezoreria statului la BNR (conturile LORO) au
fost convertite în lei noi la data de 30 iunie 2005.
• Începând cu data de 1 iulie 2005, evidenŃa acestor conturi este condusă în lei noi.
• Introducerea unei noi unităŃi de cont va atrage după sine şi modifi-carea codului internaŃional al monedei
româneşti. BNR a decis atribuirea codului RON (Romanian New Leu) faŃă de ROL (Romanian Leu).
7. ImplicaŃii asupra activităŃii sistemelor de plăŃi
Documentele aflate în curs de decontare, emise înainte de 1 iulie 2005, se vor fi decontat la această dată,
deoarece Sistemul Electronic de PlăŃi (SEP) va funcŃiona în timp real.
8. Concluzii
Denominarea leului a fost o acŃiune obiectiv necesară din punct de vedere economic şi monetar, cu
avantajele şi costurile corespunzătoare, în realizarea căreia s-a avut în vedere şi crearea premiselor pentru
trecerea la moneda unică europeană în anii următori.
În momentul introducerii euro nu se vor mai efectua cheltuieli pentru adaptarea ATM-urilor, sorterelor,
aparatelor de schimb valutar etc., deoarece actualele bancnote – „lei noi” – au aceleaşi dimensiunii cu bancnotele
Euro.

VI. REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE

ŞI MONETARE – OBIECTIV ESENłIAL
AL DESĂVÂRŞIRII UNIUNII EUROPENE.
SISTEMUL INSTITUłIONAL

VI.1. Etape parcurse – aspecte generale

VI.1.1. Etalon aur 1880-1914

Etalonul aur a început să fie folosit între anii 1880-1914, unităŃile monetare fiind evaluate Ńinând cont de
acoperirea lor în aur. În con-diŃiile în care aurul era considerat banul universal, în perioada etalonului de aur
dezechilibrul balanŃei de plăŃi putea fi remediat astfel:
• o Ńară cu deficit al balanŃei de plăŃi se află în situaŃia unei scurgeri nete de aur, aceasta redându-i masa
monetară şi, în consecinŃă, preŃurile;
• o Ńară cu excedent se află în situaŃia unui aflux de aur şi o creştere a masei sale monetare, ceea ce duce
la creşterea preŃurilor. Scăderea preŃurilor în cazul Ńării cu balanŃă deficitară conduce la creşterea exporturilor
nete (exporturi minus importuri), iar creşterea preŃurilor în cazul Ńării cu balanŃa excedentară duce la reducerea
exporturilor nete. Perioada etalonului de aur este considerată şi astăzi ca „era de aur” a progresului
economic. 45

45
Dan Drosu Şaguna, op.cit., pag. 444-445.
 Adesea s-au exprimat păreri care consideră revenirea la etalonul de aur ca o soluŃie salvatoare pentru
relaŃiile economice şi comerciale europene.
Argumentele în sprijinul acestei teorii sunt legate de stabi-litatea preŃurilor, creşterea economică şi
dezvoltarea comerŃului mondial în perioada de operare a etalonului de aur.
Încă de când Londra a început să fie considerată centrul financiar al lumii, iar Anglia liderul mondial în
comerŃ şi sursa principală de capital financiar, lira sterlină a servit ca ban universal.
Dezvoltarea comerŃului internaŃional mondial a fost încurajată de legătura sistematică dintre monedele
naŃionale şi stabilitatea preŃurilor realizate de acest sistem. De când monedele au fost convertibile în aur,
emisiunile de masă monetară au fost constrânse de creşterea stocului de aur.
Dacă acesta creştea constant, preŃurile urmau aceiaşi tendinŃă. Noile descoperiri de zăcăminte de aur
generau salturi discontinue în nivelul preŃurilor, dar, în general, perioada etalonului de aur a fost marcată de o
stabilitate a stocului de aur.
În perioada interbelică – 1914-1944 – s-a încercat o revenire la etalonul aur, deşi finanŃele europene şi
mondiale se resimŃeau puternic după prima conflagraŃie mondială. Toate statele lumii s-au dovedit a fi mult
mai atente cu rezervele naŃionale, precum şi cu plasamentele internaŃionale, în condiŃiile în care inflaŃia
crescândă lăsa urme în economiile statelor implicate în război. ExcepŃie a făcut doar SUA, care a revenit la
etalonul aur în iunie 1919. Toate acestea se petreceau pe fundalul competiŃiei europene între lira sterlină şi
dolarul american, perioadă în care s-a încercat şi aici revenirea la etalonul aur. Din momentul în care lira
sterlină nu a mai fost convertibilă în aur, toată atenŃia s-a îndreptat către dolarul american. Cu toate acestea,
SUA a renunŃat la etalonul aur în 1933.

VI.1.2. Etalonul aur-devize – 1944-1970

Cu ocazia ConferinŃei Bretton-Woods, New Hampshire, din 1944 s-au adoptat o serie de măsuri, s-au
stabilit principii şi s-au creat instituŃii (Fondul Monetar InternaŃional – FMI; Banca InternaŃională pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare – BIRD) care să realizeze un sistem monetar internaŃional, bazat pe libera
convertibilitate a valutelor, un cadru organizat de cooperare economică, monetară şi financiară a băncilor care
participă la sistemul nou creat. Acordul de la Bretton-Woods prevedea ca fiecare Ńară să-şi fixeze o valoare
paritară a monedei sale în raport cu aurul.
Dolarul era valuta-cheie în sistemul monetar, fiind cotat la 1,35 uncii de aur. łările semnatare s-au angajat
să menŃină valoarea paritară a valutelor lor în cadrul unei marje de ±1% din paritate.
FMI a fost creat în scopul coordonării aplicării sistemului monetar internaŃional, dar şi cu scopul de a
acorda împrumuturi pe termen scurt Ńărilor cu dificultăŃi temporare ale balanŃei de plăŃi, în condiŃiile impuse de
această instituŃie şi legate de schimbări în politica economică internă a Ńării respective, care să aibă ca rezultat
restaurarea balanŃei de plăŃi.

i) Principalele prevederi ale sistemului Bretton-Woods erau:

♦ Un sistem de schimburi fixe, dar ajustabile;
♦ Fiecare Ńară stabilea valoarea externă a monedei sale, în aur sau în funcŃie de dolar, el însuşi stabilit în
raport cu aurul (35 de dolari uncia de aur);
♦ Marjele de fluctuaŃie a monedelor în raport cu dolarul sunt +/-1%;
♦ Puteau avea loc realinieri, pentru a evita devalorizările compe-titive, în caz de „dezechilibru fundamental”
al balanŃei de plăŃi.
Sistemul Bretton-Woods permitea schimbări în cursul de schimb atunci când situaŃia economică
impunea aceste schimbări, deşi, în esenŃă, acest sistem era bazat pe un curs de schimb fix. În fapt, acest sistem
a fost denumit „ajustabil-fix” şi chiar un sistem „etalon aur-devize”, deoarece valuta-cheie, dolarul, era
convertibilă în aur pentru deŃinătorii oficiali de dolari – băncile centrale şi trezoreriile. Acest sistem a
funcŃionat în anii ’50 şi o parte din anii ’60. După criza dolarului din 1970, datorată deficitului ridicat al
balanŃei de plăŃi a SUA de la sfârşitul anilor ’50, îngrijorarea marilor deŃinători străini de dolari a dus la o
creştere a cererii de aur. Cooperarea la nivelul băncilor centrale din cadrul unui consorŃiu internaŃional al
aurului a permis stabilizarea preŃului aurului la un curs oficial, cu menŃinerea însă a unei presiuni asupra
acestuia.

ii) Raportul Werner

Prima tentativă spre o uniune monetară în Europa apare o dată cu raportul Werner (după numele
premierului luxemburghez, Pierre Werner, care a prezidat grupul de lucru ce avea să întocmească acest
raport), în 1970. Acest plan schiŃează un obiectiv de uniune monetară pentru 1980, stabilind premisele pentru
realizarea UEM:
♦ convertibilitatea monedelor;
♦ diminuarea fluctuaŃiilor cursurilor de schimb până la fixarea irevo-cabilă a parităŃilor;
♦ liberalizarea mişcărilor de capital.
Există o similitudine certă între acest plan şi proiectul UEM de astăzi. Raportul Werner prevedea o
autoritate bugetară centralizată şi nu o bancă centrală europeană, iar moneda unică rămânea doar o opŃiune.
Planul Werner se baza însă pe sistemul de la Bretton-Woods. Deşi planul nu a fost realizat în practică, unele
obiective apar ca precursoare ale UEM.
În anii ’70 sistemul de la Bretton-Woods s-a prăbuşit şi europenii au inventat un nou sistem, numit „şarpele
european”. În lunile care au urmat suspendării convertibilităŃii în aur a dolarului, discuŃiile care au urmat asupra
viitorului sistem monetar internaŃional s-au încheiat cu acordurile de la Washington, în decembrie 1971.
Sistemul a fost lansat în aprilie 1972, dar inflaŃia în creştere a determinat ca acesta să devină o Ńintă preferată de
speculatori.
Până în 1976, „şarpele” era format numai din Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Danemarca, în
timp ce Suedia şi Norvegia erau membri asociaŃi. Era, de fapt, un bloc al mărcii germane.

VI.2. Sistemul Monetar InternaŃional (SMI)

Un moment important în crearea acestui sistem îl reprezintă ConferinŃa Monetară şi Financiară

InternaŃională de la Bretton-Woods, unde reprezentanŃii a 45 de state au pus bazele înŃelegerii care avea să
revoluŃioneze relaŃiile internaŃionale într-un domeniu sensibil prin excelenŃă, şi anume cel al monedei şi
finanŃelor.
Principiile fundamentale ale SMI au fost următoarele:46
♦ universalitatea, orice stat care acceptă prevederile statutare putând adera la FMI şi, implicit, la SMI;
♦ fixitatea relativă a parităŃilor şi cursurilor valutare;
♦ convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinŃarea restricŃiilor asupra plăŃilor curente internaŃionale;
♦ constituirea unui volum de rezerve internaŃionale adecvat nevoilor de echilibrare a balanŃei plăŃilor, compus
din: rezerve oficiale, aur, devize, creanŃe faŃă de FMI (obŃinute prin depăşirea pozitivă a cotei de participare
la FMI a Ńării respective faŃă de deŃinerile efective în moneda naŃională a acelei Ńări).
SMI poate fi definit ca ansamblul de reguli şi aranjamente internaŃionale instituite de către state şi
organismele internaŃionale având ca scop prevenirea crizelor monetare şi remedierea lor, dacă acestea s-au
produs. „SMI se caracterizează prin lichidităŃi internaŃionale, reprezentate prin ansambluri de mijloace de
plată internaŃionale de care dispun Ńările pentru finanŃarea deficitului balanŃei de plăŃi. În principal, este vorba
de aur şi de rezervele de schimb reprezentate de devizele acceptate.”47
Un impuls deosebit a fost dat europenilor la începutul deceniului VIII din cauza crizei petrolului. „Cele
două şocuri petroliere din 1973 (cvadruplarea preŃului ŃiŃeiului) şi 1979 (creşterea pe parcursul a doi ani de 2,5
ori a preŃului petrolului) au generat efecte recesioniste şi inflaŃioniste”48
FMI a fost creat pentru a sprijini Ńările membre în menŃinerea balanŃei de plăŃi, acordând Ńărilor un credit
pe termen scurt condiŃionat de o politică economico-financiară, inspectată de specialiştii FMI.
Obiectivele FMI sunt:
♦ restrângerea consumului intern, public şi privat pentru a crea disponibilităŃi de export;
♦ stimularea exportului;
♦ restricŃionarea importurilor
ReacŃia contrară a diferitelor Ńări a fost puternică, iar FMI a reacŃionat în sensul dirijării măsurilor de
restricŃionare a economiei, renunŃarea la ramurile ineficiente şi retehnologizarea întreprinderilor şi
rentabilizarea lor. Întrucât nici o Ńară nu a încurajat folosirea valutei sale drept rezervă internaŃională, FMI a
emis Drepturi Speciale de Tragere (DST), care să constituie activ şi rezervă internaŃională.
Primele DST-uri au fost emise în 1970, iar valoarea lor se determină calculând media ponderată a Ńărilor
membre FMI cu cel mai ridicat volum al exporturilor.
DST-urile reflectă schimbările în valoarea celor mai importante cinci state din comerŃul mondial.
Deoarece un grup de Ńări europene sunt foarte independente, şi nu au dorit să floteze între ele, s-au reunit

46
Dan Drosu Şaguna, op. cit., pag. 451-452.
47
JY Capul, O Garnier, Dictionnaire d’économie et de sciences sociale, Hatier,1993, pag.405-406.
48
V. Cornescu, Introducere în economie, Editura Actami, Bucureşti,1997, pag. 414.
pentru a forma Sistemul Monetar European (SME) – un sistem care în Ńările membre menŃine cursurile de
schimb fixe între ele, flotând în comun faŃă de restul lumii. DST joacă rolul de monedă internaŃională a cărui
valoare se determină pe baza unui coş valutar alcătuit din 5 valute liber convertibile (dolarul american,
marca germană, francul francez, yen-ul japonez şi lira sterlină)

VI.3. Sistemul Monetar European (SME)

Integrarea monetară a fost motivată de considerente politice, economice şi de securitate, presupunând
constituirea unui spaŃiu monetar unic, caracterizat prin crearea unei zone de paritate fixe între Ńările membre
UE, îndeosebi a celor fiscale şi monetare.
SME a fost lansat în 13 martie 1979, ca succesor al „şarpelui monetar”, fiind conceput într-un moment
în care Europa cunoştea o mare instabilitate. Crearea unei „zone de stabilitate monetară” în Europa a fost
creată la propunerea cancelarului Helmut Schmidt şi a preşedintelui Valéry Giscard d’Estaing. Aceştia s-au
pronunŃat în
6-7 iulie 1978 pentru un sistem de cooperare monetară.
Preluând multe din trăsăturile „Şarpelui”, îndeosebi obligaŃia de a interveni dacă rata de schimb
ameninŃă să depăşească limitele convenite, SME a fost înfiinŃat prin decizia Consiliului European din 5-6
decembrie 1978, la Bruxelles. Unitatea valutară care constituie miezul sistemului şi cu care se operează în
cadrul SME este ECU (European Currency Unit – Unitatea Monetară Europeană).
ECU a fost creată în 1975, fiind compusă dintr-un „coş” de monede internaŃionale în funcŃie de cotaŃiile
la bursele oficiale de schimburi.
SME, fiind creat pe baza principiului cursurilor de schimb stabile dar ajustabile, a inclus valutele celor 9
state membre (la vremea respectivă), cu excepŃia lirei sterline britanice. Toate au fost încorporate în
mecanismul de schimb, fluctuaŃiile maximale autorizate au fost de +/ – 2,25% pentru fiecare monedă, excepŃie
făcând lira italiană, căreia i-a fost acceptată în mod temporar o fluctuaŃie de +/ – 6%. În decembrie 1978, la
Bruxelles, statele membre CEE decid instaurarea SME, care ia fiinŃă pe 13 martie 1979.
ECU, numele unei vechi monede franceze, este abrevierea de la European Currency Unit (Unitatea
Monetară Europeană) şi îndeplineşte următoarele funcŃii:
1. Ca „numéraire” pentru mecanismul ratei de schimb. Pentru toate valutele participante este fixată o
rată centrală în ECU, din care sunt derivate ratele bilaterale. În practică, numai aceste rate bilaterale contează
pentru piaŃă, iar negocierile pentru realinierile ratelor în SME privesc noile rate bilaterale.
2. Pentru calcularea indicatorului de divergenŃă. Acest indicator nu joacă un rol semnificativ în practică,
dar are scopul de a indica Ńara a cărei rată de schimb se abătea prea mult faŃă de cea a celorlalŃi parti-cipanŃi şi
care trebuia să ia măsuri în consecinŃă.
3. Ca unitate de cont, pentru decontarea datoriilor contractate prin intervenŃie sau contractarea de
credite. În această situaŃie se manifestă o anumită solidaritate, întrucât riscul de schimb ce intervine asupra
datoriilor este împărŃit între băncile centrale care acordă faci-lităŃi de credit şi cei care se folosesc de ele.
4. O valută de rezervă. Toate băncile centrale care iau parte la SME au transferat Institutului Monetar
European (IME) 20% din rezervele lor de aur şi dolari sub forma contractelor de swap, care se reînnoiesc
automat şi au primit ECU în schimb. Aceşti ECU „oficiali” pot fi folosiŃi în anumite limite pentru decontarea
reciprocă a datoriei. Pentru decontarea datoriilor din marjă (diferenŃa dintre garanŃiile consti-tuite şi valoarea
efectivă a creditului nerambursat) este obligatoriu să se accepte cel puŃin 50% din plată în ECU; pentru
decontarea datoriilor în cadrul marjei nu este nici o obligaŃie, dar este de presupus că vor fi acceptate dacă
compoziŃia echilibrată a rezervelor Ńării creditoare nu va fi excesiv afectată.
Utilizările iniŃiale ale ECU în tranzacŃiile oficiale s-au dublat, iar în primăvara anului 199549 a fost introdus
chiar un mecanism de mobilizare (folosit până în prezent doar de Italia), prin care ECU puteau fi schimbaŃi
temporar cu dolari sau alte valute ale SME la băncile centrale partenere, în scopuri de intervenŃie.
SME a fost un compromis între dorinŃa franceză ca un nou mecanism al ratei de schimb să nu fie o copie
a „Şarpelui”, care fusese dominat de marca germană şi pe care FranŃa îl părăsise deja de două ori şi obiecŃia
făcută în special de Budesbank că sistemul va fi prea simetric, Ńări cu surplusuri şi altele cu deficite trebuind să
suporte o parte egală din povara ajustării.
Aceasta ar avea ca rezultat o lipsă de disciplină. Per total, SME a instaurat-o, după coordonatele
modelului german, dar prin adăugarea ECU, neesenŃială pentru operarea sistemului, l-a făcut acceptabil din
punct de vedere politic pentru FranŃa.

49
La sfârşitul anului 1995 se ridica la cca 55 miliarde ECU – sumă care depinde de valoarea rezervelor de aur şi
dolari ale Ńărilor CE.
 FacilităŃile de credit au fost considerabil extinse. Deşi toate Ńările UE sunt membre ale SME, sunt multe
Ńări care nu participă la meca-nismul ratei sale de schimb.
În perioada 1979-1983, urmare existenŃei SME, ratele inflaŃiei au fost relativ înalte. FluctuaŃia şi slaba
evoluŃie a dolarului au condus la şapte schimbări a parităŃilor, cea mai amplă aliniere având loc în 1983.
În 1987, când SME a fost afectat de o altă realiniere majoră, participanŃii la lucrările de la Nyborg au
convenit stabilizarea ratelor de schimb.
Potrivit acestui acord de la Basel/Nyborg între băncile centrale (Basel) şi miniştrii de finanŃe (care şi-au
purtat discuŃiile neoficiale la Nyborg, Danemarca), s-a căzut de acord că în cazul unei presiuni de scădere a
ratei de schimb, ratele dobânzii vor fi prompt ajustate.
Dacă abaterea crescândă de la performanŃa economică din alte Ńări va face rata de schimb imposibil de
susŃinut, atunci devalorizarea va avea loc la timp pentru a împiedica realinieri abrupte, substanŃiale. Acordul
anunŃa o perioadă de linişte în cadrul sistemului.
Deosebit de importantă a fost decizia FranŃei, după o încercare nereuşită, izolată de stimulare a
economiei în 1982, de a-şi orienta politica spre stabilitatea preŃurilor şi echilibru intern şi extern după modelul
Germaniei.
Astfel, marca germană a devenit ancora SME, un rol salutat de multe Ńări, deoarece crea o disciplină
externă care nu se putea realiza în plan intern.
Cu toate acestea, ECU a lăsat o moştenire pentru EURO, şi anume decizia liderilor europeni, care au
confirmat planul lor în privinŃa euro, şi care au decis ca, la 31 decembrie 1998, EURO să fie stabilit la aceeaşi
paritate cu ECU.

VI.4. Institutul Monetar European (IME)

Când prima etapă a UEM a început la 1 iulie 1990, coincizând cu obligativitatea liberalizării circulaŃiei
capitalului în cale mai multe state membre, poziŃia Comitetului Guvernatorilor Băncilor Centrale ai CE s-a
întărit.
O dată cu adoptarea Tratatului privind CE, s-a decis instituŃionali-zarea accentuată a cooperării monetare,
prin constituirea IME, conform art. 109 F din TUE.
De la începutul celei de doua etape a UEM, la 1 ianuarie 1994, IME trebuia să pregătească condiŃiile
pentru constituirea Băncii Centrale Europene preconizate, preluând în acelaşi timp funcŃiile Comitetului
Guvernatorilor Băncilor Centrale.
De asemenea, IME a avut un rol important în pregătirea în detaliu a ultimei etape a UEM, care implica
mai mult timp, implica stabilirea design-ului bancnotelor ECU şi instituirea unei reŃele europene integrate de
plăŃi.
În protocolul nr.4 adiŃional Tratatului CE, este reglementat statutul IME, care a avut sediul la Frankfurt
şi care desfăşura toate operaŃiunile financiare în ECU. Membrii institutului sunt băncile centrale naŃionale ale
statelor membre.
Rolul IME a fost acela de a crea condiŃiile necesare trecerii la etapa a doua de înfăptuire a UEM, prin
intensificarea coordonării politicilor monetare pentru asigurarea stabilităŃii preŃurilor; pregătirea constituirii
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), pentru implementarea unei politici monetare unice şi crearea
monedei unice (în a treia fază a UEM); monitorizarea funcŃionării SME şi supravegherea dezvoltării ECU.
Tot în protocolul nr. 4 la Tratat sunt prevăzute şi sarcinile IME:
♦ Intensificarea cooperării între băncile centrale naŃionale.
♦ Intensificarea coordonării politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preŃurilor.
♦ Efectuarea de consultări asupra problemelor ce Ńin de competenŃa băncilor centrale naŃionale şi care
privesc stabilitatea instituŃiilor şi pieŃelor financiare, precum şi cu privire la evoluŃia politicilor monetare şi
la utilizarea instrumentelor de politică monetară.
♦ Preluarea atribuŃiilor Fondului European de Cooperare Monetară (FECOM) care s-a dizolvat o dată cu
apariŃia IME, cu transferarea activelor şi pasivelor FECOM integral şi automat IME.
♦ Supravegherea utilizării şi dezvoltării ECU, inclusiv buna funcŃionare a sistemului de compensaŃii în ECU.
♦ Consultarea de către autorităŃile monetare naŃionale a IME înainte de a decide în privinŃa politicii
monetare naŃionale în contextul cadrului comun al coordonării „ex ante”.
♦ Elaborarea regulilor operaŃiunilor care trebuie îndeplinite de băncile centrale naŃionale în cadrul SEBC –
conform art. 109 F, paragraful 3 din Tratatul CE.
♦ Promovarea eficienŃei plăŃilor transfrontaliere.
♦ Supervizarea pregătirii tehnice a bancnotelor EURO (alegerea temei, avizarea dimensiunilor şi a
materialului, selecŃionarea tipo-grafiilor etc.)
 Din aceste sarcini rezultă şi câteva categorii de funcŃii specifice ale IME: funcŃia consultativă, precum şi
funcŃii operaŃionale şi tehnice.
În exercitarea acestor funcŃii, IME are personalitate juridică conferită de prevederile art. 109 F
paragraful 1 din Tratatul CE; are capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice de
legislaŃia naŃională a statelor membre; formulând avize, recomandări, adoptând directive şi luând decizii
adresate băncilor centrale naŃionale.
Preşedintele Bundesbank germane, Hans Tietmeyer, a explicat la Congresul Bancar European de la
Frankfurt din noiembrie 1994 de ce băncile centrale naŃionale răspund în continuare de politicile monetare
interne: în mod ideal, toate deciziile de politică ar trebui să facă obiectul consultărilor „ex ante”. Consiliul IME,
care, în afara preşedintelui, constă din guvernatorii băncilor centrale naŃionale, reprezintă, for politic pentru
aceste consultări. Consultările regulate asigură posibilitatea unor schimburi de experienŃă şi informaŃii şi, dacă
este posibil, realizarea consensului general.
Ca urmare, consultările trebuie să fie parte integrantă şi utilă a procesului de coordonare. Cu toate
acestea, ele au şi limitări când ameninŃă restrângerea dreptului unei bănci naŃionale de a acŃiona independent
în probleme legate de politica antiinflaŃionistă. Evident, în cazurile în care nu se poate realiza consensul,
deciziile naŃionale respective nu pot face obiectul unui veto de afară, având în vedere că acestea continuă să
fie responsabilitatea acelor persoane sau grupuri de persoane care răspund de ele pe plan naŃional.
În măsura în care asemenea responsabilităŃi le revin consiliilor, ca de exemplu Consiliul Băncii Centrale al
Bundesbank şi noul Consiliu al Politicii Monetare al Băncii FranŃei, este imposibil să-i implici direct pe toŃi
membrii într-un asemenea proces de consultări.
Aceasta este şi mai evident în cazul acelor bănci centrale care nu au căpătat încă o independenŃă deplină.
În aceste cazuri, în procesul de decizie sunt implicate şi alte instituŃii politice.
Aceasta subliniază faptul că diferenŃele instituŃionale de bază care mai există încă în diferite Ńări pot face
consultările şi procesul de coordonare mai dificil. Asemenea particularităŃi instituŃionale naŃionale vor continua
probabil să joace un rol în coordonarea politicilor mone-tare până la intrarea în etapa a treia a UEM. De aceea,
orice apreciere realistă a posibilităŃilor şi limitărilor privind consultările şi cooperarea trebuie să Ńină cont de
aceste diferenŃe.
IME este lichidat la începutul celei de-a treia faze, în momentul constituirii BCE, care preia automat
activele şi pasivele, conform art. 23 din Protocolul nr.4, Tratatul CE.

VI.5. Banca Central Europeană (BCE)

şi Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)
Banca Centrală Europeană (BCE) este o componentă a Sistemului European al Băncilor Centrale
Europene (SEBC) care este alcătuit din BCE şi băncile centrale ale statelor membre, şi care a luat fiinŃă o
dată cu încetarea funcŃionalităŃii IME, adică la sfârşitul fazei a doua a UEM.
Între BCE şi SEBC există o similitudine în privinŃa organizării şi funcŃionării lor. Astfel, organele de
decizie ale BCE sunt aceleaşi şi în cadrul SEBC, şi anume: Directoratul, Consiliul guvernatorilor, şi Consiliul
general.
Ambele instituŃii au fost create în temeiul art. 4A din Tratatul instituind CE (introdus prin art. G7 TUE)
Sediul materiei se regăseşte în protocolul nr.3 privind statutul SEBC şi al BCE (TUE), respectiv art.
105 paragraful 2 din tratatul CE. SEBC este un sistem de tip federal, alcătuit din BCE (ale cărei organe
asigură şi conducerea sistemului) şi cele 11 bănci naŃionale ale statelor membre, care au aderat la euro. În
statut sunt evidenŃiate sarcinile SEBC, care sunt de fapt o dezvoltare a celor ale IME, adaptate cerinŃelor
etapei parcurse şi anume:
♦ Definirea şi implementarea politicii monetare a ComunităŃii;
♦ Desfăşurarea operaŃiunilor de schimb, conform art. 109 din tratat;
♦ Păstrarea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
♦ Promovarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi.
În conformitate cu prevederile sus-menŃionate, în exercitarea competenŃelor şi în îndeplinirea obiectivelor
şi îndatoririlor care le sunt conferite prin protocolul nr. 3 al TUE, nici BCE, nici o bancă centrală naŃională şi nici
un membru al organelor lor decizionale nu pot solicita sau accepta instrucŃiuni din partea instituŃiilor sau a
organelor comu-nitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme.
Toate părŃile implicate se angajează să respecte acest principiu, care conferă un grad ridicat de
independenŃă al SEBC, lucru absolut necesar pentru atingerea obiectivelor propuse. BCE, ca bancă compo-nentă
a SEBC, cu sediul la Frankfurt, are personalitate juridică conferită de art. 106, alin (2) TUE, respectiv art. 9 –
9.1cap III din Protocolul nr. 3 al TUE şi veghează la îndeplinirea sarcinilor încredinŃate SEBC.
 Acest lucru se realizează prin activităŃile proprii, conform statutului BCE sau prin măsurile luate de băncile
centrale naŃionale. În acelaşi timp, băncile centrale naŃionale trebuie să acŃioneze în conformitate cu orientările şi
instrucŃiunile BCE, ca parte integrantă din SEBC.
Consiliul guvernatorilor ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea orientărilor şi instrucŃiunilor
BCE, solicitând să-i fie furni-zate toate informaŃiile necesare.
Băncile centrale naŃionale pot îndeplini şi alte funcŃii în afara celor menŃionate în statutul BCE şi SEBC,
cu excepŃia prevăzută de art. 14 – 14.4 cap III (privind organizarea SEBC) al protocolului nr. 3 al TUE.
Această excepŃie se referă la situaŃia în care Consiliul guverna-torilor decide cu o majoritate de două
treimi din voturile exprimate că aceste funcŃii nu sunt compatibile cu obiectivele şi sarcinile SEBC.
Mai mult, aceste funcŃii pe care băncile centrale naŃionale le exercită pe propria răspundere şi pe propriul
risc nu sunt considerate ca făcând parte din funcŃiile SEBC.
BCE raportează săptămânal situaŃia financiară consolidată a SEBC, pe care o publică; elaborează şi publică
rapoarte asupra activităŃii SEBC cel puŃin o dată pe trimestru. Bancnotele emise de BCE şi băncile centrale
naŃionale sunt singurele mijloace de plată în interiorul CE.
Tabel SEBC50

SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE (SEBC)

BANCA CENTRALĂ BĂNCILE CENTRALE

EUROPEANĂ (BCE) NAłIONALE

CONSILIUL CONSILIUL
DIRECTORAT
GENERAL GUVERNATORILOR

Scop: Stabileşte orientările Aplică AcŃionează

Permite şi ia deciziile politica conform
asocierea necesare realizării monetară orientărilor şi
strânsă SEBC (definirea conform instrucŃiunilor
a statelor politicii monetare, orientărilor Băncii Centrale
membre dirijarea operaŃiilor definite de Europene.
care nu de schimb valutar, Consiliul Exercită
participă gestionarea rezervei Guvernatorilor activităŃi proprii:
încă pe valutare). Ia măsurile – acordare
deplin la necesare pentru de credite
UEM la asigurarea respectării – colectarea
deciziile orientării şi resurselor
luate în instrucŃiunilor BCE – gestiunea
cadrul mijloacelor
acestei de plată
uniuni.

VI.6. Rolul instituŃiilor europene

în realizarea Uniunii Economice şi Monetare

Pentru o bună funcŃionare a UEM este nevoie de o cooperare eficientă între diferitele instituŃii ale UE.
Fiecare dintre acestea joacă un rol specific în generarea celor mai bune perspective de creştere eco-nomică, de
generare de locuri de muncă şi de stabilitate a preŃurilor.
• Parlamentul European

50
Cf. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Integrarea monetar bancară europeană, ColecŃia Bănci, Bursă, Monedă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pag. 65.
 În cadrul procesului de luare a deciziilor în UEM, Parlamentul European are responsabilitatea de a asigura
supravegherea democratică a Băncii Centrale Europene (BCE), a cărei independenŃă este garantată prin Tratat.
Parlamentul este consultat în problema nominalizărilor pentru preşedinŃie şi pentru Comitetul executiv al
Băncii.
Comisia economică şi monetară a Parlamentului interoghează preşedintele BCE şi membrii Comitetului
executiv, iar Preşedintele realizează un raport pe care îl prezintă Comisiei.
În afara dezbaterilor periodice asupra situaŃiei economice şi financiare, Parlamentul intervine şi în
adoptarea legislaŃiei referitoare la UEM, şi este consultat de către Consiliu atunci când se pune problema
acceptării unei cereri de adeziune la euro.
• Consiliul ECOFIN
Joacă rolul unui comitet de administrare a UEM, este compus din miniştrii economiei şi finanŃelor
statelor membre, hotărăşte dacă un stat membru poate sau nu să adopte moneda euro.
În cadrul întâlnirilor, ce au loc de două ori pe an, Consiliul ECOFIN determină orientarea politicii
economice şi monetare. Cea mai mare parte a activităŃii sale este pregătită de Comitetul economic şi financiar,
cel care reuneşte doi reprezentanŃi ai Comisiei Europene şi delegaŃi ai BCE, miniştri finanŃelor şi delegaŃi ai
băncilor centrale din statele membre.
Consiliul răspunde şi de aspectele specifice ale politicii econo-mice. După ce au primit avizul Comisiei
Europene, Consiliul ECOFIN trebuie să indice dacă Programele de stabilitate anuale ale statelor membre sunt
conforme cu normele de disciplină economică impuse prin Pactul de stabilitate şi de creştere economică. Tot în
sarcina lui intră şi stabilirea sancŃiunilor aplicabile statului care a încălcat aceste norme.
Consiliul supraveghează în egală măsură ratele de schimb ale euro şi poate determina orientarea sau
abordarea generală a politicii ratelor de schimb.
• Euro 11
„Euro 11” este o adunare informală a miniştrilor economiei şi fi-nanŃelor din cele 11 state membre ale
zonei euro. Obiectivul său este de a schimba informaŃii în vederea îmbunătăŃirii înŃelegerii şi coordonării
politicilor între participanŃi. Comisia şi BCE participă în general la aceste reuniuni, care preced întrunirile lunare
ale ECOFIN. De men-Ńionat că ECOFIN rămâne organismul de luare a deciziilor.
• Banca Centrală Europeană
Creată oficial la 1 iunie 1998, stabilită la Frankfurt, BCE este cea mai recentă instanŃă europeană, în
totalitate independenŃă, pilon central al UEM.
BCE formează, alături de cele 11 Bănci Centrale NaŃionale (BCN) ale statelor din zona euro, Sistemul
European al Băncilor Centrale (SEBC), al cărui obiectiv principal este menŃinerea stabilităŃii preŃurilor. AcŃiunile
de bază ale SEBC sunt definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare în zona euro, realizarea operaŃiunilor
de schimb şi administrarea rezervelor de schimb oficiale în statele membre. De asemenea, trebuie să promoveze
buna funcŃionare a sistemelor de plăŃi şi să susŃină autorităŃile naŃionale competente să supravegheze institu-Ńiile
de credit şi stabilitatea sistemului financiar.
SEBC este condus de către organele de luare a deciziei din cadrul BCE, şi anume:
1. Comitetul executiv (Preşedintele, Vicepreşedintele şi alŃi patru membri);
2. Consiliul guvernatorilor, care reuneşte, de două ori pe lună, membrii Consiliului executiv şi
guvernatorii BCN din statele membre ale zonei euro;
3. Consiliul general, care se întruneşte mai rar decât Consiliul guvernatorilor, şi este format din
Preşedintele şi Vicepreşedintele BCE şi guvernatorii tuturor BCN ale statelor membre, inclusiv cei de la BCN
din statele care nu participă la UEM.
• Comisia Europeană
Reprezintă administraŃia europeană, are sediul la Bruxelles, şi are un spectru larg de responsabilităŃi la
nivelul administrării şi con-solidării UEM; iniŃiază propunerile legislative, şi controlează aplicarea
reglementărilor comunitare.
Rolul şi responsabilităŃile Comisiei Europene o plasează clar în centrul sistemului decizional al Uniunii
Europene. Cei douăzeci de membri (comisari) ai săi sunt independenŃi de guvernele naŃionale, deşi sunt numiŃi
de ele. Fiecare comisar răspunde de un anumit porto-foliu şi anumite politici, la fel ca un ministru într-un
guvern.
Rolul Comisiei este de a asigura respectarea prevederilor trata-telor, de a iniŃia proiecte legislative şi de
a pune în practică politicile comunitare. Comisia administrează bugetul Uniunii Europene, precum şi
programele de asistenŃă comunitare UE, inclusiv pe cele care se ocupă de sprijinirea Ńărilor din afara
ComunităŃii.
Rolul de lider al Comisiei Europene în pregătirea pentru Uniunea Economică şi Monetară a presupus o
vastă muncă atât politică, cât şi tehnică, desfăşurată împreună cu celelalte instituŃii europene, Consiliul UE,
Parlamentul European, Institutul Monetar European, precum şi succesoarea sa, Banca Centrală Europeană.

Principalele activităŃi:
 Propune în fiecare an orientările generale de politică economică pentru Ńările membre UE atât pentru
statele membre, cât şi pentru Uniunea Europeană.
 SusŃine coordonarea riguroasă a politicilor economice şi supra-vegherea multilaterală prin rapoartele
destinate Consiliului asupra dezvoltării economice din fiecare stat membru şi asupra confor-mităŃii cu
liniile directoare.
 Asigură respectarea regulilor prevăzute în Pactul de Stabilitate şi Creştere. Comisia monitorizează statele
membre pentru a se asigura că îşi îndeplinesc obligaŃiile în ce priveşte deficitele bugetare şi obiectivele
bugetare pe termen mediu.
 Oferă Parlamentului rezultatele supravegherii multilaterale.
 Garantează respectarea regulilor Pactului de stabilitate şi de creştere economică.
 Supraveghează acŃiunea statelor membre, având grijă ca acestea să îşi îndeplinească obligaŃiile în materie
de deficit bugetar.
 Întocmeşte către Consiliul European rapoarte asupra primirii can-didaturilor de aderare la zona euro şi
face recomandări în vederea acceptării sau respingerii acestora.
 Informează Consiliul în momentul constatării unui deficit excesiv.
 Propune (după caz) intervenŃia Consiliului European şi a Consi-liului ECOFIN.

VII. MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ.

EURO ÎNTRE VIRTUAL ŞI REAL

VII.1. Caracterizare generală

Grecii, irlandezii, francezii sau italienii au decis să uite de monezile lor proprii, deci la o parte a
definiŃiei lor ca popor. În schimb au primit prosperitatea – promiteau economiştii şi autorităŃile Uniunii
Europene.
Politica monetară trebuie să însemne încredere şi stabilitate – a fost concluzia conferinŃei „EURO la un an
de la creare”, Ńinută la Bucureşti de guvernatorul Băncii Centrale a FranŃei, Jean Claude Trichet.
Există chiar un cerc virtuos al încrederii în monedă: populaŃia este dispusă să economisească, investiŃiile
cresc, economia are o creştere stabilă neinflaŃionistă.
Pentru aceasta, una din condiŃiile existenŃei zonei Euro (care a cuprins la început 12 din cele 15 Ńări
membre ale Uniunii Europene, respectiv 292,6 milioane locuitori – înainte de extinderea de la 1 mai 2004)
este disciplina bugetară strictă.
Uniunea Economică şi Monetară este considerată o uniune politico-monetară. Reuşita introducerii Euro
constituie o reformă majoră, care necesită îndeplinirea unor condiŃii care să vizeze atât politica monetară, cât
şi reformele structurale.
Regulile fundamentale ale economiei de piaŃă, în viziunea gu-vernatorului Băncii Centrale a FranŃei, sunt:
libertatea consumatorului de a cumpăra acele produse care-i oferă cel mai bun raport calitate-preŃ şi libertatea
întreprinzătorilor de a-şi investi bani în acele locuri care oferă competitivitate relativă.
Europa cunoaşte încă un şomaj ridicat, care este, în proporŃie de 80%, de natură structurală. Responsabilii
economici din Europa trebuie să înŃeleagă că introducerea Euro face din competitivitate o chestiune crucială.
ApariŃia EURO, dorită ca o valută puternică şi stabilă, este menită să relanseze Europa în competiŃia
mondială cu SUA şi Japonia, prin reaşezarea sferelor de influenŃă valutară pe piaŃa mondială. Reunirea în EURO
a trei din cele mai importante valute ca volum al fluxurilor financiare, creează premisele creşterii numărului
statelor aflate pe orbita economică europeană.
Cu toate acestea, EURO a trebuit să treacă întâi testul încrederii. Începutul nu a fost foarte promiŃător.
După doi ani de existenŃă „virtuală”, moneda unică europeană a ieşit destul de şifonată din lupta directă cu
dolarul pe pieŃele valutare. Slăbirea economiei americane chiar în preajma lansării EURO părea favorabilă,
însă forŃa dolarului este greu de înfrânt, mai ales când este moneda celei mai mari şi puternice economii din
lume.
 Pe măsură ce-şi va consolida poziŃia ca monedă stabilă şi de utilizare într-o zonă cât mai largă, este
posibil ca EURO să devină moneda contractelor financiare şi comerciale nu numai în spaŃiul uniunii ci şi la
nivel mondial. Ca monedă a principalei puteri comerciale, EURO poate convinge fluxurile de capital să se
detaşeze mai uşor de fostele valute ale Ńărilor UE, care oricum erau mult mai vulnerabile în faŃa dolarului.
FluctuaŃiile relativ mari ale cursurilor acestora aruncau companiile europene într-o competiŃie inegală cu
rivalele de peste ocean, Euro devenind şansa lor de relansare a contractelor comerciale şi speculaŃiilor
financiare pe piaŃa internaŃională.
Creşterea treptată a ponderii Ńărilor cu rezerve valutare consti-tuite în EURO va conduce în timp la
echilibrarea Sistemului Monetar InternaŃional.
Acesta a fost dominat net de dolar, în condiŃiile în care aproape jumătate din comerŃul exterior american
se derulează cu Ńări ale căror monede sunt legate de moneda americană, sprijinind poziŃia favorabilă a
dolarului în raport cu puterea reală de cumpărare a acestuia pe piaŃa mondială.
Schimbarea comportamentului investitorilor nu va veni uşor, mai ales că în primii doi ani de existenŃă a
EURO au pierdut de mai multe ori pe mâna monedei unice.
ApariŃia EURO a fost gândită să aducă o adâncire a cooperării la nivel mondial, pe baza apropierii şi
convergenŃelor în politicile valutare ale liderilor economici mondiali. Proba acestei tendinŃe a fost făcută în mai
multe rânduri, când băncile centrale din zona EURO, SUA şi Japonia, şi-au coordonat eforturile pentru a
tempera pieŃele financiare, atenuând şocurile la care erau expuse EURO, dolarul american sau yenul japonez.
Conştientizarea de către lumea financiară a riscului de a acŃiona „de unul singur” şi a avantajelor pe care le poate
aduce coordo-narea demersurilor, a fost unul din marile câştiguri ale lansării EURO.

VII.2. Evenimentele care au premers trecerea

la moneda unică Euro

În 1998, la Adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat undă verde pentru crearea unui Comitet
însărcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare; aceasta a inclus guvernatorii băncilor centrale din Ńările membre
şi numeroşi experŃi. Jacques Delors, preşedintele de atunci al Comisiei Europene, a devenit şi primul
preşedinte al Comitetului respectiv.
Raportul întocmit de Jacques Delors a propus un plan de tranziŃie la UEM în trei etape. La reuniunea de
la Madrid din 1989, liderii europeni au decis lansarea primei etape, şi anume liberalizarea mişcărilor de
capital.
În mai puŃin de doi ani după aceea, la Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat care a constituit
baza trecerii la UEM şi au fixat termenul de lansare a monedei unice în 1999. Unificarea germană a jucat un
rol important în analizarea acestei decizii; Germania a fost gata să renunŃe la moneda sa naŃională, cu condiŃia
ca viitoarea Bancă Centrală Europeană (BCE) să fie modelată după Bundesbank. Aceasta însemna ca BCE să
fie liberă de influenŃe politice, urmând să se aplice criterii riguroase pentru Ńările care se integrau astfel, în
privinŃa inflaŃiei, a deficitului public, datoriei guvernamentale şi a stabilirii cursurilor de schimb.51
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) nu a specificat când şi cum să fie introdusă noua monedă şi
nu conŃinea prevederi stricte în privinŃa disciplinei bugetare. În decursul următorilor cinci ani, contradicŃiile
dintre aspiraŃiile politicienilor şi performanŃa reală a economiilor europene au devenit evidente.
În perioada 1992-1993, UEM a trecut printr-o perioadă de criză. Nivelul înalt al dobânzilor din
Germania, datorat deciziei de a finanŃa costurile integrării, a forŃat şi celelalte Ńări comunitare să ridice nivelul
dobânzilor. Lira sterlină şi lira italiană au fost scoase din UEM în septembrie 1992, iar în următoarele luni lira
irlandeză, escudoul portughez şi peseta spaniolă au fost devalorizate. În august 1993, după un nou val de
speculaŃii, sistemul de schimb a fost suspendat şi au fost admise fluctuaŃii ale cursurilor de 15% în ambele
direcŃii în jurul cursului central. Doar această schimbare a putut salva proiectul UEM.
Următorii patru ani au marcat o perioadă de consolidare a sis-temului. Statele membre UE (acum în
număr de 15) au redus mult inflaŃia şi deficitul public până la 3% din PIB, nivelul propus prin TUE. În
decembrie 1995 a fost adoptat scenariul de trecere la moneda unică, inclusiv data finalizării acestui proces (1
iulie 2002) şi numele noii monede (euro).
Trebuie remarcată activitatea neobosită a baronului Alexandre Lamfalussy, preşedintele Institutului
Monetar European (IME); el a fost asistat de Comisia Europeană şi de Comitetul Monetar al UE compus din
oficiali ai trezoreriilor statelor membre şi din reprezentanŃi ai băncilor centrale.
Lucrările Consiliului European de la Madrid (15-16 septembrie 1995) au arătat că, de la intrarea în
vigoare a TUE, statele membre şi instituŃiile specializate au studiat multe aspecte legate de implicaŃiile
aplicării Tratatului. Pregătirile au fost ghidate de obiectivul Tratatului de a crea o monedă sigură şi stabilă. La
lucrări au fost analizate măsurile celei de a doua etape: crearea cadrului organizaŃional, regula-mentar şi
logistic pentru BCE/SEBC; numirea Consiliului Executiv al BCE; pregătirea legislaŃiei pentru BCE/SEBC şi
51
Nicolae Dănilă, Euro-bipolarizarea monetară, Editura Economică, Bucuresti,1999, pag 15.
pentru noua monedă. Consiliul a stabilit ca procedurile şi prevederile Tratatului trebuie să fie aplicate cu
stricteŃe, asigurându-se transparenŃa, credibilitatea şi întărindu-se convingerea publicului în ireversibilitatea
procesului.52
La începutul anului 1998 a fost luată decizia cu privire la statele participante, urmată de numirea
Consiliului Executiv al BCE; stabilirea datei de introducere a bancnotelor şi monedelor Euro; începerea
producŃiei noilor bancnote şi monede. DispoziŃiile tratatului cu privire la politica monetară prevăd pentru
etapa finală a Uniunii Economice şi Monetare, stabilirea irevocabilă a cursului de schimb, introducerea unei
monede unice şi crearea Sistemului European de Bănci Centrale (SEBC), care este formată dintr-o Bancă
Centrală Europeană (BCE) şi din Băncile Centrale NaŃionale ale Statelor Membre (BCNSM).
Potrivit prevederilor Reglementării Consiliului Uniunii Europene nr.974/98, din 3 mai 1998, privind
introducerea monedei Euro, începând cu data de 1 ianuarie 1999 aceasta este moneda statelor participante la
Euro, respectiv moneda de cont a Băncii Central Europene (BCE) şi a băncilor centrale ale statelor participante.
Cursurile de schimb dintre monedele statelor participante şi Euro au fost fixate irevocabil prin
Reglementarea Consiliului Uniunii Europene nr.2866/98 din 31 decembrie 1998 privind ratele de schimb între
Euro şi monedele statelor membre care adoptă Euro, publicată în „Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene”
nr. L/359 din 31 decembrie 1999 şi Reglementarea Consiliului Uniunii Europene nr. 2866/98, publicată în
„Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene” nr. L/167 din 7 iulie 2000.
Organele de decizie ale SEBC sunt independente în realizarea obiectivelor lor, având misiunea de a stabili
şi aplica politica monetară a comunităŃilor, în spaŃiul Uniunii Europene. Aceasta va avea ca urmare îndeplinirea
obiectivului stabilităŃii preŃurilor şi susŃinerea politicii generale a comunităŃilor, politici ce ar trebui să fie unice,
fără a dăuna realizarea obiectivului sus-menŃionat.

VII.3. Criteriile de convergenŃă prevăzute

de Tratatul de la Maastricht

La data de 2 mai 1998, UE a selectat Ńările care urmau să participe la Euro după o analiză asupra felului
cum aceste Ńări au îndeplinit următoarele criterii de convergenŃă:53
* inflaŃia < 3%
* rata dobânzii pe termen lung < 8,5%
* deficitul bugetar < 3% din PIB
* gradul de îndatorare guvernamentală < 60% din PIB
* valuta naŃională să facă parte din SME de cel puŃin 2 ani.
łările incluse în număr de 11, au fost: Austria, Belgia, Finlanda, FranŃa, Germania, Italia, Irlanda,
Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania.
Grecia nu a reuşit să îndeplinească criteriile de convergenŃă şi, ca urmare, nu a fost inclusă în acest val.
Alte trei Ńări – Danemarca, Marea Britanie şi Suedia – au refuzat deocamdată să introducă Euro.
Danemarca, a notificat de altfel, Consiliului poziŃia în legătură cu participarea la a treia fază a UEM, în
„Protocolul nr.12 referitor la unele dispoziŃii privind Danemarca”, înaintea deciziei Consiliului de a proceda la
o evaluare conform art. 109 J paragraful 2 din tratat. Aceasta deoarece, conform prevederilor constituŃionale ale
Danemarcei, populaŃia ar trebui să fie consultată prin referendum referitor la anga-jarea Ńării în a treia fază a
UEM. Conform prevederilor protocolului sus menŃionat, dacă Danemarca notifică neparticiparea la a treia
fază, beneficiază de o derogare aplicabilă Danemarcei şi prevăzută în dispoziŃiile tratatului şi statutului SEBC.
Încetarea aplicării derogării se face numai la cererea Danemarcei, iar o dată cu inexistenŃa dero-gării,
încetează şi aplicabilitatea protocolului nr. 12.
Aplicarea criteriilor de convergenŃă nu s-a făcut „pur mecanic”, ci s-a Ńinut seama de eforturile angajate
de guvernele respective şi de perspectivele viitoare.
Toate statele europene menŃionate au făcut eforturi pentru înde-plinirea acestor criterii. „Cultura
stabilităŃii”, cum a numit-o Hervé Carre, director al Problemelor Monetare în Comisia UE, este ilustrată cel
mai bine de performanŃele economice ale celor 11 state membre. În 1993, aceste state au avut o inflaŃie medie
de 4%, iar în 1998 nivelul mediu al inflaŃiei s-a situat în jurul a 1%. În 1993, deficitul bugetar mediu al celor
11 state atingea 5,5%, dar la finele anului 1997 acesta s-a redus la 2,5%.
Până la 1 ianuarie 1999, pregătirea finală pentru BCE/SEBC a avut în vedere adoptarea legislaŃiei
secundare (subscrierea capitalului, colectarea de date statistice, rezervele minime, amenzi şi penalizări) şi
aducerea BCE/SEBC în stare de funcŃionare.54
52
Raportul din 1996 al ConferinŃei Consiliului European Ńinută la Madrid în 1995.
53
Date publicate în Raportul trimestrial nr. 2 al IME, nr. 2/ 1998, a se vedea criteriile prezentate detaliat la
Principiul ireversibilităŃii procesului de unificare monetară, în cadrul aceluiaşi capitol, pct. 3.
54
Dan Drosu Şaguna, Ibidem, pag 469.
 Data de 1 ianuarie 1999 a reprezentat începutul etapei a treia; ea a început cu fixarea irevocabilă a ratelor
de schimb şi intrarea în vigoare a legislaŃiei privitoare al introducerea Euro (statutul legal, continuitatea
contractelor, rotunjirea cifrelor etc.)
Tot la 1 ianuarie 1999 decontarea cu băncile naŃionale a început să se facă în Euro. Decontarea va fi
operabilă în întreg spaŃiul Euro cu ajutorul TARGET (Trans European Automated Real Time Gross
Settlement Express Transfer), creând un sistem european modern de decontare globală, transferurile au
caracter necondiŃionat şi irevocabil. O dată cu începutul celei de a treia etape a UEM au avut loc şi emisiuni de
obligaŃiuni şi acŃiuni în Euro.55
În intervalul 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002 are loc schimbul în Euro al valutelor statelor membre
folosind cursurile fixe irevocabile şi se monitorizează impactul schimbărilor asupra sistemului financiar şi
bancar. InstituŃiile europene acordă asistenŃă economiilor statelor membre.
Între 1 ianuarie şi 1 iulie 2002 intră în circulaŃie bancnotele şi monedele Euro şi sunt retrase cele
naŃionale; cel mai târziu la 1 iulie 2002 trebuie anulată circulaŃia legală a monedelor naŃionale şi trebuie
finalizate schimbările necesare în administraŃiile naŃionale şi în cele comunitare. Aceste termene sunt
„maximale”, schimbările propuse pot avea loc şi mai devreme.

VII.4. Principii de realizare a Uniunii Economice şi Monetare

(UEM)

Realizarea UEM are la bază trei principii: principiul monedei unice, principiul convergenŃei în trei
etape şi principiul ireversibi-lităŃii procesului de unificare monetară.
Principiul monedei unice presupune emisiunea unei unităŃi monetare cu putere de circulaŃie egală şi
dispariŃia monedelor naŃionale. Prin urmare, nu vor mai exista politici monetare naŃionale, cotaŃii ale diverselor
valute comunitare pe pieŃele valutare, ci o singură monedă pentru toate statele UE.
Principiul convergenŃei în trei etape poate fi rezumat în prezentarea calendarului introducerii monedei
EURO, care reprezintă în fapt realizarea integrării monetare.
Principiul ireversibilităŃii procesului de unificare monetară constă în îndeplinirea celor cinci criterii
de convergenŃă:
1. Stabilitatea preŃurilor, exprimată printr-o rată a inflaŃiei de cel mult 1,5% din media celor mai bine
situate trei Ńări din acest punct de vedere.
2. Rata dobânzilor la creditele pe termen lung sub 2% din media ratelor dobânzilor primelor trei Ńări
clasate; dar nu mai mult de 8,5%.
3. Deficitul bugetar nu trebuie să depăşească 3% din P.I.B.
4. Datoria publică sub 60% din P.I.B.
5. Stabilitatea cursurilor, respectiv cursul de schimb al monedei naŃionale în ultimii doi ani trebuie
menŃinută în marja de fluctuaŃie convenită prin mecanismul cursurilor de schimb din cadrul S.M.E (±2,25%),
fără a se proceda la realinieri.

VII.5. Avantaje Euro

♦ Stabilitatea schimburilor
ExistenŃa Euro ca monedă unică europeană conduce la evitarea necesităŃii de schimb a banilor şi a
cheltuielilor care însoŃesc acest procedeu, cum ar fi: comisionul bancar, costul cu plata angajaŃilor în
gestionarea valutei etc. Aceste costuri sunt diferenŃiate pe categorii de operaŃiuni, dar, oricum, ele reprezintă
un procent însemnat în cadrul societăŃilor comerciale cu cifră de afaceri mică.
Cu o monedă unică comună nu vor mai exista fluctuaŃii de schimb riscând să blocheze comerŃul intra-
european, cu toate că preŃurile interne pot evolua, după ritmurile diferite ale fiecărei Ńări, în aşa fel încât puterea
de cumpărare a euro să varieze de la o Ńară la alta. Stabilitatea puterii de cumpărare este un avantaj important căci
conduce în principiu la o creştere a comerŃului internaŃional, moneda unică putând conduce la o integrare şi mai
puternică a pieŃelor şi la o încurajare a comerŃului.
♦ Reducerea ratei dobânzilor
Moneda unică permite o reducere şi chiar o eliminare a dobânzilor în Europa, precum şi a mişcărilor de
capital ce decurg de aici. Cu o monedă unică devalorizarea va fi practic imposibilă şi prima de risc va dispărea.
O altă consecinŃă va fi aceea de stimulare a plasamentelor în diferite categorii de titluri în euro, acestea fiind
privite la fel ca pla-samentul din exterior.
♦ Eliminarea riscului valutar

55
Idem, pct. 5.
 Moneda unică contribuie şi la eliminarea riscului valutar, atacurile speculative care constrâng o Ńară să
ridice dobânzile pentru a-şi păstra moneda naŃională fiind eliminate. O dobândă ridicată are un cost deloc de
neglijat pentru economie: mai puŃine investiŃii, rata şomajului mai ridicată iar creşterea economică mai lentă.
Numai firmele mari pot; fie printr-un management de trezorerie, fie prin operaŃiuni pe termen; să se protejeze
împotriva expunerii la risc valutar.
♦ Facilitatea de comparare a preŃurilor
Firmele şi persoanele fizice pot mai uşor să compare preŃurile în diferitele Ńări europene atunci când
acestea sunt exprimate în euro, fără a mai calcula convertibilitatea. Un alt avantaj al utilizării euro este şi
simplificarea activităŃii administrative a firmelor care operează în con-tabilitate cu aceeaşi monedă.
♦ Eliminarea costurilor de convertibilitate
Acest lucru se realizează prin eliminarea costurilor de comision şi de tranzacŃie pentru persoanele fizice
şi juridice care întreprind acte şi fapte de comerŃ.
♦ Factor de stabilitate a preŃurilor
Moneda unică elimină costurile provocate de inflaŃie, având rolul de a consolida cursul valutar.
♦ Monedă internaŃională
Euro va fi o monedă internaŃională importantă, bazată pe existenŃa zonei euro, pe utilizarea acesteia ca
monedă de facturare, pe operarea în euro pe piaŃa financiar-bancară, pe stabilitatea şi credibilitatea euro.
Implementarea euro, ca monedă unică consolidată prin convergenŃa situaŃiilor macroeconomice şi în
contextul unei discipline economice şi financiare monitorizate de Sistemul European al Băncilor Centrale
(S.E.B.C.), asigură omogenitatea disciplinară ratelor de schimb pe termen scurt, garantând lansarea euro şi la
nivel internaŃional.
ApariŃia euro pe plan internaŃional este menită să servească la adâncirea cooperării pe baza apropierii şi
convergenŃelor în politicile valutare ale principalilor parteneri mondiali.
În zona Euro, din care fac parte 12 Ńări: Germania, FranŃa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Spania,
Portugalia, Austria, Irlanda, Finlanda (toate de la 1 ianuarie 1999) şi Grecia (de la 1 ianuarie 2001) – numără-
toarea inversă fiind în plină desfăşurare până la momentul 1 ianuarie 2002.
După această dată, unităŃile monetare din cele 12 Ńări au dispărut, fiind înlocuite cu euro. Monede naŃionale
nu au mai fost folosite nici în contabilitate, nici în acte juridice şi nici în instrumente de plată. Doar bancnotele şi
monedele au continuat să aibă curs legal de circulaŃie încă o vreme.
Încă de la 1 ianuarie 1999, 11 Ńări au pus temelia Uniunii Monetare. De la această dată, euro a devenit
moneda Ńărilor participante. La 1 ianuarie 2001 s-a adăugat şi Grecia. Francul, marca germană, guldenul
olandez, lira italiană şi restul monedelor naŃionale ale Ńărilor membre au dispărut, ele fiind înlocuite de euro
într-o perioadă de tranziŃie şi fiind legate de moneda unică prin rate de schimb fixe, irevocabile.
Mai mult, de la 1 ianuarie 1999, pieŃele financiare şi valutare au trecut la euro pentru tranzacŃiile
interbancare cu sume mari. S-a deschis astfel, până la 31 decembrie 2001 o perioadă de tranziŃie la euro.
Obligativitatea a intervenit începând cu 1 ianuarie 2002. Valutele Ńărilor membre fiind treptat retrase
complet din circulaŃie.
Monedele au fost distribuite încă de la 14 decembrie 2001, fiind utilizate pentru plată înainte de 1 ianuarie
2002. Bancnotele în euro au fost distribuite de la 1 ianuarie 2002, în principal prin ghişeele bancare, oficiile
poştale şi distribuitoarele automate de bancnote. Există opt monede euro: de 1 cent, 2 cenŃi, 5 cenŃi, 10 cenŃi, 20
cenŃi, 50 cenŃi, 1 euro, 2 euro. De asemenea circulă şi şapte tipuri de bancnote: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50
euro, 100 euro, 200 euro şi 500 euro.
Conturile bancare din zona euro au început să fie Ńinute exclusiv în euro începând cu 1 ianuarie 2002.
Orice client a putut cere, începând cu aceea dată, convertirea contului său bancar. După 1 ianuarie 2002, o scurtă
perioadă de timp, au circulat, în paralel, bancnotele şi monedele euro şi ale celor 12 Ńări. Apoi a început retragerea
bancnotelor şi monedelor naŃionale. După retragerea din circulaŃie a bancnotelor şi monedelor naŃionale, din zona
euro, acestea nu au mai fost acceptate la plăŃi.

VII.6. Dezavantaje Euro

♦ Pierderi de suveranitate
În cercul oamenilor politici şi de finanŃe se spune că decizia Germaniei de a ucide marca şi dorinŃa
FranŃei de a elimina istoricul franc reprezintă cea mai dramatică renunŃare la suveranitate din istoria lumii.
Chiar dacă impactul economic al UEM este enorm, acesta este considerat un proiect politic. În mod
tradiŃional, Germania este văzută ca principala forŃă economică a CEE. Acest diagnostic se bazează pe faptul
că marca germană a fost cea mai puternică şi mai viabilă valută din CEE.
 Când s-a apropiat unificarea Germaniei, au existat temeri că o Germanie unită, cu o putere politică
crescândă, ar putea deveni o ameninŃare pentru celelalte Ńări europene. ExperienŃele celor două răz-boaie
mondiale au jucat şi ele un rol important în crearea acestei teorii.
Au existat persoane care au spus că Germania a trebuit să-şi sacrifice moneda ca preŃ al unificării. Pe de
altă parte, Germania, ca cea mai orientată către export dintre naŃiunile Europei, a avut un anume interes în
crearea monedei unice. Totodată, trebuie observat că după introducerea monedei unice poziŃia economică a
Germaniei a avut de suferit, momentan nemaifiind printre cei mai buni performeri în Europa.
În FranŃa, datorită tradiŃiei existente în privinŃa intervenŃiei statului în economie, poziŃia politică a băncii
centrale nu a fost una inde-pendentă, aşa cum o cere UEM. InterferenŃele politice în politica băncii centrale erau
considerate chiar legitime şi normale. Politica monetară în FranŃa nu s-a axat în mod tradiŃional pe combaterea
inflaŃiei, condiŃie esenŃială în realizarea UEM şi introducerea monedei unice.
Acceptarea unui anumit nivel al inflaŃiei pentru realizarea sco-purilor economice fiind considerată
acceptabilă şi chiar necesară.
Acestea sunt doar câteva argumente în sprijinul tezei enunŃate referitoare la pierderea de suveranitate
implicată în introducerea şi ope-rarea cu EURO, în locul monedelor naŃionale; teză susŃinută de FranŃa.
♦ Nesincronizarea ciclului financiar
Europa nu va constitui o „zonă monetară optimală”, deoarece ciclul afacerilor este diferit în funcŃie de
Ńară şi va trebui să se desfăşoare sincronic.
Acest lucru implică coordonarea politicilor financiar – fiscale ale statelor membre, precum şi a legislaŃiei
în materie comercială şi contabilă, astfel încât să se înlăture eventualele deficienŃe legate de nesincronizarea
ciclului financiar.
♦ Politică fiscală răsturnată
ExistenŃa unei singure rate a dobânzii va face ca statele care vor majora datoriile să crească şi ratele
dobânzilor. Astfel, statele UE vor trebui să crească transferul plăŃilor intracomunitare pentru a ajuta regiunile
respective.
Astfel poate fi explicată şi rigiditatea statelor membre în a accepta derogări de la principiile şi
reglementările comunitare pentru statele candidate, în procesul aderării la UE. Orice renunŃări din partea UE
legate de performanŃele economiei statului candidat şi adaptabilitatea economiei de piaŃă a acestuia la
standardele şi performanŃele impuse de reglementările comunitare, pot avea implicaŃii şi influenŃe greu de
evaluat pentru statele membre, în momentul aderării.
♦ Nu vor putea exista devalorizări datorate competitivităŃii
Într-o perioadă de recesiune o Ńară nu va putea să-şi stimuleze economia prin devalorizarea monedei şi,
în consecinŃă, prin creşterea exporturilor. Această interdicŃie rezidă în faptul că decizia cu privire la politica
monetară nu-i aparŃine exclusiv statului în cauză, ci tuturor membrilor.
♦ IndependenŃa Băncilor centrale
Anterior, ancora Sistemului Monetar European o reprezenta inde-pendenŃa Bundesbank (banca federală)
reglementată prin art. 88 din ConstituŃia germană şi puternica sa Ńintă asupra stabilităŃii preŃurilor. Deşi noua
Bancă Centrală Europeană este teoretic independentă, ea trebuie să-şi dovedească această independenŃă.
Prevederile B.C.E. şi S.E.B.C. sunt modelate în mare măsură după sistemul german. Aceasta înseamnă că B.C.E.
este un organism independent care nu se supune influenŃelor politice. De asemenea, combaterea inflaŃiei are o
importanŃă primordială între sarcinile B.C.E., şi respectiv S.E.B.C., ca şi în cazul Bundesbank.
Alegerea sistemului german este ilustrată de alegerea oraşului Frankfurt (sediul Bundesbank) ca sediu al
B.C.E.
♦ Creşterea şomajului
Hans Tietmeyer, preşedintele Bundesbank afirma: „Intrarea în Uniunea Monetară nu va deschide poarta
paradisului”, temperând astfel toate manifestările de optimism. Tietmeyer a precizat: „Cu euro problemele
economice şi structurale ale Ńărilor participante nu se vor rezolva din senin. Şomajul nu va fi redus automat.
ConcurenŃa va fi de natură socială.”
Întrucât Germania oferă salariile cele mai ridicate din Europa, partenerii se tem că vor trebui să sacrifice
din avantajele sociale pentru a salva din locurile de muncă. Un sondaj realizat în Ńările vecine arată că 57% din
persoanele chestionate au apreciat că euro va antrena o reducere a protecŃiei sociale, numărul „fuziunilor va
creşte”, ceea ce va antrena în general o reducere a locurilor de muncă – a declarat Manfred Newman, profesor
la Universitatea din Bonn şi opozant al monedei unice.
♦ Costul ridicat al conversiei
PuŃine firme şi-au creat provizioane pentru acoperirea costurilor de adaptare la noile realităŃi generate de
operarea în euro pe piaŃa financiară.
Consumatorii şi patronii au trebuit să convertească monedele şi bancnotele în euro, ca şi toate preŃurile
şi valorile.
 Acest lucru a implicat costuri pentru bănci şi firme care au trebuit să-şi actualizeze programele de
computere pentru contabilitate, listele de preŃuri. Introducerea euro a modificat moneda în care se întocmeau
situaŃiile financiare, cu consecinŃele care au decurs de aici. Costurile au variat de la planificarea administrativă
şi modificările soft-ului până la pregătirea personalului.
DiferenŃa în natură dintre costurile de conversie şi costurile obişnuite sunt adesea marginale, făcând ca
aceste costuri să fie greu de identificat.
Cum costurile trecerii la moneda euro sunt compatibile cu costurile obişnuite, se aplică regulile din
directivele europene. Astfel, art. 4(4) al Directivei a IV-a din Standardele InternaŃionale de Conta-bilitate
(IAS) impune cerinŃa prezentării de cifre comparabile pentru anul financiar precedent, care trebuie să fie
exprimate în aceeaşi valută ca şi cifrele pentru exerciŃiul curent. Pentru societăŃile care au adoptat moneda
euro în raportările financiare, a fost necesară convertirea cifrelor comparative pentru anul financiar precedent
care nu au fost exprimate în euro.
♦ Costul adaptării
Orice modificare presupune adaptarea mecanismelor de funcŃionare şi, totuşi sunt singura cale spre progres.
De aceea, trebuie evitat ca primele disfuncŃionalităŃi inerente oricărui început să fie considerate ca fiind cauza
dificultăŃilor economice şi sociale.
Impactul monedei euro asupra legislaŃiei interne este tratat prin interpretări agreate. SituaŃiile din
practică, care au necesitat rezolvări legate de schimbarea monedei de operare, s-au soluŃionat prin modificări
legislative, ca: mecanismul de revizuire a legislaŃiei deja existente sau, când a fost necesar, propuneri de
amendare a normelor deja existente.
♦ Probleme de calcul
Ratele oficiale de conversie au şase numere, ceea ce face calculul destul de dificil pentru consumatori.
Oamenii au trebuit, de asemenea, să se obişnuiască cu diferitele tipuri de monede şi bancnote cu care ope-rează
şi să le ajusteze la diferitele valori pe care noile unităŃi monetare le reprezintă (de exemplu, Belgia are numai
cinci denominări).
♦ Puterea monedei Euro pe plan internaŃional
Încă de la adoptarea sa, la 1 ianuarie 1999, euro a avut pe piaŃa financiară o evoluŃie în regres, nereuşind
să devanseze, aşa cum spera toată lumea, dolarul american decât de două ori, în vara 2002 şi cea a anului
2005. Această devansare a avut loc, de altfel, datorită căderilor înregistrate de dolarul american pe piaŃa burselor
americane şi mondiale, generate de falimentul unor firme de renume de pe piaŃa americană, firme implicate în
jocurile bursiere, şi de efectele uraganului Katrina. Dar această revigorare a euro a fost de scurtă durată.
Acest statut de cea mai puternică monedă internaŃională – deŃinut de dolarul american din 1945 – urmează
a fi cucerit treptat, în funcŃie de principiile economice.
În tranzacŃiile internaŃionale moneda euro deŃine deja un rol important, în sensul că aproximativ 20% dintre
acestea se desfăşoară în monede UE, restul, aproximativ jumătate, folosesc dolarul american, 7% yenul japonez,
iar numai 20% celelalte monede. Aceste cifre includ comerŃul intracomunitar, care, o dată cu introducerea UEM,
a devenit mai mult comerŃ interior. Dacă avem în vedere acest lucru, ponderea dolarului este şi mai mare,
respectiv 59%, faŃă de 22% euro. Dolarul american deŃine 42% din tranzacŃiile valutare internaŃionale (inclusiv
tranzacŃiile intracomunitare), comparativ cu 35%, ponderea euro. Uniunea Europeană este totuşi cel mai mare
exportator mondial şi, de regulă, în comerŃul internaŃional, valuta de contract este cea a Ńării exportatoare. Cu
toate acestea, utilizarea euro este mai mică decât ponderea Uniunii în comerŃul internaŃional.
Restructurarea portofoliului internaŃional nu a condus, aşa cum se estimase, la o apreciere euro faŃă de
dolar. Din contră: estimările privind deprecierea dolarului cu 40% faŃă de euro au fost total spulberate în cei trei
ani de existenŃă a monedei unice, timp în care aceasta a înregistrat aproape numai ritmuri descendente, cu mici
excepŃii nesemnificative până în prezent, în favoarea euro.
Moneda euro are şi rolul de valută de investiŃii. Statele Unite ale Americii deŃin cea mai mare piaŃă de
lichidităŃi din lume. PiaŃa obli-gaŃiunilor S.U.A. are un volum de peste 12,5 trilioane de dolari, în timp ce Europa
are 8,5 trilioane de dolari, iar Japonia 5 trilioane de dolari. Deşi piaŃa integrată de capital euro este mult mai mare
decât părŃile sale, totuşi piaŃa obligaŃiunilor europene este cu mult sub cea americană.
ConsecinŃă a stabilităŃii, moneda unică va avea un rol de rezervă a băncilor centrale. Ca monedă de
rezervă, dolarul deŃine, de asemenea hegemonia, reprezentând 65% din rezervele valutare mondiale, dar cu o
tendinŃă de scădere. Moneda unică deŃine ponderea de 21%,14% reprezentând alte valute. La 1 ianuarie 1999
rezervele băncilor centrale comunitare au fost convertite în euro, respectiv nu mai sunt considerate rezerve
valutare străine. Acest lucru a condus la o scădere a ponderii euro ca monedă de rezervă străină. Dar, pe
termen mediu, euro va juca un rol mai important, deoarece va deveni moneda de intervenŃie a acelor Ńări care
nu fac parte din primul val din UEM, dar îşi vor lega valutele lor de euro în cadrul SME.
 Euro va avea un rol important în tranzacŃiile internaŃionale şi va servi ca ancoră valutară pentru Ńările
membre şi pentru multe Ńări din Europa Centrală şi de Est. Dacă Banca Centrală Europeană urmează o politică
monetară orientată spre stabilitate pe termen lung, statele candidate pot considera euro ca o ancoră, urmând să-
şi pregătească sistemul financiar-bancar pentru adoptarea monedei unice în funcŃie de calendarul negociat cu
UE şi renunŃarea la moneda naŃională.
Din prezentarea avantajelor şi dezavantajelor introducerii mo-nedei unice este uşor de remarcat că ceea
ce apare la prima vedere ca fiind un avantaj, poate uşor fi transformat în dezavantaj, dacă se schimbă
elementele la care se raportează, precum şi la circumstanŃele acestei transformări.
Efectul trecerii la euro este limitat pentru societăŃile statelor membre neparticipante la zona euro şi
pentru statele candidate. De la 1 ianuarie 1999, companiile care efectuează tranzacŃii în interiorul UE au
trebuit să fie pregătiŃi pentru tratarea acestor tranzacŃii exprimate în euro din punct de vedere contabil. În plus,
pentru unele dintre aceste companii au apărut şi efecte indirecte privind trecerea la euro prin filialele lor din
statele membre participante.
În privinŃa României, desfăşurarea introducerii monedei unice pe piaŃa inter-bancară s-a realizat mai întâi
prin informarea opiniei publice despre monedele şi bancnotele euro, prin campaniile desfăşurate în presă şi
televiziune.
Banca NaŃională a României a continuat să afişeze cursurile de schimb ale fostelor monede naŃionale ale
statelor membre U.E. care adoptaseră deja moneda unică, până la momentul încetării puterii de circulaŃie şi a
cursului legal al acestora. Introducerea euro nu a afectat regimul valutar existent, leul fiind în continuare
singurul instrument de plată pe teritoriul României între partenerii români, deşi euro a înlocuit treptat dolarul
în tranzacŃiile pe piaŃa intracomunitară.
Ulterior, băncile comerciale din România, precum şi casele de schimb private au pus în circulaŃie noile
bancnote şi monede. Tot băncile comerciale au asigurat conversia automată şi fără limită de sumă a conturilor
curente şi de depozit din fostele monede naŃionale în euro, începând cu data de 1 ianuarie 2002, asigurându-se, în
acelaşi timp, de necesarul de monede şi bancnote pentru operaŃiunile în numerar.
Ulterior, operaŃiunile de conversie s-au realizat utilizând ratele de conversie fixe, stabilite la 1 ianuarie
1999.
Pentru operaŃiunile în numerar contra numerar, se percep comi-sioane proprii băncilor sau caselor de
schimb valutar care efectuează tranzacŃia respectivă. La băncile comerciale s-a creat posibilitatea deschiderii
de conturi în euro, băncile desfăşurând chiar o campanie de promovare a tranzacŃiilor în euro, cu îndeplinirea
reglementărilor în vigoare specifice fiecărei bănci, stimulând astfel chiar competiŃia la nivel bancar.

VII.7. Documentul de poziŃie aferent Capitolului nr. 11

– Uniunea Economică şi Monetară – Sinteză

Descriere
Cel de-al treilea stadiu al Uniunii Economice şi Monetare (UEM) a început la 1 ianuarie 1999. Această dată
marchează începutul unor schimbări importante pentru Statele Membre, chiar şi pentru acelea care nu fac parte
încă din Zona euro.
În sfera economică, cel mai important lucru este coordonarea politicilor naŃionale (prin programele
naŃionale de convergenŃă, liniile directoare pentru domeniul economic, supravegherea multilaterală şi
procedura pentru deficite excesive). Toate statele vor trebui să res-pecte Pactul de Stabilitate şi Creştere, să
împiedice finanŃarea directă a deficitului bugetar de către Banca Centrală, să interzică accesul privilegiat al
autorităŃilor publice la instituŃiile financiare şi să asigure libera circulaŃie a capitalului.
Deşi aderarea presupune acceptarea obiectivelor UEM, înde-plinirea criteriilor de convergenŃă nu este o
precondiŃie. Cu toate acestea, întrucât aceste criterii reprezintă indicatori ai unei politici macroeconomice
generatoare de stabilitate, toate Statele Membre vor trebui, până la urmă, să le îndeplinească.
Conform Tratatului C.E. şi excluzând statutul de „opt-out”, un Stat Membru fie a adoptat moneda euro,
fie beneficiază de o derogare. Un Stat Membru căruia i se aplică o derogare este, conform articolului 122 al
Tratatului, exclus de la drepturile şi obligaŃiile aferente Sistemului European al Băncilor Centrale (S.E.B.C.).
łările candidate vor participa la Uniunea Economică şi Monetară (U.E.M.) de la data aderării, deşi nu vor
adopta moneda euro chiar de la început.
łările candidate nu pot adopta euro imediat după aderare, deoarece Tratatul impune efectuarea unei evaluări,
înainte de adoptarea monedei unice, a capacităŃii Ńării respective de a-şi menŃine poziŃia financiară.
Un alt motiv este acela că Ńările candidate nu au participat la Mecanismul Ratelor de Schimb, care nu le
este deschis înainte de aderare. Numai în urma participării la Mecanismul Ratelor de Schimb (E.R.M. –
Exchange Rate Mechanism), pentru o perioadă de cel puŃin 2 ani, poate fi luată decizia privind îndeplinirea, de
către Ńările candidate, a condiŃiilor necesare adoptării monedei euro, conform Tratatului.
 Participarea la U.E.M. presupune adoptarea acquis-ului referitor la piaŃa internă de către Ńările candidate,
în special a acquis-ului pri-vind libera circulaŃie a capitalului (Capitolul 4), aşa cum a fost cazul şi actualelor
State Membre.
Întrucât poziŃia de „opt-out” nu este luată în considerare pentru Ńările candidate, nu sunt permise
perioade de tranziŃie sau aranjamente speciale; de altfel, acestea nici nu au fost solicitate, până în prezent, de
nici una dintre Ńările candidate cu care s-au purtat negocieri.

Acquis-ul comunitar în domeniu

Acquis-ul din acest domeniu, cuprinde:
1) elemente care trebuie transpuse în legislaŃie înainte de data aderării, incluzând:
a) interzicerea finanŃării directe a sectorului public: aceasta se referă la interzicerea depăşirii de cont şi
a oricărui alt tip de facilităŃi de creditare acordate instituŃiilor publice, precum şi la interzicerea
procurării directe de instrumente de datorie publică de către Banca Centrală Europeană sau de către
Băncile Centrale NaŃionale. Motivul este asigurarea disciplinei fiscale şi faptul că aceasta reprezintă
un element de bază al independenŃei Băncii Centrale;
b) interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituŃiile financiare: aceasta se referă la
interzicerea oricărei măsuri care nu este bazată pe considerentele prudenŃiale ce stabilesc accesul
privilegiat al organismelor publice la instituŃiile financiare. Acest lucru este motivat de faptul că
astfel se completează interdicŃia finanŃării directe, se consolidează libera circulaŃie a capitalului şi se
previne distorsionarea principiilor economiei de piaŃă;
c) independenŃa Băncii Centrale: Banca Centrală NaŃională trebuie să îşi fixeze ca obiectiv explicit
stabilitatea pre-Ńurilor şi nu trebuie să existe nici o instituŃie sau organism extern care să poată să
dea dispoziŃii, aprobe, cenzureze, să fie consultat sau să participe la luarea deciziilor Băncii
Centrale;
2) elemente cu care trebuie să existe conformitate numai după data aderării.
Acestea includ politica ratei de schimb şi politica economică, precum şi coordonarea politicilor economice
cu celelalte State Membre prin participarea la procedurile U.E., aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate şi
Creştere şi ale statutului S.E.B.C.
În România, coerenŃa măsurilor structurale şi a politicilor macro-economice rămâne una dintre principalele
probleme ale autorităŃilor.
În particular, este necesară mai ales menŃinerea unei coerenŃe de ansamblu pentru o perioadă suficient de
lungă pentru a asigura o sta-bilitate macroeconomică durabilă. România a recunoscut dificultăŃile pe care le
întâmpină în monitorizarea situaŃiei fiscale a unităŃilor bugetare descentralizate şi este de acord cu necesitatea
anumitor modificări legislative, în special în ceea ce priveşte finanŃarea directă a sectorului public şi
independenŃa personală a membrilor comitetului director al Băncii Centrale. Capacitatea administrativă a unora
din instituŃiile de stat cu atribuŃii în domeniu necesită consolidare.
România a deschis şi a închis provizoriu acest capitol de negociere la sfârşitul lunii iunie 2002. România
a acceptat în totalitate acquis-ul comunitar privind Capitolul 11 (U.E.M.), în vigoare la 31 decembrie
2001 (ulterior a fost agreată extinderea angajamentelor pentru a cuprinde acquis-ul comunitar aprobat şi în
vigoare până la 30 iunie 2002). La aderare, România va respecta prevederile acestui acquis, în condiŃiile în
care va fi considerată Ńară cu derogare de la adoptarea monedei unice, conform Art. 122 (fostul Art.109K) al
Tratatului privind Uniunea Europeană.

VIII. EURO – O MONEDĂ STABILĂ

ÎN SLUJBA UNEI ECONOMII DINAMICE. SINTEZĂ.

În ultimele luni ale anului 2005, în vâltoarea şocului psihologic creat de rezultatul negativ al
referendumului privind ConstituŃia euro-peană în FranŃa şi Olanda, s-au formulat mai multe opinii care au pus
sub semnul întrebării moneda unică, iar mulŃi comentatori eurosceptici fac legătura între adoptarea euro şi starea
actuală a economiei zonei euro. Unii merg chiar până a pune la îndoială perenitatea monedei unice.
Aceste critici şi aceste semne de întrebare par absurde şi lipsite de orice bază, din două motive:
 • Primul este acela că zona euro se caracterizează printr-o mare divergenŃă a gradului de flexibilitate a
economiilor: pe de o parte, Ńări a căror economie nu este decât foarte puŃin afectată de rigidităŃile structurale
clasice ale bătrânei Europe: Spania, Irlanda, pe de altă parte, Ńări „cu greutate”, care înaintează foarte lent pe
calea reformelor economice: Germania, FranŃa, Italia.
Există o corelaŃie destul de ridicată între performanŃele în materie de creştere potenŃială şi gradul de
adaptabilitate a economiei diferitelor Ńări din zonă. A arăta cu degetul moneda ca fiind cauza dificultăŃilor
economice ale zonei, luată în ansamblul său, înseamnă a nega această realitate;
• Cel de-al doilea este acela că introducerea monedei euro a fost şi rămâne un succes extraordinar. Acest
succes nu este rezultatul mişcării unei baghete magice, ci al faptului că această introducere a fost gândită
foarte atent, pregătită în etape şi că fundamentele Uniunii Economice şi Monetare sunt extrem de solide şi
eficace. Pentru a argumenta cele de mai sus este necesară prezentarea, mai întâi, a:
1. Realizărilor politicii monetare unice, apoi
2. Cooperarea macroeconomică în cadrul Uniunii Economice şi Monetare şi, nu în ultimul rând,
3. Integrarea economică în zona euro – un motor puternic de integrare economică şi financiară şi de
propagare interna-Ńională a Europei.
VIII.1. Realizările politicii monetare unice

Baza juridică a monedei unice o constituie, aşa cum este bine cunoscut, Tratatul de instituire a ComunităŃii
Europene, al cărui articol 105 prevede: „Obiectivul principal al SEBC este menŃinerea stabilităŃii preŃurilor”.
Stabilitatea preŃurilor, precum şi convergenŃa economiilor zonei euro sunt precondiŃii indispensabile
pentru ca moneda unică să fie capabilă să-şi aducă din plin „sprijinul său pentru politicile economice generale
din cadrul ComunităŃii, în vederea realizării obiectivelor ComunităŃii, aşa cum sunt ele definite de articolul 2”
al tratatului.
În ultimii 6 ani, politica monetară unică condusă de Eurosistem (ansamblu constituit de Banca Centrală
Europeană şi de cele 12 bănci centrale ale Ńărilor membre ale zonei euro) a fost încununată de numeroase
succese. Trecerea reuşită la euro, sub formă scripturală şi apoi fiduciară, a fost primul dintre ele, probabil cel
mai emblematic.
Pentru a avea o viziune de ansamblu asupra evoluŃiilor politicii monetare unice este necesară prezentarea
cadrului instituŃional şi operaŃional (A), strategiei politicii monetare unice (B), pentru ca în final să
rezulte de la sine, ca o consecinŃă a primelor două elemente, realizările politicii monetare unice (C).

A. Un cadru instituŃional şi operaŃional modern

Cadrul instituŃional al Eurosistemului se bazează pe principiile de independenŃă, de transparenŃă şi de
responsabilitate şi, în fine, de descentralizare operaŃională.
A.1. IndependenŃa Eurosistemului favorizează stabilitatea preŃurilor
• Aşa cum o arată numeroase lucrări empirice, performanŃa antiinflaŃionistă a unei naŃiuni pare foarte
puternic corelată cu gradul de independenŃă al băncii sale centrale.
• Eurosistemul are ca misiune principală, în virtutea Tratatului de la Maastricht, să asigure şi să menŃină
stabilitatea preŃurilor. IndependenŃa Băncii Centrale Europene şi a celor 12 bănci centrale ale Ńărilor membre ale
zonei euro este deci înscrisă în tratat.
• În plan funcŃional, aceasta înseamnă că, în exercitarea misiunii lor, nici Banca Centrală Europeană şi
nici băncile centrale naŃionale ale Eurosistemului nu solicită şi nu acceptă instrucŃiuni/ordine de la instituŃiile
comunitare, de la guvernele naŃionale sau de la orice altă instanŃă.
A.2. TransparenŃa şi responsabilitatea sunt esenŃiale pentru asigurarea credibilităŃii
• În mod firesc, independenŃa acestor instituŃii are drept con-trapondere transparenŃa deciziilor acestora
şi responsabilitatea faŃă de public şi de reprezentanŃii săi. Pentru a construi credibilitatea băncii centrale,
pentru a câştiga încrederea agenŃilor, este absolut necesar a te face înŃeles şi, pentru aceasta, este nevoie să fii
transparent.
• Imperativele privind responsabilitatea şi transparenŃa sunt înscrise în Tratat în termeni foarte generali.
Eurosistemul a mers mai departe de strictele obligaŃii instituŃionale care-i revin în acest domeniu:
– în primul rând, Consiliul Guvernatorilor a definit stabilitatea preŃurilor: creştere inferioară, dar
apropiată de 2%, pe termen mediu;
– în al doilea rând, BCE a mers dincolo de exigenŃele de responsabilitate stabilite de Tratat, instituind
audieri ale preşedintelui său de către Parlamentul European şi reuniuni informale cu Eurogrupul miniştrilor de
finanŃe, organizate în mod regulat;
– o altă expresie a transparenŃei este publicarea cu regularitate de rapoarte privind evoluŃiile economice
şi analizele Băncii Centrale, între care Buletinul lunar al BCE reprezintă vectorul cel mai cunoscut;
– în fine, punctul cel mai important: la sfârşitul fiecărei reuniuni consacrate deciziilor de politică
monetară, preşedintele şi vicepre-şedintele BCE Ńin o conferinŃă de presă urmată de un schimb liber de păreri
cu jurnaliştii, ale cărei detalii sunt publicate pe website-ul BCE. Este important de amintit că BCE a fost prima
dintre băncile centrale care s-a supus unui asemenea tip de exerciŃiu, care oferă o ocazie unică de a explica şi
comenta deciziile de politică monetară, imediat şi în mod detaliat;
– În schimb, Consiliul Guvernatorilor al BCE a optat pentru nepublicarea proceselor-verbale ale
reuniunilor sale. Într-adevăr, publicarea proceselor-verbale prezintă unele inconveniente. În special în cazul
zonei euro, analiza voturilor ar putea fi interpretată prin prisma preocupărilor şi intereselor naŃionale, mai ales a
statelor puternice, ceea ce ar putea conduce la concluzii greşite şi ar putea ameninŃa inde-pendenŃa membrilor
Consiliului Guvernatorilor, precum şi credibilitatea procesului de luare a deciziilor. Pe lângă aceasta, un proces-
verbal exhaustiv ar complica evoluŃia luării deciziilor. Pe scurt, acesta nu ar aduce nimic în plus faŃă de darea de
a seamă a Preşedintelui.
A.3. Eurosistemul se bazează pe descentralizarea operaŃională
• Descentralizarea operaŃională constituie o caracteristică esenŃială a Eurosistemului.
• Utilizarea de tehnologii şi mijloace de comunicare moderne a permis armonizarea perfectă a
descentralizării operaŃiunilor cu unifi-carea pieŃei monetare a zonei euro.

B. Cadrul strategic
Eficacitatea politicii monetare unice se sprijină, de asemenea, şi pe cadrul său strategic, care poate fi
caracterizat printr-o definire can-titativă a stabilităŃii preŃurilor şi printr-o orientare pe termen mediu.
B.1. O definire cantitativă a stabilităŃii preŃurilor
• Însuşită de Consiliul Guvernatorilor al BCE în octombrie 1998, aceasta a fost confirmată şi prezentată în
mai 2003. Stabilitatea preŃurilor este definită printr-o creştere anuală a Indicelui Armonizat al PreŃurilor de
Consum (IAPC) apropiată de, dar sub 2%, pe termen mediu.
• Consiliul Guvernatorilor a confirmat astfel caracterul simetric al strategiei sale, excluzând situaŃiile de
deflaŃie. Această precizie permite să se Ńină cont şi de diferenŃialele de inflaŃie în cadrul zonei euro.
B.2. O orientare pe termen mediu
Orientarea pe termen mediu a politicii monetare unice recunoaşte că este imposibil pentru o bancă centrală
să controleze cu exactitate traiectoria preŃurilor pe termen foarte scurt. Din această cauză, indi-catorii pertinenŃi
pentru politica monetară trebuie să reflecte, în mod cvasiexhaustiv, principalii factori care stau la originea
inflaŃiei atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Tocmai acest lucru este exprimat de noŃiunile de abordare economică şi abordare monetară (numită şi
abordarea cu doi piloni).
Abordarea economică trece în revistă indicatorii conjuncturali, economici şi funcŃionali în legătură cu
principalii determinanŃi ai inflaŃiei pe termen scurt.
Abordarea monetară se bazează pe explicarea monetară a inflaŃiei pe termen lung.

C. Realizările politicii monetare unice

În evoluŃia politicii monetare, trebuie remarcate trei puncte esenŃiale:
• Primul: cu toate că a fost confruntată cu o serie de şocuri defa-vorabile (preŃurile petrolului, preŃurile
administrate), politica monetară unică a reuşit să stabilizeze şi să ancoreze, pe toată perioada de exerciŃiu,
anticipaŃiile inflaŃioniste pe termen mediu-lung în jurul a 1,8 –1,9%.
• Al doilea: cea mai parte a deciziilor de politică monetară a Eurosistemului au fost perfect anticipate de
către pieŃe. Contrar unor opinii curente, comparaŃia cu FED nu arată nici o diferenŃă reală în ceea ce priveşte
previzibilitatea faŃă de pieŃe.
Faptul că BCE a ales alte mijloace de comunicare decât procesele-verbale nu a prejudiciat înŃelegerea şi
previzibilitatea politicii sale monetare (rapoartele „ECB watchers” sunt clare în această privinŃă).
• Al treilea: euro s-a impus în faŃa agenŃilor economici şi face parte din viaŃa de zi cu zi a consumatorilor
europeni.
Totuşi, există în continuare doi factori preocupanŃi: dificultatea naturală de a evolua către o referinŃă de
preŃ în întregime nouă; perceperea de către consumatori a creşterilor excesive de preŃuri ca datorându-se
trecerii la euro fiduciar.

VIII.2. Cooperarea macroeconomică

în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.
Procedurile de supraveghere multilaterală în cadrul UEM

În UEM, unde coexistă o politică monetară unică şi 12 guverne responsabile de politicile bugetare şi de
politicile structurale, un cadru instituŃional adecvat este indispensabil pentru a asigura o coerenŃă de ansamblu.
Acesta este mai ales obiectul Pactului de Stabilitate şi Creştere. Pentru ca acest cadru să fie pe deplin
operaŃional, el trebuie să fie simplu, uşor de pus în practică şi capabil să asigure politici bugetare sănătoase şi
sustenabile. Acesta este motivul pentru care procesele de supraveghere multilaterală au fost concepute încă de
la început cu scopul de a atinge un nivel de coeziune satisfăcător în politicile urmate de toate statele membre.

A. Un cadru de proceduri de supraveghere multilaterală

• Punerea în practică a supravegherii este încredinŃată Eurogrupului (reuniune informală a miniştrilor de
finanŃe ai Ńărilor din zona euro) şi Consiliului Ecofin (reuniune a miniştrilor de finanŃe din toate Ńările UE,
având putere decizională), împreună cu Comisia Europeană. Supravegherea reciprocă combină procedurile
multilaterale de supra-veghere şi dialog, respectul regulilor şi al dispoziŃiilor comune, precum şi angajamentul
statelor membre de a respecta bunele practici şi obiectivele comune.
• Respectarea regulilor şi procedurilor formulate în Tratat şi a dispoziŃiilor Pactului de Stabilitate şi
Creştere impune aceeaşi dis-ciplină bugetară tuturor statelor membre: deficitul bugetar nu trebuie să
depăşească plafonul de 3% din PIB, iar îndatorarea totală guverna-mentală (datoria publică externă) nu ar
trebui să depăşească 60% din PIB. Aceste limitări contribuie la asigurarea unui „policy-mix” optim la nivelul
zonei euro, în măsura în care o politică bugetară relaxată riscă, pe termen lung, să compromită realizarea
stabilităŃii preŃurilor. În sfârşit, acestea contribuie la creşterea economică şi angajarea forŃei de muncă pe baze
durabile şi sunt propice stabilităŃii economice.
• Disciplina bugetară este, în fapt, de importanŃă capitală pentru UEM, deoarece reprezintă un corolar
necesar al politicii monetare unice. Se aşteaptă de la statele membre să-şi considere politicile econo-mice proprii
drept probleme „de interes comun”, dată fiind incidenŃa pe care deciziile lor bugetare o pot avea asupra zonei
euro în ansamblu.
Într-o uniune monetară este de cea mai mare importanŃă să se evite „comportamentele de pasager
clandestin”, de unde clauza de „non-redresare” înscrisă în Tratatul de la Maastricht.
• O reformă a Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC) a fost adoptată de către Consiliul European în 22
martie 2005, fiind urmarea propunerilor de reformă ale Comisiei Europene din septembrie 2004.
Această reformă confirmă rolul important al Pactului în materie de disciplină bugetară, precizează
condiŃiile de declanşare a Procedurii pentru deficitul excesiv şi introduce o uşoară prelungire a termenelor de
corectare a deficitelor excesive.
• Ca urmare a acestui acord al Consiliului European, Consiliul Guvernatorilor al BCE s-a exprimat
public pentru necesitatea ca statele membre, Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene să pună în
practică cadrul revizuit într-un mod riguros şi coerent, propice conducerii unor politici bugetare prudente.

B. Noile state membre respectă aceleaşi reguli

Cele 10 noi state membre sunt deja obişnuite cu procesul de examinare reciprocă. De la aderarea lor, la 1
mai 2004, politica buge-tară a acestor Ńări a fost supusă aceloraşi măsuri de examinare ca şi în cazul celorlalte
state membre. Aceste Ńări sunt acum constrânse să întreprindă reforme bugetare substanŃiale, cu atât mai mult
cu cât deficitele lor provin în mare parte din insuficienŃe structurale.
VIII.3. Integrarea economică în zona euro.
Euro – un motor puternic de integrare economică
şi financiară şi de propagare internaŃională a Europei

Euro se sprijină pe fundamente solide şi a favorizat, pe cât a beneficiat de o integrare financiară aproape
încheiată. De acum înainte moneda euro joacă rolul unei monede internaŃionale.

A. Fundamente solide şi omogenitate economică ridicată

Actualmente, economiile zonei euro se caracterizează printr-un grad ridicat de convergenŃă structurală,
un nivel redus al inflaŃiei, apropiat de 2% şi prin condiŃii monetare şi financiare favorabile acti-vităŃii
economice.
Dacă Uniunea Monetară nu implică în mod necesar ca toate statele membre să aibă, în orice moment,
aceeaşi rată de creştere economică sau de inflaŃie, un anumit număr de lucrări empirice recente ilustrează o
omogenitate economică în creştere în cadrul zonei euro.
• În termeni de activitate, în primul rând, câteva lucrări prezentate sub egida unui grup de lucru comun
între CEPR (Centre for Economic Policy Research) şi l’Eurosistem arată că corelaŃia dintre fluctuaŃiile ciclice
ale activităŃii economice, în ansamblul său, în cea mai mare parte a Ńărilor din zona euro, deja puternică înainte
de punerea în practică a politicii monetare unice, a crescut după 1999 .Gradul de corelare nu este sensibil diferit
de cel al Statelor Unite: ordinea de mărime a ecartului-tip este aceeaşi între cele 4 state mari ale zonei euro şi
cele 12 zone economice americane (1 punct), ca şi între cele 50 de state americane şi cele 12 state ale Zonei Euro
(2 puncte).
• În termeni de inflaŃie, potrivit lucrărilor elaborate de Eurosistem, gradul de dispersie a ritmurilor de
inflaŃie în cadrul zonei euro nu ar fi net superior celui care se observă în Statele Unite, unde există forŃe de
„rechemare la ordine” mult mai puternice decât în zona euro – precum existenŃa unui buget federal unic care
echilibrează diferenŃele ciclice dintre regiuni, pieŃe de bunuri şi servicii şi piaŃa muncii mai unificate, o politică
monetară unică din 1913. Astfel, pe perioada primilor ani de existenŃă a UEM ecartul-tip al glisării anuale a
preŃurilor în cele 12 Ńări ale zonei euro ar fi, potrivit unor estimări, aproximativ de 1 punct, faŃă de 0,8 puncte
pentru cele 14 zone metropolitane ale Statelor Unite.
• În fine, ultimele cercetări ale Eurosistemului privind meca-nismele de transmisie a politicii monetare
unice indică o omogenitate în creştere a răspunsurilor economiilor Ńărilor membre la impulsurile politicii
monetare. În special, ecartul-tip al duratelor de ajustare a ratelor debitoare la variaŃiile ratei directoare s-a
diminuat, în medie, la jumătate, de la punerea în practică a politicii monetare unice.

B. O integrare aproape încheiată a sectorului financiar

• Integrarea acestui sector este aproape încheiată în ceea ce priveşte piaŃa monetară a euro.
• O mişcare de integrare comparabilă s-a realizat şi pe pieŃele europene de obligaŃiuni, unde s-a putut
constata o îngustare a randa-mentelor la titlurile de stat, precum şi pe pieŃele derivate şi, într-o mai mică
măsură, pe pieŃele bursiere şi pe piaŃa emisiunilor de titluri de datorie pentru întreprinderi.
• Zona euro şi, pe scară mai largă, Uniunea Europeană dispun în prezent de o arhitectură financiară
coerentă. Punerea în aplicare a Planului de AcŃiune pentru Serviciile Financiare, definit la Consiliul European
de la Lisabona în martie 2000, este în curs de finalizare. „Procesul Lamfalussy” ar trebui să favorizeze
punerea în practică a unei noi arhitecturi instituŃionale în domeniul supravegherii şi al regle-mentării
sectorului financiar.

C. Euro joacă de acum înainte rolul unei monede internaŃionale

Rolul crescând al euro la scară internaŃională rezultă din dezvol-tarea simultană a utilizării sale la nivel
privat şi a rolului său oficial.
• Euro posedă funcŃiile-cheie care sunt atribuite oricărei monede internaŃionale: este deja o monedă de
plasament şi de finanŃare de prim-plan (30% din volumul titlurilor de creanŃe internaŃionale), precum şi un
intermediar important al schimburilor internaŃionale (implicată în 37% din operaŃiunile de schimb). Chiar dacă
acum este limitat, rolul său de monedă de facturare va trebui să crească în viitor.
• Potrivit ultimelor date disponibile de la FMI, în 2003 euro a reprezentat a doua monedă de rezervă, după
dolarul american; ponderea sa se pare că a crescut puternic după 1999.
• Utilizarea monedei euro în regimurile valutare ale Ńărilor terŃe se manifestă în special în regiunile care
au legături strânse cu zona euro sau care au pus în practică aranjamente instituŃionale speciale cu UE (Ńări care
au aderat şi Ńări candidate, Balcani, Africa de Nord, Zona francului).
• În ceea ce priveşte cele 10 noi Ńări membre ale UE, criteriul de stabilitate a cursului de schimb în
cadrul ERM2 impune ca aceasta să fie atinsă înainte de adoptarea monedei unice. Avantajul este acela că
adoptarea euro va reprezenta încununarea unui proces de convergenŃă structurată înăuntrul unui cadru
multilateral. În mod cert, este una dintre provocările cele mai importante cărora va trebui să le facă faŃă zona
euro în următorii ani.

VIII.4. Concluzii

• Euro a răspuns aşteptărilor noastre; a încurajat stabilitatea, graŃie credibilităŃii de care se bucură, şi a
protejat numeroase Ńări din zonă împotriva volatilităŃii excesive a cursurilor de schimb şi a tur-bulenŃelor
survenite pe pieŃele financiare.
• Euro reprezintă o piatră unghiulară majoră a construcŃiei europene. Aceasta înseamnă că, independent
de propriile merite, o monedă nu constituie un scop în sine, chiar dacă noile state membre sunt foarte hotărâte
să o adopte cât mai repede posibil. Participarea la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe un proces de
convergenŃă sustenabil. Într-adevăr, dincolo de provocările instituŃionale care subzistă (independenŃa băncilor
centrale, adaptarea sistemelor bancare, lupta împotriva spălării banilor etc.), provocarea majoră care se
deschide în faŃa noastră este aceea de a câştiga pariul convergenŃei reale între Estul şi Vestul Europei.
Acest obiectiv va necesita ani de reforme structurale importante, favorabile unei accelerări a creşterii
economice şi reducerii decalajului dintre Est şi Vest; aceasta presupune mai ales respectarea cadrului
macroeconomic la care au consimŃit toate statele membre legate de euro astăzi, în special participarea cu
succes la ERM2.
Trebuie, într-adevăr, să se evite orice grabă care ar dăuna competitivităŃii şi să se procedeze la reforme
de fond, mai ales în materie de sustenabilitate a finanŃelor publice, înainte de a intra în acest mecanism de curs
de schimb, garanŃie a unei convergenŃe reale durabile, profitabilă întregii zone.
O dovadă vie a evoluŃiilor optimiste din zona euro îl constituie ultimele cifre legate de inflaŃia în zona
euro.
 InflaŃia anuală din zona euro a scăzut în luna octombrie 2005 la 2,5%, faŃă de nivelul de 2,6% din luna
septembrie 2005, când a fost consemnat cel mai înalt nivel din ultimii trei ani.56
În 2004, rata anuală a inflaŃiei din zona euro a fost de 2,4%. În ceea ce priveşte toate statele membre ale
Uniunii Europene, inflaŃia anuală a fost de 2,4%, în coborâre cu 0,1%, comparativ cu luna septembrie 2005. În
2005, rata inflaŃiei din UE a fost de 2,3%.
La nivelul întregii Uniunii Europene, în noiembrie 2005, cele mai mici rate anuale au fost observate în
Finlanda (0,8%), Suedia (0,9%), Olanda (1,5%) şi Polonia (1,6%), iar cele mai mari au fost consemnate în
Letonia (7,7%), Luxemburg (5%), Estonia (4,5%) şi Grecia (3,7%). Comparativ cu luna septembrie din 2005,
rata anuală a inflaŃiei a crescut în 8 din statele UE, a stagnat într-unul din state şi a scăzut în celelalte 16.
În zona euro, produsele care s-au confruntat în octombrie cu cele mai mari rate au fost alcoolul şi tutunul
(5,7%), transporturile (5,3%), în timp ce cele mai mici rate au fost întâlnite în comunicaŃii (–2,9%), în
domeniul cultural (0,2%). Transporturile şi carburanŃii au avut cel mai mare impact asupra creşterii inflaŃiei
(<0,49 puncte procentuale).
Toate aspectele de mai sus ne conduc la ideea, care se con-turează tot mai mult, că ne îndreptăm spre o
lume monetară tripolară.
Dacă la început America de Nord (S.U.A. şi Canada) era singura putere economică reală, a apărut şi al
doilea pol în zona Asiei (Japonia şi cei „patru dragoni”: Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, Taiwan), al
treilea pilon de concentrare economică care s-a constituit în ultimul timp reprezentându-l continentul european,
mai exact Europa Occidentală.

VIII.5. Adoptarea monedei unice pentru statele devenite membre

ale Uniunii Europene la 1 mai 2004

Moneda unică şi-a pierdut serios din farmecul pe care îl exercită asupra celor mai tineri membri ai
familiei europene. Problemele interne, dar şi crizele tot mai puternice ale instituŃiilor comunitare i-au
determinat pe analişti să creadă că momentul trecerii la euro se va îndepărta tot mai mult, dar nu mai târziu de
2010.

VIII.5.1. Ungaria
Cel mai recent argument în favoarea acestei teorii este anunŃul făcut în octombrie 2005 de Ungaria.
Guvernatorul Băncii centrale a acestei Ńări, Zsigmond Jarai, a declarat că aderarea la zona euro nu va avea loc
înainte de 2010, ca urmare a depăşirii repetate a limitei deficitului bugetar, iar situaŃia nu va fi remediată în
2006. «łinta stabilită pentru 2010 nu va putea fi respectată. Cred că este imposibil pentru orice guvern să
reducă deficitul bugetar sub limita impusă de UE până în 2008.
Pentru ca acest lucru să fie pus în practică este nevoie de măsuri drastice într-o perioadă foarte scurtă de
timp», a declarat Jarai pentru publicaŃia „Magyar Nemzet”. AfirmaŃiile oficialului ungar succed declaraŃiilor
premierului Ferenc Gyurcsany, potrivit cărora Ungaria se va conforma criteriilor specificate în Tratatul de la
Maastricht, care prevăd un deficit de maximum 3% din produsul intern brut.
În tot acest context european şi internaŃional, guvernat de ten-dinŃele din ce în ce mai vizibile ale
globalizării, ale internaŃionalizării tuturor tipurilor de relaŃii fără graniŃe şi frontiere, nu este de loc o surpriză
reacŃia Ungariei, care, deşi anunŃase iniŃial că va introduce moneda unică europeană în 2010, a abordat o
poziŃie total schimbată în septembrie, octombrie 2005. Astfel, guvernul de la Budapesta se gândeşte serios să
renunŃe la introducerea monedei unice europene în 2010, aşa cum anunŃase iniŃial.
Premierul Ungariei, Ferenc Gyurcsany, a declarat că, «deşi din punct de vedere tehnic adoptarea euro în
2010 este posibilă, luăm în considerare schimbarea acestei date». 57
Prim-ministrul a insistat asupra faptului că interesul Ungariei primează în această chestiune, în sensul că
„introducerea grăbită a monedei unice europene poate determina o scădere dramatică a deficitului public”.
Executivul de la Budapesta a fost supus presiunilor, în repetate rânduri, pentru a decide asupra datei la
care va introduce moneda unică europeană.
Comisia Europeană a luat în colimator Budapesta pentru deficitul său public foarte ridicat. La un an de la
aderarea la Uniunea Europeană, Ungaria are în momentul de faŃă o economie de invidiat.
Cu toate acestea, comisarul european pentru Afaceri Economice, Joaquin Almunia, declara că, pentru al
treilea an consecutiv, deficitul public al Ungariei, fixat la 3,6 procente din produsul intern brut, va fi, în 2005,
de 6,1% din PIB.
Potrivit ministrului de FinanŃe, Janos Veres, până la sfârşitul lui 2005, „Executivul ungar trebuie să
informeze Comisia Europeană despre programul său de convergenŃă”.
56
Sursa: Eurostat (Biroul european de statistică).
57
Într-un interviu acordat postului de radio Klubradio.
 Precizările oficialilor ungari au fost precedate şi de o intervenŃie a preşedintelui băncii centrale, Zsigmond
Jarai, care a declarat ca adoptarea euro în 2010 „este pur şi simplu imposibilă”, pentru că Ungaria va trebui să
ajungă, în 2008, la un deficit public de trei procente din PIB.
Analiştii insistă că recentul anunŃ al Guvernului de a scădea, în anul 2006, o serie de impozite – taxa pe
valoare adăugată şi impozitul pe venit – nu va face decât să crească şi mai mult deficitul public.
Această reformă va costa Ungaria circa 1.000 de miliarde de forinŃi (aproximativ patru milioane de
euro), suma echivalenta cu 5% din PIB.
„Înaintea apropiatelor alegeri legislative din primăvara lui 2006, Guvernul ungar adoptă o serie de măsuri
nepopulare necesare pentru finanŃarea noilor cheltuieli”, opinează analistul Miklos Hegedus. El face referire la
instaurarea aşa-zisei «taxe pe lux», pe care Guvernul o pre-găteşte pentru anul 2006.

VIII.5.2. Polonia
Specialiştii vin şi cu alte exemple concrete. Alegerile din Polonia i-au adus la putere pe conservatori, care
au promis reforme economice, dar nu au avansat date privind adoptarea monedei unice.

VIII.5.3. Cehia
Probleme sunt şi în Cehia, unde autorităŃile au recunoscut iniŃial ca moment prielnic al trecerii la euro anul
2009, dar ulterior au revenit, spunând că perspectiva poate fi considerată chiar fantezistă. Cauzele sunt în
principal reformele interne şi costurile din sectoarele publice. În plus, instabilitatea politică şi schimbările de
regim sunt văzute tot ca frâne în procesul de tranziŃie spre euro.
Dezbaterile politice interne sunt îndreptate mai degrabă spre pragmatism, decât spre proiecŃii ale
viitorului. O dovadă în plus că opti-mismul iniŃial este infirmat de realităŃile socio-economice ale Cehiei.

VIII.5.4. Slovacia
Slovacia pare să fie o excepŃie. Aici trecerea la euro este, cel puŃin pe moment, „bătută în cuie” pentru
2009.

IX. COORDONATELE POLITICII FISCALE

ALE STATELOR DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Sinteză
Încercând o abordare succintă a problemelor actuale legate de fiscalitatea din UE, trebuie să avem în
vedere coordonatele politicii fiscale a Ńărilor din UE:
1) stabilizarea încasărilor fiscale ale statelor membre;
2) buna funcŃionare a pieŃei unice;
3) ameliorarea ratei ocupării forŃei de muncă.

IX.1. Stabilizarea încasărilor fiscale ale statelor membre

– concurenŃa corectă constituie unul din elementele-cheie ale pieŃei unice, dar o concurenŃă incorectă în
domeniul fiscal este de natură să suscite preocupări datorită efectelor negative potenŃiale pe care aceasta le are în
special asupra încasărilor fiscale ale statelor membre;
– repartizarea eficientă a resurselor economice în UE;
– competitivitatea şi ocuparea forŃei de muncă;
– degradarea situaŃiei fiscale = 1) erodarea bazei de impozitare, ca urmare a concurenŃei fiscale
(transferul bazelor impozabile către alte Ńări). Acest lucru se datorează diferenŃelor dintre ratele de impo-zitare
efective;
= 2) dezvoltarea economiei pa-ralele (transferul bazelor impozabile către
piaŃa neagră). Acest lucru se datorează nivelului absolut al acestor rate.
 – erodarea fiscală nu a afectat produsul total al fiscalităŃii şi al cotizaŃiilor de securitate socială. În ultimii
15 ani acest produs a fost constant sau a crescut uşor ca procent în PIB-ul UE. Când rata impo-zitării muncii a
crescut, aceea a celorlalŃi factori de producŃie a scăzut;
– în UE mobilitatea forŃei de muncă este mai crescută decât aceea a capitalului: mondializarea
(globalizarea) şi integrarea mai strânsă a pieŃelor de capital, pătrunderea accelerată a noilor tehnologii de
comunicare au încurajat mobilitatea internaŃională a activităŃilor, în special în sectorul financiar;
– liberalizarea pieŃelor planificării fiscale, creşterea posibilităŃii de evaziune şi de frauda fiscală au
contribuit la deteriorarea bazei de impozitare în numeroase Ńări;
– necesitatea de a finanŃa, prin intermediul sistemelor de protecŃie socială, o populaŃie ce îmbătrâneşte
şi un şomaj care nu încetează să se agraveze, impune constrângeri puternice şi crescânde ale fiscalităŃii;
– creşterea presiunii asupra bazei impozabile tinde să încurajeze din ce în ce mai mult evaziunea fiscală şi
frauda fiscală, prin intermediul economiei paralele;
– se poate crede că stabilitatea încasărilor fiscale totale nu a fost păstrată decât cu preŃul unei
deteriorări progresive a structurii fiscalităŃii: presiunea fiscală a fost pusă mai mult pe baza de impozitare cea
mai puŃin mobilă (adică munca), în vederea recuperării pierderilor fiscale ce rezultă din erodarea altor baze de
impozitare mai mobile.

Exemplu: între 1980-1993, rata de impozitare implicită a muncii salariale pe ansamblul ComunităŃii
Europene a crescut cu cca 1/5 (o cincime) în timp ce acelaşi indicator, raportat la ceilalŃi factori de
producŃie – în special a muncii independente şi a capitalului – a crescut cu mai mult de 1/10 (o
zecime);
– deşi degradarea fiscală afectează toate sursele mari de încasări (impozitele pe consum, impozitele pe
societăŃi, impozitarea veniturilor imobiliare, cotizaŃii sociale), repercusiunile sale variază considerabil după
natura impozitului în cauză. Chiar impozitul pe consum, a cărui armonizare este totuşi mult mai importantă
decât a impozitelor directe, nu este ferit de o degradare fiscală;
– TVA este ameninŃată în special datorită numărului crescător de servicii internaŃionale care recurg la
tehnologii noi pentru a plasa operaŃiunile impozabile în afara câmpului geografic al regimului comun de TVA.;
Exemplu: telecomunicaŃiile, consumatorii de servicii care nu be-neficiază de dreptul de deducere (bănci,
întreprinderi de asigurări etc.); divergenŃe între legislaŃiile naŃionale în materie de TVA care oferă posibilităŃi
mărite de evaziune fiscală.

– accizele sunt mai puŃin armonizate decât TVA, discrepanŃele existente (dincolo de ratele minime la cele
trei articole: tutun, produse petroliere şi alcool) limitează sensibil libertatea de acŃiune a statelor membre în
materie de fiscalitate. Orice majorare a accizelor de către un stat membru trebuie să Ńină seama de riscul de a
pierde o parte din activitatea economică şi, prin urmare, a încasărilor, în beneficiul Ńărilor vecine ce taxează
acelaşi produs la o rată net inferioară sau în beneficiul produselor concurente care sunt excluse de la baza de
impo-zitare în cauză.

IX.2. Buna funcŃionare a pieŃei unice

PiaŃa unică: Pilonul-cheie al integrării europene;

Rol principal în pregătirea UEM;
Stimulează creşterea economică, ocuparea forŃei de muncă;
Întăreşte competitivitatea în UE.
Prin realizarea pieŃei unice se urmăreşte:
• promovarea creşterii durabile
• nivel de ocupare ridicat în UE
O dată cu ridicarea barierelor de reglementare şi economice, fiscalitatea este percepută ca o piedică
reziduală din ce în ce mai importantă în realizarea obiectivelor fundamentale.
Suprimarea piedicilor fiscale se va traduce în avantaje economice şi câştiguri de nivel de trai pentru
cetăŃeni şi firme, prevenind în acelaşi timp ne-impozitarea în interiorul pieŃei unice ca urmare a arbitrajelor
transfrontaliere sau a acŃiunilor de evaziune şi fraudă fiscală.
În materie de TVA, regimul tranzitoriu a permis să se suprime controlul mărfurilor la frontierele interne
ale pieŃei unice, dar nu a ridicat toate obstacolele fiscale.58
În domeniul impozitului pe venit59 al persoanelor fizice, o veritabilă piaŃă unică necesită un tratament
nediscriminatoriu între muncitorii transfrontalieri şi ceilalŃi contribuabili nerezidenŃi. Problemele ce Ńin de dubla

58
A se vedea anexa la acest capitol, referitoare la cotele de TVA din statele membre UE.
impunere a aceluiaşi venit şi lipsa coordonării pentru persoanele fizice care plătesc impozite într-un stat membru
şi cotizaŃiile sociale într-un alt stat, creează o barieră la libera circulaŃie şi o distorsiune a pieŃei unice.6
Dincolo de costul economic al acestor bariere, inconvenientele fiscale suplimentare legate de
operaŃiunile financiare transfrontaliere (prime de asigurare, pensii, dobânzi la împrumuturile ipotecare etc.)
complică şi viaŃa cetăŃenilor. Aceste bariere fiscale împiedică fluxul veniturilor transfrontaliere.
România a încheiat până la 01.02.2000 un număr de 64 convenŃii pentru evitarea dublei impuneri,
convenŃii încheiate cu state de pe întreg mapamondul, o dată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal (01.01.2004),
România avea încheiate un număr de 74 convenŃii de evitare a dublei impuneri. În prezent s-au semnat un număr
total de 77 convenŃii.
Lista problemelor este lungă, cuprinde diferenŃele între regimul instituŃiilor stabile şi cel aplicat activităŃilor
interne, tratamentul plăŃilor transfrontaliere de dobânzi şi de redevenŃe, al pierderilor instituŃiilor stabile şi
filialelor situate în alte state membre.
Riscul, pentru statele membre, de a pierde încasările nu poate fi străin de dificultăŃile pe care le pune
soluŃionarea acestor probleme: într-adevăr, riscul de a suporta pierderi mari de încasări este în mod cert datorat
existenŃei de diferenŃe între regimurile naŃionale (rezidenŃi/ nerezidenŃi) şi de derogările naŃionale.

IX.3. Ameliorarea ratei ocupării forŃei de muncă

Subscriind obiectivelor CărŃii Albe privind creşterea, competi-tivitatea şi ocuparea forŃei de muncă,
statele membre au subliniat necesitatea de a pune capăt supraimpozitării relative a muncii cu scopul de a
promova ocuparea forŃei de muncă în interiorul UE.
Degradarea fiscală ameninŃă structura de impozitare, în sensul că statele membre riscă să nu poată
restabili echilibrul prin acŃiunile individuale dacă nu se aplică mecanisme corectoare.
Cunoaşterea evoluŃiei încasărilor fiscale totale este importantă pentru a cunoaşte consecinŃele care pot
apărea o dată ce capacitatea forŃei de muncă de a absorbi presiunea fiscală va fi epuizată.
O răsturnare a acestei evoluŃii trebuie să fie considerată o pri-oritate. Efectul asupra promovării ocupării va
depinde de posibilitatea de a modifica definitiv şi semnificativ preŃurile brute ale muncii şi ale celorlalŃi factori
de producŃie.
Pentru evitarea agravării deficitelor bugetare proprii, statele membre au subordonat restructurarea fiscală
la posibilitatea de a finanŃa costul net al scăderii fiscalităŃii asupra muncii, fie prin recurgerea la alte surse de
încasări, fie prin reducerea cheltuielilor.
O reducere a cheltuielilor publice poate fi utilă, dar nu va permite să se finanŃeze o reducere suficient de
mare a fiscalităŃii muncii. Celelalte mijloace de finanŃare, care pot fi anticipate şi dimensionate, constau în
creşterea impozitelor indirecte (TVA şi ACCIZE), impozitarea bu-nurilor mobiliare sau imobiliare, ca şi
instaurarea sau sporirea taxelor ecologice (ecotaxe) sau a taxelor pe energie.
În ce măsură o abordare globală a fiscalităŃii produselor energetice ar putea oferi statelor membre
alternative pentru reducerea costului muncii, atingând obiectivele de mediu ale CE, rămâne o problemă
deschisă dezbaterilor.
Este de asemenea important să se examineze raporturile între fiscalitate şi finanŃarea protecŃiei sociale cu
scopul de a se asigura că aceste sisteme încurajează ocuparea forŃei de muncă şi a se evita renunŃarea la muncă
(exemplu: plata şomajului fără condiŃionarea efectuării unei munci pentru comunitate).
Cu toate măsurile luate până în prezent de statele membre, restructurarea fiscală nu a fost încă realizată
în proporŃiile preconizate de Cartea Albă.
Strategia globală adoptată şi aflată sub controlul real al Parlamentului European urmăreşte întărirea
eficienŃei pieŃelor interne ale statelor membre şi ale statelor care sunt în curs de aderare la UE, dar urmăreşte şi
o stabilizare a încasărilor publice care să ofere o marjă de manevră mai mare pentru efectuarea restructurării
fiscale propuse în strategia de creştere a ocupării forŃei de muncă, conform prevederilor CărŃii Albe.
Prin această strategie statele membre dobândesc autonomie, deşi există opinii în doctrină conform cărora
menŃinerea suveranităŃii juridice a dus la pierderea suveranităŃii economice (opinii exprimate la ConferinŃa
europeană „Europa partenerilor sociali” de la Trivoli,16-18 mai 1996).
IX.4. Concluzii privind politica fiscală
a Uniunii Europene

59
A se vedea anexa 6 referitoare la „Reglementarea impozitului pe venit în unele state membre UE”
 A. Politica fiscală a rămas zona de autonomie naŃională în elaborarea politicii macroeconomice, ca fiind
cel mai important instru-ment al statului în asigurarea stabilităŃii economice.
B. Gradul de libertate al fiecărui stat membru în elaborarea poli-ticii sale fiscale se restrânge, deoarece unii
parametrii esenŃiali ai acestei politici sunt prestabiliŃi, cum sunt nivelul deficitului fiscal şi cel al datoriei publice,
care au fost definiŃi prin criteriile de convergenŃă de la Maastricht (disciplină financiară în etapa elaborării
bugetului de stat şi a execuŃiei bugetare).
Odată cu introducerea monedei unice, liniile generale directoare pentru politica economică a statelor
membre prevăd că un buget cu un deficit bugetar cât mai aproape de zero sau în surplus este o condiŃie a
stabilităŃii macroeconomice.60
C. Fiecare stat membru devine responsabil pentru stabilitatea economică pe termen lung a UE;
importantă este identificarea de către fiecare stat membru a posibilelor cauze de dezechilibre viitoare şi
prevenirea acestora din timp; (de exemplu: dezechilibrele din sistemele de pensii, care, în lipsa unor reforme
adecvate, pot afecta, în timp, stabilitatea economică a UE).
D. Aplicarea unei politici fiscale riguroase şi sănătoase generează stabilitatea monetară a monedei unice,
pe termen lung; la nivelul UE se folosesc atât criteriile de convergenŃă, cât şi coordonarea politicilor eco-nomice
(de exemplu: la definitivarea proiectului de buget pe anul 2001, UE a cerut Irlandei să corecteze politica sa
bugetară).
E. DiferenŃele între regimurile fiscale în statele membre apar mai accentuate în condiŃiile existenŃei
monedei unice, deoarece instru-mentele monetare absorbante ale unor şocuri nu mai pot fi folosite în cadrul
politicilor economice naŃionale şi, astfel, totul pare mai vulnerabil. Deciziile de politică fiscală devin esenŃiale
în orientarea comportamentului companiilor şi persoanelor.
F. CerinŃele de co-finanŃare cu sume proprii a programelor de investiŃii finanŃate cu fonduri UE impun
schimbări în alocarea resurselor bugetelor naŃionale. PriorităŃile sunt reorientate mai ales în domeniul
programelor publice de investiŃii şi ele trebuie să respecte cerinŃele disciplinei şi transparenŃei bugetare.
1. Realizarea coordonării politicilor fiscale ale statelor membre ale UE şi prevenirea competiŃiei prin
impozite
Întrucât politica fiscală naŃională reprezintă o componentă im-portantă a suveranităŃii statelor membre
UE, ea fiind specifică fiecărui stat, în UE coexistă 25 sisteme de impozitare, aferente celor 25 state membre.
Numărul sistemelor fiscale ale UE va creşte o dată cu extinderea Uniunii, iar politica fiscală va rămâne un
subiect contro-versat în plan naŃional, dar şi în relaŃiile cu Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, politicile fiscale ale statelor membre trebuie să contribuie la înfăptuirea dezideratelor
UE. Pentru aceasta, politicile fiscale ale statelor membre trebuie:
a) Să permită companiilor şi persoanelor să beneficieze din plin de avantajele pieŃei unice;
– eliminarea ineficienŃei determinată de coexistenŃa celor 25 regimuri fiscale diferite din cadrul UE;
– libera circulaŃie a produselor, serviciilor şi a forŃei de muncă, precum şi competiŃia de pe piaŃa unică
sunt afectate de: nivelul cotelor de impozit (cote diferite ale accizelor, TVA), conŃinutul bazei de im-pozitare
etc., care afectează deciziile în privinŃa investiŃiilor într-un stat membru sau altul şi cu implicaŃiile sociale care
decurg asupra şomajului, creării/dispariŃiei locurilor de muncă;
– mobilitatea forŃei de muncă în spaŃiul UE este frânată de diferitele moduri de operare a fondurilor de
pensii.
b) Să sprijine obiectivele generale ale politicii UE.
c) Să fie în concordanŃă cu celelalte politici ale UE privind locurile de muncă, protecŃia
consumatorilor, energia, mediul etc.
Regimurile fiscale creează premisa competiŃiei fiscale, care poate determina un stat membru să adopte
cote de impozite mai mici sau stimulente fiscale atractive pentru investitori pentru atragerea de investiŃii
străine şi a capta bazele de impozitare cu o mare mobilitate (venituri din dobânzi, dividende).
Atunci când competiŃia fiscală depăşeşte anumite limite devine dăunătoare, distorsionând competiŃia
liberă din cadrul pieŃei unice.
CompetiŃia fiscală dăunătoare are efect distructiv asupra bugetelor naŃionale, deoarece conduce la erodarea
bazei de impozitare şi a veniturilor fiscale, iar restabilirea echilibrelor financiare poate conduce, de multe ori, la
ajustări fiscale cu efecte sociale dramatice.
ExistenŃa unei evaziuni fiscale pentru un grup restrâns de firme şi persoane, creează niveluri ridicate de
impozitare pentru restul com-paniilor şi persoanelor.61

60
Comisia Europeană (2001), Tax policy în the European Union-Priorities for the Years Ahead, document COM (2001)
260, Brussels, p.5.
61
Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan, Integrarea şi politica fiscală europeană, Editura BURG, Sibiu, 2002, p.191.
 Toate acestea constituie argumente pentru realizarea obiectivului UE de reducere a gradului de fiscalitate,
care să se realizeze numai prin competiŃie fiscală corectă şi transparentă, dar atrage atenŃia implicit şi asupra
prevenirii competiŃiei dăunătoare.
CompetiŃia este necesară în condiŃiile şi tendinŃele mondiale de globalizare.
Coordonarea fiscală se realizează pe două căi:
• Prin armonizare fiscală. UE adoptă reguli aplicabile în spaŃiul Uniunii, iar statele membre renunŃă la
politica fiscală naŃională.
• Prin identificarea obstacolelor în libera circulaŃie a pro-duselor, serviciilor, forŃei de muncă, dintr-un
stat membru în altul, obstacole care se recomandă a fi înlăturate; prin intensificarea cooperării între
statele membre în probleme fiscale (de exemplu: combaterea fraudei fiscale, prin schimb de informaŃii).
Coordonarea politicilor fiscale şi mai ales armonizarea fiscală nu reprezintă un scop în sine, ci
modalitatea prin care UE asigură partici-parea politicilor fiscale la realizarea Ńelurilor UE.
Coordonarea fiscală se realizează cu respectarea celor două principii ale integrării europene:
• Principiul acceptării politicilor fiscale naŃionale, când acestea nu au caracter discriminatoriu şi nu
contravin obiectivelor şi politicilor UE (Coordonarea orizontală a politicilor naŃionale)
• Principiul subsidiarităŃii, care, în cazul atribuirii compe-tenŃelor de politică fiscală între UE şi statele
membre, impune ca aceste competenŃe să fie lăsate la nivelul statelor membre, dacă nu se poate demonstra că
aceste competenŃe (sau unele dintre ele) pot fi îndeplinite mai eficient la nivelul UE (relaŃiile verticale dintre
insti-tuŃiile europene şi guvernele naŃionale)

IX.5. Concluzii privind coordonarea politicilor fiscale

1) coordonarea politicilor fiscale în domeniul impozitelor este necesară, fiind adaptată în funcŃie de
natura impozitelor:
• impozitele indirecte necesită un grad mai mare de armonizare fiscală, fiind legate nemijlocit de
circulaŃia produselor şi serviciilor (exemplu: TVA, accize – tutun, cafea, băuturi alcoolice, produse pe-troliere
şi uleiuri minerale). Începând din 1992, cu un an înaintea intrării în funcŃiune a pieŃei unice, a fost introdus art.
93 în TUE, prin care se prevede obligativitatea armonizării impozitelor indirecte;
• impozitele directe pot constitui obiectul coordonării fiscale în legătură cu impozitarea veniturilor
companiilor şi persoanelor cu acti-vităŃi în mai multe Ńări (cu o bază de impozitare mobilă), precum şi în
situaŃii în care aceste impozite implică discriminare, dublă impozitare (exemplu: impozit pe profit, pe
dividende, pe veniturile persoanelor fizice – IVG – impunerea persoanelor nerezidente);
2) coordonarea fiscală în politicile de alocare a resurselor bugetare ale statelor membre nu este
necesară; statele membre au obligaŃia de menŃinere a disciplinei bugetare, care este indispensabilă pentru
stabilitatea economiei şi a monedei unice. Există două cazuri în alocare a resurselor, când coordonarea poate
avea loc:
• cheltuieli pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaŃionale prin natura lor (care
depăşesc graniŃele naŃionale ale unui stat membru, exemplu: politici structurale privind reŃelele de transport şi
comunicaŃii, mediu, comerŃ exterior). UE are competenŃe la nivel european în coordonarea şi dezvoltarea
anumitor proiecte – exemplu: reŃelele transeuropene;
• ajutorul de stat acordat firmelor care se supun regulilor UE, deoarece pot avea impact negativ asupra
competiŃiei în cadrul PieŃei Unice;
3) coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată.
Redistribuirea interpersonală este de competenŃa statului membru (în funcŃie de situaŃia plătitorilor de
impozite – săraci, clasă medie etc.), coordonarea fiscală a UE apare în domeniul redistribuirii inter-regionale al
cărei obiectiv este creşterea gradului de coeziune economică şi socială.
Această coordonare este limitată la nivelul fondurilor structurale, respectiv la mărimea bugetului UE.
4) progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este relativ lent, datorită votului unanim al statelor
membre pentru reglemen-tările UE din domeniul fiscal.
IX.6. Anexă: Cotele de TVA
aplicabile în Uniunea Europeană

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Obiective importante în privinŃa armonizării TVA până la data aderării:
1. Introducerea regimurilor speciale de TVA pentru agricultură, obiecte de colecŃie, turism, aurul de
investiŃii, vânzările prin licitaŃii.
La 1 ianuarie 2006 se va elimina actuala scutire de TVA pentru gospodăriile agricole individuale şi se va
introduce un regim special pentru agricultură. Acest regim special nu înseamnă că micii agri-cultori vor fi
înregistraŃi ca plătitori de TVA, ci se va institui un sistem compensatoriu prin care aceştia vor recupera o parte
din taxa plătită pentru bunurile şi serviciile cumpărate pe baza unei cote medii calcu-late. Pentru aplicarea
regimului special, micii agricultori nu vor avea obligaŃii declarative sau în privinŃa Ńinerii evidenŃei contabile.
2. Un alt obiectiv extrem de important este implementarea regi-mului tranzitoriu aplicabil pentru relaŃiile
cu statele membre UE, aplicabil de la data aderării României. Toate statele foste candidate, care nu s-au
pregătit din timp pentru implementarea acestui regim, au avut probleme serioase la data aderării.
Pentru a înŃelege de ce acest regim tranzitoriu este atât de im-portant trebuie subliniate numai câteva
modificări mai semnificative pe care acesta le implică:
– graniŃa României cu statele membre va dispărea după aderare, astfel încât nu se vor mai întocmi
declaraŃii vamale de import şi export, acestea fiind înlocuite cu alt tip de documente;
– nu se va mai plăti TVA în vamă, deoarece nu mai există im-porturi din UE, ci achiziŃii
intracomunitare, pentru care TVA va avea reguli diferite;
– nu mai există exporturi de bunuri către statele UE, ci livrări intracomunitare, pentru care iarăşi TVA va
avea reguli diferite;
– nu vor mai exista regimuri vamale suspensive în relaŃia cu statele membre, acestea fiind înlocuite cu
reguli speciale, stabilite prin sistemul tranzitoriu intracomunitar.
În anul 2006 România va trebui să realizeze o campanie de publi-citate pentru a face cunoscute prevederile
intracomunitare, astfel încât la data aderării să nu existe probleme de aplicare.
COTELE DE TVA APLICATE ÎN STATELE DIN EUROPA

1. State candidate care au aderat la Uniunea Europeană

la 1 mai 2004
UNGARIA
Cota standard a TVA este de 25%
Cota redusă de 15% pentru: alimente şi băuturi nealcoolice, nutreŃ pentru animale, combustibil
mineral, aparatura medicală, pe-riodice, energie termică, gaz şi apa, cazare în hoteluri, restaurante (au obŃinut
derogare).
Cota redusa de 5 % pentru medicamente de uz uman şi cărŃi.

POLONIA
Cota standard este de 22%.
Există alte două cote de TVA:
– cota de 7% se aplică la apartamente noi, servicii de construcŃii legate de clădiri publice şi majoritatea
materialelor de construcŃie (derogare), semipreparate culinare, cărŃi şi ziare, unele produse legate de îngrijirea
sănătăŃii, unele servicii municipale, cum ar fi distribuŃia de apă, transportul de pasageri;
– cota de 3% aplicată produselor agricole neprelucrate şi ser-viciilor legate de agricultură, piscicultură
şi industria forestieră.

REPUBLICA CEHĂ
Cota standard de TVA este de 19% şi se aplică pentru toate bunurile şi serviciile. Această Ńară a renunŃat
la aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru alimente, medicamente, agent termic, energie solară, cărŃi,
reviste, transportul de pasageri, lucrările de construcŃii şi serviciile de telecomunicaŃii.

LETONIA
În Letonia se aplică în prezent două cote de TVA:
– cota standard de 18%;
– cota redusă de 5% (pentru anumite medicamente, anumite echipamente şi bunuri pentru persoanele cu
handicap, anumite medica-mente veterinare, cărŃi, anumite publicaŃii, servicii de cazare, anumite alimente pentru
copii, livrarea de apă, colectarea şi transportul deşeurilor, biletele de intrare la evenimentele sportive, biletele de
intrare la cinema).
LITUANIA
În Lituania se aplică patru cote de TVA:
– cota standard de 18%;
– cotele reduse de 9% (pentru servicii de construcŃii şi renovări şi pentru serviciile finanŃate de stat sau
de municipalităŃi),6% (pentru livrări de bunuri şi servicii efectuate de fermieri), şi 5% (pentru cărŃi, ziare,
reviste, transportul de pasageri, echipament medical, produse farmaceutice, servicii hoteliere, produse
alimentare ecologice, pui proaspeŃi şi congelaŃi şi subproduse, peşte viu, proaspăt şi îngheŃat şi prestările de
servicii pentru agricultură).
 ESTONIA
În Estonia se aplică în prezent două cote de TVA:
– cota standard de 18%;
– cota redusă de 5% (pentru unele cărŃi, periodice, servicii funerare, anumite concerte şi spectacole de
operă, servicii de cazare în hoteluri).

REPUBLICA SLOVACĂ
În Republica Slovacă, se aplică o singură cotă de TVA de 19%.
S-a renunŃat la aplicarea cotei reduse de 14 % care se aplică pentru produsele alimentare, produsele
farmaceutice, produse şi echi-pamente medicale, cărŃi, ziare, servicii de transport.

MALTA
În Malta se aplică două cote de TVA, şi anume, cota standard de 15% şi cota redusă de 5% (pentru
cazarea la hoteluri, echipament pentru energia alternativă, furnizarea de electricitate).

2. Principalele state membre

ale Uniunii Europene
GERMANIA
În Germania se aplică în prezent două cote de TVA, şi anume, cota standard de TVA de 16% şi cota
redusă de 7% (pentru ziare, cărŃi, servicii culturale, produse alimentare, produse agricole, transportul
pasagerilor).

AUSTRIA
În Austria, cota de TVA aplicată depinde de locul unde este efectuată operaŃiunea. Astfel, în regiunile
Jungholz şi Mittelberg, cota standard este 16%. În rest, cota standard este 20%.
Pentru anumite bunuri sau servicii (alimente, cărŃi, închirierea de locuinŃe, cazarea în hoteluri şi mesele
la restaurant, transportul pasa-gerilor, lucrările artiştilor), se aplică cota redusă de TVA de 10%, iar în cazuri
speciale 12% (de exemplu, vânzarea vinului direct de la producător).

BELGIA
În Belgia se aplică în prezent patru cote de TVA:
– cota standard de 21%;
– două cote reduse de 6% (pentru bunuri şi servicii, ca: unele produse alimentare, medicamente, apa,
renovarea şi repararea locuinŃelor private mai vechi de 5 ani, locuinŃe sociale) şi, respectiv, 12% (pentru
locuinŃe sociale, fertilizatori, produse fitofarmaceutice, margarină, metrou etc.);
– cota zero de TVA (pentru ziare şi reviste de interes general).

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII

Cota standard este de 17,5%. Se mai aplică o cotă redusă de TVA de 5% (pentru livrarea de
combustibil, produse pentru protecŃia sanitară, scaune de maşină pentru copii) şi cota zero de TVA (pentru
cărŃi, ziare, reviste, anumite produse alimentare, îmbrăcăminte pentru copii, servicii de transport intern).

FRANłA
În FranŃa continentală se aplică în prezent trei cote de TVA:
– cota standard de 19,6%;
– două cote reduse de 2,1% (pentru produse farmaceutice, ziare şi publicaŃii) şi, respectiv, 5,5%
(pentru produse alimentare, cărŃi şi transportul de pasageri, cazarea în hoteluri, transferul drepturilor de
autor).
În Corsica se aplică cinci cote de TVA:
– o cota standard de TVA de 19,6%;
– cota de 13% (se aplica produselor petroliere);
– cota de 8% (se aplică pentru lucrările efectuate asupra imo-bilelor, pentru echipamentul agricol etc.);
– cota de 0,9% (se aplică pentru prima reprezentaŃie a anumitor spectacole de teatru sau de circ);
– cota de 2,1% (se aplica pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care în FranŃa continentală
sunt supuse cotei de 5,5%).
 GRECIA
În Grecia cota de TVA aplicată depinde de locul livrării/prestării. Astfel, în insulele Dodecanese,
Cyclades, Sporades şi Insulele Aegean, cota standard este de 13%. Cotele reduse aplicabile în aceste re-
giuni sunt de 6% (pentru produse alimentare şi farmaceutice) şi 3% (pentru cărŃi, ziare şi reviste).
În restul teritoriului Greciei se aplică o cotă standard a TVA de 18%, iar cotele reduse sunt de 8%
(pentru produse alimentare şi farmaceutice, echipament medical, transportul persoanelor, livrarea de case în
cadrul politicii sociale, cazarea la hoteluri, produse şi servicii legate de producŃia agricolă, energia electrică şi
gazul natural) şi, res-pectiv, 4% (pentru cărŃi, ziare şi reviste).

ITALIA
În Italia se aplică trei cote de TVA:
– cota standard de 20%;
– cota de 10% (pentru medicamente, livrarea de electricitate şi gaz metan pentru consumul casnic,
anumite servicii publice de tele-fonie, transportul pasagerilor, altul decât cel scutit);
– cota de 4% (pentru unele publicaŃii, unele produse alimentare şi băuturi, unele produse agricole).

PORTUGALIA
În Portugalia se aplică trei cote de TVA:
– cota standard de 19%;
– în regiunile autonome Madeira şi Azores cota standard este de 13% (pentru cafea, produse
horticole, alimente conservate, uleiuri comestibile);
– cota redusă de 12% pentru Portugalia continentală;
– cota redusă de 5% pentru Portugalia continentală (4% în insulele Madeira şi Azores) (pentru
produse alimentare nepreparate, anumite băuturi nealcoolice, cărŃi, ziare, produse farmaceutice, anumite servicii
medicale, gaz şi electricitate).
DANEMARCA
Cota standard este 25%.
Nu se aplică nici o cotă redusă de TVA.

FINLANDA
În Finlanda se aplică în prezent patru cote de TVA:
– cota standard de 22%;
– două cote reduse de 8% (pentru parcuri de distracŃie, servicii sportive, cărŃi, transportul pasagerilor,
cazare) şi, respectiv, 17% (pentru băuturi, cu excepŃia celor alcoolice, majoritatea produselor alimentare).
– cota zero (0%) (ziare, publicaŃii vândute prin abonamente, unele nave).

SUEDIA
În Suedia se aplică trei cote de TVA:
– cota standard de 25%;
– cota de 12% (pentru alimente şi cazarea la hoteluri, importul de opere de artă, de obiecte de colecŃie şi
antichităŃi);
– cota de 6% (pentru cărŃi, ziare, servicii culturale, transportul de pasageri).

IRLANDA
În Irlanda se aplică în prezent patru cote de TVA:
– cota standard de 21%;
– două cote reduse de 4,4% (pentru şepteluri, ogari, închirierea cailor) şi, respectiv,13,5% (pentru
ziare, reviste, electricitate, anumiŃi combustibili pentru încălzire şi electricitate, servicii de construcŃii, servicii
de restaurant);
– cota zero (0%) (pentru cărŃi, produse alimentare, îmbrăcăminte şi încălŃăminte pentru copii).

LUXEMBURG
În Luxemburg se aplică patru cote de TVA:
– cota standard de 15%;
– cota de 12% (pentru servicii de marketing şi publicitate, broşuri turistice, servicii ale agenŃiilor de turism
şi tuturor operatorilor, îmbră-căminte pentru bărbaŃi, combustibil mineral solid, uleiuri minerale şi lemn utilizat
ca şi combustibil);
– cota de 6% (pentru energia electrică, gaz lichefiat pentru în-călzire, plante, servicii de coafură, servicii
de reparaŃii ale bicicletelor şi încălŃămintei, servicii de curăŃare a locuinŃelor personale).
 – cota de 3% (pentru produse alimentare, exclusiv alcool, pro-duse agricole, cărŃi, ziare, reviste,
îmbrăcăminte şi încălŃăminte pentru copii, produse farmaceutice, transportul de persoane, intrarea la eveni-
mentele culturale).

OLANDA
În Olanda se aplică trei cote de TVA:
– cota standard de 19%;
– cota redusă de 6% (pentru produse alimentare, cărŃi, picturi şi alte bunuri culturale, bunuri şi servicii
utilizate în sectorul agricol, transportul de pasageri şi cazarea în hoteluri);
– cota zero (0%) (pentru exportul de bunuri, livrări intra-comu-nitare de bunuri, livrări de nave şi
aeronave utilizate pentru transportul internaŃional).

SPANIA
Cota standard este de 16%. Se mai aplică două cote reduse, de 7% (pentru produse farmaceutice
destinate animalelor, echipament medical, locuinŃe, flori şi plante ornamentale, transportul de pasageri,
servicii artistice şi culturale, colectarea gunoiului) şi 4% (pentru pro-dusele alimentare de bază, cărŃi, ziare,
reviste, produse farmaceutice pentru uz uman, anumite bunuri şi servicii pentru persoanele cu handicap).

X. PARTICULARITĂłI ALE SISTEMULUI

DE FINANłARE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

SINTEZĂ
Sistemul de finanŃare al UE este structurat pe două categorii distincte:
1. fonduri destinate statelor membre
2. fonduri destinate statelor candidate

X.1. Fonduri europene destinate statelor membre

Fonduri cu finalitate structurală care se adresează statelor membre:
– Fonduri cu finalitate structurală
– Fonduri de coeziune

X.1.1. Fonduri cu finalitate structurală – prevăzute în Regula-mentul nr.1260/1999 din 21 iunie 1999 al
Consiliului prin care se stabilesc prevederi generale privind Fondurile structurale. Fondurile pentru operaŃiuni
structurale reprezintă 80% din cheltuielile bugetului UE.
În sensul acestui Regulament, fondurile structurale sunt:
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)
 Fondul Social European (FSE)
 Fondul European de GaranŃie şi Dezvoltare Agricolă (FEOGA) secŃiunea „orientare”
 Instrumentul Financiar pentru Orientare în domeniul pescuitului (IFOP)
Aceste fonduri contribuie fiecare la îndeplinirea următoarelor obiective:
1. promovarea, dezvoltarea şi adaptarea structurală a regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă
(Obiectivul 1);
2. sprijinirea conversiei economice şi sociale a zonelor care întâmpină dificultăŃi structurale (Obiectivul 2);
3. sprijinirea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaŃie, pregătire profesională şi folosirea forŃei
de muncă (Obiectivul 3).
Obiective regionale
Fonduri Criterii
Obiective/Măsuri
structurale implicate de intervenŃie
1. Promovarea dezvoltării FEDER, Regiuni în care PIB/cap de
şi ajustării structurale a FSE, locuitor este mai mic de
zonelor slab dezvoltate FEOGA – orientare 75% din media comunitară
2. Realizarea conversiei FEDER Nivelul crescut al şomajului
profesionale a regiunilor FSE diminuarea nr. de locuri de
zonelor grav afectate de muncă în industrie
declinul industrial
3. ContribuŃii la dezvol- FEOGA – orientare Zone rurale situate în afara
tarea zonelor rurale FSE ob. 1, caracterizate prin nivel
FEDER slab de dezvoltare

Obiective naŃionale
1. Combaterea şomajului FSE Şomeri pe durată lungă,
de lungă durată persoane excluse de pe
piaŃa muncii, mâna de lucru
feminină
2. Facilitarea integrării FSE SalariaŃi în IMM-uri
profesionale a tinerilor
3. Accelerarea adaptării FEOGA – orientare Agricultori, pescari şi alŃi
structurilor agricole în agenŃi economici interesaŃi
cadrul PAC de transformarea sau co-
mercializarea produselor din
aceste sectoare

X.1.2. Fonduri de coeziune – reglementate prin Regulamentul nr.1164/94 din 16 mai 1999 – prevăd că
acest fond la contribui la întărirea coeziunii economice şi sociale a ComunităŃii şi, în concret, la finanŃarea de
proiecte sau de stadii de proiecte, care sunt tehnic şi financiar independente, sau grupe de proiecte legate de o
strategie vizibilă care formează un ansamblu cert (art. 1).
Fondurile pentru agricultură şi fondurile pentru operaŃiuni structurale sunt:
a) Fondul European de Orientare şi GaranŃie Agricolă-secŃiunea garanŃie (FEOGA);
b) Fondul pentru finanŃarea operaŃiunilor structurale cu două subgrupe:
1. fondurile structurale care cuprind:
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR),
 Fondul European Social,
 Fondul European de Orientare şi GaranŃie Agricolă – secŃiunea orientare,
 Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului;
2. fondul de coeziune.

FEOGA – SECłIUNEA GARANłIE

Instrumentul principal financiar al UE pentru realizarea obiectivelor PAC, cu cei doi piloni (43,3 mld Euro –
45% din totalul cheltuielilor):
• Agricultura (38,8 mld euro)
• Dezvoltarea rurală (4,5 mld euro)
Agricultura
PAC a fost supusă mai multor reforme, sub presiunea a 3 factori:
1. obligaŃiile de reducere a barierelor tarifare şi netarifare în comerŃul cu produse agricole, asumate în
cadrul OMC;
2. constrângeri bugetare ale UE, întrucât sprijinul financiar pentru agricultură = cea mai importantă
cheltuială UE;
3. primirea noilor membrii, state în care agricultura are un rol însemnat în economie, aplicarea PAC ar
genera cheltuieli prea mari pentru bugetul UE.
PAC a fost redefinită conform „Agenda 2000”. Obiective:
1. agricultură competitivă, cu poziŃie de lider pe piaŃa mondială;
2. agricultură durabilă prin utilizarea tehnologiilor sănătoase, compatibile cu mediul înconjurător;
3. agricultură multifuncŃională cu rol dublu:
a. de producere a alimentelor,
b. de menŃinere a unui nivel de trai decent în mediul rural;
4. politică agricolă simplă, cu responsabilităŃi clare la:
a. nivelul UE,
b. nivelul statelor membre,
c. nivel local.
 Instrumente principale PAC:
1. politica privind pieŃele şi preŃurile, bazată pe reglementarea comunitară a pieŃelor. Reguli comune. UE
guvernează producŃia, comerŃul, preŃurile produselor agricole. Această politică este finanŃată de FEOGA –
SecŃiunea GaranŃie;
2. politica socio-structurală prin care se coordonează procesul de adaptare a structurii fermelor agricole
(tehnica agricolă, mărimea fer-melor, training etc.) – politica finanŃată din fondurile structurale;
3. politica externă în domeniul agriculturii – runde de negocieri, acorduri încheiate în cadrul OMC,
acorduri de asociere (europene) cu statele candidate, acorduri cu terŃe Ńări;
4. armonizarea legislaŃiei în statele membre, în domeniul folosirii coloranŃilor, conservanŃilor etc.
Dezvoltarea rurală
* 80% din suprafaŃa UE= zonă rurală
* 5% din populaŃie lucrează în agricultură
Obiectivele politicii de dezvoltare rurală:
1. întărirea agriculturii şi a pădurii, ca sectoare economice fundamentale pentru zonele rurale;
2. îmbunătăŃirea poziŃiei competitive a zonelor rurale pentru a asigura locuri de muncă, standard de viaŃă
echitabil;
3. protejarea mediului înconjurător şi a tradiŃiilor rurale.
Pentru finanŃarea programelor şi acŃiunilor privind dezvoltarea rurală, UE utilizează două instrumente
financiare:

FEOGA – SecŃiunea GaranŃii:62
a) Programe şi acŃiuni care acompaniază reforma în cadrul PAC, susŃinând măsurile pentru
stabilizarea pieŃelor, practicarea unei agriculturi compatibile cu mediul înconjurător;
b) Programe şi acŃiuni pentru modernizarea şi diversificarea proprietăŃilor agricole.

Fondurile structurale:
a) Programe şi acŃiuni care acompaniază reforma în cadrul PAC:
– pensionarea fermierilor înainte de limita de vârstă;
– stimularea unei agriculturi care să protejeze mediul încon-jurător, şi a împăduririi;
– planuri de sprijin pentru zonele defavorizate, a zonelor cu constrângeri de mediu (cu excepŃia zonelor
cuprinse în regiunile mai puŃin dezvoltate care primesc sprijin financiar din fondurile structurale).
b) Programe şi acŃiuni pentru modernizarea şi diversificarea proprietăŃilor agricole:
– InvestiŃii ale fermelor,
– ÎnfiinŃarea de noi ferme de către tineri,
– Pregătire (training) vocaŃională,
– Sprijin pentru investiŃii în procesarea produselor agricole, crearea de facilităŃi pentru vânzare,
– AsistenŃă suplimentară pentru păduri şi (re)conversia agriculturii,
– Alte măsuri de dezvoltare şi ajustare structurală a zonelor rurale.
Pentru stabilirea priorităŃilor şi folosirea eficientă a fondurilor structurale, UE a definit:
 Un număr limitat de obiective pe care să fie concentrate resursele;
 Criterii de eligibilitate pentru liber acces la fonduri;
 Principii de operare ale fondurilor.
A. Obiective ale politicii structurale a UE:
1. Obiectivul 1. promovează dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu dezvoltare lentă,
decalată:
– Eligibile: regiunile cu PIB sub 75% din media UE (PIB calculat la paritatea standard a puterii de
cumpărare).
– Aprecieri: cca 20% din populaŃia totală a UE poate beneficia de măsurile aferente acestui obiectiv.
2. Obiectivul 2. contribuie la conversia economică şi socială a regiunilor aflate în dificultăŃi structurale
(declin industrial):
– Eligibile: zone cu şomaj ridicat, probleme structurale, de conversie, concretizate în pierderea de locuri
de muncă.
– Aprecieri: cca 18% din populaŃia totală a UE pot beneficia de măsurile aferente acestui obiectiv.
3. Obiectivul 3. cuprinde măsuri pentru dezvoltarea resurselor umane în zone situate în afara celor
cuprinse la Obiectivul 1.

62
A se vedea anexa 2 – referitoare la plăŃi efectuate din bugetul UE pentru FEOGA – secŃiunea garanŃie, şi
celelalte fonduri acordate de UE statelor membre.
 IniŃiativele comunitare se referă la:
I. INTERREG – urmăreşte stimularea cooperării transfrontaliere, transnaŃionale şi interregionale.
II. LEADER – promovează dezvoltarea rurală prin iniŃiative ale grupurilor locale de acŃiuni.
III. EQUAL – dezvoltarea de noi mijloace pentru combaterea oricărei forme de discriminare şi inegalitate în
privinŃa accesului la piaŃa muncii.
IV. URBAN – încurajează redresarea oraşelor şi suburbiilor în criză.

B. Principii de operare a fondurilor structurale:

1. concentrarea fondurilor
– urmăreşte folosirea resurselor unde acestea sunt necesare;
2. programarea sprijinului financiar
– elaborarea de planuri multianuale de dezvoltare (pe 7 ani);
3. complemetaritatea sprijinului din fonduri structurale în raport cu resursele naŃionale
– sumele alocate sunt acordate în completarea resurselor naŃionale (statele membre trebuie să menŃină
cheltuielile publice măcar la nivelul perioadei precedente);
4. parteneriatul
– cooperarea partenerilor locali, regionali, naŃionali în toate etapele programării sprijinului financiar;
– parteneri pot fi parteneri economici, sociali (sindicate, pa-tronate, fundaŃii) şi nu numai autorităŃile;
– se stabilesc comitete de monitorizare prezidate de către un membru al autorităŃii de management care
asigură eficienŃa şi calitatea implementării măsurilor structurale.

FEDER – FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

Proiectele şi acŃiunile finanŃate din FEDER urmăresc:

realizarea de investiŃii productive care să creeze locuri de muncă;

realizarea de investiŃii în infrastructură, inclusiv dezvoltarea re-Ńelelor trans-europene în domeniul
transportului, telecomunicaŃiilor şi energiei în regiunile rămase în urmă;

dezvoltarea potenŃialului propriu prin măsuri de sprijinire a dez-voltării locale, a activităŃii IMM;

investirea în învăŃământ şi sănătate, în cadrul Obiectivului 1.

FES – FONDUL EUROPEAN SOCIAL

– fond instituit de către UE, prin Tratatul de la Roma;
– între 1944-1999 au fost alocate FES 42,2 miliarde ECU, repre-zentând 30,6% din totalul fondurilor
structurale.
IFOP – INSTRUMENTUL FINANCIAR DE ORIENTARE A PESCUITULUI
Componente esenŃiale:

politica de conservare şi management a resurselor de peşte,

politica structurală privind pescuitul,

organizarea comunitară a pieŃei peştelui (UE importă 60% din peştele şi produsele din peşte pe care le
consumă),

relaŃiile internaŃionale ale UE privind pescuitul,

politica de monitorizare şi inspecŃie a aplicării reglementărilor comunitare privind pescuitul.

FC – FONDUL DE COEZIUNE

înfiinŃat în 1993, pe baza Tratatul de la Maastricht,

scop: întărirea coeziunii prin cofinanŃare de proiecte în domeniul mediului şi infrastructurii de transport
(reŃele trans-europene), studii premergătoare pentru proiecte eligibile,

sume prognozate pentru 2000-2006, 18,6 miliarde euro,

se adresează statelor membre ale căror PNB /locuitor este mai puŃin de 90% din media UE şi care au un
program pentru atingerea condiŃiilor de convergenŃă.

State eligibile: Grecia = 16-18% din resursele fondului,
Irlanda = 2-6%
Portugalia = 16-18%
Spania = 61-63%

X.2. Fonduri europene destinate statelor candidate

UE acordă sprijin financiar în etapa de pre-aderare prin:

1. trei fonduri special instituite:
a) PHARE
b) ISPA
c) SAPARD;
2. programe şi acŃiuni finanŃate de către UE, care susŃin politicile comunitare în domeniile:
a) EducaŃie – (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH)
b) Mediu – (LIFE)
c) Energie, cercetare;
3. resurse umane şi financiare ale UE alocate aplicării acordurilor şi programelor de aderare convenite UE
– state candidate.
OBIECTIVE ŞI PRINCIPII ALE FINANłĂRII DIN FONDURI EUROPENE PENTRU STATELE CANDIDATE

Există două provocări simultane pentru statele candidate:

1. tranzitarea de la vechiul sistem totalitar la sistemul democraŃiei şi economiei de piaŃă – proces
îndelungat şi dificil;
2. pregătirea societăŃii şi economiei pentru aderarea la UE prin adoptarea sistemului de valori, a cadrului
legal comunitar şi îndeplinirea criteriilor de aderare.
OBIECTIVE:
1. fondul PHARE – întărirea capacităŃii instituŃionale a statelor candidate pentru preluarea şi aplicarea
legislaŃiei comunitare şi reali-zarea de investiŃii ne-eligibile pentru celelalte fonduri;
2. fondul SAPARD – restructurarea agriculturii şi dezvoltarea rurală;
3. fondul ISPA – dezvoltarea infrastructurii (transporturi) şi investiŃii în mediu.
PRINCIPII: (la cele aplicabile fondurilor alocate pentru statele membre se mai adaugă două):
1. concentrarea fondurilor
2. programarea fondurilor
3. complementaritatea finanŃării (co-finanŃare)
4. parteneriatul
5. transparenŃă în utilizarea fondurilor
6. folosirea metodelor competitive în adjudecarea contractelor de finanŃare din aceste fonduri.
CARACTERISTICI GENERALE:

Comisia Europeană are responsabilitatea coordonării folosirii fon-durilor cu scopul multiplicării impactului
economic, al prevenirii finanŃării aceluiaşi proiect din mai multe fonduri UE, al asigurării coerenŃei cu
finanŃările realizate prin Banca Europeană de InvestiŃii sau alte organizaŃii financiare internaŃionale.

SelecŃia proiectelor, organizarea licitaŃiilor pentru achiziŃii, con-tractarea – sunt condiŃionate de aprobarea
prealabilă a Comisiei Europene.

Comisia Europeană poate delega agenŃiilor de implementare din statele candidate dreptul de a lua decizii
privind ajutorul financiar pe bază descentralizată.

Sume alocate pe programe:
1. PHARE – 11,3 miliarde euro, 50% din total,
2. SAPARD – 3,8 miliarde euro, 16,8%,
3. ISPA – 7,5 miliarde euro, 33,2%.

România va primi între 2000-2006 fonduri de 4,55 milioane euro, 22,1% din totalul fondurilor pentru pre-
aderare (650 milioane euro anual)

PHARE

Între 1989-1999 a funcŃionat numai acest fond, realizându-se fi-nanŃarea asistenŃei tehnice acordată
statelor din Europa Centrală şi de Sud-Est, pentru tranziŃia la democraŃie şi la economia de piaŃă.

Sume totale alocate: între 1989-1998 – 7,9 miliarde euro.

Pentru statele din spaŃiul fostei Uniuni Sovietice a funcŃionat pro-gramul TACIS, cu aceleaşi obiective,
pentru sprijinirea tranziŃiei.

ÎnfiinŃat iniŃial pentru Polonia şi Ungaria, s-a extins treptat şi asupra celorlalte state din Europa Centrală şi de
Est.

Acum fondul este destinat:
• statelor candidate, instrument financiar de pre-aderare,
• state în tranziŃie ne-candidate: Albania, Macedonia, Bosnia, HerŃegovina (exemplu: asistenŃă tehnică
pentru reforma eco-nomică, a administraŃiei publice, justiŃie, sprijinire acorduri pentru pace, dezvoltarea
societăŃii civile – ONG, sindicate etc.)

Obiective care răspund criteriilor de aderare:
1. construcŃia instituŃională (asistenŃă tehnică, twinning etc.) pentru preluarea cadrului legal comunitar,
formarea capacităŃii de aplicare a acestuia, familiarizarea cu obiectivele şi procedurile UE – 30% din fond;
2. cofinanŃarea investiŃiilor pentru ridicarea industriilor şi infrastructurii de bază la nivelul standardelor UE (10-
25%) în domenii: mediu, transport, calitatea produselor, condiŃii de muncă, investiŃii pentru ridicarea
gradului de coeziune economică şi socială, cu excepŃia investiŃiilor finanŃate din fonduri ISPA şi SAPARD –
70% din fond.

Categorii de programe:
1. programe naŃionale – care răspund priorităŃilor specifice unei Ńări candidate;
2. programe multinaŃionale – care răspund problemelor comune ale mai multor Ńări beneficiare în domenii
privind mediul, comu-nicaŃiile, energia, transportul, siguranŃa nucleară, vama etc.
3 tipuri de subprograme:
 programe orizontale: iniŃiate de către Comisia Europeană pentru acŃiuni considerate esenŃiale în succesul
strategiilor de aderare (exemplu: facilităŃi pentru IMM-uri);
 programe transfrontaliere – cu accent pe mediu şi infrastructură;
 programe de sprijinire a participării statelor candidate la programele comunitare.
SAPARD

înfiinŃat în 1999, devine funcŃional în 2000, pe baza propunerilor din Agenda 2000 pentru sprijinirea mai
susŃinută a strategiilor de pre-aderare ale statelor candidate.

Obiective:

Restructurarea agriculturii.

Dezvoltarea zonelor rurale.

Sprijinirea implementării cadrului legal comunitar cu privire la politica agricolă comunitară.

Sunt prevăzute un nr. de 15 măsuri care trebuie avute în vedere la elaborarea programelor naŃionale pentru
agricultură, dezvoltare rurală.

Criterii pentru alocarea fondului SAPARD de către Comisia Europeană, pe state candidate:
 PopulaŃia ocupată în ferme agricole,
 SuprafaŃa agricolă,
 PIB/locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare,
 SituaŃia specifică teritorială (lungime graniŃe pe uscat şi pe apă cu alte state decât cele membre UE).

Programul naŃional cuprinde:
 Descriere cantitativă a situaŃiei curente din agricultură şi zonele rurale cu identificarea problemelor şi
potenŃialului de dezvoltare
 Strategia propusă, obiectivele şi priorităŃile,
 Evaluarea efectelor economice, de mediu şi sociale ale aplicării strategiei;
 Prezentarea surselor de finanŃare naŃionale, ale UE, şi ale sectorului privat după caz;
 Necesarul de studii şi asistenŃă tehnică pentru realizarea proiectelor;
 AutorităŃile competente pentru implementarea programului SAPARD;
 Măsurile luate pentru o bună implementare;
 Rezultatul consultării autorităŃilor şi organizaŃiilor partenere (po-trivit principiului parteneriatului).
ISPA

Ca şi SAPARD – instituit în 1999, funcŃional din 2000, ca rezultat al propunerilor din Agenda 2000.
Obiective:

Transporturi, proiecte de interes comun – extinderea reŃelelor de transport trans-europene cu cele naŃionale –
căi ferate, drumuri etc.

Mediu, proiecte de investiŃii privind rezervele de apă potabilă, tratarea apelor reziduale, administrarea
deşeurilor solide şi a celor periculoase, poluarea aerului.
În privinŃa României, la capitolul 21 „Politica regională şi coor-donarea instrumentelor structurale”,
deschis în martie 200263, au fost confirmate fonduri structurale şi de coeziune pe care le va primi România
după aderarea la UE, în perioada 2007-2007.
Astfel, ca urmare a negocierilor, România a obŃinut suma de 5,974 miliarde euro, repartizată astfel:
♦ În 2007 – 1,399 miliarde euro,
♦ În 2008 – 1,972 miliarde euro,
♦ În 2009 – 2,603 miliarde euro.
Din aceste sume, aproximativ 2/3 sunt fonduri structurale şi 1/3 fonduri de coeziune.
Aceste fonduri vor fi utilizate pentru creşterea competitivităŃii economice, dezvoltării resurselor umane,
infrastructură de transport, energie şi mediu, agricultură şi pescuit, dezvoltare regională.
Sumele vor fi gestionate cu ajutorul unei structuri de imple-mentare pe mai multe paliere atât la nivel
central, cât şi la nivel local. Din experienŃa statelor care au aderat ulterior la UE (Irlanda, Spania, Portugalia,

63
Capitol închis pe perioada preşedinŃiei olandeze – Semestrul II 2004.
Grecia) se poate constata că, în urma utilizării fondurilor comunitare, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut
semnificativ, iar rata şomajului a scăzut.
Proiectele pentru atragerea lor trebuie să pornească de la nivel local, de la beneficiari, care pot fi agenŃii
de dezvoltare regională, agenŃii de mediu, companii, camere de comerŃ, ONG-uri, sindicate, patronate,
administraŃii locale, furnizori de servicii, universităŃi etc.
Lista agenŃiilor de implementare şi a beneficiarilor finali este deschisă, pentru a putea permite cât mai
multor organizaŃii şi organisme să atingă capacitatea necesară pentru utilizarea optimă a fondurilor comunitare.
X.3. Cadrul instituŃional pentru coordonarea, gestionarea
şi implementarea instrumentelor structurale
în România

X.3.1. Cadrul legal

Lista actelor normative care reglementează politica de coeziune şi Instrumentele structurale în România:
 Legea privind dezvoltarea regională în România (nr.315/2004);
 Hotărârea de Guvern privind desemnarea cadrului instituŃional res-ponsabil de coordonarea, managementul şi
implementarea Instrumentelor structurale (nr.1179/2004);
 Hotărârea de Guvern privind elaborarea în parteneriat a Planului NaŃional de Dezvoltare (nr.1115 / 2004);
 Hotărârea de Guvern privind stabilirea cadrului instituŃional pentru coordonarea, implementarea şi
gestionarea instrumentelor structurale (nr. 497/2004)
 Hotărârea de Guvern pentru constituirea, organizarea şi funcŃionarea Comitetului naŃional de coordonare a
procesului de pregătire pentru gestionarea instrumentelor structurale (nr. 1200/2004)
 OrdonanŃa Guvernului privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de co-
finanŃare aferente, utilizate necorespunzător (nr.79/2003)64;
 OUG privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile alo-cate României şi a fondurilor de co-
finanŃare aferente (nr.63/1999)65.

X.3.2. Hotărâre privind desemnarea cadrului instituŃional responsabil de coordonarea, managementul

şi implementarea instrumentelor structurale (nr. 1179/2004)
• Hotărârea de Guvern a stabilit:
– Cadrul instituŃional la nivelul AutorităŃilor de Management, Auto-rităŃilor de Plată şi Organismelor
Intermediare (pentru Fondul de Coeziune);
– Principalele atribuŃii ale AutorităŃilor de Management ale Cadrului de Sprijin Comunitar, Programelor
OperaŃionale şi Fondului de Coeziune, AutorităŃilor de Plată, pe baza reglementărilor comunitare;
– ObligaŃia, pentru toate AutorităŃile de Management, AutorităŃile de Plată şi Organismele Intermediare, de a
constitui unităŃi de audit;
– ObligaŃia de a respecta principiului segregării adecvate a funcŃiilor;
– Responsabilitatea AutorităŃilor de Management de identificare a propriilor Organisme Intermediare;
– Suficientă flexibilitate a cadrului instituŃional, în funcŃie de viitoarea dezvoltare a politicii de coeziune şi
viitorul exerciŃiu de programare.

X.3.3. InstituŃii cu atribuŃii

privind instrumentele structurale
(Autoritate de Management – Ministerul FinanŃelor Publice)
CADRUL DE SPRIJIN COMUNITAR
Autoritate de Management – Ministerul FinanŃelor Publice
Program OperaŃional Autoritate de Management
1. Creşterea CompetitivităŃii Ministerul Economiei şi ComerŃului
Economice (POS)
2. Infrastructură de Transport POS Ministerul Transporturilor,
ConstrucŃiilor şi Turismului
3. Infrastructură de Mediu POS Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor

64
Aprobată prin Legea 529/2003, cu modificările ulterioare.
65
Aprobată prin Legea 22/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
 4. Dezvoltarea Resurselor Umane
(POS)
5. Agricultură, Dezvoltare Rurală
şi Pescuit (POS)
6. Dezvoltare Regională (POR)
7. PO AsistenŃă Tehnică
Ministerul Muncii, SolidarităŃii
Sociale şi Familiei
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale
Ministerul Integrării Europene
Ministerul FinanŃelor Publice în cadrul
AutorităŃii de Management a Cadrului
de Sprijin Comunitar

X.3.4. InstituŃii cu atribuŃii

privind instrumentele structurale
(Fondul de Coeziune)
FONDUL DE COEZIUNE
Autoritate de Management – Ministerul FinanŃelor Publice
Tip de proiect Organisme Intermediare
Infrastructură de Transport Ministerul Transporturilor,
ConstrucŃiilor şi Turismului
Infrastructură de Mediu Ministerul Mediului şi Gospodăririi
Apelor
AUTORITĂłI DE PLATĂ
Ministerul FinanŃelor Publice FEDR
FSE
FC
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi FEOGA - Orientare
Dezvoltării Rurale – AgenŃia de PlăŃi IFOP
şi IntervenŃie pentru Agricultură,
Industrie Alimentară şi Dezvoltare
Rurală

X.3.5. Autoritatea sau organismul responsabil

pentru coordonarea managementului asistenŃei fondurilor structurale (Autoritatea de Management
pentru Cadrul de Sprijin Comunitar)
• Ministerul FinanŃelor Publice va avea rolul de Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin
Comunitar (HG nr. 1574/2003 privind reorganizarea şi funcŃionarea Ministerului FinanŃelor Publice şi a
AgenŃiei NaŃionale pentru AdministraŃia Fiscală, modificată prin HG nr. 403/2004).
• Autoritatea de Management pentru CSC din cadrul Ministerului FinanŃelor Publice este de asemenea
responsabilă de realizarea atri-buŃiilor Coordonatorului NaŃional al AsistenŃei programului Phare.
• Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar este responsabilă pentru managementul
efectiv şi eficient al Cadrului de Sprijin Comunitar potrivit Regulamentului CE nr. 1260/1999 art.34.

X.3.6. AutorităŃile de Management

şi coordonarea inter-instituŃională
• AutorităŃile de Management sunt responsabile cu asigurarea unui management şi a unei implementări
eficiente şi corecte a pro-gramelor finanŃate din Fondurile Structurale, pentru a aduce beneficii economice
maxime domeniilor vizate – în concordanŃă cu politicile guvernamentale orizontale.
• HG-ul privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Comi-tetului naŃional de coordonare a procesului
de pregătire pentru gestionarea instrumentelor structurale pentru a asigura coordonarea procesului de pregătire a
cadrului necesar derulării instrumentelor structurale.
• Comitetul va fi prezidat de către Ministrul FinanŃelor Publice şi va avea în componenŃă reprezentanŃi,
la nivel de secretar de stat sau director, ai:
 Ministerului Integrării Europene,
 Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale,
 Ministerului Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului,
  Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
 Ministerului Economiei şi ComerŃului, şi din cadrul
 Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei.
Acest organism va deŃine rolul principal în asigurarea coordonării generale la nivel naŃional, a pregătirii
sistemului de implementare a instrumentelor structurale.
X.3.7. Programare
• Autoritatea de Management pentru CSC şi AutorităŃile de Management desemnate pentru fiecare
program operaŃional vor avea responsabilitatea procesului de programare.
• Programele operaŃionale vor fi elaborate pe baza priorităŃilor PND identificate şi vor prezenta măsurile
multianuale de implementare a acestor priorităŃi.
• Fiecare program operaŃional va include o descriere a prio-rităŃilor şi măsurilor, însoŃită de indicatori
cantitativi, o programare financiară şi o descriere a mecanismelor de implementare.
• În plus, pentru fiecare program operaŃional va fi realizată o evaluare „ex-ante” care va fi inclusă în
document.
X.3.8. Monitorizare şi implementare
• Toate programele operaŃionale, inclusiv operaŃiunile Fondului de Coeziune, vor fi monitorizate şi
evaluate utilizând reguli şi proceduri, un set de indicatori statistici şi financiari şi un sistem comprehensiv de
monitorizare IT coordonate central de către Ministerul FinanŃelor Publice şi agreate în comun în rândul
autorităŃilor de management.
• În stadiul implementării, monitorizarea programelor opera-Ńionale individuale va fi responsabilitatea
autorităŃii de management relevante. Totuşi, standarde şi proceduri stabilite în prealabil vor fi examinate şi
controlate de către Autoritatea de Management pentru CSC – Ministerul FinanŃelor Publice.

X.3.9. Comitetele de monitorizare şi comitetele de selecŃie

• Comitetele de Monitorizare ale Cadrului de Sprijin Comunitar, Programelor OperaŃionale şi al Fondului
de Coeziune vor fi principalele mecanisme de coordonare inter-instituŃională pentru instrumentele structurale.
• Comitetele de Monitorizare ale CSC şi OP vor avea în compo-nenŃa reprezentanŃi ai AutorităŃii de
Management a CSC, ai AutorităŃii de Plată, AutorităŃilor de Management ale Programelor OperaŃionale,
reprezentanŃi ai Organismelor Intermediare şi AgenŃii de Implementare, reprezentanŃi ai instituŃiilor specializate
având ca atribuŃii monitorizarea politicilor comunitare, şi parteneri economici şi sociali.
• Comitetele de selecŃie a proiectelor vor fi stabilite în cadrul fiecărui Comitet de Monitorizare în vederea
luării deciziilor de selectare şi prioritizare a proiectelor individuale. Comitetele de selecŃie a pro-iectelor vor avea
aceeaşi structura de reprezentare ca şi Comitetele de Monitorizare în cadrul cărora au fost înfiinŃate, în vederea
asigurării transparentei în procesul de selecŃie a proiectelor.

X.3.10. Sistemul Informatic Unic de Management (SMIS)

• Ministerul FinanŃelor Publice prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar şi
Autoritatea de Management pentru Fondul de Coeziune, în strânsă colaborare cu toŃi actorii implicaŃi în
managementul instrumentelor structurale, sunt responsabili pentru coordonarea şi stabilirea unui Sistem
Informatic Unic de Management (SMIS).
• SMIS se va adresa nevoilor tuturor nivelelor de management (autorităŃi de management, organisme
intermediare, agenŃii de imple-mentare, autoritate de plată, beneficiari finali etc.) şi tuturor fazelor ciclului
programului (programare, licitaŃii, contractare, implementare, audit şi control, monitorizare şi evaluare).
• De asemenea, pe baza unei evaluări care urmează a se realiza până la sfârşitul anului 2004, se
intenŃionează ca SMIS să fie extins cu o nouă componentă care va include totalitatea informaŃiilor asupra chel-
tuielilor bugetare la nivel central, regional şi local, precum şi totalitatea cheltuielilor referitoare la priorităŃile şi
măsurile Planului NaŃional de Dezvoltare care nu sunt eligibile în cadrul instrumentelor structurale.
• SMIS va fi realizat gradual, cu sprijinul asistenŃei financiare PHARE, precum şi al fondurilor naŃionale,
realizând acŃiuni privind dezvoltarea software-ului şi a infrastructurii, elaborarea procedurilor scrise şi
furnizarea de instruire.

X.3.11. AsistenŃă în vederea pregătirilor instituŃionale

pentru managementul instrumentelor structurale
• Programul Phare în cadrul Componentei de coeziune eco-nomică şi socială va sprijini în perioada
2004-2006 pregătirile instituŃionale ale administraŃiei publică din România pentru mana-gementul
instrumentelor structurale, astfel încât să se asigure deplina funcŃionalitate a instituŃiilor relevante şi a faptului
că acestea sunt capabile de a absorbi fondurile UE. Bugetul aproximativ pentru aceşti ani este de 80 milioane
EURO.
• AsistenŃa va viza:
– elaborarea de proceduri şi descrierea detaliată a funcŃiilor sis-temului de gestiune şi implementare a
fondurilor structurale şi de a fondului de coeziune;
– pregătirea în domeniul reglementărilor şi procedurilor privind fondurile structurale a personalului la nivel
central şi regional;
– pregătirea în timp util a unei linii de proiecte eligibile;
– extinderea Sistemului Unic de Management al InformaŃiei în conformitate cu ultimele evoluŃii în sistemul
de implementare, ca un instrument de sprijin pentru gestiunea fondurilor structurale.

X.4. Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013

X.4.1. ConsideraŃii introductive
Planul NaŃional de Dezvoltare este documentul de planificare strategică şi programare financiară
multianuală, care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a Ńării pentru
atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale.
Obiectivul global al PND este reducerea cât mai rapidă a disparităŃilor de dezvoltare economico-socială
între România şi statele membre ale UE.
Prin PND se realizează o programare similară celei realizate de statele membre ale UE pentru obiectivul
1 de intervenŃie a Fondurilor Structurale, care promovează dezvoltarea şi ajustările structurale ale regiunilor
având întârzieri în dezvoltare, prin furnizarea de infrastructură de bază şi încurajarea investiŃiilor în activităŃi
economice de afaceri.

X.4.2. Pregătirea pentru accesarea

instrumentelor structurale
a) Stabilirea cadrului legal, instituŃional şi bugetar
b) Elaborarea Planului NaŃional de Dezvoltare
c) Negocierea Cadrului de Sprijin Comunitar şi a Programelor OperaŃionale
d) Implementarea Programelor OperaŃionale
e) Monitorizarea şi evaluarea programelor

X.4.3. Document de planificare strategică şi programare finan-ciară multianuală, care orientează şi

stimulează dezvoltarea economică şi socială a Ńării, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

Fundamentează accesul la fondurile de tip structural alocate de Uniunea Europeană României în
perioada de preaderare, precum şi la Instrumentele Structurale alocate după aderare.

Reprezintă documentul pe baza căruia se negociază Cadrul de Sprijin Comunitar cu Comisia
Europeană.

X.4.4. Gradul de cuprindere al PND

PND 2007-2013 realizează o programare multianuală a dezvol-tării economice şi sociale a Ńării, integrată
sectorial şi regional, pe baza:
 Strategiilor sectoriale de dezvoltare
 Strategiei naŃionale de dezvoltare regională

X.4.5. PriorităŃile şi obiectivele PND 2007-2013

Se vor concentra pe domeniile eligibile pentru intervenŃiile structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de
Coeziune)
 Coordonator al procesului de elaborare a PND: Ministerul FinanŃelor Publice prin Autoritatea de
Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar.
 Baza legală pentru elaborarea PND conform principiului european al parteneriatului:
H.G. nr.1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului NaŃional de Dezvoltare.
X.4.6. Structura PND 2007-2013
 Analiza situaŃiei economice şi sociale curente (inclusiv o analiză de tip SWOT)
 PriorităŃile de dezvoltare pentru perioada de programare
 Strategia de realizare a priorităŃilor stabilite
 Programarea financiară multianuală
 Prezentarea mecanismelor de implementare a PND
 Descrierea cadrului partenerial de elaborare a PND
 Evaluarea „ex-ante”

X.4.7. Etapele elaborării PND

 ETAPELE ELABORĂRII PLANULUI NAłIONAL
DE DEZVOLTARE

ANALIZĂ

CONCLUZII PROBLEME-
CHEIE

DIRECłII STRATEGICE
DE DEZVOLTARE

ANALIZĂ PRIORITĂłI DE DEZVOLTARE

SWOT

PROGRAME OPERAłIONALE,
MĂSURI, PROIECTE

X.4.8. Principii europene în managementul

instrumentelor structurale
 SUBSIDIARITATEA – implementarea anumitor politici, obiective sau funcŃii realizate la cel mai de jos
nivel de guvernare (unde problemele sunt cel mai bine cunoscute);
 PARTENERIATUL – asocierea largă şi eficientă a autorităŃilor centrale, regionale şi locale, inclusiv a
reprezentanŃilor societăŃii ci-vile, prin relaŃii de coordonare, consultare, cooperare şi colaborare;
 ADIłIONALITATEA – complementaritatea fondurilor naŃionale pentru fondurile europene (fondurile
europene nu se substituie celor naŃionale).

X.4.9. Parteneriatul

Principiu fundamental în elaborarea şi implementarea Planului NaŃional de Dezvoltare

Structuri parteneriale naŃionale şi regionale create pentru ela-borarea PND
La nivel naŃional
 Comitetul InterinstituŃional pentru elaborarea Planului NaŃional de Dezvoltare (CIP)
 Grupuri de lucru tematice
La nivel regional
 Comitetul regional pentru elaborarea Planului de Dezvoltare Regională (CRP)
 Grupuri de lucru tematice la nivel regional

X.4.10. Grupuri de lucru tematice create la nivel naŃional pentru elaborarea analizelor socio-economice
pentru PND 2007-2013
Grup de lucru tematic Coordonator
Analiză macroeconomică Ministerul FinanŃelor Publice
Creşterea competitivităŃii economice Ministerul Economiei şi ComerŃului
(industrie, energie, IMM-uri, cerce-
tare-dezvoltare, inovare, societate
informaŃională)
Dezvoltarea şi modernizarea infra- Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor
structurii de transport şi Turismului
Protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii Ministerul Mediului şi Gospodăririi
mediului Apelor
Dezvoltarea resurselor umane şi a Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale
serviciilor sociale şi Familiei
Agricultură, dezvoltare rurală şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
pescuit Dezvoltării Rurale
Ministerul Integrării Europene
Dezvoltare regională şi cooperare
transfrontalieră
X.4.11. Calendar de elaborare a PND 2007-2013
Elaborarea analizelor economice şi sociale Noiembrie 2005
 Elaborarea strategiei Ianuarie 2005
Realizarea studiului de impact macro-economic al Aprilie 2005
implementării obiectivelor PND
Elaborarea programării financiare a priorităŃilor de Noiembrie 2005
dezvoltare
Elaborarea capitolului Implementare al PND Octombrie 2005
Elaborarea sintezelor Programelor OperaŃionale pentru Octombrie 2005
includerea în PND
Finalizarea raportului privind evaluarea ex-ante Octombrie 2005
Procesul de consultări în vederea finalizării PND şi a Decembrie 2005
aprobării acestuia

PND a fost aprobat de către Guvern în 22 decembrie 2005.

XI. CURTEA DE CONTURI

A UNIUNII EUROPENE
Sinteză

XI.1. Istoric, evoluŃie, sediul materiei

ComunităŃile au încercat, în timp, să se înzestreze cu instituŃii care să le confere aspectul unui viitor stat
european, iar un număr mare dintre acestea, care până atunci nu existau decât la nivel naŃional, s-au impus în
cadrul Uniunii, fie de la bun început, fie cu prilejul încheierii unor tratate.
Este şi cazul CurŃii de Conturi (C.C.)
− este inclusă în rândul instituŃiilor ComunităŃilor europene prin Tratatul de la Maastricht – 1992, alături
de Consiliu, Comisie, Parlament şi Curtea de JustiŃie;
− până la semnarea şi intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht C.C. se regăsea între organele
complementare comunitare cu caracter tehnic;
− creată din iniŃiativa Parlamentului European prin Tratatul de revizuire a dispoziŃiilor bugetare de la
Bruxelles, din 22 iulie 1975 (în vigoare în 1997);
− înlocuieşte Comisia de control înfiinŃată prin tratatele C.E.E., EURATOM, şi comisarii prevăzuŃi în
tratatul C.E.C.A. (C.E.C.O.).
Constituirea ulterioară a acestei instituŃii faŃă de adoptarea Tratatelor de la Roma s-a datorat faptului că
resursele proprii ale comunităŃilor s-au format abia după 1970 (tratatul de la Luxemburg), iar transferul unei
părŃi din încasările naŃionale din T.V.A. către comunitate s-a produs din 1977.
Din 1975, întărirea puterii bugetare a Parlamentului european a necesitat verificări minuŃioase şi a făcut
posibilă instalarea, în 1997, la Luxemburg, a CurŃii de Conturi.
–Tratatul Uniunii Europene – T.U.E. (Maastricht) conferă C.C. rangul de instituŃie comunitară, alături de
Parlament, Consiliu, Comisie şi Curtea de justiŃie, deşi nu s-au operat schimbări esenŃiale în privinŃa atribuŃiilor.
– C.C. nu este organ jurisdicŃional, ci organ de control financiar.
– C.C. nu este menŃionată în art. E din Titlul I – DispoziŃii comune (T.U.E.), ceea ce presupune că
această instituŃie îşi exercită atribuŃiile doar în cadrul primului pilon comunitar (comunităŃile), nu şi în cadrul
celorlalŃi doi piloni interguvernamentali ai U.E.
– Tratatul de la Amsterdam completează aceste dispoziŃii in-cluzând C.C. alături de celelalte instituŃii.
Sediul materiei:
− art. 188 A-C – Tratatul C.E.
− art 45 A-C – Tratatul C.E.C.O.
− art 160 A-C – Tratatul C.E.E.A. – Euratom

XI.2. ComponenŃa CurŃii de Conturi (C.C.)

 2566 membrii aleşi de către Consiliu, cu unanimitate de voturi, pentru 6 ani, după consultarea
Parlamentului, cu posibilitatea reînnoirii mandatului membrilor C.C., dintre persoanele – care aparŃin sau au
aparŃinut – în Ńările lor – instituŃiilor de control extern.
– au calificare deosebită pentru această funcŃie, pregătire în domeniu;
– oferă garanŃii de independenŃă (nu primesc/acceptă instrucŃiuni de la guvernele statelor de origine, sau alte
organisme).

XI.3. Statutul membrilor

Pe perioada mandatului:
– nu mai pot exercita altă profesie remunerată sau nu;
− depun un angajament solemn privind îndeplinirea cu onestitate a obligaŃiilor ce le revin;
− beneficiază de aceleaşi imunităŃi, privilegii ca şi membrii CurŃii de JustiŃie (C.J.);
− demiterea: - de competenŃa C.J.;
- intervine la cererea C.C.
XI.4. Organizare

– 300 funcŃionari în 2001, 550 începând din 2003 din 15 state membre, respectiv 25 state membre, dintre
care 250 auditori;
– din cei 25 membrii, C.C. alege un preşedinte pe 3 ani, cu posi-bilitatea reînnoirii mandatului.
Încetarea calităŃii de membru al C.C.:
– reînnoiri periodice;
– deces;
– demisie voluntară sau din oficiu – declarată de C.J. la cererea C.C.
Repartizarea membrilor pe „sectoare” specifice de activitate – funcŃionează diviziunea muncii.
Preşedintele ales, la 14 ianuarie 1999, pe 3 ani – suedezul Jan O. Karlsson.
În 2003 – preşedinte: Juan Manuel Fabra Valles.

XI.5. AtribuŃii

AtribuŃiile C.C. se regăsesc în Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al C.E. Art. 77-80.
Sediul materiei: Art. 206 bis – Tratatul C.E.E.
Art 78 Septimus – Tratatul C.E.C.A.,
Art 180 bis – Tratatul EURATOM
CompetenŃe largi: 1. Examinează aspectele de legalitate, re-gularitate a totalităŃii veniturilor şi
cheltuielilor celor 3 comunităŃi, indiferent de natura lor (bugetare sau extrabugetare)
NB67! Există opinii diferite: C.C. verifică şi buna gestiune financiară a operaŃiunilor. 68
C.C. nu verifică şi buna gestiune financiară a operaŃiunilor69
2. Control pe domenii, instituŃii şi state membre a utilizării fondurilor comunitare
(ajutoare, servicii de vamă, organisme de intervenŃie agricolă) – competenŃă consolidată faŃă de cea a Comisiei
de control anterioară apariŃiei C.C.
3. Control permanent al conturilor – se efectuează autonom, se deosebeşte de
C.E.S. (Comitetul Economic şi Social) ca organ auxiliar, apropie C.C. de instituŃiile comunitare.
Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdicŃionale. Eventualele fraude, nereguli constatate de către
auditori sunt comunicate orga-nismelor comunitare competente pentru a lua măsurile necesare.
C.E.S.: – Consiliul Economic şi Social
– organ comun al C.E.E. şi EURATOM,
− reprezentanŃi ai diferitelor categorii de membrii ai structurilor economice şi sociale: agricultori,
transportatori, comercianŃi, meşte-şugari, muncitori, liber profesionişti etc.
− 189 membri, repartizaŃi între statele membre,

66
Nr. membrilor CC= 9,10,12,15, prin actele de adeziune din 1982, 1985 şi art. 13 din Decizia Consiliului din 1
ianuarie 1995, de adoptare a actelor privind aderarea Austriei, Suediei, Finlandei (lărgirile succesive), respectiv 25 după
aderarea în val de la 1 mai 2004.
67
NB! – Nota bene = AtenŃie!
68
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, Drept comunitar general, tratat, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2002, pag.
258.
69
Ion P Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituŃional comunitar european, ediŃia a V-a, Editura Actami, Bucureşti,
2000, pag. 151.
 − numiŃi pe 4 ani de către Consiliu – pe baza unei liste cu un număr dublu de propuneri, faŃă de cel
necesar,
− asigură consultanŃă Consiliului şi Comisiei, implicîndu-se activ în procesul decizional
– Comisia este consultată de Consiliu în stabilirea opŃiunilor pentru membrii Comitetului care are
structura: preşedinte, secŃii permanente specializate şi subcomitete care studiază problematica şi pregătesc
textele cerute de comitet.
Sediul materiei C.E.S.: Art. 193 – 198, Tratat C.E.E.
Art. 165 – 170 Tratat Maastricht – T.U.E.
Dacă înaintea Tratatului de la Nisa, din structura Comitetului Economic şi Social European făceau parte
reprezentanŃi ai diferitelor grupuri de interese din sectoarele social şi economic, conform TUE com-ponenŃa
comitetului are la bază o arie mai largă de sectoare ale societăŃii civile. Numărul limită de reprezentanŃi este de 350,
fapt ce permite actualelor state membre să-şi păstreze numărul de locuri în comitet.
Un exemplu concludent al evoluŃiilor instituŃionale în cadrul Uniunii Europene reprezintă semnarea
„Protocolului de cooperare dintre Comisia Europeană şi Comitetul Economic şi Social European”, la 7
noiembrie 2005, de către preşedinta Comitetului, doamna Anne-Marie Sigmund şi de preşedintele Comisiei, domnul
José Manuel Barroso.
Prin adăugarea unei mai puternice dimensiuni politice, noul pro-tocol de cooperare reafirmă şi se construieşte
pe vechiul protocol, semnat în 2001. Trei aspecte-cheie sunt subliniate în mod deosebit: programarea lucrărilor
Comitetului, urmărirea avizelor emise de Comitet şi consolidarea relaŃiilor sale cu consiliile economice şi sociale şi
instituŃiile similare.
Astfel, protocolul întăreşte şi revizuieşte cooperarea politică şi instituŃională dintre Comitet şi Comisie.
De asemenea, Comitetul şi Comisia au fost de acord să elaboreze o anexă la protocol în care să se
menŃioneze domeniile de colaborare mai strânsă în domeniul comunicării referitoare la Uniunea Europeană.
Încă din PREAMBUL, Comisia şi Comitetul Economic şi Social European (numit mai jos „Comitetul”)
consideră că este în interesul lor comun să-şi intensifice relaŃiile instituŃionale prin implementarea prezentului
protocol, în care sunt prevăzute reglementări pentru o cooperare mai strânsă care să înlocuiască aceleaşi
prevederi ce figurau în protocolul din 24 septembrie 2001.
Această formă de cooperare mai strânsă face parte din încercarea de dezvoltare a dialogului şi a consultării
cu societatea civilă organizată şi cu reprezentanŃii acesteia în elaborarea şi implementarea politicilor şi deciziilor
Uniunii.
Sub acest aspect, Comisia consideră că Comitetul sprijină înde-plinirea dezideratului pentru o expresie
mai democratică în construirea Uniunii Europene.
Comisia şi Comitetul cooperează în vederea realizării celor trei obiective fundamentale ale Comitetului:
• să ofere consultanŃă Comisiei, Consiliului şi Parlamentului European, contribuind în acest fel la
procesul de elaborare şi punere în aplicare a deciziilor luate de Comisie;
• să ofere posibilitatea organizaŃiilor societăŃii civile din Uniune să-şi ia un angajament mai serios şi să
fie mai implicate în tentativa europeană, atât la nivel naŃional, cât şi la cel european, contribuind la o mai bună
cunoaştere a Europei de către cetăŃenii ei;
• să se alăture acŃiunilor externe ale Uniunii prin organizarea şi dezvoltarea dialogului cu organizaŃiile
societăŃii civile în Ńări şi regiuni din afara ComunităŃii, unde să încurajeze crearea unor structuri consultative.
Comisia sprijină consolidarea rolului consultativ al Comitetului, atât la nivelurile superioare, cât şi la
cele inferioare ale Comisiei în procesul luării deciziilor şi în cel legislativ. Acest lucru înseamnă, în primul
rând, implicarea Comitetului în analize de impact şi o contri-buŃie sporită la evaluarea implementării
legislaŃiei.
Comisia şi Comitetul colaborează în vederea dezvoltării demo-craŃiei participative la nivelul Uniunii în
scopul sporirii legitimităŃii sale democratice.
Comisia sprijină iniŃiativele Comitetului în vederea promovării şi a structurării dialogului, a consultării
cu societatea civilă organizată europeană şi a consolidării relaŃiilor cu consiliile economice şi sociale şi
instituŃiile similare din statele membre, în aşa fel încât Comitetul să poată juca pe deplin rolul de vector al
tuturor speranŃelor şi aspiraŃiilor societăŃii civile organizate.
În privinŃa RelaŃiilor administrative şi instituŃionale:
I. RelaŃii administrative şi instituŃionale
Preşedintele Comisiei sau vicepreşedintele responsabil cu relaŃia cu Comitetul prezintă în fiecare an în
cadrul sesiunii de plen, strategia anuală a politicii sale, precum şi liniile de bază ale programului de lucru
anual al Comisiei.
Preşedintele Comisiei prezintă plenului obiectivele strategiei pe cinci ani în momentul începerii
mandatului Comisiei.
Cel puŃin o dată pe an, la iniŃiativa Comisiei, se organizează o întâlnire între preşedintele Comitetului şi
preşedintele Comisiei sau vicepreşedintele responsabil cu relaŃia cu Comitetul, în vederea examinării
priorităŃilor şi a oricăror probleme de interes comun, precum şi a evaluării implementării acestor priorităŃi şi a
punerii în aplicare a prezentului protocol.
 Această întâlnire este pregătită de secretarii generali, ai Comisiei şi Comitetului, şi oferă în primul rând
ocazia identificării unui număr de priorităŃi ce necesită o cooperare mai strânsă între Comisie şi Comitet.
Aceste priorităŃi trebuie să fie de natură orizontală şi să figureze în agenda de probleme europene.
În contextul planificării inter-instituŃionale multianuale, Comisia şi Comitetul cooperează pentru a putea
contribui în mod eficient la îmbunătăŃirea iniŃiativei legislative a tuturor instituŃiilor.
Membrii Comisiei sunt invitaŃi să ia parte la lucrările Comitetului, în special la sesiunile de plen, în
vederea discutării liniilor strategice din domeniul competenŃei şi a oricăror probleme stabilite în avans de comun
acord.
De asemenea, se va organiza, o dată pe an, o întâlnire între preşedinŃii comisiilor de specialitate şi omologii
lor din partea Comisiei, în vederea examinării priorităŃilor respective şi a programelor de lucru prin stabilirea, de
comun acord, a unor modalităŃi de abordare a acestor probleme.
ReprezentanŃii Comisiei vor lucra împreună cu cei ai Comitetului la dosarele de care răspund şi vor
participa, în măsura în care acest lucru este posibil, la întâlnirile la care sunt invitaŃi. Ei vor participa, în prin-
cipal, pentru a prezenta Comisiei propuneri sau orice alte documente ce trebuie examinate şi vor furniza
informaŃii asupra progreselor înre-gistrate de aceste dosare.
ReprezentanŃii Comisiei colaborează îndeaproape cu omologii lor din partea Comitetului la dosarele de
care răspund.
Coordonatorii şi responsabilii, numiŃi de fiecare din departa-mentele Comisiei şi, în primul rând, de
secretariatele comisiilor de specialitate ale Comitetului, fac schimb de informaŃii în mod regulat, în special în
contextul planificării DG şi a implementării priorităŃilor de lucru ale comisiilor.
O dată pe an, la iniŃiativa Secretariatului general al Comisiei, coordonatorii se întâlnesc cu Secretariatul
Comitetului, cel puŃin în următoarele situaŃii :
♦ revizuirea proiectelor Comisiei pe termen mediu (la care Comitetul – ca urmare a examinării întreprinse
de organele competente – poate avea o contribuŃie importantă), precum şi monitorizarea acestor proiecte;
♦ schimb de informaŃii referitoare la cele mai importante activităŃi şi iniŃiative de interes comun întreprinse
sau planificate de Comisie şi Comitet;
♦ contribuŃie la pregătirea întâlnirilor dintre secretarii generali, ai Comisiei şi Comitetului, în special cu
privire la monitorizarea implementării prezentului protocol.

II. FuncŃia consultativă a comitetului economic şi social

Pe baza programului de lucru anual al Comisiei şi a examinării priorităŃilor respective de către Comisie
şi Comitet, vicepreşedintele responsabil cu relaŃiile cu Comitetul îi trimite celui de al doilea o listă de
propuneri pentru care este stipulată o consultaŃie obligatorie şi care poate deveni subiect al unei consultaŃii
opŃionale. Lista mai include şi documentele de natură non-legislativă, în legătură cu care Comisia
intenŃionează să ceară avizul Comitetului.
În funcŃie de planificările sale şi înaintea reuniunilor Biroului Executiv ale Comitetului, Comisia
confirmă problemele opŃionale ce vor fi supuse atenŃiei în completarea „programului pe rol” .
Comitetul se va strădui să Ńină cont de priorităŃile şi termenele limită ale Comisiei în organizarea
lucrărilor sale.
Este important atât pentru Comisie, cât şi pentru Comitet să fie mai selective, cu condiŃia respectării
Tratatelor.
În consecinŃă, în ceea ce o priveşte, Comisia îşi bazează deciziile pe consultare opŃională respectând, în
primul rând, următoarele criterii:
♦ subiectul trebuie să fie de interes general şi să aparŃină domeniului în care avizele Comitetului să poată oferi
plusvaloare în elaborarea politicilor şi deciziilor Uniunii;
♦ acest demers este considerat ca iniŃiator al unor discuŃii inter-instituŃionale asupra gradului în care este
recomandabilă o acŃiune a ComunităŃii într-un anumit domeniu şi în legătură cu un anumit subiect.
În ceea ce îl priveşte, Comitetul îşi continuă eforturile de a-şi orienta activitatea pentru a se putea
concentra asupra acelor avize în măsură să confere plusvaloare în elaborarea politicilor şi deciziilor
ComunităŃii.
În acest scop, Comitetul:

aplică criterii comune în alegerea subiectelor pentru care emite avize din proprie iniŃiativă;

încearcă să implementeze proceduri mai simplificate şi mai rapide de luare a deciziilor în vederea elaborării
avizelor pentru problemele obişnuite (de rutină) ce fac obiectul consultaŃiilor obligatorii (codi-ficarea,
extinderea validităŃii standardelor, extinderea teritorială a standardelor actuale etc.).
În calitate de participant la procesul de redactare a politicilor şi a planificării lucrărilor Uniunii, Comisia
poate să se asigure şi să solicite Comitetul în vederea redactării avizelor exploratorii în domenii de importanŃă
deosebită pentru societatea civilă organizată, acolo unde observă că Comitetul are competenŃa şi expertiza
potrivite. Vicepre-şedintele Comisiei responsabil pentru relaŃia cu Comitetul transmite, în atenŃia Comitetului,
astfel de cereri însoŃite de indicaŃii precise referitoare la subiectul avizului şi la termenul limită.
 Comisia şi Comitetul se străduiesc să integreze aceste cereri de avize exploratorii într-o abordare
integrată care va permite ca părerea tuturor celor implicaŃi în societatea civilă să se facă ascultată într-o cât
mai mare măsură.
În acest context şi în vederea realizării obiectivelor mai sus-amintite, Comitetul va organiza audieri
şi/sau conferinŃe.
Comisia va asigura o monitorizare corectă pentru evaluarea eficienŃei avizelor în elaborarea deciziilor şi
a politicilor ComunităŃii.
Comisia transmite Comitetului, într-un termen cât mai scurt, toată documentaŃia şi informaŃia necesare
pentru ca acesta să-şi poată îndeplini funcŃia consultativă.
Pentru ca avizele să poată fi urmărite cu mai mare uşurinŃă, Comitetul se va strădui, în special:

să scoată mai bine în evidenŃă modificările specifice pe care doreşte să le aducă propunerilor legislative
ale Comisiei;

să facă un sumar al celor mai importante recomandări şi propuneri.
Comisia şi Comitetul recunosc valoarea urmăririi avizelor. În acest scop, Comisia va indica permanent
dacă propunerile de modi-ficări şi sugestiile substantivale din avizele Comitetului trebuie să fie urmărite sau
nu.
Pentru mai multe avize politice, Comisia trebuie să asigure o urmărire politică sporită, care să includă, în
mod special şi atunci când este posibil, informaŃii în acest sens de la membrul competent al Comisiei, în
cadrul sesiunii de plen ce urmează aceleia în care avizul a fost adoptat.
Propunerile de modificare a documentelor legislative, acceptate deja de Comisie, sunt încorporate de
aceasta în propunerile modi-ficate, cu o indicaŃie referitoare la originea acestor propuneri, însoŃită de o notă
explicativă.

III. Comitetul economic şi social european şi societatea civilă organizată

În conformitate cu Tratatul, Comitetul va juca rolul de intermediar instituŃional între instituŃiile Uniunii şi
societatea civilă organizată.
Comisia şi Comitetul vor coopera pentru o mai bună implicare a societăŃii civile organizate în procesul
de elaborare a politicii şi a pregătirii legislaŃiei comunitare şi a implementării acestora, în vederea unei
implicări şi participări sporite a societăŃii civile în proiectul european la orice nivel.
În acest context, Comisia sprijină Comitetul în angajamentul de a crea, pe termen lung, un dialog
structurat, mai strâns, cu societatea civilă organizată, în special prin intermediul Grupului de legătură pe care
Comitetul l-a creat.
Cât priveşte politica sa de legătură din cadrul instituŃional, Comisia va face apel la sprijinul Comitetului
în special în ceea ce priveşte intensificarea relaŃiilor cu societatea civilă organizată atât din interiorul, cât şi din
exteriorul Uniunii.
Comisia şi Comitetul sunt de acord să-şi intensifice colaborarea în ceea ce priveşte evenimentele din
domeniile de importanŃă deosebită.
În acest context şi fără a se aduce vreun prejudiciu competenŃelor şi prerogativelor fiecărei părŃi, Comitetul
poate, ca parte a funcŃiei sale consultative, să organizeze, sub formă de audieri, seminarii sau con-ferinŃe,
consultări structurate cu societatea civilă organizate cu scopul de a obŃine, pe o arie cât mai largă posibil,
punctele de vedere ale organi-zaŃiilor societăŃii civile relevante pentru un anumit subiect.
Comisia poate colabora la organizarea şi implementarea acestor consultaŃii în cel mai eficient mod
posibil, inclusiv printr-un sprijin financiar şi/sau logistic.
Comisia şi Comitetul încearcă, de asemenea, să sporească sinergia dintre acŃiuni şi iniŃiative, în mod
deosebit în următoarele domenii:
Strategia de la Lisabona – din perspectiva Comitetului Economic şi Social European
La îndemnul Consiliului European, Comitetul trebuie să con-tribuie la implementarea Strategiei de la
Lisabona în contextul unei colaborări mai strânse cu consiliile economice şi sociale şi instituŃiile similare din
statele membre şi cu organizaŃiile societăŃii civile, în vederea stabilirii unei reŃele interactive de iniŃiative care
să contribuie la succesul Strategiei.
Dezvoltare durabilă
Comitetul contribuie la implementarea şi urmărirea Strategiei de dezvoltare durabilă. În acest context,
Comisia se sprijină pe suportul Comitetului în vederea integrării acestei strategii într-un proces parti-cipativ ce
implică dialogul politic cu toŃi cei interesaŃi de definirea şi implementarea obiectivelor.
Schimbări structurale
Comisia încearcă să utilizeze expertiza Comitetului din punct de vedere a anticipării şi administrării
schimbărilor structurale şi a impactului lor economic, social, de mediu şi societal.
Analize de impact şi evaluarea legislaŃiei
 Comitetul contribuie la procesul de analiză a impactului şi de evaluare a implementării legislaŃiei
Comunitare, după cum s-a stabilit de Comisie.
Acest lucru se aplică în mod deosebit pieŃei interne.
RelaŃii externe ale Uniunii Europene
Comitetul sprijină acŃiunile externe ale Comisiei prin dialogul pe care îl poartă cu organizaŃiile societăŃii
civile din Ńările şi regiunile cu care Uniunea are relaŃii structurate.
În acest context, Comisia sprijină iniŃiativele Comitetului de consolidare a rolului societăŃii civile
organizate din afara Uniunii şi promovarea, în aceste zone, a unei culturi a dialogului şi a consultării, precum
şi a structurilor asociate.
IV. Politica de comunicare
A face cunoscută Uniunea Europeană cetăŃenilor săi este o res-ponsabilitate împărtăşită de toate
instituŃiile şi organismele, o sarcină esenŃială pentru că este necesar ca instituŃiile europene să fie credibile,
transparente, deschise şi responsabile, dacă doresc să menŃină şi să-şi sporească legitimitatea în ochii
cetăŃenilor europeni.
În consecinŃă, comunicarea eficientă la nivelul Uniunii Europene ar trebui considerată în primul rând ca
o sarcină de serviciu public, în aşa fel încât să poată să ofere cetăŃenilor posibilitatea de a participa pe deplin la
dezbaterile europene şi la procesele democratice de elaborare a politicilor şi deciziilor comunitare.
Comisia şi Comitetul îşi exprimă convingerea că este în interesul general al Uniunii Europene şi al
cetăŃenilor săi să consolideze re-laŃiile inter-instituŃionale şi în domeniul comunicării şi că trebuie să
colaboreze îndeaproape în acest scop.
Comisia pregăteşte o Cartă Albă ce va cuprinde liniile principale ale strategiei de comunicare pentru
Uniunea Europeană şi principalele iniŃiative planificate pe termen mediu şi lung. Acest document consti-tuie
punctul de pornire pentru un proces pe termen lung de schimbare culturală şi reformă structurală ce va integra
comunicarea în procesul luării deciziilor.
Carta Albă asigură cadrul unor consultări lărgite tuturor părŃilor implicate în comunicarea legată de
Uniunea Europeană, inclusiv Comi-tetului Economic şi Social European şi conferă tuturor instituŃiilor
posibilitatea de a-şi defini condiŃiile propriilor lor angajamente, precum şi participarea în acest domeniu.
În acest context, Comitetul, ca instituŃie intermediară între socie-tatea civilă şi instituŃiile Uniunii
Europene, are de jucat un rol cheie în crearea unui domeniu public european de dialog şi dezbateri asupra
acelor subiecte ce reprezintă interes deosebit pentru cetăŃeni şi care va determina viitorul proiectului european.
În consecinŃă, este în interesul Uniunii Europene ca, în contextul unei mai strânse cooperări inter-
instituŃionale, expertiza şi reŃeaua de comunicaŃii ale Comitetului să fie utilizate în special în ceea ce priveşte
organizaŃiile societăŃii civile reprezentată de membrii săi şi de consiliile economice şi sociale şi instituŃiile
similare din statele membre.
În urma consultărilor ocazionate de Carta Albă, va fi redactată o anexă la prezentul protocol în care să se
specifice domeniile de cola-borare mai strânsă dintre Comisie şi Comitet în domeniul comunicării în cadrul
Uniunii Europene, precum şi reglementările necesare pentru implementarea acesteia.
XI.6. Rolul dual al CurŃii de Conturi (CC)

1. Exercită funcŃia de asistenŃă a autorităŃilor bugetare (Consiliul şi Parlamentul) – mai ales a

Parlamentului (pentru materializarea pro-priului său drept de control politic în domeniul executării bugetului –
colaborând cu Comisia de control bugetar a Adunării).
2. Exercită control permanent al conturilor.

XI.7. FuncŃiile CurŃii de Conturi (CC)

Deci funcŃiile CurŃii de Conturi pot fi clasificate:

A. AtribuŃii (definite de unii autori 70 funcŃii) de control
B. AtribuŃie (funcŃie) consultativă

A. 1. Controlul veniturilor, cheltuielilor comunităŃii (bugetului general al comunităŃii, organismelor

create de Comunitate, dacă actul fondator nu exclude controlul).
Prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraŃie de asigurare privind: fiabilitatea, legalitatea,
regularitatea operaŃiunilor auxiliare.
2. Controlul legalităŃii, regularităŃii veniturilor (sume stabilite ca datorate şi vărsăminte către comunitate)
/cheltuielilor (angajamente asumate şi plăŃi efectuate) asigurând buna gestiune financiară.
NB! Aceste controale se pot efectua înainte de închiderea con-turilor exerciŃiului financiar în cauză.
FuncŃia de control se exercită şi în raport cu execuŃia bugetară. Controlul execuŃiei bugetare revine C.C.
70
Nicoleta Diaconu, Sistemul instituŃional al UE, Lumina Lex, Bucureşti 2001, pag 153.
 Descărcarea Comisiei de execuŃia bugetară revine Parlamentului.
Parlamentul European, la recomandarea Consiliului (care hotăreşte cu majoritate calificată) descarcă
Comisia de executarea bugetară.
Consiliul şi Parlamentul examinează conturile şi bilanŃul financiar, raportul anual al C.C. şi răspunsurile
instituŃiilor controlate la observaŃiile C.C., precum şi rapoartele speciale ale acesteia.
ObservaŃiile şi recomandările C.C. permit Parlamentului European şi Consiliului să-şi exprime poziŃiile în
deplină cunoştinŃă de cauză.
B. Curtea de Conturi este consultată de către instituŃiile comu-nitare cu privire la orice proiect din sfera
financiară şi bugetară. La solicitarea instituŃiilor, C.C. emite avize consultative în vederea adoptării unor acte
juridice71.
Avizele consultative:
– nu sunt avize conforme (destinatarul lor nu este legat de conŃinut),
– solicitarea lor este obligatorie,
– sunt publicate în J.O.C.E.72
– prin acestea, CC execută un control financiar preventiv, contribuind la buna organizare a activităŃii
financiare comunitare.

XI.8. Concluzii
Curtea de Conturi nu are putere juridică/judiciară – neregulile, eventualele fraude, informaŃiile se
comunică organelor responsabile ale comunităŃii pentru a acŃiona în consecinŃă73. Prin recomandările C.C. se
descoperă, previne lupta împotriva fraudelor şi neregulilor financiare.
Este responsabilitatea C.E. şi a statelor membre să prevină fraudele şi orice activitate ilegală care se
desfăşoară în detrimentul intereselor financiare comunitare.
Bugetul UE: +/ – 90.000 milioane Euro, înainte de extinderea de la 1 mai 200474
Venituri Cheltuieli
Taxe vamale 14% politica agricolă comună 48%
TVA 36% dezvoltare regională 35%
PIB 48% cercetare, energie, industrie, mediu, piaŃa 6%
internă
Altele 2% cooperare cu terŃe state 5%
Cheltuieli de administrare cu instituŃiile 5,5%
comunitare
Altele 0,5%
100% 100%
XI.9. Raporturile CurŃii de Conturi a U.E. (CCE)
cu Curtea de Conturi a României – (CCR)

CCE – controlează destinaŃia şi utilizarea fondurilor, asistenŃei financiare a U.E. (ajutoare, grant-uri,
credite);
– are dreptul să ceară documente şi informaŃii României referitor la modul cum au fost cheltuiŃi banii
puşi la dispoziŃie şi rezultatele obŃinute urmare finanŃării;
– controlul financiar al CCE este independent de cel al CC a României.
Sediul materiei pentru controlul CCE: – ConvenŃia interna-Ńională, Acordul de asociere a României la
C.E. încheiat pe 5 ani, dispoziŃiile dreptului comunitar.
Sediul materiei pentru controlul CCR: – legea română – Legea nr. 94/1992 care are reglementări
specifice pentru colaborarea cu organismele internaŃionale de profil, inclusiv CCE
CCR – poate exercita în numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziŃia României.
Exercitarea acestor atribuŃii este condiŃionată de existenŃa unor stipulaŃii exprese în acest sens, în actele
juridice internaŃionale.

XI.10. Prevederi în curs de armonizare ale reglementărilor

CurŃii de Conturi a României

71
Exemplu: Art. 109 Tratatul C.E. (art. 178 – Tratat C.E.C.O., art. 138 – tratat C.E.E.A. – EURATOM) pentru
adoptarea regulamentelor financiare, Consiliul poate hotărî după obŃinerea avizului CurŃii de Conturi.
72
Jurnalul Oficial al ComunităŃii Europene
73
A se vedea secŃiunea XI.5. AtribuŃii; pag. 201.
74
A se vedea anexa 3. – Încasări la bugetul de stat, pe surse, date comparative în milioane Euro şi procente.
 Forma actuală:
„Curtea de Conturi este instituŃia supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare şi
de întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Curtea de Conturi exercită şi atribuŃii
jurisdicŃionale în condiŃiile legii 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi, republicată.
Curtea de Conturi funcŃionează pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod
independent, în conformitate cu dispoziŃiile prevăzute în ConstituŃie şi în legile Ńării.”
Curtea de Conturi, în temeiul art. 7 al aceluiaşi act normativ, poate să participe la activitatea organismelor
internaŃionale de specialitate şi să devină membru al acestora.
Totodată, „Curtea de Conturi poate colabora cu organismele internaŃionale de profil şi poate exercita, în
numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziŃia României, dacă prin tratate, convenŃii sau
alte înŃelegeri internaŃionale se stabileşte această competenŃă”.
Membrii CurŃii de Conturi, care alcătuiesc plenul CurŃii de Conturi, sunt consilieri de conturi, în
număr de 25.
Curtea de Conturi îşi exercită funcŃia de control:
• asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public;
• asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităŃilor administrativ-
teritoriale.
Prin controlul său, Curtea de Conturi urmăreşte respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale şi
băneşti.

Curtea de Conturi controlează:

a) formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale
bugetelor unităŃilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete;
b) constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur;
c) formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaŃia garanŃiilor guvernamentale pentru credite interne şi
externe;
d) utilizarea alocaŃiilor bugetare pentru investiŃii, a subvenŃiilor şi transferurilor şi a altor forme de
sprijin financiar din partea statului sau a unităŃilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităŃile administrative autonome
şi de către instituŃiile publice înfiinŃate prin lege, precum şi de organismele autonome de asigurări sociale ale
statului;
f) situaŃia, evoluŃia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităŃilor
administrativ-teritoriale de către instituŃiile publice, regiile autonome, companiile şi societăŃile naŃionale,
precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;
g) constituirea, utilizarea şi gestionarea resurselor financiare privind protecŃia mediului, îmbunătăŃirea
calităŃii condiŃiilor de viaŃă şi de muncă;
h) alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competenŃa CurŃii.
Sunt supuse controlului CurŃii de Conturi, urmare compe-tenŃelor conferite prin lege:
a) statul şi unităŃile administrativ-teritoriale, în calitate de per-soane juridice de drept public, cu serviciile
şi instituŃiile lor publice, autonome sau neautonome;
b) Banca NaŃională a României;
c) regiile autonome;
d) societăŃile comerciale la care statul, unităŃile administrativ-teritoriale, instituŃiile publice sau regiile
autonome deŃin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;
e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau
fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiŃiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest
lucru.
Curtea de Conturi exercită:
• Exclusiv: Controlul execuŃiei bugetelor PreşedinŃiei, Guvernului, CurŃii Supreme de JustiŃie şi CurŃii
ConstituŃionale.
• Numai la cererea Biroului permanent al fiecărei Camere a Parlamentului: Controlul execuŃiei
bugetelor Camerei DeputaŃilor şi Senatului. Rezultatul controlului se prezintă Biroului permanent pentru a
decide.
Controlul bugetului CurŃii de Conturi se exercită de către o comi-sie instituită în acest scop de către cele
două Camere ale Parlamentului.
Curtea de Conturi supune Parlamentului, spre aprobare, execuŃia bugetului propus în prima sesiune a
fiecărui an, cu avizul comisiei prevăzute special în acest sens, în actul normativ.
 Reglementări ConstituŃionale referitoare la Curtea de Conturi:
Curtea de Conturi, conform art. 140 din ConstituŃia României:
„Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinŃare a
resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului
public naŃional din exerciŃiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
La cererea Camerei DeputaŃilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a
resurselor publice şi raportează despre cele constatate.
Consilierii de conturi sunt numiŃi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau
înnoit. Membrii CurŃii de Conturi sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată
durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităŃilor prevăzute de lege pentru judecători.
Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiŃi de Parlament, din 3 în 3 ani,
în condiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii.
Revocarea membrilor CurŃii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiŃiile prevăzute de
lege.”

Forma în curs de modificare, conform acquis-ului comunitar:

Prevederile constituŃionale sunt preluate în textul aflat în curs de modificare, astfel:
• Consilierii de conturi sunt numiŃi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi
prelungit sau înnoit.
• membrii CurŃii de Conturi sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată
durata acestuia. (sunt supuşi incompatibilităŃilor prevăzute de lege pentru judecători)
• Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiŃi de Parlament, din 3 în 3
ani,
• Revocarea membrilor CurŃii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiŃiile prevăzute
de lege.”
Numărul membrilor CurŃii de Conturi se reduce de la 25 consilieri la 18 consilieri.
NoutăŃi în propunerile de modificare a Legii nr. 92/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii
de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
1. Definirea mai multor termeni şi expresii pentru armonizarea cu reglementările comunitare în
domeniu, precum şi abrogarea unor texte care nu mai sunt în concordanŃă cu prevederile constituŃionale.
2. Întărirea autorităŃii CurŃii de Conturi în ceea ce priveşte controlul financiar asupra modului de
formare, de administrare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, în
concordanŃă cu principiul înscris în ConstituŃie
3. Consolidarea independenŃei CurŃii de Conturi din punct de vedere financiar, prin introducerea unei
prevederi referitoare la întocmirea bugetului propriu şi aprobarea de către plenul CurŃii de Conturi, după care se
înaintează Guvernului, însoŃit distinct în bugetul de stat.
4. PerfecŃionarea obiectivelor de control şi audit financiar având drept scop utilizarea corespunzătoare şi
eficientă a fondurilor publice, asigurarea unei gestiuni financiare sănătoase, desfăşurarea corespun-zătoare a
activităŃilor administrative şi informarea autorităŃilor publice prin rapoarte obiective, în concordanŃă cu
reglementările legale şi inte-resele publice.
5. Dezvoltarea activităŃii de audit financiar, prin stabilirea de norme proprii adoptate de plenul CurŃii de
Conturi în concordanŃă cu standardele internaŃionale de audit şi a unor criterii sau obiective bine definite, în
baza cărora să se realizeze unele obiective prevăzute expres de lege.
6. Reglementarea soluŃionării pe cale administrativă a unor cate-gorii de probleme din activitatea de
control şi audit financiar, altele decât litigiile care au fost preluate de la Curtea de Conturi de către instanŃele
judecătoreşti în concordanŃă ce prevederile constituŃionale.
7. Pentru consolidarea independenŃei funcŃionale, organizatorice, structurale şi operaŃionale, în concordanŃă
cu prevederile constituŃionale, cei 18 consilieri de conturi, menŃinuŃi în funcŃie până la teminarea man-datului şi
care compun plenul CurŃii de Conturi, vor fi structuraŃi astfel: preşedinte, vicepreşedinte, 2 preşedinŃi de SecŃii,
respectiv la SecŃiile I şi II, 9 consilieri de conturi în SecŃia I şi 7 consilieri de conturi în SecŃia a II-a.
8. Reglementarea structurii Secretariatului General al CurŃii de Conturi, al cărei secretar general e numit de
plenul CurŃii, iar structura acestuia şi personalul de specialitate se vor stabili prin hotărârea plenului CurŃii de
Conturi, avându-se în vedere prevederile legale în vigoare şi asimilările ce se pot face personalului de
specialitate din Parlamentul României, sau alte autorităŃi, în ceea ce priveşte drepturile salariale.
9. Coroborarea prevederilor în vigoare cu reglementările consti-tuŃionale referitoare la membrii CurŃii de
Conturi, în sensul că vor fi numiŃi de către Parlament, pentru mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau
înnoit şi că, din 3 în 3 ani, Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi, începând cu
data expirării man-datului actualilor consilieri de conturi.
 10. Reglementarea statutului consilierilor de conturi, al con-trolorilor financiari, şi al personalului de
specialitate, respectiv a incompatibilităŃilor, răspunderilor pentru încălcarea atribuŃiilor, revocarea din funcŃie,
cercetarea, reŃinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală sau convenŃională etc.
Aceste prevederi sunt completate cu prevederile unei propuneri legislative iniŃiate de un număr de
deputaŃi români. Astfel, după finalizarea actului normativ, aceste prevederi vor fi aprobate, conform
procedurilor în vigoare, de către ambele camere ale Parlamentului.

XII. BUGETUL UNIUNII EUROPENE

XII.1. Bugetul Uniunii Europene75

XII.1.1. ConsideraŃii generale cu privire

la evoluŃia bugetului Uniunii Europene
XII.1.1.1 ImportanŃa şi evoluŃia bugetului
în cadrul construcŃiei comunitare
Mijloacele financiare ale Uniunii au crescut concomitent cu procesul de integrare economică76,
caracterizat de stabilirea unei politici comune şi de realizarea unei Mari PieŃe Unice. Reprezentând, în 1968, în
jur de 12 miliarde de euro, cheltuielile comunitare se ridică azi la peste 90 de miliarde euro, ponderea lor
aflându-se în creştere faŃă de PNB global al statelor membre. În acelaşi timp, a crescut şi participarea la buget
a fiecărui cetăŃean european la aproximativ 250 euro pe an. Această evoluŃie se traduce, în primul rând, prin
creşterea bugetului CE, dar şi prin creşterea altor instrumente de finanŃare (BEI77, FEDR78, spre exemplu).
Bugetul comunitar are un loc deosebit în construcŃia europeană atât prin resurse, cât şi prin cheltuieli,
acestea făcând vizibilă solidaritatea comunitară.
O controversă legată de buget bine cunoscută în istoria construcŃiei comunitare este Compromisul scaunului
gol (de la Luxemburg). Astfel, în anii ’60, bugetul CE era constituit din contribuŃiile statelor membre,
proporŃional cu puterea lor economică. La vremea aceea, bugetul alimenta funcŃionarea CE şi, în primul rând,
Politica agricolă comună în care FranŃa (spre deosebire de Marea Britanie) avea interese importante.
Încercarea de a determina trecerea la un buget alcătuit din resurse proprii şi instituirea unui control
parlamentar asupra acestora au fost cauzele unui conflict de proporŃii în 1965. Tratatele instituind CE au
prevăzut posibilitatea adoptării deciziilor la nivel comunitar, în etapa de început (până în 1965), cu unanimitate
de voturi. După 1965, conform aceloraşi tratate, s-ar fi făcut trecerea la votul cu majoritate. Justificarea
sistemului de până în 1965 era următoarea: diferenŃele existente la nivelul celor 6 state din punct de vedere
economic, politic şi social. S-a considerat că până în 1965, aceste diferenŃe pot fi estompate şi că s-ar putea trece
la un nou sistem de adoptare a deciziei, renunŃându-se la unanimitate şi, implicit, la dreptul de veto ce aparŃinea
fiecărui stat, trecându-se la majoritatea simplă sau calificată. FranŃa, considerând că i se pun în pericol grav
interesele în domeniul agrar prin trecerea la votul cu majoritate, declară că va practica „politica scaunului gol” –
deci nu va mai participa la adoptarea deciziei în cadrul Consiliului de miniştri. FranŃa a refuzat să îşi ocupe
poziŃia între 24 martie 1965 şi 30 ianuarie 1966. Compromisul de la Luxemburg a soluŃionat criza (30 ianuarie
1966). Compromisul constă în adoptarea deciziei conform căreia, în continuare, hotărârile importante de la
nivelul CE se adoptă cu unani-mitate, iar hotărârile mai puŃin importante se vor adopta cu majoritate.79
Un studiu al hotărârilor adoptate din ’66 până în prezent a dus la concluzia că toate hotărârile au fost
foarte importante, deci ele au fost adoptate cu unanimitate. Doctrina comunitară a considerat că acest
compromis are 2 dezavantaje majore:
• Nu prevede ce se întâmplă când concilierea dintre state nu poate ajunge la nici un rezultat

75
Prof. univ. dr. Augustin Fuerea, prezentare la Institutul NaŃional de AdministraŃie, 2005
76
DicŃionarul Uniunii Europene – volum coordonat de Gilles Ferréol, Editura Polirom, 2001, pg.24-33.
77
Banca Europeană de InvestiŃii
78
Fondul European de Dezvoltare Regională
79
„Consiliul trebuie, când este vorba despre interese foarte importante ale unuia sau mai multor state membre, să
facă tot posibilul pentru a ajunge, într-un interval rezonabil, la o soluŃie care să poată fi adoptată de toŃi membri
Consiliului, fără să se aducă atingere nici intereselor naŃionale, nici interesului comunitar”. FaŃă de această formulare,
FranŃa a precizat că aranjamentul trebuie să semnifice faptul că, în caz de divergenŃe, discuŃiile din Consiliu trebuie să
continue până când unanimitatea este realizată.
 • Nu prevede criterii precise care să determine care sunt „interesele foarte importante” ale statelor membre
asupra cărora trebuie realizat un compromis, aprecierea fiind lăsată la latitudinea statelor membre.
Din punct de vedere juridic, compromisul nu a modificat propriu-zis Tratatele institutive, ceea ce a făcut
ca regula majorităŃii calificate-ponderate să fie reprodusă succesiv în Tratatele de aderare de noi membri
(Spania, Grecia, Portugalia etc.).80
Urmare a primei extinderi şi cu contribuŃia principală a britanicilor, bugetului comunitar îi sporesc
considerabil calităŃile de sursă de politică şi conflicte81. Astfel, între 1974 şi 1984, laburiştii britanici au cerut
unele mecanisme corectoare în ceea ce priveşte contribuŃia Angliei la bugetul comunitar. Pentru această Ńară,
puŃin agricolă, dar mare importatoare de asemenea produse, raportul între ceea ce oferea şi ceea ce îi revenea de
la bugetul comunitar era considerat inechitabil. Din acest motiv, s-a pus problema la un moment dat chiar a
apartenenŃei la CE, însă refe-rendumul a fost în favoarea Europei.

XII.1.2. DefiniŃia şi sediul materiei pentru bugetul UE

Bugetul reprezintă actul ce autorizează în fiecare an finanŃarea ansamblului activităŃilor şi intervenŃiilor
comunitare; el traduce, prin afectarea resurselor, priorităŃile şi orientările politice urmărite.
Reguli cu privire la finanŃele comunitare sunt cuprinse în prin-cipal în următoarele acte normative:
a) Tratatele constitutive:
– art. 268 la 280 (fostele art. 199 la 209A) din Tratatul CE;
– art. 171 la 183 din Tratatul Euratom.
b) Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, au
denumit şi de fuziune a executivelor, modificat
prin care s-a creat un buget general al dispoziŃiile
ComunităŃilor europene; originale,
Tratatele de la Luxemburg din 22 aprilie 1970 adăugând
(intrate în vigoare la 1 ianuarie 1971); altele noi.
Tratatul de la Bruxelles, din 22 iulie 1975,
intrat în vigoare la 1 iunie 1977.
c) Tratatele şi actele de aderare conŃin dispoziŃii privind condiŃiile de participare a noilor statelor membre la
sistemul bugetar comunitar.
d) Actul unic european, din 28 februarie 1986 (intrat în vigoare la 1 iulie 1987) nu a adus modificări
dispoziŃiilor financiare, însă unele dispoziŃii (cele privind rolul Ecu, Fondurile structurale, politica de cer-cetare
şi dezvoltare tehnologică) au avut, totuşi, unele implicaŃii financiare importante.
e) Tratatul privind U.E., din 1993, a adus importante modificări, dar nu fundamentale, dispoziŃiilor
financiare; art. 268 (fostul art. 199 CE) reafirmă:
– principiul înscrierii obligatorii a tuturor încasărilor şi chel-tuielilor ComunităŃii la buget;
– principiul anualităŃii (alin. 1);
– regula echilibrului bugetar (alin. 2), reluând dispoziŃiile din vechiul text.
f) ConvenŃia din 26 iulie 1995 şi Regulamentul nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 cu privire la
protejarea intereselor financiare ale ComunităŃilor europene.
g) Regulamentul nr. 2185/96/Euratom/CE, din 11 noiembrie 1996, cu privire la controlul şi verificările
realizate de Comisie.
h) Regulamentul nr. 515/97 al Consiliului, din 13 martie 1997, cu privire la asistenŃa mutuală între
autorităŃile administrative ale sta-telor membre şi la colaborarea între acestea şi Comisia europeană, în vederea
asigurării bunei aplicări a reglementărilor vamale şi agricole.
i) ConvenŃia din 26 mai 1997, cu privire la lupta împotriva corupŃiei.

XII.1.3. Principiile bugetului comunitar

82
A. specializarea creditelor
− anual
− unitar
− universal83
80
În cadrul PAC, a fost prezentat, la propunerea lui Walter Hallstein, preşedintele Comisiei, un proiect de finanŃare
FEOGA pentru a înlocui contribuŃiile statelor membre cu un sistem de resurse proprii constituite din taxele vamale la
produsele industriale şi din prelevările din agricultură. La acea vreme, FranŃa se opusese acestui proiect, blocase procesul
decizional şi ceruse menŃinerea principiului unanimităŃii. A fost astfel, recunoscut de facto dreptul de veto când
concilierea nu ar fi fost posibilă.
81
Octav Bibere, Uniunea Europeană între real şi virtual, Editura ALL Educational,1999, pg.150-155.
82
Obligatoriu dirijate pentru a evita riscul de deturnare şi pentru a garanta transparenŃa.
B. echilibrul veniturilor şi cheltuielilor, orice deficit fiind interzis;
C. finanŃarea prin resurse comunitare, fără intervenŃia directă a statelor;
D. autoritatea bugetară – cuplu Consiliul UE + Parlamentul European, pe baza anteproiectului prezentat de
Comisie;
E. exerciŃiul financiar începe la 1 ianuarie şi se termină pe 31 decembrie84.

XII.1.4. Procedura elaborării bugetului,

execuŃia şi controlul său
XII.1.4.1. Metodologia elaborării şi adoptării bugetului comunitar constă dintr-un ansamblu de activităŃi,
după cum urmează:
− fiecare instituŃie comunitară îşi estimează cheltuielile pe care le va efectua anul următor;
− Comisia europeană grupează toate aceste estimări şi întocmeşte un anteproiect de buget;
− anteproiectul de buget este supus deliberării Consiliului;
− Consiliul analizează anteproiectul, cu consultarea tuturor or-ganismelor interesate, şi alcătuieşte
proiectul de buget;
− proiectul se transmite Parlamentului european până la data de 1 octombrie al aceluiaşi an;
− discutarea şi aprobarea bugetului incumbă activităŃi care se situează în competenŃa Consiliului şi
Parlamentului; problema adoptării bugetului Ńine, deci, în ultimă instanŃă, de raporturile care se stabilesc între
Consiliu şi Parlament.
La Parlament se desfăşoară următoarele activităŃi:
– timp de 45 de zile de la comunicarea proiectului de buget, Parlamentul îl aprobă (deci, cel mai târziu la
15 noiembrie bugetul este aprobat);
– se consideră ca fiind aprobat bugetul şi dacă timp de 45 de zile de la comunicare Parlamentul nu
propune modificări la proiect;
– dacă Parlamentul respinge proiectul şi propune amendamente de modificări urmează un schimb de
documente între Parlament şi Consiliu, care se finalizează printr-o decizie a Parlamentului european cu rol de
consfinŃire a adoptării bugetului (bugetul intră în vigoare doar dacă este semnat de preşedintele Parlamentului
European).
Această procedură bugetară complexă este generatoare de dife-rende între Consiliu şi Parlament, de
intensităŃi variabile, mergând până la respingerea adoptării bugetului (cazul anilor 1980-1985). În vederea
eliminării acestor situaŃii, în perioada 13-17 iunie 1988 s-a încheiat un acord interinstituŃional între Parlament,
Consiliu şi Comisie care a avut drept scop coordonarea acŃiunilor în acest scop, fapt pentru care, în 1989, s-a
înregistrat prima adoptare a bugetului fără dificultăŃi.

XII.1.4.2. ExecuŃia bugetului

− execuŃia bugetului revine Comisiei;
− începe la 1 ianuarie a anului pentru care bugetul a fost propus şi adoptat;
− se exercită în limitele creditelor deschise prin decizia Consiliului, cu consultarea prealabilă a
Parlamentului şi cu avizul CurŃii de Conturi.

XII.1.4.3. Controlul bugetar

Controlul bugetar se exercită de Curtea de conturi. Pe baza raportului CurŃii de conturi, Parlamentul va
da descărcare Comisiei cu privire la execuŃia bugetară.
Un alt organism cu atribuŃii în acest domeniu este OLAF (l’Office européen de lutte antifraude), înfiinŃat
în 1999. El poate lansa anchete din proprie iniŃiativă cu privire la orice activitate suspectată a fi ilegală,
aducând atingere intereselor comunitare.

XII.1.5. Resursele comunitare

Prin decizie a Consiliului UE, s-a hotărât că, pentru intervalul 2000-2006, veniturile comunitare nu pot
depăşi 1,27% din PNB total al celor 25 state membre. Aceste resurse se împart în patru categorii prin-cipale,
primele două fiind considerate resurse proprii tradiŃionale (14%):
1. prelevări agricole (asupra importurilor de produse agricole provenite din statele terŃe);
2. drepturile de vamă rezultate din TVC aplicat schimburilor comerciale realizate cu statele terŃe;
3. TVA (36% – în 2000);
4. PNB – are caracter complementar (în 2000 – ½ din totalul resurselor proprii).

83
Încasările nu trebuie destinate unui obiectiv precis, sumele fiind înscrise integral.
84
Fac excepŃie FEDER şi operaŃiunile BEI, acestea nefiind cuprinse în bugetul general
 Acest sistem permite UE o finanŃare stabilă şi continuă a an-samblului politicilor sale. Alături de aceste
patru tipuri de resurse, mai există unele venituri mai puŃin importante, şi anume:
– impozitele pe salariile funcŃionarilor comunitari;
– amenzi aplicate de Comisia Europeană întreprinderilor care încalcă concurenŃa;
– soldul pozitiv reportat din exerciŃiul financiar precedent.

XII.1.6. Cheltuielile comunitare

Domeniile în care sunt cheltuite resursele comunitare sunt urmă-toarele:
1. politica agrară comună
2. politica de coeziune şi fondurile structurale
3. politicile interne (cercetare, educaŃie, transporturi etc.)
4. acŃiunile externe ale UE
5. pregătirea extinderii (PHARE, ISPA, SAPARD)
6. cheltuielile administrative
AsistenŃa acordată de către Uniunea Europeană statelor terŃe,85 prevăzută în Tratatul de la Roma şi
concentrată iniŃial asupra vechilor colonii ale statelor membre, a atins în prezent o dimensiune mondială şi
include forme noi de cooperare. Mecanismul este gestionat de Comisia Europeană şi are la bază un dialog
politic pentru menŃinerea păcii, promovarea drepturilor omului, democraŃiei şi statului de drept. Ajutorul
acordat de Uniune are drept principale obiective lupta împotriva sărăciei, dezvoltarea economică, integrarea
progresivă a Ńărilor în curs de dezvoltare în economia mondială şi lupta împotriva inegalităŃilor. AsistenŃa
financiară din partea Uniunii Europene este complementară ajutoarelor acordate de către statele sale membre.
Uniunea Europeană şi statele sale membre furnizează 55% din ajutorul public pentru dezvoltare.
a. În ceea ce priveşte asistenŃa regională, dispozitivele de cooperare, specifice marilor ansambluri
regionale, se concretizează prin programe comune la care se adaugă împrumuturile acordate de Banca
Europeană de InvestiŃii (BEI).
– Cooperarea cu Ńările ACP (Africa, Caraibe, Pacific) a demarat în 1963. Conform Acordului de la
Cotounou, încheiat la 23 iunie 2000 cu 77 de state din Africa, Caraibe şi Oceanul Pacific, acest dispozitiv
de cooperare are în structura sa 5 piloni: reducerea sărăciei, dialog politic, implicarea societăŃii civile, noul
cadru de cooperare economică şi comercială şi reforma cooperării financiare aplicată prin Fondul European
pentru Dezvoltare şi prin Banca Europeană de InvestiŃii. Bugetul pentru perioada 2000-2005 al Fondului
European pentru Dezvoltare este de 15,2 miliarde de Euro şi este format din două componente: contribuŃii din
partea statelor membre (13,5 miliarde de Euro) şi finanŃare acordată de Banca Europeană de InvestiŃii (1,7
miliarde).
– Statele mediteraneene au încheiat cu Uniunea Europeană o serie de acorduri de cooperare şi de asociere
asupra exporturilor de produse industriale şi agricole din aceste state şi asupra asistenŃei financiare. DeclaraŃia de
la Barcelona, adoptată în 1995, a demarat un „parteneriat euromediteranean”, care prevede crearea, până în 2010,
a unei zone de liber schimb între Uniunea Europeană şi 12 state medi-teraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt,
Israel, Iordania, Autoritatea Programul MEDA II, pentru perioada 2000-2006, constituie a doua etapă a
parteneriatului euromediteranean. Obiectivele programului sunt: consolidarea stabilităŃii politice şi a democraŃiei,
crearea unei zone de liber schimb, cooperarea în domeniul social şi cultural.
– Ajutorul acordat de către Uniunea Europeană celor 10 state din Europa Centrală şi de Est
(Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria) se
bazează pe trei instrumente financiare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
– PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Ecomony) este primul instrument financiar
nerambursabil conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluŃia către o
societate democratică şi o economie de piaŃă. ÎnfiinŃat la începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria
(primele două Ńări în care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democraŃie), programul s-a extins treptat,
incluzând în prezent 10 Ńări partenere din regiune. Prin hotărârea Consiliului European de la Essen, din AsistenŃa
externă a Uniunii Europene, decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-
aderare, principalul obiectiv fiind aderarea la Uniunea Europeana a celor 10 Ńări asociate din Europa Centrală şi
de Est (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria).
Comisia Europeană, după nego-cieri cu Ńările candidate, elaborează un program naŃional PHARE pentru fiecare
Ńară, precum şi programe multianuale şi orizontale care includ proiectele ce vor fi realizate, supuse în prealabil
aprobării comitetului de gestiune a programului, compus din reprezentanŃi ai statelor membre. Pentru perioada
2000 – 2006, sumele alocate prin Phare se ridică la aproximativ 11 miliarde Euro.

85
AsistenŃa externă a Uniunii Europene – „European Issues”, nr.16, octombrie 2002, Centrul de Informare al
Comisiei Europene în România.
 – ISPA – Instrument for Structural Policies for pre-Accession este cel de-al doilea instrument financiar
nerambursabil, creat la 1 ianuarie 2000, conceput pentru sprijinirea Ńărilor candidate în pro-cesul de
aderare la Uniunea Europeană. ISPA oferă sprijin financiar pentru investiŃii în domeniul protecŃiei mediului şi
al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legislaŃiei Ńărilor candidate cu normele europene
în aceste două sectoare. Pentru perioada 2000-2006 este prevăzut un buget anual de aproximativ 1 miliard
Euro.
– SAPARD – Special pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development este cel de-al
treilea instrument financiar nerambursabil, înfiinŃat în iunie 1999 şi conceput pentru a sprijini Ńările candidate în
abordarea reformei structurale în sectorul agricol şi în alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în
implementarea acquis-ului comunitar referitor la CAP (Common Agricultural Policy – Politica Agricolă
Comună) şi la legislaŃia aferentă. Este destinat celor 10 Ńări candidate din Centrul şi Estul Europei. Consiliul a
decis crearea unui program de pre-aderare specific pentru Cipru şi Malta. Programul are un buget anual de 520
milioane de Euro pentru perioada 2000-2006.
– AsistenŃa acordată statelor balcanice (Albania, Bosnia-HerŃegovina, CroaŃia, Republica Federală
Iugoslavia şi Macedonia) pentru reconstrucŃie, refugiaŃi, stabilitate politică şi dezvoltare economică în regiune se
concretizează prin programul CARDS („Community Assistance for Reconstruction, Development and
Stabilisation”). Bugetul programului CARDS prevăzut pentru perioada 2000-2006 este de aproximativ 4,6
milioane de Euro.
– În 1991, a fost creat programul comunitar TACIS pentru Comunitatea Statelor Independente
(Technical Assistance to the Commonwealth of Independent States), destinat fostelor republici Sovietice şi
Mongoliei, în total 13 Ńări din Europa Centrala şi Asia (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan,
Kîrgîstan, Moldova, Mongolia, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ukraina şi Uzbekistan). Obiectivul principal
al programului este accelerarea procesului de tranziŃie în aceste Ńări. Bugetul TACIS pentru perioada 2000-
2006 este de aproximativ 3 miliarde Euro.
– Lansată oficial în 1976, cooperarea dintre Uniunea Europeană şi statele din Asia şi America Latină
are la bază un ajutor financiar şi tehnic pentru categoriile cele mai sărace şi cooperarea economică fondată pe
interes reciproc. Exemple de programe de asistenŃă pentru America Latină: AL-INVEST (sprijin pentru IMM-
uri cu activitate internaŃională, prin încurajarea investiŃiilor europene); ALFA (pro-movează cooperarea la
nivelul învăŃământului superior); URB-AL (stabilirea de legături directe şi pe termen lung între oraşele
europene şi cele din America latină); ALURE (utilizarea optimă a resurselor energetice); @LIS (promovarea
beneficiilor utilizării tehnologiilor informaŃiei); Alßan, lansat în mai 2002, cu obiectivul de a întări cooperarea
dintre Uniunea Europeană şi America Latină în domeniul învăŃământului superior.
b. Cu privire la ajutorul orizontal reŃinem următoarele domenii în care este acordat:
– Ajutor umanitar
Uniunea Europeană intervine în favoarea populaŃiilor statelor terŃe, victime ale războaielor sau ale
catastrofelor naturale. Ajutorul european, sub forma contribuŃiilor statelor membre şi a ajutoarelor ges-tionate de
Oficiul Comisiei Europene pentru Ajutor Umanitar (ECHO) reprezintă mai mult de jumătate din ajutorul
umanitar mondial. ECHO are misiunea de a finanŃa acŃiunile de ajutor umanitar, intervenŃiile de urgenŃă, ajutorul
alimentar şi cel pentru refugiaŃi.
– Ajutor alimentar
Ajutorul alimentar din partea Uniunii Europene, înfiinŃat în 1967 şi reformat în 1996, se adresează unui
grup de aproximativ 30 de state, aproape toate figurând pe lista Ńărilor cu venit scăzut elaborată de Banca
Mondială. Domeniile de intervenŃie sunt: ajutor alimentar, acŃiuni de sprijin (de exemplu, consolidare
instituŃională) şi facilitatea în domeniul devizelor.
– IniŃiativa Europeană pentru drepturile omului
IniŃiativa Europeană pentru DemocraŃie şi Drepturile Omului (IEDDO) are drept obiectiv întărirea
societăŃii democratice pluraliste, a drepturilor omului şi a statului de drept, în perspectiva sprijinirii procesului
general de democratizare, a dezvoltării societăŃii civile şi protecŃiei drepturilor omului. ActivităŃile trebuie să
fie executate în principal în parteneriat cu ONG-uri şi organizaŃii internaŃionale.
– Sănătate
A fost elaborat un Program de acŃiune pentru perioada 2001-2006, al cărui obiectiv principal este lupta
împotriva a trei boli transmisibile: HIV/SIDA, paludism şi tuberculoză. Programul se axează pe trei seturi de
acŃiuni complexe: îmbunătăŃirea impactului iniŃiativelor existente, furnizarea de medicamente necesare la un preŃ
accesibil şi cercetarea şi dezvoltarea bunurilor publice mondiale.
– IniŃiativa „Totul, cu excepŃia armelor”
Amendamentul, denumit „Totul, cu excepŃia armelor”, care introduce modificări ale Sistemului de
PreferinŃe Generalizate al ComunităŃii, a fost adoptat de către Consiliul Afaceri Generale la 26 februarie
2001, publicat în „Jurnalul Oficial” din 1 martie 2001 şi în vigoare din 5 martie 2001. Acest program extinde
accesul liber pe piaŃa comună al tuturor produselor originare din Ńările slab dezvoltate, cu excepŃia armelor şi
muniŃiilor. În cadrul acestei iniŃiative, este prevăzut că numai trei produse nu sunt liberalizate imediat:
bananele proaspete, orezul şi zahărul.
– Cooperare descentralizată
În cadrul cooperării descentralizate, rolul principal în implementarea proiectelor revine instituŃiilor publice şi
organizaŃiilor neguvernamentale, principalele obiective fiind de a adapta activităŃile desfăşurate la nevoile
existente şi de a da viabilitate operaŃiunilor.

XII.2. ContribuŃia României la bugetul Uniunii Europene,

fonduri de preaderare de la bugetul Uniunii Europene
şi cofinanŃarea acestora, pe perioada 2004-2007
(milioane de euro)86

XII.2.1. ImplicaŃii ale procesului de aderare

Aflată în plin proces de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, România îşi concentrează eforturile în
vederea definitivării reformelor necesare pentru a îndeplini angajamentele asumate în cadrul acestui proces.
SusŃinerea în plan financiar a reformelor structurale se realizează prin efortul comun al bugetului Uniunii
Europene şi al bugetului na-Ńional. Principalele surse prin care Uniunea Europeana susŃine România, din punct
de vedere financiar, în procesul de preaderare, sunt pro-gramele PHARE, ISPA şi SAPARD, efortul bugetar
naŃional, în acest caz, concretizându-se în asigurarea cofinanŃării fondurilor primite în cadrul acestor programe.
Resursele financiare totale pe care România le estimează că le va primi în perioada de preaderare, care
au fost incluse în cadru fiscal bugetar pe termen mediu, sunt prezentate în tabelul următor:

XII.2.2. Fonduri de preaderare

de la bugetul Uniunii Europene şi cofinanŃarea acestora,
pe perioada 2004-2007 (milioane de euro)
2004 2005 2006 2007
Sume Sume Sume Sume
Cofi- Cofi- Cofi- Cofi-
de la de la de la de la
nan- nan- nan- nan-
bugetul bugetul bugetul bugetul
Ńare Ńare Ńare Ńare
UE UE UE UE
Total general
875,3 148,5 890,0 283,2 1141,9 336,5 915,2 289,2
Din care:
PHARE 413,3 24,0 293,2 48,9 288,8 39 372,9 47,8
ISPA 346,3 51,9 440,5 90,6 369,4 196,3 381,5 177,0
SAPARD 115,7 72,6 156,3 143,7 483,6 101,2 160,8 64,3

Începând cu anul 2007, fluxurile financiare stabilite la nivel bugetar, între România şi Uniunea
Europeană, vor cunoaşte o amplă intensificare atât din punct de vedere al diversificării acestora cât şi din
punctul de vedere al volumului de fonduri transferate.
Din perspectiva de stat membru, România va primi, încă din primul an al aderării, importante resurse
financiare de la bugetul Uniunii Europene prin intermediul Fondurilor Structurale, Fondului de Coeziune,
fondurilor alocate în cadrul Politicii Agricole Comune şi în cadrul Politicilor Interne. În acelaşi timp însă,
bugetul naŃional va trebui să facă faŃă unor presiuni suplimentare, datorită necesităŃii de a asigura cofinanŃarea
fondurilor comunitare, dar şi prin prisma obligativităŃii de a contribui la finanŃarea bugetului Uniunii.
Resursele financiare totale pe care România le estimează că le va primi în perioada 2007-2008, care au
fost incluse în cadru fiscal bugetar pe termen mediu, sunt prezentate în tabelul următor.

XII.2.3. Fonduri de la bugetul Uniunii Europene şi cofinanŃarea acestora, pe perioada 2007-2008

(milioane de euro)
2007 2008
Sume de la Cofi- Sume de la Cofi-
bugetul UE nanŃare bugetul UE nanŃare
86
Extras din PEP 2004 la capitolul FinanŃe Publice, secŃiunea obiectivele Politicii fiscale, 3.2.3. Implicatii ale
procesului de aderare, pentru informaŃii suplimentare a se accesa website-ul Comisiei NaŃionale de Prognoză, PEP,
www.cnp.ro.
 Politica agricolă
comună 547 530 1.149 601
AcŃiuni structurale 463 23 889 370
Fonduri structurale 449 18 773 332
Fondul de Coeziune 14 5 116 38
Politici interne 107 0 162 0

XII.2.4. ContribuŃia României la bugetul Uniunii Europene

Din perspectiva calităŃii de Stat Membru, începând cu anul 2007, România va trebui să asigure plata
contribuŃiei sale pentru finanŃarea bugetului Uniunii în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului
comunitar. Acest sistem reglementează modul de finanŃare a bugetului Uniunii, instituind ca surse de finanŃare
a acestuia următoarele:
• resurse proprii tradiŃionale (RPT), respectiv taxe vamale, taxe agricole şi taxe privind zahărul. Taxele
vamale şi taxele agricole rezultă din aplicarea legislaŃiei vamale a ComunităŃii şi Politicii Agricole Comune (PAC)
privind importurile din Ńările terŃe. Taxele privind zahărul se aplică asupra producătorilor din sectorul zahărului
şi sunt utilizate pentru a acoperi cheltuielile ComunităŃii în acest sector;
• resursa bazată pe „TVA”, a cărei comensurare derivă din calcularea acesteia, la bazele armonizate
de TVA valabile pentru toate statele membre şi determinate conform reglementărilor comunitare;
• resursa bazată pe „VNB”, reprezintă o resursă de echilibru bugetar fiind utilizată pentru a furniza
veniturile necesare acoperirii cheltuielilor, atunci când toate celelalte surse de finanŃare au fost epuizate.
Potrivit sistemului resurselor proprii, sumele estimate a fi plătite de România pentru finanŃarea bugetului
comunitar sunt în sumă de circa 869,0 milioane euro pentru anul 2007 şi circa 979,0 milioane euro pentru anul
2008.
PoziŃia financiară a României în raport cu Uniunea Europeană, la nivelul fluxurilor financiare bugetare,
este evidenŃiată în tabelul următor.
- milioane euro -
2004 2005 2006 2007 2008
Total fonduri UE 875,3 890,0 1.141,9 2.032,2 3.048,7
ContribuŃia României 869,0 979,0
la bugetul comunitar
Sold 875,3 890,0 1.141,9 1.163,2 2.069,7

XII.2.5. RelaŃiile bugetare cu Uniunea Europeană,

conform prevederilor Programului Economic de Preaderare
(PEP) 200587
România beneficiază de fonduri de la Uniunea Europeană acordate prin intermediul instrumentelor
financiare de preaderare (PHARE, ISPA şi SAPARD). Aceste fonduri sunt prevăzute să fie acordate până la data
aderării efective la UE, urmând a fi înlocuite de la acea dată cu fondurile structurale şi de coeziune. Dat fiind
mecanismul de implementare a proiectelor de preaderare, României îi vor fi transferate fonduri de preaderare
şi după anul 2007.
În tabelul următor sunt prezentate estimările de sume care urmează a fi transferate României prin
intermediul fondurilor de preaderare, precum şi sumele de cofinanŃare aferente acestora.

Intrările de fonduri de preaderare şi cofinanŃarea acestora88

- milioane euro -
2005 2006 2007 2008
Sume Sume Sume Sume
transfe- Cofi- transfe- Cofi- transfe- Cofi- transfe- Cofi-
rate de la nan- rate de la nan- rate de la nan- rate de la nan-
bugetul Ńare bugetul Ńare bugetul Ńare bugetul Ńare
UE UE UE UE
Total general
546,0 181,6 1.500,5 530,1 1.094 226,4 875,9 232,3
din care:
PHARE 240,6 408,3 39,1 421,1 27,8 338,7 58,3
ISPA 141,2 610,3 173,3 512,1 143,4 375,9 118,8

87
Extras din PEP 2004 la capitolul FinanŃe Publice, secŃiunea obiectivele Politicii fiscale, 3.2.3. ImplicaŃii ale procesului de
aderare, pentru informaŃii supli- mentare a se accesa website-ul Comisiei NaŃionale de Prognoză, PEP, www.cnp.ro.
88
CofinanŃarea reprezintă estimări ale sumelor prevăzute în bugetul de stat la poziŃia „Transferuri aferente
Fondului NaŃional de Preaderare”.
 SAPARD 182,2 481,9 317,7 160,8 55,2 161,3 55,2
De asemenea, România va trebui să asigure cofinanŃarea pentru fondurile primite de la UE prin intermediul
instrumentelor financiare post-aderare. Tabelul următor prezintă o estimare a fondurilor pe care România
urmează să le primească prin intermediul acestor instrumente, precum şi cofinanŃarea aferentă acestora:

Fonduri de la bugetul Uniunii Europene

şi cofinanŃarea acestora
– estimare plăŃi –
- milioane euro -
2007 2008
Sume CofinanŃarea Sume CofinanŃarea
de la din resurse de la din resurse
bugetul bugetare bugetul bugetare
UE interne UE interne
AcŃiuni structurale –
total, 373,0 19,0 734,5 303,0
Din care:
Fonduri structurale,
359,0 14,0 618,5 265,0
din care:
FEDR 269,0 10,0 464,0 199,0
FSE 90,0 4,0 154,5 66,0
Fondul de Coeziune,
14,0 5,0 116,0 38,0
din care:
Infrastructura
7,0 2,5 58,0 19,0
de transport
Infrastructura
7,0 2,5 58,0 19,0
de mediu

Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România va trebui să transfere anual o sumă
reprezentând contribuŃia sa la bugetul comunitar. Conform metodologie de calcul a acestor sume şi din
estimările privind intrările de fonduri prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune, rezultă următoarea
situaŃie sintetică a relaŃiilor bugetare dintre UE şi România:

PoziŃia financiară a României în raport cu Uniunea Europeană

- milioane euro -
2005 2006 2007 2008
Total fonduri UE 546,0 1.500,5 1.467,0 1610,4
ContribuŃia României - - 1.343 1.525
la bugetul comunitar
Sold 546,0 1.500,5 124,0 85,4

XII.3. Bugetul comunitar 2007-2013

– subiect de dezbateri aprinse şi controverse

La summit-ul de iarnă al Consiliului european de la Bruxelles din 15-16 dec 2005, a cărui miză a fost
acordul privind bugetul comu-nitar pe termen lung, s-a dezbătut îndelung problema sumelor alocate în bugetul
comunitar atât statelor membre ale Uniunii Europene, cât şi statelor candidate.
Reuniunea s-a desfăşurat într-o atmosferă tensionată, provocată de propunerea britanică, considerată de
mulŃi drept « inacceptabilă ».
Cu toate că şi-a îmbunătăŃit oferta, propunând un ajutor supli-mentar noilor state membre, Londra refuză
în continuare o reducere permanentă a rabatului. În tabăra adversă, FranŃa nu acceptă nici în ruptul capului
reforma Politicii Agricole Comune mai devreme de 2014, temându-se că aceasta va implica o reducere a
subvenŃiilor pentru fermieri. Polonia, nou intrată în scenă, complică datele problemei, amenintând că va bloca
bugetul în varianta britanică. În aceste con-diŃii, negocierile au fost dure, eventualul compromis aşteptat de
toată lumea fiind smuls în ultima clipă.
 Premierul britanic Tony Blair, ferm pe poziŃie, s-a arătat intransigent în chestiunea rabatului89. Londra a
anunŃat că acceptă un rabat redus cu opt miliarde euro în următorii şapte ani şi refuză alte negocieri pe această
temă.
FranŃa, Spania, Polonia, Portugalia, Olanda sunt numai câteva dintre Ńările care consideră că suma este
prea mică. Liderii de la Paris şi Varşovia au depus toate eforturile de a convinge Londra să fie mai generoasă,
arătând că statele ex-comuniste proaspăt integrate în UE nu trebuie să fie victimele unui buget de austeritate.
„După cinci luni de gândire, Marea Britanie a venit cu o oferta care nu poate duce la un acord”, au aratat
ministrul francez de Externe, Philippe-Douste Blazy şi omologul său polonez, Stefan Meller, într-o scrisoare
comună publicată de prestigiosul cotidian „Financial Times”, în perioada desfăşurării summit-ului. Cei doi
remarcă faptul că Marea Britanie a fost întotdeauna un suporter al extinderii Uniunii, apreciind însă că este
necesar să-şi acopere costurile pe care le presupune acest proces. Faptul ca Polonia, un partener apropiat al Marii
Britanii în Europa de Est, s-a aliat cu FranŃa, rivalul său tradiŃional din Europa Occidentală, este poate cel mai
grav semnal de alarmă pentru Londra, care risca să piardă prietenii care fac parte din ultimul val de extindere,
din cauza rabatului.
Premierul polonez, Kazimierz Marcinkiewicz, a atacat ferm proiectul bugetar propus de Londra, spunând că
este „inacceptabil„. „Acesta nu este un buget de solidaritate, este un buget care mai degrabă reduce decât
reformează, prin reducerea bugetului noilor membri„90.
Propunerea britanică nemulŃumeşte şi Ungaria, premierul Ferenc Gyurcsany declarându-se dezamăgit.
„Proiectul britanic nu încurajează statele central şi est-europene să recupereze handicapul faŃă de statele mai
bogate ale Uniunii, ci menŃine diferenŃele”, a declarat şeful Executivului de la Budapesta.
Premierul britanic Tony Blair a fost atacat şi de premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, care a cerut
o revizuire permanentă a rabatului britanic. Şeful guvernului belgian, Guy Verhofstadt, a apreciat că rabatul este
nerealist şi orice acord bugetar trebuie să aibă în vedere că noile state membre trebuie să beneficieze de un
tratament corect.
În acest context, şi Germania, cel mai mare contributor la bugetul U.E., a adoptat aceeaşi poziŃie cu
tandemul franco-polonez, potrivit unei surse poloneze citate de Reuters.
Totuşi, noul cancelar german, Angela Merkel, are delicata misiune de a alege între Londra – căreia i-a
promis un parteneriat privilegiat – şi Paris, un aliat tradiŃional, căruia i-a sugerat însă că supremaŃia franco-
germană este un concept depăşit. Merkel s-a abŃinut până acum de la comentarii, iar analiştii politici s-au
aşteaptat ca ea să joace rolul unui intermediar cinstit la negocierile care se anunŃau extrem de dure.
Premierul polonez Kazimierz Marcinkiewicz a apreciat gestul cancelarului german de a acorda 100
milioane euro, în ultimul moment, Poloniei.91
Nu toŃi membrii noi ai U.E. sunt la fel de porniŃi împotriva britanicilor. Premierul slovac, Mikulas
Dzurinda, s-a declarat optimist în privinŃa rezultatului reuniunii. „Cred că este posibil un acord. Eu sunt aproape
convins de propunerea britanică”, care prevede un supliment de 1,7 miliarde euro ca ajutor financiar destinat
noilor membri.
Totuşi, premierul ceh Jiri Parubek, ca şi cel slovac, consideră că se poate discuta pe marginea proiectului
bugetar propus de britanici. El a apreciat faptul că reducerea ajutoarelor alocate noilor membri ar putea fi
compensată de un acces mai uşor la fondurile comunitare.
Bugetul comunitar a fost criticat şi din interior, chiar de Parlamentul, care, alături de Comisia
Europeană, are puterea să blo-cheze acordul obŃinut cu greu de liderii « Celor 25 », în săptămâna anterioară
desfăşurării summit-ului european.
Atunci, criza părea să fi fost depăşită, dar europarlamentarii au avertizat că nu vor accepta bugetul, dacă
guvernele membre nu vor contribui cu mai mulŃi bani.
Conform variantei britanice, acesta este în valoare de 862,4 de miliarde euro, mult mai mic decât
pretenŃiile europarlamentarilor, care ar vrea 975 miliarde euro. „Nu sunt prevăzute fonduri suficiente pentru
transformarea Europei într-o economie competitivă”, i-a spus socialistul austriac Hannes Swoboda lui Blair,
care a solicitat ieri sprijinul europarlamentarilor.
Graham Watson, liderul liberal-democraŃilor, a denunŃat lipsa de viziune asupra viitorului integrării
europene şi a conchis că actualul buget nu va putea face faŃă cerinŃelor Europei.
În tabăra conservatorilor se simŃea aceeaşi ostilitate, aceştia anunŃându-şi intenŃia de a renegocia acordul
cu preşedinŃia austriacă a Uniunii Europene, al cărei mandat a început la 1 ianuarie 2006.
ÎncolŃit din toate părŃile, Tony Blair a contraatacat, acuzându-i pe criticii săi că au mentalităŃi învechite şi
au pierdut contactul cu realitatea politică din Ńările lor. „Ştiu că din punctul de vedere al Parlamentului aŃi fi

89
Conform declaraŃiilor socialistului Martin Schulz, citat de Reuters
90
Conform declaraŃiilor lui Kazimierz Marcinkiewicz, citat de Reuters.
91
„Este un gest extraordinar de solidaritate”, a spus Marcinkiewicz.
„Norul negru de deasupra Europei a fost înlăturat”, a declarat Merkel imediat după semnarea acordului bugetar.
preferat un buget mai mare, dar suntem de părere că acest acord este cel mai bun care putea fi obŃinut”, le-a spus
Blair eurodeputaŃilor.
Reuniunea liderilor europeni s-a încheiat cu un compromis92, în sensul că Marea Britanie îşi va
îmbunătăŃi oferta pentru noii membri şi va accepta o reducere, cel mai probabil permanentă, a controversatului
rabat pe care-l primeşte anual de la Bruxelles.
Presat de Londra să accepte o reducere a subvenŃiilor agricole, Parisul a contraatacat, ameninŃând,
voalat, că se va opune extinderii U.E. dacă nu se ajunge la un acord privind cheltuielile comunitare pe termen
lung.
Pe de altă parte, analiştii observă o schimbare de optică printre noii membri ai U.E., care ar fi dispuşi la o
serie de sacrificii pentru a ajunge la un acord rapid, care să le permită obŃinerea rapidă a fondurilor de care au
nevoie pentru revigorarea economică.
În cazul în care la summitul U.E. de la Bruxelles, se va pune problema de a alege între a primi mai puŃini
bani în termen scurt sau a primi sume mai mari mai târziu, mulŃi dintre noii membri vor fi tentaŃi să opteze
pentru prima variantă, spuneau analiştii şi opinia publică avizată.
Marea Britanie îşi va îmbunătăŃi oferta bugetară, oferind mai mulŃi bani noilor state membre, pe care
speră astfel să le atragă de partea sa în conflictul cu FranŃa.
Miza Londrei este revizuirea Politicii Agricole Comune, o ches-tiune pe care Parisul o refuză categoric.
Premierul francez Dominique de Villepin a reiterat pe perioada desfăşurării summit-ului, în faŃa Adunării
naŃionale, faptul că FranŃa nu va accepta un acord asupra bugetului care ar obliga U.E. la o nouă reformă a
Politicii Agricole Comune înainte de 2013.
Potrivit aceleaŃi surse, cotidianul „The Independent”, în varianta noii oferte, Marea Britanie este de
acord cu o reducere mai mică a plafonului de cheltuieli ale Uniunii, faŃă de cele 24 miliarde euro propuse
iniŃial. Dacă Londra reuşeşte să convingă Polonia – cea mai afectată de bugetul de austeritate propus iniŃial de
preşedinŃia britanică a U.E. -, victoria e practic asigurată, în sensul că un acord este foarte posibil la summit-ul
din 15-16 decembrie 2005.
Nu se ştie încă la câŃi bani este dispusă să renunŃe Marea Britanie, în plus faŃă de cele 8 miliarde euro
propuse pentru următorii şapte ani. „The Independent„ avansează cifra de 2 miliarde, care ar putea fi cedată în
timpul negocierilor de la Bruxelles.
XII.3.1. DeclaraŃii ale Marii Britanii
în privinŃa sumelor alocate României
Ambasadorul Marii Britanii în România, Quinton Quayle, afirma că România şi celelalte state est-
europene riscă să nu primească de la U.E. decât o treime din suma alocată pe perioada 2007-2009, dacă nu se
va ajunge la un acord general asupra bugetului comunităŃii pe această perioadă.
În aceste condiŃii, dezvoltarea economică în noile state membre va fi grav afectată, inclusiv în România.
Astfel, chiar dacă nu are drept de vot în Consiliul European, România poate juca un rol important în a ajuta
preşedinŃia britanică a U.E. să primească acceptul pentru propunerea sa bugetară.
Prezent la deschiderea primei conferinŃe anuale a Corpului Consilierilor de Integrare Europeană, Quayle
a declarat că propunerea de buget a Ńării sale este foarte avantajoasă, deoarece nu afectează fondurile pe care
România ar trebui să le primească pentru perioada 2007-2009 – 11 miliarde euro, echivalentul anual a 5% din
Produsul Intern Brut (P.I.B.).
Ambasadorul a arătat ca Marea Britanie propune o contribuŃie totală de 225 miliarde de euro în perioada
2007 – 2013 pentru cele 10 noi state membre, plus România şi Bulgaria, sumă la care este pregătită să
contribuie net cu aproximativ 58 de miliarde de euro, echivalentul P.I.B.-ului României pe această perioadă.
România, care a participat ca observator la reuniunea liderilor eu-ropeni, a fost direct interesată de
rezultatul negocierilor. Astfel, România a susŃinut respectarea principiului solidarităŃii, autorităŃile române
aliniindu-se poziŃiei guvernelor de la Sofia şi din noile state membre, considerând că este importantă
păstrarea unui buget al U.E. care:
1. să diminueze decalajele existente şi
2. să crească gradul de competitivitate între Ńările Uniunii.
România s-a aliniat poziŃiei celor zece noi state membre ale Uniunii Europene şi nu a susŃinut
propunerea britanică referitoare la perspectiva financiară pe perioada 2007-2013.
Pentru România şi Bulgaria, este important să beneficieze de sume cât mai mari pentru proiecte de
investiŃii în zone profitabile.
De altfel, în Tratatul de aderare a României la UE sunt prevăzute sumele alocărilor pentru acŃiuni
structurale pentru România între 2007-2009 astfel:
92
Conform opiniilor exprimate în cotidianul britanic „The Independent”, chiar înaintea încheierii reuniunii liderilor
europeni.
 • 1.399 milioane Euro în 2007
• 1.972 milioane Euro în 2008
• 2.603 milioane Euro în 2009

XII.3.2. Buget de austeritate pentru noii membri

ai Uniunii Europene
Propunerea britanică privind bugetul Uniunii Europene a provocat nemulŃumirea noilor state membre,
Polonia şi Ungaria fiind cele mai deza-măgite de fondurile de care ar urma să beneficieze în perioada 2007 – 2013.
Marea Britanie şi-a îmbunătăŃit oferta. Ministrul britanic de Externe, Jack Straw, a anunŃat un buget de
846,8 miliarde de euro pe şapte ani, faŃă de 871 de miliarde de euro cât prevedea compromisul propus de
preşedinŃia luxemburgheză.
În aceste condiŃii, ajutoarele pentru noii membri ar urma să fie reduse cu 8,5%, adică 14 miliarde de euro.
Totuşi, Londra a anunŃat, în premieră, intenŃia de a renunŃa la o parte din rabatul pe care-l primeşte anual de la
U.E., în baza unui acord obŃinut de Margaret Thatcher.
FranŃa, co-protagonistul crizei bugetare a U.E., insistă ca Marea Britanie să accepte reducerea
substanŃială a rabatului, în speranŃa că astfel îşi va proteja ajutoarele pentru fermieri, a căror reducere este
solicitată insistent de Londra. Italia s-a aliniat şi ea statelor europene care au contestat sumele bugetare
propuse de Marea Britanie, şi a cerut acesteia să-şi revizuiască din temelii propunerea, arătând că, în caz
contrar, nu va semna acordul.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, consideră şi el că „propunerea britanică nu creează
premisele necesare extinderii”, direct vizate de proiectul bugetului „de austeritate„ propus de Marea Britanie sunt
noii membri ai U.E. (România şi Bulgaria vor avea şi ele de suferit), care urmează să adere la U.E. în 2007 sau
2008.

XII.3.3. Concluzii ale summit-ului

Consiliului European Bruxelles
15-16 decembrie 2005
Un rol important în obŃinerea acordului istoric de la sfârşitul anului 2005 a jucat noul cancelar al
Germaniei. Potrivit B.B.C., Angela Merkel a propus majoritatea soluŃiilor în aceste negocieri. Ea a subliniat
că, pe lângă buna colaborare cu FranŃa, „am găsit şi o înŃe-legere cu britanicii, ceea ce multora le părea de
neimaginat”.
A fost nevoie de zeci de ore de negocieri pentru ca liderii europeni reuniŃi la summit-ul de la Bruxelles
să cadă de acord asupra bugetului pentru perioada 2007-2010.
Marea Britanie
În comparaŃie cu propunerea avansată în iunie, britanicii sugerează reducerea totalului cheltuielilor cu 25 de
miliarde de euro, diminuând cu 12,7 miliarde de euro ajutorul regional acordat noilor state membre.
Într-un final, britanicii au lăsat de la ei suficient pentru ca bu-getul european să fie majorat cu 13
miliarde de euro, din care jumătate pentru noile state membre, plus România şi Bulgaria93.
« La un moment dat, trebuia să facem un acord care să permită Europei sa meargă înainte », a declarat
premierul britanic, Tony Blair, a cărui Ńară, în calitate de deŃinătoare a preşedinŃiei, prin rotaŃie a Consiliului
U.E., a trebuit să sacrifice interesul naŃional în favoarea celui comunitar. Astfel, Blair acceptat să renunŃe la
10,5 miliarde de euro din bugetul oferit de U.E. Marii Britanii în timpul guvernării lui Margaret Thatcher şi le-
a oferit noilor state membre.
Astfel, a fost acceptată o reducere suplimentară a rabatului, adică 10,5 miliarde euro, faŃă de 8 miliarde
propuse iniŃial, pentru perioada 2007 – 2013. (Un gest calificat de mulŃi ca o „capitulare” în faŃa FranŃei).
Premierul britanic Tony Blair a acceptat şi propunerea germană de creştere a valorii totale a bugetului U.E.
la 1,045% din PIB al celor 27 de Ńări (membrii U.E. plus România şi Bulgaria), faŃă de 1,03 iniŃial.
Marea Britanie a câştigat o lupta importantă cu FranŃa, prin includerea în acord a unei clauze de
revizuire temeinică a întregului buget pentru perioada 2008 – 2009, care va include şi cheltuielile pentru
Politica Agricolă Comună (P.A.C.), care se ridică la 43% din totalul cheltuielilor comunitare.
Parisul s-a opus mult timp acestei cereri, pentru a proteja subvenŃiile fermierilor francezi. IniŃial, FranŃa
nu concepea o revizuire a P.A.C. înainte de anul 2014, o poziŃie împărtăşită şi de Irlanda şi Austria.
Macedonia a primit statutul de Ńară candidată la Uniunea Europeană. Şefii de stat şi de guvern reuniŃi la
Bruxelles şi-au Ńinut, astfel, promisiunea faŃă de statul balcanic, invocând „progresele re-marcabile realizate”.
Următoarea etapă după acordarea statutului oficial de candidat este deschiderea negocierilor de aderare.
ObŃinerea statutului nu implică automat şi începerea discuŃiilor.
România va beneficia anual de 3,6 miliarde de euro, după 2007, suma care va creşte cu un miliard de
euro după 2010, potrivit pre-vederilor acordului bugetar la care au ajuns liderii Uniunii Europene.
93
Sursa: BBC.
 Conform propunerii finale, votată înainte de terminarea summit-ului, plafonul fondurilor de coeziune alocate
României creşte de la 3,67% la aproape 3,79%, ceea ce înseamnă circa 446 milioane de euro în plus. Sume
mai mari au fost alocate României, Bulgariei şi celor zece noi state membre pentru programe de dezvoltare
rurală în valoare de 0,97 miliarde euro.
În documentul aprobat la Bruxelles se menŃionează că România va primi, în perioada 2010 – 2013, 18,3
miliarde euro, la care se adăuga cele 10,8 miliarde euro deja aprobată pentru perioada 2007 – 2009.
„Principiul fundamental care a stat la baza construcŃiei europene, cel al solidarităŃii, a prevalat şi acum”,
iar România a obŃinut ce şi-a dorit: „un compromis realizat la nivelul donatorilor, care au ştiut să cedeze în
favoarea şansei majore de a construi Europa unită”.

XIII. PRIORITĂłI ALE ROMÂNIEI

PENTRU REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE
ŞI MONETARE ÎN CONTEXTUL INTERNAłIONAL

XIII.1. Politica guvernamentală

pentru realizarea stabilităŃii macroeconomice
are în vedere 3 domenii (arii):

1. Reducerea ratei inflaŃiei la o cifră (9% – pentru 2004, 6% – 2005, 5%-2006) realizată prin politică fiscală:
 redimensionarea veniturilor bugetare prin:
 lărgirea bazei impozabile de colectare (prin atragerea în baza impozabilă a veniturilor din sectorul
agricol);
 îmbunătăŃirea colectării impozitelor şi taxelor (România colectează doar 30-31% / statele din jur,
40%)
Cu toate acestea, s-a îmbunătăŃit colectarea impozitelor indirecte – accize şi TVA).
2. O politică de ajustare, îmbunătăŃire a structurii economice în România, realizată prin restructurarea
domeniilor neperfomante:
 privatizări în sectorul energetic (Distrigaz, Petrom);
 o politică salarială la societăŃilor de stat corelată cu eficienŃa şi capacitatea de redresare după
privatizări.
3. O politică fiscală (MFP) corelată cu o politică monetară (BNR) care să realizeze stabilitatea macro-
economică. Un succes de macro-stabilizare duce la îmbunătăŃirea mediului de afaceri:
 finanŃarea corectă, neinflaŃionistă a deficitului bugetar şi fiscal prin folosirea resurselor interne şi
externe pe pieŃele de capital.
NB! Controlul deficitului bugetar şi cel al inflaŃiei trebuie să fie eficient şi permanent pentru a nu intra în
conflict cu creşterea eco-nomică absolut necesară stabilităŃii economice a României.

XIII.2. Politica monetară a Băncii NaŃionale (Centrale)

a României (BNR)

DezinflaŃia a început în 1999, fiind un proces gradual.

1. ConvergenŃa reală – problemă pentru următorii 10-15 ani. Spania, Portugalia, Grecia au procedat la
fel!
2. ConvergenŃa nominală – criteriile de la Maastricht.

Datoria publică a României: 23% – realizat prin intrări de capital, max. 60% (TUE)

Deficitul public în România (2003): 4%, max 3% (TUE).

InflaŃia max. 1,5-2%, dar nu mai mult de 3% din media europeană a 3 state cu cea mai mică
inflaŃie. łinta BNR, MFP prognozată pentru 2004 a fost de 9%.

Rata dobânzii pe termen lung necesită măsuri pentru înca-drarea în termenii prevăzuŃi de tratat.
Pentru îndeplinirea acestor măsuri: patru politici:
1. politica fiscală,
 2. politica salarială prudentă,
3. politica monetară – bazată pe:
a. controlul elementelor monetare,
b. utilizarea cursului de schimb ca ghidare şi nu ca ancoră vizavi de coşul valutar,
4. politici structurale (inflaŃia în România este de natură structurală).

EvoluŃia ratei inflaŃiei

în România
1999- 54,8%
2000- 40,7%
2001- 30,3%
2002- 17,8%
2003- 14,1%
2004- propus 9 %, realizat 9,3%
2005- propus 6 %, declarat oficial BNR 7/7,5% (în fapt, 8,6%)
2006- propus 5%, în prezent, după estimările FMI, 8,5%
2007- 3%, la data aderării (imposibil de realizat în condiŃiile date)

XIII.3. Provocările anului 2004 pentru BNR

1. realizarea cifrei propuse pentru deficitul de cont curent

curs de schimb= ghid, nu ancoră,

piaŃa valutară echilibrată, coordonată cu balanŃa de plăŃi,

deficit public = 23% -2004, realizată prin intrări de capital;
2. rezerva valutară la un nivel superior dat de creşterea importurilor (la un nivel care să acopere de
3 ori,3 ori şi ½ volumul importurilor – o creştere cu 15,20% a rezervei valutare, corelată cu creşterea
volumului importurilor). BNR a acŃionat ca un cumpărător de valută, fără deprecierea cursului valutar, ci chiar
cu aprecierea lui. Deci, deprecierea este nominală, bazată pe reducerea inflaŃiei, pe o apreciere în termeni
reali.
3. expansiunea creditului de consum (România – 28,9 – 40%, iar în Ungaria 16,3%).

XIII.4. Coordonatele politicii monetare

1. curs de schimb – ghid pentru dezinflaŃie;

2. demonetizarea – creşterea creditului. O apreciere a cursului de schimb cu 2,4%, are efect + pentru
convergenŃa reală, dezinflaŃie. Dobânzile rămân mari pentru atingerea scopului de dezinflaŃie.
Un mix de politici:
1. consolidarea fiscală (reducerea deficitului fiscal până la 3%);
2. caracterul anti-ciclic al dezvoltării economice pentru o perioadă de eventuală recesiune
economică.

Refoma pensiilor măreşte cu 1-2% inflaŃia şi deficitul,

PIB în $ s-a dublat în ultimii ani;
3. accelerarea privatizării;
4. reforma structurală.

XIII.5. Politica deficitelor bugetare şi inflaŃiei

în Europa, SUA şi România

Politica deficitelor bugetare este o modă a vremurilor actuale, bazată pe modelul de evoluŃie socială al
„statului bunăstării generale”, care a predominat timp de mai multe decenii, în special în Europa de Vest, după al
doilea război mondial. La baza situaŃiei de deficit bugetar stau politicile consumatoriste, prin care cetăŃenii unei
Ńări, de regulă dez-voltate, consumă mai mult decât sunt capabili să producă.
Astfel, anual, se înregistrează un deficit bugetar mic, care, cu-mulat timp de decenii conduce la un
deficit bugetar public uriaş, care depăşeşte, de regulă, jumătate din PIB-ul anual al Ńării respective. Şi astfel, o
stare puŃin anormală într-un an, se perpetuează prin cumul, într-o stare gravă, pe parcursul deceniilor, în care,
state dezvoltate ale planetei, cum sunt cele prezentate mai jos, ating sume foarte mari, îngrijorător de mari ale
deficitelor lor publice cumulate. Şi asta, în numele bunăstării cetăŃenilor lor....
Dar în dauna cui? Se acumulează, astfel, uriaşe sume în bugetele naŃionale ale statelor respective, sume
care nu au acoperire faptică şi care nu se pot baza pe posibilităŃi practice viitoare de a le recupera pentru a
diminua deficitele respective. Şi astfel, o situaŃie care ar trebui să fie rară, singulară, atipică, devine o situaŃie
permanentă, tipică, o modă a sistemelor financiare naŃionale şi a sistemului internaŃional, care nu mai pot fi
controlate, dirijate şi îndreptate de nici o instituŃie financiară naŃională sau internaŃională.
Ce-i de făcut? O limitare a consumului instituŃional şi civic, în limitele permise de veniturile încasate de
bugetele naŃionale respective, ar fi soluŃia. Dar acest discernământ, nu prea este posibil. Când te obişnuieşti cu un
standard de viaŃă, îŃi este foarte greu să-l diminuezi ....îŃi trebuie pentru acest fapt mult discernământ, multă
voinŃă, mult bun simŃ. ÎŃi trebuie o educaŃie individuală şi colectivă, care nu pot fi realizate imediat, după decenii
de opulenŃă sau de imitare a opulenŃei. Acestea ar fi ideile. Urmează faptele:

Uniunea Europeană
Parametrii pactului de stabilitate şi creştere, cele 3% deficit bugetar şi limita de 60% pentru deficitul de
debit public, au rămas neschimbate. Dar lista circumstanŃelor atenuante a fost extinsă pentru a lua în calcul
costurile „reunificării europene”, o referinŃă voalată la costurile reunificării Germaniei (estimate la 4% din PIB-
ul acestei Ńări). Potrivit presei franceze, vor fi luate în considerare şi cheltuielile pentru apărare şi cercetare.
Astfel, două dintre cele mai importante state ale UE (FranŃa şi Germania) au depăşit constant limita
deficitului bugetar, permisă de Pactul de stabilitate. Alte 8 state membre UE, printre Austria, Italia, Grecia,
Marea Britanie, Portugalia au fost avertizate în legătură cu dimensiunile deficitului.
Toate statele membre UE sunt de acord cu obiectivele pe care şi le-a fixat Uniunea – mai multe locuri de
muncă şi o creştere mai rapidă. Este de aşteptat ca liderii europeni să se pună de acord asupra planurilor de
acŃiune vizând reducerea subvenŃiilor de stat şi creşterea investiŃiilor în cercetare şi dezvoltare.
Oficialii FMI au considerat inadecvate reformele bugetare pro-puse pentru zona euro, inclusiv acceptarea
unui deficit bugetar anual şi deficit public mai mare decât cele din Pactul de Stabilitate şi Creştere (dezvoltare).
Directorul departamentului european al FMI, Michael Deppler şi adjunctul şefului diviziei de politici economice,
Jorg Decressin, au declarat că economiile din zona euro au de suferit din cauza politicilor duse de fiecare guvern
în parte şi nu din cauza prevederilor Pactului; tot ei au subliniat că datoriile guvernamentale şi nu deficitul
bugetar să joace un rol important în procesul de analiză a unei economii. Propunerea reprezentanŃilor FMI pentru
reducerea deficitelor bugetare constă în instituirea de consilii fiscale independente, la nivel naŃional, cu rolul de a
informa parlamentele în legătură cu evoluŃia bugetară şi fiscală a fiecărei Ńări. „Acest tip de organisme ar pune
capăt obiceiului guvernelor europene de a stabili politici bugetare pe termen scurt, cu riscul afectării obiectivelor
pe termen lung”, au afirmat oficialii FMI.
FranŃa
Obiectivul unui deficit bugetar de 3% din PIB nu va putea fi respectat de către FranŃa, al cărei deficit era
la jumătatea anului 2005, de cca – 36 miliarde euro. Acest lucru se întâmpla deja din 2002. Principalele cauze
ale deficitului sunt:
• scăderea veniturilor fiscale şi
• creşterea cheltuielilor.
În iunie 2005, ministrul francez de finanŃe, Thierry Bretton, a reamintit că FranŃa cheltuieşte mai mult
decât îşi poate permite.
Germania
Începând din 2001, nici Gemania nu mai reuşeşte să-şi limiteze deficitul bugetar la 3% din PIB şi s-a
angajat să-l reducă la 2,9% din PIB, deşi această Ńintă va fi foarte greu de atins. Deficitul bugetar al Germaniei
a atins cca 60 miliarde euro.
La începutul lunii iulie 2005, comisarul european pentru eco-nomie şi afaceri monetare, Joaquin
Almunia, a menŃionat că oficialii de la Bruxelles ar putea să demareze o serie de măsuri, în conformitate cu
Pactul de Stabilitate şi Creştere, pentru a determina Germania să-şi revizuiască deficitul. Ca urmare a acestei
situaŃii, ministrul german de finanŃe, Hans Eichel, a anunŃat că deficitul bugetar proiectat este de 3,7% din PIB
în 2005, 3,4% în 2006 şi 3,1% în 2007; tot acesta a atras atenŃia asupra situaŃiei fiscale dramatice prin care
trece Ńara sa, afectată de numărul tot mai mare de şomeri.
Grecia
A înregistrat un deficit de 6,1% din PIB în anul 2004, cel mai mare deficit cunoscut de o Ńară membră
UE după 1999; dubiile au planat asupra sumelor cheltuite de Grecia pentru Olimpiadă, asupra facturilor
neplătite în sistemul de sănătate şi asupra contabilităŃii plăŃilor de la şi către bugetul central al UE.
Italia
 Italia a devenit prima Ńară membră UE care a fost sancŃionată disciplinar pentru depăşirea limitei
deficitului bugetar. Comisia Europeană a propus acordarea unui răgaz pentru Italia, până la finele lui 2007,
pentru a aduce deficitul public sub nivelul de 3% din PIB.
AgenŃia Fitch Ratings, care a redus perspectiva pentru califi-cativele acordate Ńării, de la „stabil” la
„negativ”, a adăugat în schimb că deficitul bugetar a depăşit 4% din PIB în 2005 şi, dacă nu vor fi aplicate
măsuri fiscale extraordinare până la mijlocul lui 2006, ar putea să se apropie de 5% din PIB în 2006.
SUA
Deficitul comercial al SUA94 (dezechilibrul dintre exporturi şi importuri) înregistra 43 miliarde dolari în
1982, apoi 70 miliarde în 1983, pentru a atinge 100 miliarde în 1984 95şi 375 miliarde dolari SUA în 2003.
În 2004, acesta crescuse semnificativ la 618 miliarde dolari (cca 500 miliarde euro), cel mai mare
deficit anual al SUA după al doilea război mondial, cauza majoră a acestuia fiind creşterea cheltuielilor cu
petrolul importat. În exerciŃiul financiar 2004, SUA au înregistrat şi un deficit bugetar federal, ce a atins
valoarea record de 412 miliarde dolari SUA (327 miliarde euro).
Deficitul contului curent în 2004, care include fluxurile de investiŃii şi de capital, a atins 660 miliarde
dolari SUA, adică peste 5% din PIB. Cele două deficite principale – comercial şi bugetar – cumulate ating
10% din PIB-ul anual al SUA.
Analiştii au apreciat corect că valoarea deficitului comercial este, la sfârşitul anului 2005, de 686 miliarde
dolari SUA (cca 550 miliarde euro). În 2006 a fost estimat un deficit comercial de 390 miliarde dolari, adică
3,6% din PIB.
Biroul pentru Buget al Congresului american (CBO) a subliniat că deficitul cumulat va ajunge, în perioada
2005-2014, la valoarea de 2.300 miliarde dolari SUA, ceea ce, în medie înseamnă peste 2% anual.
România va adera la o cu totul altă Uniune Europeană decât cea de acum. Vântul schimbării regulilor
financiare şi fiscale ale zonei euro este atât de puternic, încât politicienii de la Bruxelles sunt obligaŃi să renunŃe
la conservatorism. Nu au încotro, dacă vor ca Ńările pe care le reprezintă să treacă cu bine peste impasul
economic în care se află.
Prognozele arată că economiile statelor din zona euro vor creşte doar cu 1,5% în 2004, faŃă de
aproximativ 4,5% în Statele Unite şi 3% în Marea Britanie. Este un ritm modest, şi singura soluŃie pentru a-l
accelera este renunŃarea la regulile rigide adoptate prin Pactul de Stabilitate şi Creştere (care încă nu au fost
modificate).
Aceasta înseamnă încurajarea consumului şi a invesŃiilor, deci deficite bugetare mai mari de 3% din PIB,
rate ale inflaŃiei mai mari de 1,5% şi rate nominale ale dobânzii pe termen lung mai mari de 2,2% din media
ratelor dobânzilor a trei Ńări care au cele mai bune performanŃe la capitolele preŃuri, respectiv inflaŃie.
EvoluŃia noilor state membre din centrul şi estul Europei este un al doilea argument în favoarea
reformării regulilor financiar-fiscale ale zonei euro. Cele zece Ńări nu pot adopta moneda europeană dacă nu
respectă criteriile de convergenŃă, or, pentru a le respecta înseamna să atingă imposibilul în următorii patru,
cinci ani, respectiv să aibă deficite zero.
Aceasta în condiŃiile în care ritmul de creştere al economiilor lor trebuie să-l depăşească pe cel al zonei
euro cu cel puŃin trei procente, pentru că altfel nu vor ajunge din urmă Ńări ca Germania sau Austria nici peste 50
de ani. Pentru relaxarea criteriilor de convergenŃă pledează şi spectrul sumbru al viitorului.
Îmbătrânirea accelerată a populaŃiei continentului va supune bugetele naŃionale unor presiuni sporite în
următoarele două decenii. FinanŃarea pensiilor publice şi cofinanŃarea schemelor mixte de pensii vor adânci
deficitele bugetare ale Ńărilor din zona euro.
Estimările Comisiei Europene arăta că 2010 va fi un an de coti-tură în această privinŃă, în sensul
acutizării problemelor de finanŃare ale componenŃei sociale.
În sfârşit, dar nu în ultimul rând, la reformarea Pactului de Stabilitate pune umărul şi criza de autoritate a
Consiliului European. În noiembrie 2003, a stabilit că FranŃa şi Germania să fie amendate cu zece miliarde de
euro pentru încălcarea repetată a disciplinei fiscale. Cele două Ńări, nucleul dur al UE, au reuşit ca, pe mâna
Comisiei Europene, să întoarcă sorŃii în favoarea lor.
Comisia Europeană a contestat la Curtea Europeană de JustiŃie decizia Consiliului European şi a
câştigat. FranŃa şi Germania au scăpat de amenda prevăzute de Pactul de Stabilitate şi Creştere.
Lobby-ul lor nu se opreşte însă aici. Recent, Comisia Europeană a anunŃat că va modifica clauza din Pactul
de Stabilitate şi Creştere care arată în ce condiŃii sunt permise abateri de la criteriile de convergenŃă.
Acum, regula este că numai în condiŃii excepŃionale – cazuri de forŃă majoră: cataclisme naturale,
recesiune severă etc. – se poate face rabat la disciplina fiscală a unei Ńări membre a zonei euro. Foarte curând,
condiŃia de „situaŃie excepŃională” va fi înlocuită cu una mult mai permisivă şi, evident, subiectivă.

94
Fără a fi membră a Uniunii Europene, SUA – cea mai puternică economie a planetei, reprezintă un caz special
prin amploarea deficitului său bugetar.
95
Conform Claude Julien – L'empire du dollar, în „Le Monde diplomatique”, mai 1985, p. 1.
 Un stat membru va putea „ocoli” criteriile de convergenŃă dacă situaŃia economică internă o cere,
rămânând la latitudinea guvernului să decidă motivele care impun abaterea de la reguli.
Pactul de Stabilitate a fost croit pentru o Uniune Europeană mai puŃin numeroasă. Tiparul croit prin
criteriile de convergenŃă ale zonei euro a fost creat în 1997, la iniŃiativa Germaniei, când nu era foarte clar
până unde se vor întinde graniŃele UE. Astfel se explică faptul că în stabilirea criteriului inflaŃie s-a pornit de
la cele mai stabile Ńări în materie de preŃuri, la acea vreme.
Nu are nici un sens ca după şapte ani, în condiŃiile în care cei trei piloni ai stabilităŃii se clatină, pentru
cele noi zece state membre acelaşi indicator să fie fixat ca Ńintă.
Analiştii de la Bank Austria Creditanstalt consideră că regula trebuie schimbată şi că rata actuala a
inflaŃiei permisă în zona euro (1,5% din rata medie a inflaŃiei a trei state membre care au cele mai bune
rezultate în materie de stabilitate a preŃurilor) ar trebui calculată ca medie generală.
Cât despre Ńinta de deficit bugetar de 3% din PIB, se consideră că respectarea ei înseamnă pentru Ńările
central şi est-europene încetinirea creşterii economice. Încetinire care îndepărtează şi mai mult perspectiva
integrării reale a economiilor lor, adânceşte diferenŃele dintre bogaŃii şi modeştii UE şi face din blocul economic
şi politic european perdantul cursei cu SUA.
Dacă argumentul decisiv în alegerea organizatorilor Jocurilor Olimpice din 2004 ar fi fost performanŃa
economica a Ńării, Grecia cu greu s-ar fi calificat. Are o datorie externă de 87,9% din PIB – record negativ
absolut pe plan european, în condiŃiile în care maximumul admis prin Pactul de Stabilitate şi Creştere este de
60% (conform criteriilor de convergenŃă stabilite în TUE).
În privinŃa deficitului bugetar, cele trei procente impuse Ńărilor membre UE au fost sistematic depăşite în
ultimii ani. Grecia, totuşi, a organizat Jocurile Olimpice, iar în ceea ce priveşte grandoarea spectacolului, toată
lumea s-a declarat mulŃumită. Acum însă a sosit scadenŃa.
Ministrul finanŃelor elene, Petros Doukas, a anunŃat că Ńara a cheltuit mai mult decât a planificat şi, cu
toate că încasările de pe urma evenimentului sunt satisfăcătoare – şapte miliarde euro – nu acoperă costurile.
Aşadar, vor urma cel puŃin doi ani de zile în care deficitul bugetar va depăşi 3%.
De fapt, problema nu mai este de mult menŃinerea deficitului cu puŃin peste 3%, ci a cantonării sale la
4%.
Acest fapt a generat întâlnirea ulterioară a miniştrilor de finanŃe europeni cu scopul de a reforma acest
document redactat iniŃial la propunerea Germaniei, care, în mod paradoxal, nu reuşeşte în ultimii ani să
respecte prevederile acestui document.
FranŃa, Germania şi Portugalia au înregistrat deficite de peste 3 procente. Grecia şi Italia au falsificat
indicatorii macroeconomici, pentru a se încadra în prevederile Pactului de Stabilitate. Teoretic, statele
anchetate pot fi amendate cu sume importante, însă, până în prezent, UE nu a recurs la astfel de măsuri, deşi
FranŃa şi Germania au depăşit limita deficitului în repetate rânduri. Dar, miniştrii de finanŃe ai Ńărilor membre
UE au căzut de acord în martie 2005 asupra „flexibi-lizării prevederilor referitoare la nivelul datoriilor publice”,
modificând astfel prevederile Pactului de Stabilitate Monetară.
Cu acest prilej, premierul luxemburghez, Jean-Claude Junker a anunŃat că „prevederile fundamentale ale
Pactului de Stabilitate nu se schimbă, ci devin mai permisive”.
În luna martie 2005, a avut loc întâlnirea miniştrilor de finanŃe ai statelor membre ale UE care nu au ajuns
la un acord în privinŃa modificărilor care trebuie operate în Pactul de stabilitate şi creştere – după 10 ore de
dezbateri (pe 7 martie). Pe 20 martie 2005, cu două zile înaintea summit-ul UE, care trebuia să aprobe
eventualele modificări, s-au reluat discuŃiile.
Germania a solicitat noi reglementări bugetare mai relaxate, pentru a recupera decalajele încă prezente după
reunificare. Olanda şi Austria s-au opus acestor solicitări, motivând că astfel de schimbări ar încuraja creşterea
gradului de îndatorare şi ar submina credibilitatea euro.
În cursul zilei de 8 martie, statele din afara zonei euro, incluzând noile Ńări membre UE din Europa de
Est au atacat propunerile din direcŃii diferite. Jean-Claude Juncker, exasperat de lipsa de consens în privinŃa
reformelor care ar trebui adoptate, a declarat că nu exclude posibilitatea ca reglementările să rămână
neschimbate. Statele membre au decis în urmă cu un an să reformeze Pactul după ce Germania şi FranŃa, în
mod repetat, au încălcat reglementările acestuia.
Totodată, Germania şi FranŃa consideră că actualele reglementări nu încurajează statele să economisească
şi să-şi reducă datoriile în perioadele de dezvoltare, criticând în acelaşi timp termenii rigizi legaŃi de reducerea
deficitelor bugetare.
SituaŃia rămâne critică, în condiŃiile în care statele din zona euro (12) nu ajung la un consens şi va fi cu
atât mai dificil consensul celorlalte stat din afara zonei euro, şi ele state membre.
Jean-Claude Juncker a declarat: „Nu sunt pregătit să transform pactul într-un set de reguli şi mai
ineficiente”.
Consiliul a adoptat avize asupra Programului de stabilitate şi convergenŃă stabilit pentru 2005 de către
Cipru, Spania, Letonia, Lituania, Ungaria, Slovenia şi Regatul Unit.
Consiliul a aprobat o recomandarea adresată Ungariei, generată de deficitul bugetar excesiv.
 Concluziile Consiliului European cu privire la Pactul de stabilitate şi convergenŃă – 22-23 martie
200596
Astfel, după 12 ore de discuŃii aprinse, miniştrii de FinanŃe din Uniunea Europeană au ajuns la un acord
provizoriu asupra reformei Pactului de Stabilitate şi Dezvoltare, în sensul relaxării prevederilor destinate
deficitului bugetar.
Compromisul oferă posibilitatea eliminării sancŃiunilor pentru statele care înregistrează deficite bugetare
considerabile, de peste 3% din PIB, dacă acestea se datorează cheltuielilor privind „reunificarea Europei”.
Formularea vizează mai ales miliardele de euro pe care Germania le-a cheltuit pentru unificarea Ńării.
Singurele detalii care mai sunt de clarificat sunt cele legate de costul reformelor sistemelor de pensii în
acele state care depăşesc limita deficitului bugetar.
1. Deşi prevederile referitoare la deficitul public şi cele referitoare la datoria publică au rămas
nemodificate,
2. s-a decis o „flexibilitate” mai mare în aplicarea regulilor pactului;
3. noile state membre, în care reforma pensiilor a determinat o creştere a deficitului public, vor beneficia de
o perioadă de graŃie de 5 ani, care le va permite să introducă mai uşor moneda euro (ca o concesie adresată
Poloniei şi Ungariei). Aceste reforme trebuie să evite sancŃiunile, în sensul excluderii unor cheltuieli din deficitul
bugetar:
4. ajutor pentru dezvoltare (FranŃa),
5. investitiile publice (Italia),
6. cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare, plus reforme structurale, precum cele ale sistemului de pensii şi
investiŃiile destinate „atingerii scopurilor politicilor europene”.
7. noii membri ai UE, precum Ungaria şi Polonia, au cerut să fie excluse costurile reformei sistemului de
pensii din calculul deficitului bugetar, pentru a putea indeplini conditiile de intrare în zona euro;
8. Marea Britanie a obŃinut ca guvernele să nu mai fie nevoite să-şi reducă deficitele cu 0,5 puncte
procentuale, în anii cu creştere economică solidă.
Concluzii
1. Dintre cele 12 state care au adoptat moneda euro (FranŃa, Germania, Italia, Spania, Portugalia,
Olanda, Belgia, Luxembourg, Irlanda, Austria, Finlanda şi Grecia) – 10 dintre ele au încălcat prevederile
Pactului de Stabilitate.
2. Majoritatea încălcărilor au vizat:
Deficit bugetar excesiv: cel mai mare = 6% Grecia,
Datoria publică cea mai mare = 100% Italia.
Pactul de Stabilitate a reprezentat de la început o iniŃiativă a gu-vernului de la Berlin, în scopul
preîntâmpinării cheltuielilor exagerate din partea statelor membre ale UE.
Germania investeşte anual 4% din PIB, respectiv 80 de miliarde de euro, pentru reconstrucŃia economiei
din estul Ńării, iar excluderea acestor cheltuieli îi permite respectarea limitei de 3% din PIB pentru deficitul
bugetar. Nu doar Germania a depăşit, în ultima vreme, pragul critic de 3%, ci şi FranŃa, Italia sau Grecia.
Premierul luxemburghez, Jean Claude Junker, a cărui Ńară deŃine preşedinŃia semestrială a UE, a propus
reforme care permit statelor membre să-şi justifice depăşirea limitei deficitului bugetar şi să evite sancŃiunile, în
sensul excluderii unor cheltuieli din deficitul bugetar – ajutor pentru dezvoltare (FranŃa), investiŃiile publice
(Italia), cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare, plus reforme structurale, precum cele ale sistemului de pensii şi
investiŃiile destinate „atingerii scopurilor politicilor europene”. Noii membri ai UE, precum Ungaria şi Polonia, au
cerut să fie excluse costurile reformei sistemului de pensii din calculul defici-tului bugetar, pentru a putea
îndeplini condiŃiile de intrare în zona euro.
Marea Britanie a obŃinut ca guvernele să nu mai fie nevoite să-şi reducă deficitele cu 0,5 puncte
procentuale, în anii cu creştere eco-nomică solidă.

XIII.6. EvoluŃii interne şi măsuri de politică macroeconomică

şi structurală pe termen scurt pentru România

Urmare analizelor efectuate în privinŃa evoluŃiilor din ultimele luni ale anului 2005 ale ansamblului
indicatorilor macroeconomici şi ai pieŃelor financiare, precum şi perspectiva acestora în contextul măsurilor de
politică macroeconomică şi structurală adoptate de curând şi a celor ce se preconizează a fi implementate pe
termen scurt, Banca NaŃională a României a decis:
1. menŃinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,5% pe an şi majorarea volumului de
sterilizare prin operaŃiuni de piaŃă şi

96
Pactul de stabilitate şi creştere, dezvoltare, convergenŃă, sunt termeni acceptaŃi pentru acelaşi document (The
Growth and Stability Pact sau Stability and Growth Pact).
 2. majorarea ratei dobânzii bonificate la rezervele minime obligatorii în dolari SUA, de la 0,80% la 0,95% pe
an, în condiŃiile nemodificării ratelor dobânzilor bonificate la rezervele minime obligatorii în lei şi euro.
1. Prin această decizie, Banca Centrală a României a confirmat hotărârea sa de a menŃine caracterul
prudent al politicii monetare în vederea asigurării sustenabilităŃii ritmului programat al dezinflaŃiei.
Procesul dezinflaŃiei s-a reluat în trimestrul III şi a continuat în prima parte a trimestrului IV 2005, rata anuală
a inflaŃiei coborând în luna octombrie 2005 la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani (8,1 la sută).
Decelerarea ritmului de creştere a preŃurilor de consum a con-tinuat, însă, să fie frânată de acŃiunea unor
factori de natura ofertei, în special de evoluŃia preŃului internaŃional al Ńiteiului, precum şi de per-sistenŃa
presiunilor exercitate de creşterea rapidă a cererii agregate.
Datele statistice ale trimestrului III 2005 au relevat menŃinerea dinamicii absorbŃiei interne la niveluri
înalte, relativ comparabile cu cele din trimestrul anterior. Expansiunea în acest interval a principalelor ei
componente – consumul intern al populaŃiei şi investiŃiile private – a fost susŃinută în principal de creşterea
substanŃială a veniturilor dispo-nibile şi accelerarea gradului de îndatorare a sectorului privat, aceasta din urmă
fiind stimulată de condiŃiile favorabile de accesare a surselor alternative – interne, dar şi externe – de finanŃare
bancară şi nebancară.
Ca urmare a temperării presiunilor exercitate asupra sa de intrările de capital pe termen scurt, leul şi-a
încetinit aprecierea, înregistrând de la sfârşitul lunii septembrie chiar o inversare de traiectorie.
Evaluarea condiŃiilor economice prezente şi viitoare a relevat faptul că nivelul actual al ratei dobânzii de
politică monetară este adecvat perspectivei pe termen mediu a dezinflaŃiei.
În acest context, Banca NaŃională a României va menŃine ca-racterul prudent al politicii monetare şi este
decisă să utilizeze întreg instrumentarul de care dispune, inclusiv prin sporirea volumului de sterilizare, pentru
a contracara presiunile inflaŃioniste în creştere.
MenŃinerea riscului unei recrudescenŃe a intrărilor de capital cu potenŃial volatil va fi contrapusă
necesităŃii de a asigura realizarea traiectoriei de dezinflaŃie asumate.
Prin urmare, Banca NaŃională a României a decis menŃinerea ratei dobânzii de politică monetară la
nivelul de 7,5% pe an şi sporirea volumului de lichiditate sterilizat prin intermediul operaŃiunilor de piaŃă (al
depozitelor atrase pe termen de o lună şi certificatelor de depozit emise de BNR).
2. Prin decizia BNR de majorare a ratei dobânzii bonificate la rezervele minime obligatorii în dolari SUA,
de la 0,80% la 0,95% pe an, în condiŃiile nemodificării ratelor dobânzilor bonificate la rezervele minime
obligatorii în lei şi euro se asigură un echilibru în privinŃa ponderilor de valută euro şi dolari în rezervele minime
obligatorii ale băncilor româneşti.
Raportul asupra inflaŃiei nr.2 (9 noiembrie 2005), aprobat de către BNR şi care realizează o evaluare a
contextului macroeconomic recent, prezintă perspectivele inflaŃiei pe un orizont de timp de şase trimestre şi
identifică principalele provocări şi constrângeri cu care se va confrunta în perioada următoare politica
monetară în contextul regimului de Ńintire a inflaŃiei.
Banca NaŃională a României a anunŃat astfel oficial, pentru anul 2005, o Ńintă a inflaŃiei de 7,5%, revizuită
de la nivelul iniŃial de 7%, dar şi un interval de variaŃie de plus/minus un punct procentual.
Guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, a estimat, cu ocazia prezentării acestui raport, că rata
inflaŃiei va ajunge la 8-8,3%, ca urmare a majorării preŃurilor administrate din noiembrie şi decembrie.
Scumpirea serviciilor şi produselor alimentare a dus la o creştere a preŃurilor de consum în luna
octombrie cu 0,9%, ceea ce face ca rata analizată a inflaŃiei să scadă de la 8,5%, în septembrie, la 8,1%, arată
datele Institutului NaŃional de Statistică (INS), deşi, în final, inflaŃia în 2005 a fost de 8,6%.
PreŃul serviciilor a crescut cu 2,2%, principalele responsabile fiind domeniul telefoniei, cu o majorare de
2,9%, apă, canal şi salu-britate, cu 1,8% chiria, cu 1,7% şi transport urban – 0,5%.
La alimente, scumpirea fructelor proaspete cu 8,5%, a legumelor şi conservelor de legume cu 5,3% şi a
ouălor cu 5,5% a contribuit decisiv la avansul preŃurilor de consum din domeniu cu 1,2% faŃă de luna
septembrie 2005.
Rata medie lunară a inflaŃiei a fost anul 2005 de 0,7%, cu 0,1% mai mică decât cea pe 2004. Cea mai mare
rata medie lunară a fost înregistrată la servicii, unde ea s-a situat la 1,1%, în creştere cu 0,3 procente faŃă de
media lunară din 2004. În schimb, la alimente ea a fost de numai 0,3%, mai mică cu 0,2% decât cea din 2004.
Comparativ cu finele anului 2004, avansul mediu al preŃurilor a fost de 6,8%.

XIII.7. Recomandări din raportul de Ńară al Comisiei Europene

cu privire la progresele înregistrate de România
în anul 2005 – plusuri şi minusuri

Domeniile unde România are încă serioase probleme în a înde-plini cerinŃele europene vor fi subliniate
şi noile scrisori de avertizare care au sosit la Bucureşti.
 Comisia Europeană a transmis neîntârziat la Bucureşti o nouă scrisoare de avertizare. Scopul a fost de a
sublinia din nou domeniile, identificate şi în raportul de monitorizare, unde Bruxelles-ul doreşte accelerarea
reformelor. La fel ca în iunie 2005, când primul astfel de avertisment a ajuns la Bucureşti, Comisia Europeană a
semnalat care sunt urgenŃele imediate şi ce trebuie să facă România pentru a nu risca recomandarea clauzei de
amânare a aderării şi a se pregăti cât mai bine în vederea raportului decisiv din aprilie-mai 2006, când Comisia
Europeană va lua în discuŃie capacitatea reală a României şi a Bulgariei de a deveni membri, cu temele la zi, ai
Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.
Scrisoarea a sosit la Bucureşti în noiembrie 2005, un document similar fiind trimis şi la Sofia, potrivit
şefului DelegaŃiei Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele. Oficialul european şi-a exprimat însă
„optimismul realist” faŃă de capacitatea României de a rezolva la timp toate problemele semnalate de Comisia
Europeană, inclusiv de a face progrese în lupta împotriva corupŃiei şi în managementul frontierelor,
considerate domenii-cheie în calculul pri-vind o eventuală amânare a aderării.
REACłII LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE: La prezentarea, în faŃa plenului de la Strasbourg, a
raportului de monitorizare, comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a spus că termenul 2007 nu este
pierdut, dar că cele două Ńări au încă foarte mult de lucru. Faptul că până acum nu există nici un caz de corupŃie
la nivel înalt în faŃa JustiŃiei este considerat îngrijorător, la fel şi capacitatea României de a utiliza fon-durile
europene generoase ce îi sunt puse la dispoziŃie. Dezbaterea din Parlamentul European a scos însă la iveală şi
nemulŃumiri ce nu figurează în raportul comisiei. Creştin-democrata ungară Kinga Gal a ridicat semne de
întrebare cu privire la măsura în care raportul reflectă de fapt realitatea din România. Cunoscută pentru
intervenŃiile în care aduce în discuŃie nerespectarea, în România, a drepturilor minorităŃilor, eurodeputata născută
la Cluj a amintit că legea privind minorităŃile nu a fost trecută în Senatul român.
NemulŃumit s-a aratat şi ecologistul Joost Lagendijk. În afară de problema corupŃiei, unde a menŃionat
cazul Puwak, el a spus că România este cea mai mare exportatoare de produse agricole modi-ficate genetic şi
această chestiune ar trebui şi ea să se afle pe agenda Comisiei Europene.
Primul Raport de monitorizare al Comisiei Europene este şi cel mai bun barometru al paşilor făcuŃi de
România în eforturile necesare aderării la 1 ianuarie 2007.
Cu 14 luni înainte de data stabilită pentru aderarea României şi Bulgariei, Bruxelles avertizează că
„zarurile nu sunt încă aruncate”. În Raportul de monitorizare realizat pentru anul 2005, Executivul european a
Ńinut să remarce progresele, dar şi lipsurile pe care atât noi, cât şi vecinii noştri bulgari le avem în comparaŃie
cu standardele impuse de Uniune. Chiar dacă oficialii europeni au constatat în Raport că ambele Ńări au
probleme în mai multe domenii, tonul folosit pentru fiecare în parte a fost diferit.
Tandemul România-Bulgaria s-a rupt, şi nu din punct de vedere formal, ci din declaraŃiile politicienilor
europeni. Bulgariei i s-a cerut o „mai mare ambiŃie” în parcurgerea cerinŃelor de aderare, mai ales când vine
vorba de lupta împotriva înaltei corupŃii şi de reformele economice. În schimb, România nu a fost „mustrată”, ca
altădată, tonul folosit fiind mai degrabă unul de încredere şi de acordare a sprijinului european.
Comisarul pentru Extindere, Olli Rehn, a declarat, de altfel, că 1 ianuarie 2007 este o posibilă
dată de aderare a ambelor state, cu condiŃia ca atât autorităŃile de la Bucureşti, cât şi cele de la Sofia să depună
în continuare eforturi susŃinute pentru a evita astfel activarea clauzei de salvgardare.
REACłII LA NIVELUL ROMÂNIEI: Şeful DelegaŃiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan
Scheele, s-a declarat, la rândul sau, convins că România poate să rezolve toate problemele, astfel încât să fie
gata de aderare la 1 ianuarie 2007. El a Ńinut însă să avertizeze că unele dintre problemele semnalate în
document pot avea un rol direct în decizia de amânare a aderării cu un an, insistând asupra celor legate de
managementul frontierelor sau de corupŃie.
Şi şefii diplomaŃiilor română şi bulgară, Mihai Răzvan Ungureanu şi Ivailo Kalfin, s-au declarat încrezători
în şansele Ńărilor lor de a deveni membre ale Uniunii Europene în 2007. Şeful Externelor de la Bucureşti a
declarat, la Sofia, ca obiectivul comun este ca aprecierea pozitivă din luna aprilie a anului 2006 să consfinŃească
integrarea efectivă la 1 ianuarie 2007.
PLUSURI
Conform Raportului de monitorizare pe anul 2005 realizat de Executivul de la Bruxelles, autorităŃile de
la Bucureşti au făcut o serie de progrese, dar mai au mult de lucru pentru a îndeplini în totalitate standardele
comunitare. Astfel, Comisia Europeană a remarcat că România se află pe drumul cel bun în ceea ce priveşte
atât reforma sistemului juridic, situaŃia macroeconomică, libera circulaŃie a per-soanelor, capitolul concurenŃa,
cât şi în sectorul circulaŃiei serviciilor, a capitalului şi în cel energetic.
MINUSURI
Pregătirile României în vederea aderării în 2007 nu sunt nici pe departe terminate. Dincolo de punctele
forte, oficialii europeni remarcă în textul raportului şi o serie de carenŃe care vor trebui cât mai curând eli-minate
pentru a se evita activarea clauzei de salvgardare în aprilie 2006.
 România are încă probleme la capitolele care privesc admi-nistraŃia, libera circulaŃie a bunurilor, dreptul
societăŃilor comerciale, agricultura, sistemul de impozitare, politica socială, protecŃia mediului, justiŃia şi
afacerile interne.

XIII.8. Scrisorile de avertizare

ale Comisiei Europene transmise României

Domenii deja cunoscute, dar şi câteva probleme asupra cărora s-a insistat mai puŃin până acum, sunt
incluse în scrisoarea de avertizare trimisă de Comisia Europeană, Executivului român. În decursul a cinci luni
au sosit două scrisori de acest fel, documente similare fiind trimise şi Bulgariei.
Această nouă scrisoare de avertizare era aşteptată în săptămâna ce-a urmat publicării Raportului de
Monitorizare din 25 octombrie. Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, declara la acea dată că ar fi
nevoie de circa o săptămână pentru pregătirea şi redactarea acestui instrument de lucru prin care Comisia
punctează domeniile unde reformele trebuie grabite.
Scrisoarea se referă tocmai la domeniile unde raportul a identi-ficat anumite probleme şi întârzieri. Este
vorba, în primul rând, despre sectoare care, dacă nu se fac progrese rapide şi vizibile, pot atrage recomandarea
amânării cu un an a aderării României la Uniunea Europeană.
Printre ele, la loc de cinste, figurează reglementarea achiziŃiilor publice, protejarea dreptului de autor,
sectorul veterinar, securizarea frontierelor şi lupta împotriva corupŃiei.
După cum s-a subliniat şi în raportul de monitorizare, adoptarea foarte rapidă a unei legi cuprinzătoare
privind achiziŃiile publice în concordanŃă cu legislaŃia europeană este o prioritate menŃionată în documentul
redactat de experŃii Comisiei. Rezolvarea acestui aspect este cu atât mai importantă cu cât achiziŃiile publice
merg mână în mână cu fondurile structurale şi de coeziune alocate de Uniunea Europeană.
Dacă există dubii cu privire la modalitatea în care sunt acordate contractele pentru executarea proiectelor
cu finanŃare europeană, respectivele proiecte sunt îngheŃate până la limpezirea situaŃiei, iar România are de
suferit.
Un alt avertisment formulat în scrisoare vizează stăpânirea feno-menului de contrabandă cu produse
intelectuale şi industriale şi respectarea drepturilor de copyright, sector amintit şi în raport, şi în scrisoarea de
avertizare de acum cinci luni.
România trebuie să adopte cât mai curând standardele legale şi sancŃiunile implicite pentru a putea controla
fenomenul pirateriei. Textul, transmis de CE, face referire şi la necesitatea înfiinŃării agenŃiilor de plăŃi pentru
agricultură, vitale pentru ca fermierii să îşi poată încasa alocaŃiile. Sectorul veterinar, mai precis înfiinŃarea
posturilor de inspecŃie vamală şi punerea la punct a sistemelor de identificare a animalelor, nu lipseşte, nici el, din
scrisoarea de avertizare, reluând observaŃiile din raportul din octombrie. Documentul semnalează şi necesitatea
ca România să utilizeze mai bine şi într-o măsură mai mare fondurile europene, în special sumele alocate pentru
cooperare transfrontalieră. AbsorbŃia fondurilor comunitare este considerată o problemă, lucru exprimat şi la
Bucureşti de oficialii delegaŃiei Comisiei Europene. Astfel, şeful departamentului de coordonare a asistenŃei de
preaderare din cadrul DelegaŃiei, Giorgio Ficcarelli, a afirmat că proiectele slabe, corupŃia, dar şi lipsa unei
administraŃii puternice sunt principalele obstacole în calea unei bune întrebuinŃări a banilor europeni.
La capitolul Mediu, scrisoarea transmisă de Comisia Europeană atrage atenŃia asupra implementării
urgente a legislaŃiei adoptate, precum şi simplificarea sancŃiunilor în caz de încălcare a normelor.
Domeniul JustiŃie şi Afaceri Interne nu putea lipsi din document, în condiŃiile în care aici s-au
concentrat, mai ales în ultimii ani, prin-cipalele critici, observaŃii şi recomandări ale europenilor. Conform
scrisorii, este nevoie de:
• consolidarea procedurilor de control în punctele de trecere a frontierei, aspect subliniat şi de
precedentele documente remise auto-rităŃilor române;
• prezentarea de către partea română a unor dovezi clare a luptei anticorupŃie şi acŃiune împotriva
corupŃiei la nivel înalt.
Documentul tratează şi două sectoare care, în ultima vreme, nu au mai Ńinut prim-planul atunci când a
fost vorba despre recomandări făcute României.
Scrisoarea insistă pe protejarea drepturilor persoanelor cu handicap fizic sau psihic şi sunt cerute măsuri
imediate. Totodată se face refe-rire la aplicarea fără drept de apel a noii legislaŃii privind restituirea
proprietăŃii, chestiuni care, „nu transpar suficient din raport ”97.
În prima scrisoare de avertizare, trimisă de Bruxelles autorităŃilor române la începutul lunii iunie 2005, se
semnalau lipsuri în aceleaşi şapte domenii, care au fost reluate şi în textul noii scrisori.
Dacă documentul din vară a fost considerat absolut necesar pentru a pregăti România pentru raportul din
25 octombrie, scrisoarea din decembrie 2005 transmisă de Bruxelles are în mare acelaşi conŃinut. Avertizările

97
Cum precizează ministrul Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu.
din iunie au fost, de altfel, pe larg explicate în cele peste 200 de pagini ale raportului de monitorizare care a
părut mult mai optimist faŃă de rapoartele de Ńară din ultimii ani. Ceea ce se poate remarca este faptul că
oficialii europeni au încercat până acum să explice de trei ori acelaşi lucru, o dată în vară şi de două ori în
toamna anului 2005.
Chiar dacă, în primă instanŃă, această reluare a avertismentelor din partea Uniunii poate trece drept o
bilă neagră pentru autorităŃile române, există şi o parte pozitivă a acestor recomandări permanente:
• implementarea acquis-ului comunitar în cele şapte domenii problematice este un proces de lungă
durată care trebuie urmărit îndeaproape;
• respectându-şi declaraŃiile în care susŃine aderarea României la termen, la 1 ianuarie 2007, Bruxelles-
ul sprijină eforturile de a determina România să se alinieze standardelor comunitare.
Trimiterea de scrisori de avertizare face parte din procesul de monitorizare de către Comisie a statelor
aflate în curs de integrare, deci care au semnat deja Tratatul de Aderare98.
Monitorizarea continuă. „Cel mai probabil, la sfârşitul lunii martie 2006 va fi publicat raportul Comisiei,
iar în acest raport al Comisiei va exista o frază finală care va spune că România va fi gata sau nu la 1 ianuarie
2007 pentru a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, şi, în ultimul caz, Comisia recomandă
aplicarea clauzei de salvgardare.
Decizia finală privind data aderării României va fi luată la Consiliul European, care va avea loc în luna
iunie 2006”. 99
Anticipând recomandările Comisiei Europene, în Comitetul pentru integrare europeană desfăşurat după
raportul din 25 octombrie 2005, a fost adoptat un plan de măsuri care vizează domeniile semnalate în
documentul Comisiei Europene.

XIII.9. Domeniile celor 15 misiuni de evaluare

(misiuni de peer-review) până la raportul de Ńară din mai 2006

Până la data de 16 mai 2006, când se aşteaptă Raportul Comisiei Europene, România va primi vizita a
nu mai puŃin de 15 misiuni de evaluare (misiuni de peer-review) din partea specialiştilor europeni. 100
Acestea vor evalua cele mai spinoase probleme cu care se confruntă România în vederea integrării europene,
concluziile experŃilor europeni fiind folosite în vederea alcătuirii Raportului de Ńară din mai 2006.
AcŃiunile de « peer review », alături de scrisorile de avertizare şi de misiunile de monitorizare realizate
de servicii ale Comisiei şi de structuri înfiinŃate ca urmare a acordurilor de asociere, sunt instru-mente prin
care Comisia Europeană monitorizează gradul de pregătire a unei Ńări pentru aderarea la Uniunea Europeană.
În urma datelor furnizate de aceste instrumente se realizează aşa numitul Raport de Ńară.
Datele de desfăşurare şi domeniile acestor vizite de evaluare sunt, conform Ministerului Integrării
Europene, următoarele:
– 17-19 ianuarie 2006 – În domeniul sanitar veterinar şi ges-tionarea deşeurilor;
– 23-27 ianuarie – JustiŃie şi Afaceri Interne (JAI);
– 1-2 februarie – Domeniul veterinar (în principal problema iden-tificării animalelor);
– 6-10 februarie – JAI (gradul de eficienŃă în lupta cu marile cazuri de corupŃie şi crimă organizată);
– 6-10 februarie – JAI (Sistemul de informare Shengen);
– 23-24 februarie – Liberalizarea serviciilor (asigurarea autove-hiculelor);
– 22-24 februarie – Politici regionale (legislaŃia bugetară, capa-citatea de absorbŃie a fondurilor
europene);
– 6-11 februarie – Mediu (poluare, managementul deşeurilor);
– 9-10 februarie – Dreptul companiilor (protejarea proprietăŃii intelectuale şi industriale);
– a doua jumătate a lunii februarie – Politică şi Sănătate;
– 20-24 februarie – Agricultura;
– 22 februarie – 1 martie – Libera CirculaŃie a Mărfurilor;
– sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie – Agricultura;
– 6 – 10 martie – JAI (justiŃie, corupŃie, protecŃia frontierelor, crima organizată).
– dată nedeterminată încă: Domeniul veterinar.
Aceste misiuni de evaluare sunt formate din specialisti ai Comisiei Europene şi ai statelor membre UE,
evaluările acestora nefiind făcute publice. Ministrul a mai declarat că, săptămânal, M.I.E. va informa Comisia
Europeană în legătură cu progresele României.

98
Odată cu semnarea Tratatului de aderare, statutul României s-a schimbat: din „candidate country (state)” în „acceding
country (state)” (din „stat candidat” în „stat în curs de aderare”).
99
Apreciază secretarul de stat în Ministerul Integrării Europene, Leonard Orban.
100
Sursa: www. mie.ro
 „Ministerul Integrării va raporta săptămânal Comisiei Europene progresele făcute de România. Prima
raportare va fi la sfârşitul lui februarie 2006 şi apoi, săptămânal, până la raportul din 16 mai”101.
De altfel, în ultima perioadă s-au înregistrat o serie de progrese importante în domeniile în care până
acum aveam « steguleŃe roşii » respectiv, JustiŃie şi Afaceri Interne şi de protecŃia transfrontalieră. Atât
schimbarea preşedintelui CSM, cât şi renegocierea contractului cu EADS au fost apreciate pozitiv de către
oficialii europeni”. Deşi renegocierea contractului cu EADS a întârziat programul de protecŃie transfrontalieră,
a fost apreciată intenŃia de protejare a banilor europeni102.

XIV. CONCLUZII

XIV.1. Europa încotro ?

După „big-bang-ul„ istoric din 2004, când UE a acceptat zece noi membri, anul care a urmat, 2005, a
aruncat Uniunea într-o criză de proporŃii, generată de respingerea, de către francezi şi olandezi, a
EuroconstituŃiei şi de disputa pe tema bugetului pentru perioada 2007 – 2013. Nici anul 2006 nu se anunŃă
mai promiŃator, după ce europarlamentarii au criticat din răsputeri compromisul bugetar la care liderii europeni
au ajuns recent, posibil datorită unor renunŃări dureroase.
Votul în Parlamentul European asupra acordului bugetar a avut loc la începutul lunii ianuarie 2006, când
preşedinŃia rotativă a UE este în mâna austriecilor.
Fostul comisar european pentru Extindere, Gunther Verheugen, avertiza imediat după acordul bugetar de
la Bruxelles, de la mijlocul lunii decembrie 2005, că liderii UE nu au de ce să răsufle uşuraŃi, deoarece există
încă suficiente semne de întrebare privind viitorul Uniunii. Principala preocupare a liderilor europeni ar trebui
să fie, în opinia lui Verheugen, extinderea, sau, mai bine-zis, limitele acestui proces. „CâŃi membri mai poate
accepta UE pentru a functiona corespunzător?” este o întrebare la care presedinŃia austriacă ar trebui să
găsească un răspuns, a precizat Verheugen.
Cu siguranŃă că ziua de 29 aprilie 2005 nu va fi uitată prea curând de politicienii europeni. Este ziua când
55% dintre francezi au respins proiectul EuroconstituŃiei. Trei zile mai târziu, criza avea să fie con-firmată de
votul negativ al olandezilor. O lovitură devastatoare pentru UE, care nu dă semne că se va reface prea curând.
Un susŃinător înfocat al EuroconstituŃiei, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, admitea, după un
101
Conform declaraŃiilor Ministrului Integrării Europene – Anca Boagiu. Persoane de contact în acest sens sunt:
noul director al DirecŃiei Generale de Extindere din cadrul CE, Michael Leigh şi directorul DirecŃiei de Dezvoltare,
George Meadows.
102
Conform Ministrului Integrării Europene – Anca Boagiu
Consiliu european eşuat, în iunie 2005, că Europa trece printr-o „criză profundă”. În lipsa unui plan B şi
confruntaŃi cu un val de amânări ale proceselor de ratificare a textului fundamental, liderii UE nu au găsit altă
soluŃie decât să propună o perioada de „reflecŃie”, în care să se identifice motivele care au provocat criza. Au fost
vehiculate deja mai multe surse de nemulŃumire pentru eurosceptici, cum sunt teama de a fi invadaŃi de forŃa de
muncă din estul Europei, recent integrată, şi spectrul invaziei musulmane, generată de eventuala aderare a
Turciei, cu care UE a fost de acord să înceapă negocierile.
Pentru România, însă, un moment-cheie a fost semnarea, la 25 aprilie 2005, a Tratatului de aderare a
României şi Bulgariei. Un document care a fost deja ratificat de multe state membre, procesul de ratificare
urmând a se încheia la mijlocul anului 2006, cel târziu sfârşitul anului 2006 (diplomaŃia jucând un rol esenŃial
în gestionarea acestei probleme).
Premierul francez Dominique de Villepin avertiza, în 26 ianuarie 2006, în privinŃa unei extinderi
precipitate a Uniunii Europene, con-siderând că prioritară este consolidarea organizaŃiei şi a indicat trei criterii
ce pot justifica continuarea acestui proces.
„Europa nu are vocaŃia de a se extinde la nesfârşit”, a subliniat oficialul francez într-o conferinŃă de
presă susŃinută la Salzburg alături de cancelarul austriac Wolfgang Schuessel, cu ocazia participării la
conferinŃa „Sunetul Europei”, organizată în perioada 27-28 ianuarie 2006, de presedinŃia austriacă a UE, care
doreşte să demareze o amplă dezbatere privind identitatea şi viitorul UE.
Evenimentul, care a coincis cu aniversarea a 250 de ani de la naşterea compozitorului Wolfgang
Amadeus Mozart, face parte din planul Vienei de revigorare a proiectului EuroconstituŃiei, care a primit două
lovituri grele, în FranŃa şi Olanda, unde a fost respins, în anul 2005, prin referendum.
Pentru a marca aniversarea lui Mozart, temele conferinŃei au fost intitulate: „Criza europeană. Un sunet
trist?” şi „Dirijând Europa”. Dirijorul, în acest caz, este Schuessel, care a condus conferinŃa şi care a şi fost
supranumit „Mozart”, de un tabloid austriac.
Premierul francez, Dominique de Villepin, a enumerat trei criterii care, în opinia sa, trebuie să determine
extinderea UE:
1. „vocaŃia europeană a statelor,
2. respectarea unui anumit număr de valori comune şi
3. capacitatea de absorbŃie a Europei”.
„Ideea unei grăbiri a procesului, în condiŃiile în care noi înşine ne confruntăm cu dificultăŃi pe plan
instituŃional, pare periculoasă”, în opinia premierului francez. Acesta a spus că: „Este timpul să reflectăm la
acest echilibru indispensabil dintre consolidare şi extindere, consi-derând prioritară consolidarea”.
Premierii francez, Dominique de Villepin, şi olandez, Jan Peter Balkenende, s-au întâlnit cu suporteri ai
„resuscitării ConstituŃiei Europene”, cum sunt ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, şi
cancelarul austriac, Wolfgang Schuessel, tocmai în încercarea de a găsi soluŃii la problemele instituŃionale ale
Europei extinse în formula actuală de 25 state.
Deşi oficialii germani doresc reglementarea statutului Euroconsti-tuŃiei, populaŃia germană se teme de
extindere. Astfel, Eurobarometrul publicat în 27 ianuarie 2006, de cotidianul „Berliner Zeitung”, arată că cea mai
mare parte dintre germani (84%) se teme că vor pierde locurile de muncă în favoarea locuitorilor din statele
europene, unde costurile muncii sunt mai scăzute. Potrivit sondajului, unul din doi germani se aşteaptă ca
integrarea europeană să genereze o criza economică, iar 64% cred că se vor confrunta în viitor cu o scădere a
standardelor şi beneficiilor sociale.
Teama de şomaj generează, de altfel, un scepticism considerabil faŃă de extinderea UE, 59% dintre cei
intervievaŃi declarând că, în anii următori, nu ar trebui să mai aibă loc nici un val de extindere. Sondajul a fost
realizat la cererea Comisiei Europene, pe un eşantion reprezen-tativ de 1.534 de persoane, între lunile octombrie
şi noiembrie 2005.
Indiferent de ceea ce se va întâmpla în cele din urmă, pentru Uniunea Europeană, anul 2006 va fi
oricum un an mai bun decât 2005, acesta fiind în opinia multora cel mai dificil an din istoria UE. 103
Lipsa unor politici clare atât la nivel european cât şi la nivelul statelor membre, coroborată cu încercarea
de definire a unui nou echilibru în rândul celor 25 au dus la blocarea tratatului ConstituŃiei europene ca şi la
dispute aprinse privind bugetul european.
Tot aici ar trebui menŃionată şi acceptarea cu greu a începerii negocierilor de aderare cu Turcia şi
Muntenegru. Pe acest fundal, reformarea politică şi bugetară a UE vor rămâne în plan secund, cel puŃin până
după alegerile prezidenŃiale din FranŃa, din anul 2007.
Respingerea proiectului ConstituŃiei europene în referendumurile din FranŃa şi Olanda, în mai şi iunie
2005, nu numai că a stopat planurile de întărire a Uniunii prin crearea unor instituŃii, proceduri şi reguli mult mai
coerente, dar a scos la iveală rupturile existente în cadrul UE pe chestiuni precum politicile economice, sociale şi
ale comerŃului extern.

103
Se arată într-o analiză a publicaŃiei „The Economist Intelligence Unit” (EIU) din 10 ian 2006 hotnews.ro
 Deşi, în cele din urmă, statele membre au adoptat un buget al Uniunii pentru perioada 2007-2013 (în
valoare de 862 de miliarde Euro), ele au fost incapabile să cadă de acord în ceea ce priveşte direcŃionarea
cheltuielilor către creşterea competitivităŃii, a inovaŃiilor sau a dezvoltării durabile.
Cu toate acestea, Parlamentul European a respins, cu mare majoritate de voturi, acordul intervenit la
summit-ul european din luna decembrie 2005 asupra bugetului comunitar, pentru perioada 2007-2013.
EurodeputaŃii şi-au arătat disponibilitatea pentru o variantă de compromis. Potrivit observatorilor, acest
compromis ar putea să prevadă unele fonduri suplimentare şi puteri sporite în materie de supraveghere bugetară
pentru Parlament. Europarlamentarii au solicitat alocarea de sume suplimentare pentru cercetare-dezvoltare,
cultură şi politică externă, cancelarul austriac Wolfgang Schuessel declarând că bugetul ar putea fi mărit cu
maximum 4 miliarde de euro.
În decembrie 2005, liderii UE au convenit asupra unui buget de 862,4 miliarde de euro (1,045% din PIB
reunit al statelor membre) pentru 2007-2013, inferior variantei propuse de Parlamentul European (974,8
miliarde de euro – 1,18% din PIB). Legislativul european are în vedere finalizarea negocierilor cu guvernele
statelor membre şi cu Comisia Europeană până la sfârşitul lui martie 2006, urmând ca un nou vot să aibă loc în
plenul Parlamentului European în luna mai 2006.
Deşi Parlamentul European (PE) a respins proiectul de buget adoptat în decembrie la Consiliul
European, deschizând drumul unor noi negocieri între legislativ, comisie şi statele membre, oficialii români
consideră că, deocamdată, simpla respingere a bugetului de către PE nu reprezintă o îngrijorare, dar că situaŃia
ar putea deveni mai gravă dacă acordul ar putea întârzia.
În urma acordului din decembrie 2005, România ar urma să pri-mească, în perioada 2010-2013,18,3
miliarde euro, la care se adaugă cele 10,8 miliarde euro deja aprobate pentru intervalul 2007-2009.
łinând cont de lipsa de putere politică dovedită atât de Bruxelles, cât şi de guvernele naŃionale atunci când
a fost vorba de promovarea proiectului ConstituŃiei, analiştii estimează că nu se întrevede realizarea unor reforme
interne majore la nivelul UE, în 2006.
PreşedinŃiile austriacă şi finlandeză (din prima şi respectiv a doua jumătate a anului 2006) nu pot, cel
mult, decât să pregătească terenul pentru discuŃii legate de depăşirea impasului constituŃional. Orice discuŃie
serioasă – fie că Tratatul constituŃional va fi revizuit, fie că nu – va începe doar în anul 2007, când PreşedinŃia
germană a UE va coincide cu organizarea de alegeri în FranŃa şi Olanda.
Europa celor 25 va funcŃiona şi în 2006, numai că se va ocupa probabil de alte probleme, mai puŃin
importante. Definirea limitelor extinderii europene va continua să preocupe pe liderii de la Bruxelles, care sunt
mai mereu în contradicŃie cu opinia generală, mai curând sceptică în privinŃa acestui subiect. Oricum, în 2006 se
va termina faza de evaluare a candidaturii Turciei şi se va încerca definirea unei „foi de parcurs” a negocierilor
cu această Ńară, care vor dura cel puŃin zece ani.
În iunie, liderii europeni trebuie să decidă dacă vor permite României şi Bulgariei să se alăture în 2007
„clubului celor 25” sau dacă vor amâna acest lucru cu un an. Macedonia este acum un stat candidat, alături de
CroaŃia şi Turcia, dar până acum UE a evitat să avanseze vreo dată posibilă pentru începerea negocierilor de
aderare.
Aşa-numita Agendă Lisabona (Strategia Lisabona), privind reformele economice şi sociale, va rămâne şi
în anul 2006 un obiectiv prioritar, deoarece atât Comisia Europeană cât şi liderii politici încearcă deblocarea
acestui proces.
PreşedinŃia austriacă, dar şi cea finlandeză şi-au afirmat angajamentul de a-şi optimiza eforturile în ce
priveşte sporirea competitivităŃii, întărirea pieŃei interne, creşterea capacităŃilor de inovare şi cer-cetare,
sprijinirea educaŃiei, toate acestea fiind elemente principale în direcŃia relansării Agendei Lisabona.
Summit-ul Consiliului European din martie 2006 va reprezenta un test major, deoarece atunci statele
membre ale Uniunii ar trebui să prezinte programe pe trei ani, prin care îşi propun să atingă obiectivele de mai
sus. În anul 2005 au fost începute mai multe serii de dezbateri şi consultări care probabil se vor încheia în
2006. Acestea privesc definirea cadrului legislativ al Uniunii în sectoare precum serviciile financiare,
industriile chimică şi farmaceutică, dreptul de proprietate intelectuală sau legile competiŃiei (concurenŃei).
De fapt, Comisia Europeana vrea să verifice foarte atent înainte de a iniŃia schimbări legislative în aceste
domenii. Spre exemplu, în domeniul serviciilor financiare, unde există consens, orice schimbare trebuie făcută
gradual, la sfârşitul anului 2005, Comisia a propus crearea unei singure „zone de plăŃi” pentru a reduce astfel
diferenŃele de costuri pentru consumatori.
În timp ce legislaŃia anterioară prevedea ca plăŃile pentru servicii efectuate în afara graniŃelor naŃionale
să fie identice cu cele pentru transferurile interne, noua propunere încearcă să reglementeze dife-renŃele dintre
preŃurile la nivel naŃional.
 În alte sectoare, recent creatul forum la nivel înalt privind industria farmaceutică va încerca să examineze
modalităŃile de îmbunătăŃire a mediului de afaceri pentru firme, în sensul că acestea să fie interesate să
investească în inovaŃie şi în mai buna informare a clienŃilor.
În industria chimică, în 2006, se va ajunge la un acord formal în ce priveşte Sistemul REACH (Registration,
Evaluation, Authorisation of Chemicals), care se aşteaptă să intre în vigoare la mijlocul anului 2007.
În cele din urmă, una dintre cele mai explozive probleme se anunŃă să fie legată de votul din februarie al
Parlamentului European asupra proiectului directivei privind serviciile. Aceasta directivă suge-rează în prima
fază ca toate serviciile, cu excepŃia celor financiare, să nu mai fie reglementate la nivelul legislaŃiei statelor
naŃionale.
Numai că propunerea a generat numeroase proteste, deoarece unele Ńări au considerat că în acest mod le
sunt afectate dreptul de a determina în mod suveran asupra protecŃiei locurilor de muncă, a asigurărilor sociale
sau a salariului minim pe economie. Disputa a arătat problemele pe care Uniunea Europeană le are în
determinarea unor politici comune la nivel economic şi social.
Încercarea Bruxelles-ului de a reglementa o gamă largă de servicii printr-o singură directivă a fost
abandonată, dar se aşteaptă ca schimbări în acest sens să fie iniŃiate din nou.
Oricum, atât timp cât sindicatele vor continua să se opună acestor politici, este sigur că bătălia de anul
trecut dintre principiile unei Europe neo-liberale şi cele ale unei Europe sociale este departe de a se fi încheiat.
Mai mult, având în vedere pierderile provocate de gripa aviară (care a generat scăderea producŃiei, cu
influenŃe asupra PAC, mai ales în Italia, FranŃa, Grecia şi Polonia), acestea au determinat decizia Comisiei
Europene de a aloca o finanŃare de 50%, pentru a mai limita pagubele. Această propunere va fi analizată la
Luxemburg la 25 Aprilie 2006.
XIV.2. Perspective şi evoluŃii în zona euro

Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, avertiza în octombrie 2005 Ńările europene că sunt în
pericol de a se confrunta cu un declin economic, dacă nu recurg la măsuri de modernizare a pro-priilor
industrii.104
Astfel, în politica viitoare a Uniunii Europene, Bruxelles-ul va face paşi clari către eliminarea
reglementărilor ce împiedică dezvoltarea economică europeană.
Semnalul său de alarmă vine după ce FMI şi-a modificat progno-zele economice pentru zona euro,
afirmând ca regiunea are în faŃă un „viitor foarte nesigur”, în special datorită creşterii preŃului petrolului.
FMI a precizat că economia din zona euro ar putea să rămână în urma celei americane, în ciuda
problemelor cu care se confrunta SUA de pe urma uraganelor ce au afectat rafinăriile sale. 105
Costurile de reconstrucŃie a zonei afectate de uraganul Katrina, plus preŃurile în creştere a petrolului, ar
spori deficitul bugetar ame-rican, slăbind dolarul şi afectând exporturile europene şi dezvoltarea mondială.106
În opinia preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, problemele politice ale Uniunii, cum ar fi
votarea unei ConstituŃii, trebuie lăsate în urmă, comparativ cu aspectele economice. Europa, care se confruntă
cu o concurenŃă tot mai dură din partea Indiei şi Chinei, trebuie să fie preocupată de revitalizarea economiei.
„Europa s-a schimbat. Nu va exista o ConstituŃie în următorii ani. Să acceptam acest lucru şi să ne apucăm
de afaceri”, a spus preşedintele Comisiei Europene. „Cum putem discuta despre viitorul Europei dacă nu putem
ajunge la un acord în privinŃa bugetului?”, a încheiat Barroso. Bugetul este văzut ca fiind crucial de către Ńările
din estul Europei, întrucât acestea depind de fondurile pe care le primesc de la naŃiunile mai bogate. Acest lucru
este deja o realitate, întrucât la toate reuniunile organizate la nivelul Comisiei Europene şi Parlamentului
European, nu s-a ajuns încă la nici o poziŃie comună în privinŃa bugetului Uniunii, în contextul unei Europe
lărgite cu 25 membri.
În abordarea acestui subiect trebuie avut în vedere şi modelul American.
Rezerva Federală (Fed), sistemul de bănci centrale din SUA, are un nou preşedinte107 care este susŃinător al
instituirii unor Ńinte de inflaŃie, a unor praguri fixe, la fel precum spune şi strategia fiscală a Băncii Centrale
Europene (BCE). Pe de altă parte, BCE este supusă la tot mai multe presiuni pentru a urma politica bancară a
Fed. Dacă se va întâmpla acest lucru, întrebarea normală ar fi următoarea: de ce ar opta fiecare instituŃie bancară
pentru politica fiscală a celeilalte? Mai ales că una se dovedeşte mai eficientă decât cealaltă.
În perioada 24 – 30 octombrie 2005, moneda unică a consemnat faŃă de dolar cea mai mare creştere
săptămânală din ultimele două luni.108

104
Sursa: „International Herald Tribune”.
105
Se arată într-un raport preluat de „The Times”.
106
Opinie exprimată de Lorenzo Bini Smaghi, membru în biroul executiv al Băncii Centrale Europene.
107
Ben Bernanke, succesorul actualului şef al Fed, Alan Greenspan
108
Conform Bloomberg.
 Este cel mai mare avans săptămânal al monedei europene, anterioara creştere fiind la sfârşitul lunii
septembrie 2005, când s-a apreciat cu două procente.
Această apreciere a monedei unice se datorează posibilităŃii tot mai mari ca Banca Centrală Europeană
(BCE) să crească rata dobânzii de referinŃă. Încă o dată, oficialii BCE au sugerat acest fapt, care ar însemna
renunŃarea la rata de 2%, ce datează de mai mult de 3 ani.
Cererea de bancnotă europeană s-a majorat, întrucât membrii consiliului administrativ al BCE au declarat
că banca nu va ezita în a mări rata dobânzii de referinŃă, mai ales dacă preŃul materiilor energetice va continua să
crească. Există şi analişti care sunt mai sceptici în privinŃa intervenŃiei BCE pentru modificarea dobânzii de
referinŃă.
Astfel, Steve Barrow, analist al pieŃei valutare la Bear Steams din Londra, declara: „Sunt încă sceptic
relativ la vreo modificare a dobânzii de referinŃă, care să fie efectuată în acest an. Şi acest lucru, probabil, o să
aibă ca efect scăderea valutei europene”.
Cele două sisteme de bănci centrale, Banca Centrală Europeană şi Rezerva Federală, se află în această
perioadă în situaŃii foarte încordate. În Statele Unite, Ben Bernanke, succesorul actualului şef al Fed, Alan
Greenspan, este cunoscut ca un susŃinător al adoptării unor obiective precise în privinŃa inflaŃiei. Bernanke este
adeptul unor „Ńinte de inflaŃie”, ideea că Banca Centrală ar trebui să impună anumite limite de menŃinut în
privinŃa inflaŃiei. Aceasta este şi actuala politică monetară a BCE: menŃinerea ratei dobânzii de referinŃă la un
prag fix. Greenspan s-a opus unor astfel de tactici, considerându-le prea restrictive.
În ceea ce priveşte BCE, aceasta este „forŃată” din toate părŃile să mărească rata dobânzii de referinŃă, să
preia politica fiscală ame-ricană de focalizare asupra inflaŃiei şi să treacă pe locul doi stimularea dezvoltării
economice.
Mai multe voci europene consideră politica bancară a Statelor Unite mai eficientă decât cea a BCE. Iar
datele privind creşterea economică din cele două regiuni dă dreptate americanilor. În plus, o rată mai mare a
dobânzii de referinŃă în zona euro ar putea convinge investitorii să se orienteze către active europene şi, astfel,
moneda unica să recupereze din cele 11 procente pe care le-a pierdut în decursul anului 2005.
Pe de altă parte, să nu uităm că SUA se confruntă cu un deficit bugetar enorm, deficitul federal al anului
trecut fiind de 412,5 miliarde de dolari, iar ajustarea acestuia pare a fi fost din nou amânată, în ciuda
promisiunilor că acesta va fi redus la jumătate până în 2009. Deficitul bugetar din SUA ar putea conduce la o
scădere dură a monedei americane, fapt care va fi resimŃit de către toŃi exportatorii din lume, deoarece aceştia
vor obŃine profituri în dolari mai scăzute.109 Washington-ul a permis creşterea deficitului fără nici o
reglementare din partea Congresului, fapt care ar putea constitui un model şi pentru Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană va fi serios zguduită, în opinia multor specialişti şi analişti economici europeni,
deoarece exportul reprezintă unul din motoarele construcŃiei europene.
Banca Centrală a SUA (Federal Reserve-Fed) a decis să majo-reze rata dobânzii de referinŃă cu un sfert
de punct procentual, de la 3,75% la 5%, fiind cea de-a 12-a majorare consecutivă din iunie 2004 până în
noiembrie 2005.
Decizia nu i-a surprins pe analişti, însă aceştia au fost dezamăgiŃi că, în comunicatul oficial al Fed, nu s-au
regăsit aprecieri cu privire la evoluŃia inflaŃiei. S-a precizat că preŃurile la energie, alături de alte costuri, ar putea
creşte presiunile inflaŃioniste, iar perspectivele privind evoluŃia inflaŃiei pe termen lung rămân limitate.
De asemenea, Fed a indicat din nou că va face tot ceea ce este necesar pentru a garanta stabilitatea
preŃurilor, dacă vor interveni modificări economice. Banca Centrala Europeană (BCE) este pe punctul de a
adopta aceeaşi strategie. „Cred că cel mai târziu în luna februarie 2006 oficialii europeni vor majora rata
dobânzii, având în vedere afirmaŃiile recente ale acestora”, declara Michael Klawitter, analist la banca
germană West LB.
Majorarea ratei dobânzii de referinŃă din Europa de către BCE ar putea determina fluctuarea cursului
euro, însă puŃini analişti sunt de părere că moneda europeană va mai cunoaşte o apreciere puternică, precum
cea consemnată la finele anului trecut. FluctuaŃia monedei europene este afectată de situaŃia politică din
Germania. Analiştii preconizează că oficialii europeni vor păstra, pentru moment, nivelul actual de 2% al ratei
dobânzii de referinŃă.
„În cazul în care BCE trece la creşterea ratei dobânzii în cursul lunii decembrie 2005, euro ar putea
cunoaşte, pe termen scurt, o apreciere puternică. Însă dacă manevra BCE se va dovedi prematură, moneda
europeană va fi expusă unor riscuri considerabile”.110

109
Am putea spune că se reeditează evoluŃiile monetare din perioada de cădere a cursului fix, după Sistemul Bretton
Woods – a se vedea cap II – SecŃiunea 1 – Etape parcurse – aspecte generale, pct. 2 – Etalonul Aur-devize.
110
Opinia lui Stephen Jen, analist la Morgan Stanley.
 Analiştii se tem, de asemenea, că, în cazul în care BCE nu va modifica rata dobânzii, euro va cunoaşte o
depreciere puternică, în special pentru că piaŃa acordă 60% şanse de majorare a dobânzilor înainte de sfârşitul
anului 2005.
De la începutul anului 2005, dolarul a înregistrat o tendinŃă de creştere în raport cu euro ca urmare a
majorării ratei dobânzii de referinŃă de pe piaŃa americană. De exemplu, în 2 noiembrie 2005, pe pieŃele
internaŃionale raportul euro/dolar era de 1,2 unităŃi, cursul fiind cu circa 11% mai scăzut decât cel de 1,36
dolari pentru un euro, înre-gistrat în ultimele zile de tranzacŃionare ale anului 2005.
Dolarul a înregistrat o nouă creştere în raport cu moneda euro-peană, ajungând la a 18-a lună
consecutivă de apreciere faŃă de euro. Euro a scăzut şi sub pragul psihologic de 1,19, ajungând chiar până la
1,803, cea mai scăzută cotaŃie din mai 2004.
În 6 noiembrie 2005, dolarul ajunsese la o paritate de 1,1823 faŃă de moneda europeană111. Dolarul a
consemnat o nouă victorie şi faŃă de yen-ul japonez, faŃă de care s-a menŃinut puternic timp de 26 de luni.
Cauzele principale ale acestei aprecieri a monedei americane au fost: mărirea ratei dobânzii de referinŃă de
către Rezerva Federală (Fed), până la 4%, raportul Departamentului Muncii din SUA privind situaŃia şomajului,
diminuarea volumului de comenzi la petrol, fapt cauzat de vremea caldă din nord-estul Statelor Unite.
Raportul Departamentului Muncii a arătat că în octombrie 2005 au fost create 56.000 de noi locuri de
muncă, dezamăgind majoritatea raporturilor, care apreciau aproape unanim că numărul de noi locuri de muncă
generate în noiembrie 2005 ar fi depăşit 100.000. Înaintea apariŃiei raportului, dolarul se apreciase foarte puternic,
bazându-se doar pe aceste presupuneri optimiste, dar în momentul prezentării cifrei de 56.000, dolarul şi-a slăbit
considerabil ritmul de majorare faŃă de moneda unică.
Totuşi, raportul Departamentului Muncii a dat la iveală şi informaŃii despre inflaŃie, care se află în continuă
creştere. Acest fapt a reîntărit dolarul, deoarece creşterea inflaŃiei este un semnal sigur că Rezerva Federală va
mări din nou rata dobânzii de referinŃă, iar majorarea ratei dobânzii de referinŃă înseamnă că dolarul îşi va
continua ritmul de apreciere.
Majorarea dobânzii de referinŃă, o altă cauză determinantă pentru creşterea dolarului, a avut loc în prima
săptămână din noiembrie 2005, pentru a 12-a oară consecutiv. Astfel, Rezerva Federală a început să mărească
rata dobânzii de referinŃă începând cu iunie 2003, iar această ultimă majorare s-a înscris în nota ultimelor creşteri
de 0,25% puncte procentuale, rata dobânzii de referinŃă ajungând acum la 4%. În plus, analiştii estimează că în
luna ianuarie 2006 dobânda de referinŃă va ajunge la 4,5%, existând tot mai multe semne că Rezerva Federală îşi
va continua actuala politică monetară.
În ceea ce priveşte petrolul, vremea bună, extrem de caldă pentru începutul sezonului rece, a contribuit la
diminuarea cuantumului de comenzi, iar acest fapt a dus la scăderea preŃului atât la petrol, cât şi la celelalte
materii energetice. CotaŃia petrolului se stabilizase în 7 noiembrie 2005, la valoarea de 60,58 de dolari
pe baril.
România va adera la o cu totul altă Uniune Europeană decât cea de acum. Vântul schimbării regulilor
financiare şi fiscale ale zonei euro este atât de puternic încât politicienii de la Bruxelles sunt obligaŃi să renunŃe la
conservatorism. Nu au încotro, dacă vor ca Ńările pe care le reprezintă să treacă cu bine peste impasul economic
în care se află.
Prognozele arată că economiile statelor din zona euro vor creşte doar cu 1,5% în 2004, faŃă de
aproximativ 4,5% în Statele Unite şi 3% în Marea Britanie. Este un ritm modest, şi singura soluŃie pentru a-l
accelera este renunŃarea la regulile rigide adoptate prin Pactul de Stabilitate şi Creştere.
Aceasta înseamnă încurajarea consumului şi a investiŃiilor, deci deficite bugetare mai mari de 3% din
PIB, rate ale inflaŃiei mai mari de 1,5% şi rate nominale ale dobânzii pe termen lung mai mari de 2,2% din
media ratelor dobânzilor a trei Ńări care au cele mai bune performanŃe la capitolele preŃuri, respectiv inflaŃie.
EvoluŃia noilor state membre din centrul şi estul Europei este un al doilea argument în favoarea
reformării regulilor financiar-fiscale ale zonei euro. Cele zece Ńări nu pot adopta moneda europeană dacă nu
respectă criteriile de convergenŃă, or, pentru a le respecta înseamnă să atingă imposibilul în următorii patru,
cinci ani, respectiv să aibă deficite zero.
Aceasta în condiŃiile în care ritmul de creştere al economiilor lor trebuie să-l depăşească pe cel al zonei
euro cu cel puŃin trei procente, pentru că altfel nu vor ajunge din urmă Ńări ca Germania sau Austria nici peste 50
de ani. Pentru relaxarea criteriilor de convergenŃă pledează şi spectrul sumbru al viitorului.
Îmbătrânirea accelerată a populaŃiei continentului va supune bugetele naŃionale unor presiuni sporite în
următoarele două decenii. FinanŃarea pensiilor publice şi cofinanŃarea schemelor mixte de pensii vor adânci
deficitele bugetare ale Ńărilor din zona euro.
Estimările Comisiei Europene arăta că 2010 va fi un an de cotitură în această privinŃă, în sensul acutizării
problemelor de finanŃare ale componenŃei sociale.

111
Conform agenŃiei de presă Reuters.
 Oricum, vom asista cu certitudine în perioada imediat următoare dar şi în următorii ani, la evoluŃii
imprevizibile în condiŃiile tendinŃelor actuale de globalizare, în contextul tot mai instabil şi imprevizibil inter-
naŃional al extinderii zonelor de conflict militar, dar care au la origini cauze economice, în contextul
suprapopulării globului, fără a găsi şi soluŃii alternative de energie şi hrană, dar şi a multor alte provocări la care
omul va trebui să găsească soluŃii de supravieŃuire şi dezvoltare.
XIV.3. EvoluŃii interne şi măsuri de politică macroeconomică
şi structurală pe termen scurt112

Urmare analizelor efectuate în privinŃa evoluŃiilor din ultimele luni ale anului 2005 ale ansamblului
indicatorilor macroeconomici şi ai pieŃelor financiare, precum şi perspectiva acestora în contextul măsurilor de
politică macroeconomică şi structurală adoptate de curând şi a celor ce se preconizează a fi implementate pe
termen scurt, Banca NaŃională a României a decis:
1. menŃinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,5% pe an şi majorarea volumului de
sterilizare prin ope-raŃiuni de piaŃă şi
2. majorarea ratei dobânzii bonificate la rezervele minime obli-gatorii în dolari SUA, de la 0,80% la 0,95%
pe an, în condiŃiile nemodificării ratelor dobânzilor bonificate la rezervele minime obligatorii în lei şi
euro.
1. Prin această decizie, Banca Centrală a României a confirmat hotărârea sa de a menŃine caracterul
prudent al politicii monetare în vederea asigurării sustenabilităŃii ritmului programat al dezinflaŃiei.
Procesul dezinflaŃiei s-a reluat în trimestrul III şi a continuat în prima parte a trimestrului IV 2005, rata
anuală a inflaŃiei coborând în luna octombrie 2005 la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani (8,1 la sută).
Decelerarea ritmului de creştere a preŃurilor de consum a con-tinuat, însă, să fie frânată de acŃiunea unor
factori de natura ofertei, în special de evoluŃia preŃului internaŃional al ŃiŃeiului, precum şi de persistenŃa
presiunilor exercitate de creşterea rapidă a cererii agregate.
Datele statistice ale trimestrului III 2005 au relevat menŃinerea dinamicii absorbŃiei interne la niveluri
înalte, relativ comparabile cu cele din trimestrul anterior. Expansiunea în acest interval a principalelor ei
componente – consumul intern al populaŃiei şi investiŃiile private – a fost susŃinută în principal de creşterea
substanŃială a veniturilor dispo-nibile şi accelerarea gradului de îndatorare a sectorului privat, aceasta din urmă
fiind stimulată de condiŃiile favorabile de accesare a surselor alternative – interne, dar şi externe – de finanŃare
bancară şi nebancară.
Ca urmare a temperării presiunilor exercitate asupra sa de intrările de capital pe termen scurt, leul şi-a
încetinit aprecierea, înregistrând de la sfârşitul lunii septembrie 2005 chiar o inversare de traiectorie.
Evaluarea condiŃiilor economice prezente şi viitoare a relevat faptul că nivelul actual al ratei dobânzii de
politică monetară este adecvat perspectivei pe termen mediu a dezinflaŃiei.
În acest context, Banca NaŃională a României va menŃine caracterul prudent al politicii monetare şi este
decisă să utilizeze întreg instrumentarul de care dispune, inclusiv prin sporirea volumului de sterilizare, pentru
a contracara presiunile inflaŃioniste în creştere.
MenŃinerea riscului unei recrudescente a intrărilor de capital cu potenŃial volatil va fi contrapusă
necesităŃii de a asigura realizarea traiectoriei de dezinflaŃie asumate.
Prin urmare, Banca NaŃională a României a decis menŃinerea ratei dobânzii de politică monetară la
nivelul de 7,5% pe an şi sporirea volumului de lichiditate sterilizat prin intermediul operaŃiunilor de piaŃă (al
depozitelor atrase pe termen de o lună şi certificatelor de depozit emise de BNR).
2. prin decizia BNR de majorare a ratei dobânzii bonificate la rezervele minime obligatorii în dolari SUA,
de la 0,80% la 0,95% pe an, în condiŃiile nemodificării ratelor dobânzilor bonificate la rezervele minime
obligatorii în lei şi euro se asigură un echilibru în privinŃa ponderilor de valută euro şi dolari în rezervele minime
obligatorii ale băncilor româneşti.
Raportul asupra inflaŃiei nr.2 (9 noiembrie 2005), aprobat de către BNR şi care realizează o evaluare a
contextului macroeconomic recent, prezintă perspectivele inflaŃiei pe un orizont de timp de şase trimestre şi
identifică principalele provocări şi constrângeri cu care se va confrunta în perioada următoare politica
monetară în contextul regimului de Ńintire a inflaŃiei.
Banca NaŃională a României a anunŃat astfel oficial, pentru anul 2005, o Ńintă a inflaŃiei de 7,5%,
revizuită de la nivelul iniŃial de 7%, , dar şi un interval de variaŃie de plus/minus un punct procentual.
Guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, a estimat, cu ocazia prezentării acestui raport, că rata
inflaŃiei va ajunge la 8-8,3%, ca urmare a majorării preŃurilor administrate din noiembrie şi decembrie.

112
Măsuri adoptate de România în vederea controlării inflaŃiei şi deficitului bugetar, două elemente esenŃiale ale
Pactului de Stabilitate şi Creştere, ale căror nivele sunt prevăzute şi în Tratatul de la Maastricht, în vederea adoptării
monedei unice europene.
 Scumpirea serviciilor şi produselor alimentare a dus la o creştere a preŃurilor de consum în luna
octombrie cu 0,9%, ceea ce face ca rata analizată a inflaŃiei să scadă de la 8,5%, în septembrie, la 8,1%, arată
datele Institutului NaŃional de Statistică (INS).
PreŃul serviciilor a crescut cu 2,2%, principalele responsabile fiind domeniul telefoniei, cu o majorare de
2,9%, apă, canal şi salubritate, cu 1,8% chiria, cu 1,7% şi transportul urban – 0,5%. La alimente, scumpirea
fructelor proaspete cu 8,5%, a legumelor şi conservelor de legume cu 5,3% şi a ouălor cu 5,5% a contribuit
decisiv la avansul preŃurilor de consum din domeniu cu 1,2% faŃă de luna septembrie 2005.
Rata medie lunară a inflaŃiei a fost anul acesta de 0,7%, cu 0,1% mai mică decât cea pe 2004. Cea mai
mare rata medie lunară a fost înregistrată la servicii, unde s-a situat la 1,1%, în creştere cu 0,3 procente faŃă de
media lunară din 2004. În schimb, la alimente ea a fost de numai 0,3%, mai mică cu 0,2% decât cea de anul
trecut. Comparativ cu finele anului trecut, avansul mediu al preŃurilor a fost de 6,8%.

XIV.4. Perspectivele extinderii Uniunii Europene

după aderarea României şi Bulgariei
În pofida tuturor „reverenŃelor” în direcŃia Moscovei, Kievul îşi menŃine cursul de integrare europeană.
Dar înainte de a bate la uşa Uniunii Europene, autorităŃile ucrainene ar trebui să Ńină cont de un moment
esenŃial. Procesul de aderare la UE nu se reduce strict la cât de reuşite vor fi transformările interne, el reclamă
o mult mai amplă analiză a intereselor şi posibilităŃilor UE şi ale Ńărilor membre.
În problema extinderii, UE se află astăzi într-o situaŃie absolut di-ferită faŃă de cea de acum 15 ani. Având
în vedere nevoia de a-şi înghiŃi noile Ńări-membre şi, într-un viitor mai mult sau mai puŃin apropiat, întreaga
regiune balcanică (fără a lua în discuŃie Turcia), UE trebuie acum să se limiteze la posibilităŃile ei de a se mişca
mai departe spre est.
În acest context, este foarte posibil ca, până la sfârşitul anului 2013, perioada de acŃiune a noului
program-cadru de finanŃare al UE la uniune să adere nu numai statele candidate programate deja din Europa
de Sud-Est: Bulgaria, România, CroaŃia şi, poate, Macedonia (iar în cazul depunerii unei cereri în acest sens,
Norvegia). Actualele dezbateri privind volumul şi distribuirea bugetului european pentru această perioadă
transferă automat, cel puŃin pentru 2014, perspectiva dobândirii oficiale a statutului de membru pentru state
precum Turcia şi Ucraina (deoarece acest lucru impune atragerea de mijloace substanŃiale şi o nouă repartizare
a fondurilor bugetare).
Nu pot fi ignorate, de asemenea, considerentele de politică externă ale jucătorilor-cheie din UE. Astfel,
sprijinul consecvent acordat Ńărilor Europei Centrale şi statelor baltice din partea Germaniei a devenit în mare
parte realitate în virtutea conceptului conform căruia extinderea oferă o şansă de a construi o nouă FederaŃie
Europeană (ideea fostului ministrul german de Externe, Joschka Fischer), stabilirea de relaŃii deo-sebit de
apropiate cu Ńările regiunii şi obŃinerea de dividende economice.
Marea Britanie şi Danemarca au sprijinit rapida extindere a UE prin asimilarea Ńărilor central şi est-
europene dintr-un alt motiv, contrar aproape: „ Înainte de toate pentru ca diferenŃierea din interiorul Uniunii să
pună capăt proiectelor politice de federalizare ulterioară. ”
În privinŃa temerilor FranŃei, ele au fost generate de mai mulŃi factori:
1. În primul rând, evaluarea extinderii trebuie percepută ca o ameninŃare la adresa ideii Europei-ca-
putere.
2. În al doilea rând, Parisul s-a temut de o pierdere a rolului său politic într-o Europă lărgită.
Procesul de apropiere dintre UE şi noii ei vecini estici este serios influenŃat şi de factorul Rusia. Atât la
nivelul relaŃiilor interstatale, dintre Ńările membre şi Moscova, cât şi la nivelul relaŃiilor şi depen-denŃelor
rămase în spaŃiul post-sovietic.
În general, procedura de aderare la UE poate dura de la trei-patru ani (de exemplu, pentru
Finlanda, ElveŃia), până la zece şi mai mult (pentru Ńările ultimului val).
O asemenea procedură prevede:
1. elaborarea de către Comisia Europeană a unui raport detaliat privind gradul de pregătire al Ńării-
candidat;
2. adoptarea în Consiliul European a deciziei de deschidere a procesului de negocieri;
3. semnarea tratatului de aderare, aprobat în prealabil de Parlamentul European; şi în sfârşit,
4. ratificarea tratatului de către Ńara-candidat şi de către toate Ńările-membre.
Toate deciziile privind extinderea UE se adoptă cu unanimitate.
Cât priveşte Ucraina, trebuie vorbit de următorul scenariu orientativ al integrării Kievului în UE113 :
1) Să devină „cel mai bun vecin” (2005 – 2007)

113
Comentariu difuzat de agentia Glavred (AgenŃia „Rusia la zi”), autor Vladimir Poselski, articolul intitulat:
Uniunea Europeană – Scenarii pentru Ucraina.
 Pentru aceasta, noua conducere a Ucrainei trebuie, în sfârşit, să demareze punerea în aplicare a unui
amplu program de europenizare şi de modernizare socio-economică a Ńării. În această perioadă, guvernul
trebuie să se concentreze pe Ńeluri concrete pe termen scurt şi pe măsurile prevăzute de Planul de acŃiune
Ucraina-UE.
Dobândirea de către Ucraina a statutului de membru OMC şi suc-cesele realizate în promovarea Planului
de acŃiuni i-ar permite Kievului să demareze negocieri cu privire la zonele de comerŃ liber cu UE.
În paralel, Ucraina va proceda la adaptarea legislaŃiei sale la cerinŃele UE. Astfel, statul se va putea
prezenta drept „cel mai bun vecin al UE”.
2) Să devină candidat la aderare (2008-2011)
Asigurându-se de sprijin est-european şi primind aprobarea Bruxelles-ului pentru primii paşi întreprinşi,
Ucraina depune cerere oficială de aderare la UE. Având în vedere rezultatele obŃinute şi con-tinuarea cursului
spre reforme profunde, UE acordă Ucrainei statutul de Ńară candidat şi decide deschiderea negocierilor de
aderare. Din punctul de vedere al evoluŃiei interne, depunerea cererii ar putea deveni punctul culminant al
primei preşedinŃii a lui Viktor Iuscenko.
3) Să devină stat membru (2012-2019)
În această etapă de apropiere, Ucraina şi UE trec la deplina liberalizare a comerŃului reciproc şi poartă
discuŃii de aderare. În acelaşi timp, devine realitate zona de comerŃ liber şi regimul fără vize între UE şi
FederaŃia Rusă, ceea ce permite evitarea unor consecinŃe negative asupra integrării europene a Ucrainei din
punctul de vedere al relaŃiilor ei economice, comerciale şi umane cu vecinul din Est. În funcŃie de durata
tratativelor de aderare şi a procesului de ratificare a tratatului de aderare, Ucraina ar putea deveni membru UE
în perioada 2019 – 2024.

ANEXA 1

LEGISLAłIA ÎN MATERIE DE DENOMINARE114

LEGEA nr. 348 din 14 iulie 2004

privind denominarea monedei naŃionale
(M. Of. nr. 664 din 23 iulie 2004)

ART. 1
(1) La data de 1 iulie 2005, moneda naŃională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaŃi
în circulaŃie la această dată, vor fi preschimbaŃi pentru 1 leu nou.
(2) Denominarea reprezintă acŃiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor monetare.
(3) Leul nou va fi unitatea monetară naŃională a României, denumită în continuare leu, şi se va diviza în 100 de
bani.
ART. 2
(1) În conformitate cu prevederile art. 1, Banca NaŃională a României va pune în circulaŃie noile bancnote şi monede
începând cu data de 1 iulie 2005.
(2) Actualele bancnote şi monede, respectiv leii vechi, vor avea putere circulatorie până la data de 31 decembrie
2006 şi vor fi acceptate la plată la valoarea calculată potrivit dispoziŃiilor art. 1 alin. (1).
(3) După această dată, Banca NaŃională a României va preschimba bancnotele şi monedele vechi cu cele noi, în
condiŃiile stabilite prin regle-mentări proprii.
(4) Preschimbarea se va putea face pe o perioadă de maximum 3 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2009,
la sucursalele Băncii NaŃionale a României care desfăşoară activităŃi de casierie şi la unităŃile instituŃiilor de credit
autorizate să efectueze această operaŃiune prin ordin al guvernatorului Băncii NaŃionale a României.
ART. 3
În perioada de la introducerea noii emisiuni monetare până la data de 31 decembrie 2006, bancnotele şi monedele
aflate în circulaŃie înaintea datei de 1 iulie 2005, denumite în continuare monedă veche, vor fi înlocuite treptat cu
bancnotele şi monedele din noua emisiune monetară a Băncii NaŃionale a României, denumite în continuare monedă
nouă.
ART. 4
(1) PreŃurile şi tarifele bunurilor şi serviciilor vor fi afişate atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă, începând
cu data de 1 martie 2005 şi până la data de 30 iunie 2006.

114
La capitolul V, CirculaŃia monetară, masă monetară, particularităŃi ale masei monetare în România, pct. C. Denominarea
monedei naŃionale în România.
 (2) Sumele prevăzute în contractele furnizorilor de utilităŃi, aflate în derulare la data de 1 martie 2005, precum şi
facturile privind plata utilităŃilor vor fi notificate părŃilor atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă.
ART. 5
(1) Bunurile, drepturile şi obligaŃiile evaluabile în bani, născute anterior datei de 1 iulie 2005, vor fi convertite
conform raportului prevăzut la art. 1, în toate cazurile în care acestea fac obiectul unei operaŃiuni de evaluare, de plată sau de
constituire a oricărui alt raport juridic.
(2) Conversia în noua unitate monetară, prevăzută la alin. (1), va avea loc conform situaŃiei existente la data de 30
iunie 2005.
(3) Denominarea se realizează în baza prezentei legi, fără a fi necesară o declaraŃie în acest sens din partea
persoanelor autorizate.
(4) La data de 1 iulie 2005, Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului va înregistra, din oficiu, denominarea valorii
capitalului social şi a valorii acŃiunilor/părŃilor sociale ale persoanelor juridice înregistrate şi va publica pe site-ul propriu
lista acestora şi noile valori rezultate, alături de valoarea veche. În acest caz, publicarea în Monitorul Oficial al României
a modificării valorii capitalului social şi a valorii acŃiunilor/părŃilor sociale nu este necesară.
(5) Toate sumele în monedă veche prevăzute în actele normative emise anterior datei de 1 iulie 2005 se înlocuiesc
cu sumele în monedă nouă, prin împărŃirea la 10.000.
ART. 6
(1) Din data de 1 iulie 2005, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulte-rioare, vor întocmi situaŃiile financiare atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă,
până la data de 31 decembrie 2005.
(2) SituaŃiile financiare anuale pentru 2005 se întocmesc în monedă nouă, în condiŃiile stabilite prin ordin al
ministrului finanŃelor publice.
ART. 7
(1) Încălcarea prevederilor art. 4 constituie contravenŃie.
(2) Fapta contravenŃională prevăzută la alin. (1) se sancŃionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei,
exprimaŃi în monedă veche, şi se aplică persoanelor vinovate.
(3) Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către organele de control din cadrul Ministerului
FinanŃelor Publice şi unităŃilor subordonate, al AutorităŃii NaŃionale de Control şi AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia
Consumatorilor, precum şi de către personalul împuternicit al primăriilor.
(4) Prevederile prezentei legi referitoare la contravenŃii se completează cu dispoziŃiile OrdonanŃei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările ulterioare.

ORDONANłA GUVERNULUI nr. 5 din 20 ianuarie 2005

pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 348/2004
privind denominarea monedei naŃionale
(M. Of. nr. 84 din 25 ianuarie 2005)

În temeiul art. 108 din ConstituŃia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.6 din Legea nr. 602/2004 privind
abilitarea Guvernului de a emite ordo-nanŃe, Guvernul României adoptă prezenta ordonanŃă.
ART. 1
Alineatul (1) al articolului 6 din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 6
(1) Din data de 1 iulie 2005, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, vor
întocmi situaŃiile financiare numai în monedă nouă.”
ART. 2
Prezenta ordonanŃă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

LEGEA nr. 101 din 3 mai 2005

privind aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 5/2005
pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 348/2004
privind denominarea monedei naŃionale
(M.Of. nr. 378 din 5 mai 2005)

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se aprobă OrdonanŃa Guvernului nr. 5 din 20 ianuarie 2005 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Legea nr.
348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.6 din Legea nr. 602/2004 privind
abilitarea Guvernului de a emite ordonanŃe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 25 ianuarie
2005, cu următoarele modificări şi completări:
1. Titlul ordonanŃei va avea următorul cuprins:
„ORDONANłĂ
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale”
2. Articolul I va avea următorul cuprins:
 „ART. 1
Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 664 din 23 iulie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatul (4) al articolului 2 va avea următorul cuprins:
<<(4) Preschimbarea se va putea face pe o perioadă nelimitată de timp, la sucursalele Băncii NaŃionale a României
care desfăşoară activităŃi de casierie şi la unităŃile instituŃiilor de credit autorizate să efectueze această operaŃiune prin
ordin al guvernatorului Băncii NaŃionale a României.>>
2. La articolul 4, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
<<(3) Începând cu data de 1 martie 2005, până la data de 30 iunie 2005, informaŃiile furnizate publicului privind
activitatea desfăşurată pe piaŃa de capital vor fi exprimate atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă.>>
3. La articolul 5, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:
<<(3^1) Până la data de 30 iunie 2005, societăŃile comerciale pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni vor hotărî
denominarea valorii nominale a acŃiunilor, astfel încât noua valoare să fie multiplu de 100, şi majorarea sau reducerea
corespunzătoare a capitalului social, cu păstrarea numărului de acŃiuni şi a cotei de participare la capitalul social.
Modificarea capitalului social se va efectua cu aprobarea adunării generale extraordinare a acŃionarilor. Aceleaşi
reglementări se aplică tuturor entităŃilor economice.
(3^2) Înregistrarea în registrul comerŃului a majorării sau reducerii ca-pitalului social se va efectua fără plata taxelor şi
tarifelor legale, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată.>>
4. La articolul 5, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (4^1) şi (4^2), cu următorul cuprins:
<<(4^1) În situaŃia în care societăŃile prevăzute la alin. (3^1) nu pro-cedează conform prezentei legi, Oficiul
NaŃional al Registrului ComerŃului va înregistra din oficiu, la data de 1 iulie 2005, diminuarea valorii nominale a
acŃiunilor emise de către societăŃile în cauză, astfel încât să fie respectate prevederile alin. (3^1).
(4^2) Diminuarea capitalului social va fi înregistrată de către societăŃile respective, conform normelor comune emise
de Ministerul FinanŃelor Publice şi de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.>>
5. Alineatul (1) al articolului 6 va avea următorul cuprins:
<<ART. 6
(1) Din data de 1 iulie 2005, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, vor
întocmi situaŃiile financiare numai în monedă nouă.>>”
ORDONANłA DE URGENłĂnr. 59 din 23 iunie 2005
privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale
(M. Of. nr. 556 din 29 iunie 2005)

În vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, cu
modificările şi completările ulte-rioare, este necesară asigurarea cadrului legal prin care să se reglementeze în mod unitar
modalitatea de stabilire a impozitelor, taxelor, contribuŃiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum şi
procedura de conversie a valorii bunurilor din domeniul public şi privat al statului. Întrucât denominarea monedei naŃionale
se realizează începând cu data de 1 iulie 2005, se impune în regim de urgenŃă reglementarea acestei situaŃii.
În temeiul art. 115 alin. (4) din ConstituŃia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanŃă
de urgenŃă.
ART. 1
(1) Începând cu data de 1 iulie 2005, impozitele, taxele, contribuŃiile şi alte sume datorate bugetului general
consolidat se stabilesc şi se reflectă în contabilitate în monedă nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin rotunjire la un
leu pentru fracŃiunile de peste 50 de bani inclusiv şi prin neglijarea fracŃiunilor de până la 49 de bani inclusiv. Prevederile
art. 82 din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(2) Regula prevăzută la alin. (1) se aplică şi fiecărei obligaŃii de plată provenite din impozite, taxe, contribuŃii, precum
şi alte sume datorate bugetului general consolidat, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2005 inclusiv.
(3) Stabilirea impozitului anual pentru veniturile realizate până la data de 1 ianuarie 2005 se face în lei vechi, pe baza
declaraŃiilor de venit completate şi depuse de contribuabilii persoane fizice. DiferenŃele de impozit rezultate ca urmare a
operaŃiunilor de regularizare anuală, comunicate contribuabililor după data de 1 iulie 2005, se exprimă în lei noi.
(4) Pentru sumele reprezentând impozite, taxe, contribuŃii şi alte sume datorate bugetului general consolidat,
reŃinute din veniturile salariale aferente lunii iunie 2005, evidenŃiate în contabilitate, regula prevăzută la alin. (1) se aplică
după denominare potrivit legii.
(5) Sumele referitoare la veniturile din salarii şi impozitul lunar reŃinut, înscris în fişele fiscale pentru lunile
ianuarie – iunie 2005, potrivit legii, se exprimă şi se declară în lei vechi.
ART. 2
(1) Începând cu data de 1 iulie 2005, operatorii economici care au în derulare înlesniri la plată reprezentând
eşalonări, acordate conform legii, au obligaŃia să achite ratele în monedă nouă, prin aplicarea prevederilor legale
referitoare la denominare şi a celor prevăzute la art. 1 alin. (1). Răspunderea pentru corectitudinea aplicării procedurii de
rotunjire revine contribuabililor sau reprezentanŃilor acestora.
(2) Eventualele sume achitate în plus sau rămase de plată, după caz, faŃă de totalul obligaŃiilor de plată pentru care
a fost acordată eşalonarea, rezultate ca efect al denominării şi rotunjirii potrivit alin. (1), se regularizează o dată cu ultima
rată din eşalonare.
 (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor stabilite în deciziile de plăŃi anticipate emise
pentru anul 2005, precum şi ratelor, în cazul vânzării la licitaŃie a bunurilor imobile cu plata în rate, conform OrdonanŃei
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 3
Începând cu data de 1 iulie 2005, taxa pe valoarea adăugată şi accizele se înscriu în lei noi în facturile fiscale şi în
orice alte documente justificative întocmite pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, utilizându-se două zecimale.
Rotunjirea zecimalelor sumelor astfel determinate se face după următoarea regulă: prin rotunjirea la 1 ban a fracŃiunilor
de peste 0,5 bani inclusiv şi prin neglijarea fracŃiunilor de până la 0,5 bani.
ART. 4
(1) Utilizatorii de aparate de marcat electronice fiscale neadaptate la cerinŃele Legii nr. 348/2004 privind
denominarea monedei naŃionale, cu mo-dificările şi completările ulterioare, sunt obligaŃi ca, până la data de 30 iunie 2005
inclusiv, să solicite distribuitorilor autorizaŃi modificările de software impuse ca urmare a denominării monedei naŃionale.
(2) Distribuitorii autorizaŃi sunt obligaŃi ca, în mod direct sau prin intermediul unităŃilor de service acreditate, să
efectueze adaptarea aparatelor de marcat electronice fiscale în termen de 5 zile lucrătoare începând cu data de 1 iulie
2005. După data de 1 iulie 2005 şi până la adaptarea aparatelor de marcat electronice fiscale, acestea nu pot fi utilizate.
(3) În perioada de neutilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici menŃionaŃi la alin. (1)
sunt obligaŃi să înscrie tranzacŃiile efectuate în registrele speciale, conform prevederilor art. 6 alin. (2) şi ale art. 7 din
Normele metodologice pentru aplicarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaŃia agenŃilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003,
republicată.
(4) Nerespectarea dispoziŃiilor prezentului articol constituie contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă de la 50
milioane lei la 100 milioane lei. Organele abilitate să efectueze constatarea şi aplicarea sancŃiunilor sunt cele prevăzute la
art. 12 alin. (1) din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaŃia agenŃilor economici de a utiliza aparate
de marcat electronice fiscale, republicată.
ART. 5
InstituŃiile publice care au în administrare la data de 30 iunie 2005 bunuri materiale cu preŃuri unitare de până la 49 lei
vechi vor proceda la denominarea acestora potrivit legii, iar sumele rezultate pot fi majorate la 0,01 lei noi.
ART. 6
DiferenŃele rezultate în urma efectuării operaŃiunilor de conversie prevăzute la art. 5 vor majora valoarea de
înregistrare a bunurilor, respectiv a fondului bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat al statului şi al unităŃilor
administrativ-teritoriale, fondului obiectelor de inventar, finanŃării bugetare din anii precedenŃi şi alte surse, veniturilor
din anii precedenŃi şi alte surse, fondurilor cu destinaŃie specială şi altele asemenea, în funcŃie de sursa de finanŃare a
instituŃiilor publice.
ART. 7
În cazul impozitelor şi taxelor locale, elementele de calcul intermediare utilizate la stabilirea acestora se convertesc
fără rotunjirea zecimalelor la or-dinul sutelor. Conversia prin rotunjirea zecimalelor la ordinul sutelor se aplică de către
organul fiscal competent asupra oricăreia dintre valorile rezultante.
ART. 8
Pentru adaptarea aplicaŃiilor informatice, în zilele de 30 iunie şi 1 iulie 2005 prestarea serviciului public în unităŃile
subordonate ale Ministerului FinanŃelor Publice şi în compartimentele de specialitate ale autorităŃilor admi-nistraŃiei
publice locale este suspendată. Prevederile art. 101 alin. 5 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
ART. 9
În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe de urgenŃă, Ministerul FinanŃelor Publice va
emite precizări pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin ordin al ministrului finanŃelor publice.

ORDINUL nr. 978 din 8 iulie 2005

privind aprobarea Precizărilor pentru aplicarea prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 59/2005
privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale
(M.Of. nr. 651 din 22 iulie 2005)

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 pri-vind organizarea şi funcŃionarea Ministerului
FinanŃelor Publice şi a AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul
art. 9 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, ministrul finanŃelor publice emite
următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Precizările pentru aplicarea prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele
măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei
naŃionale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală, DirecŃia de reglementări contabile, DirecŃia generală a contabilităŃii
publice şi a sistemului de decontări în sectorul public, DirecŃia generală a tehnologiei informaŃiei, direcŃiile ge-nerale ale
finanŃelor publice judeŃene şi a municipiului Bucureşti şi DirecŃia generală de administrare a marilor contribuabili vor lua
măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRECIZĂRI
pentru aplicarea prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului
nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004
privind denominarea monedei naŃionale

1. Începând cu data de 1 iulie 2005, creanŃele fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuŃii şi alte sume datorate
bugetului general consolidat se stabilesc în monedă nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin rotunjire la un leu pentru
fracŃiunile de peste 50 de bani inclusiv şi prin neglijarea fracŃiunilor de până la 49 de bani inclusiv, cu excepŃia creanŃelor
prevăzute la pct. 3. În cazul impozitelor, taxelor şi contribuŃiilor reŃinute la sursă potrivit legii, rotunjirea se efectuează de
către plătitorul de venit pentru fiecare beneficiar. Prevederile se aplică şi creanŃelor fiscale născute anterior datei de 30
iunie 2005, stabilite sau corectate după data de 1 iulie 2005, precum şi celor înscrise în acte administrative aflate în curs
de executare.
2. CreanŃele fiscale existente în evidenŃa analitică pe plătitori la data de 30 iunie 2005, neachitate, vor fi
denominate în conformitate cu prevederile Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, cu modificările şi
completările ulterioare, şi rotunjite potrivit pct. 1.
3. Pentru taxele judiciare de timbru, taxele extrajudiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea notarială,
pentru valorile timbrelor judiciare stabilite potrivit legii, pentru alte taxe şi tarife percepute anticipat de către instituŃii
publice pentru prestarea serviciilor, precum şi altele asemenea pentru care autoritatea competentă pentru administrarea
creanŃelor fiscale nu conduce evidenŃa pe plătitori, se aplică numai dispoziŃiile Legii nr. 348/2004, cu modi-ficările şi
completările ulterioare. Această regulă se aplică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 210/2005 privind aprobarea
OrdonanŃei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, dată după care regula prevăzută la pct. 1 urmează a se aplica şi acestor creanŃe.
4. Prevederile pct. 1 se referă la stabilirea cuantumului creanŃelor fiscale calculate şi înscrise în documente, cum ar fi:
a) declaraŃii fiscale (DeclaraŃia privind obligaŃiile de plată la bugetul general consolidat, Decont privind T.V.A.
etc.);
b) declaraŃii vamale prevăzute de lege, prin care se stabilesc drepturile vamale reprezentând taxe vamale, T.V.A.,
accize, comision vamal şi alte sume;
c) decizii de impunere emise de organele fiscale competente, precum şi actele constatatoare emise de organele
vamale;
d) decizii privind soluŃionarea contestaŃiei;
e) procesul-verbal de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor;
f) decizii privind rambursarea de taxă pe valoarea adăugată şi decizii privind restituiri de impozite, taxe, contribuŃii
şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
g) note de compensare şi note de restituire/rambursare;
h) orice alte documente emise de autorităŃile publice competente, prin care se stabilesc şi se individualizează
creanŃe fiscale.
5. Prevederile pct. 1 se aplică tuturor valorilor înscrise în declaraŃiile fiscale ori de câte ori acestea sunt prevăzute
în formularele aprobate în con-diŃiile legii. Eventualele diferenŃe de impozite, taxe şi contribuŃii rezultate din rotunjire se
înregistrează conform pct. 11.
6. DeclaraŃiile de venit şi declaraŃiile informative privind perioada de până la 31 decembrie 2004 inclusiv, depuse
după data de 1 iulie 2005 inclusiv, se întocmesc în monedă veche.
7. Sumele reprezentând impozite, taxe, contribuŃii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, rotunjite
potrivit pct. 1, se înscriu astfel în documentele de plată, indiferent dacă plăŃile sunt totale sau parŃiale.
8. În perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006 unităŃile Trezoreriei Statului efectuează operaŃiuni de încasări şi
plăŃi în numerar atât în monedă veche, cât şi în monedă nouă.
9. În cazul plăŃilor efectuate prin aplicarea de timbre mobile, timbrele existente în stoc pot fi utilizate până la
epuizarea stocului, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2006. În aceste cazuri organul competent pentru încasare va
înscrie pe documentul pe care se aplică timbrul valoarea rezultată în urma denominării efectuate în conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 348/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
10. Formularele cu regim special, existente în stoc la data de 30 iunie 2005, cum ar fi: monetarul, biletele de călătorie,
biletele de spectacol, bonuri cu valoare fixă etc., care au înscrise în conŃinutul lor valori fixe, pot fi utilizate până la
epuizarea stocului, cu condiŃia înscrierii pe formulare a noii valori rezultate în urma denominării efectuate în conformitate cu
prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 348/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Înscrierea noilor valori se
realizează prin aplicarea unei ştampile, prin înscriere manuală sau prin alte procedee tehnice.
11. Contabilizarea valorilor rezultate din rotunjirea impozitelor, taxelor, contribuŃiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat în confor-mitate cu prevederile art. 1 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 59/2005,
denumită în continuare ordonanŃă de urgenŃă, se efectuează astfel:
 a) prin înregistrarea în debitul contului 473 „Decontări din operaŃii în curs de clarificare”, în cazul în care sumele
datorate se majorează, articol contabil:
473 = 4xx
„Decontări din operaŃii „Conturi de terŃi”
în curs de clarificare”

b) prin înregistrarea în creditul contului 473 „Decontări din operaŃii în curs de clarificare”, în cazul în care sumele
datorate se reduc, articol contabil:
4xx = 473
„Conturi de terŃi” „Decontări din operaŃii
în curs de clarificare”

La sfârşitul exerciŃiului financiar, soldul debitor sau creditor al contului 473 „Decontări din operaŃii în curs de
clarificare” se regularizează astfel:
a) soldul debitor se preia în cheltuielile exerciŃiului financiar, articol contabil:
6588 = 473
„Alte cheltuieli „Decontări din operaŃii
de exploatare” în curs de clarificare”
b) soldul creditor se preia în veniturile exerciŃiului financiar, articol contabil:
473 = 7588
„Decontări din operaŃii „Alte venituri
în curs de clarificare” din exploatare”
12. În contabilitatea ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi locale care
gestionează veniturile bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru
şomaj, bugetului Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, denumite potrivit legii creditori bugetari, diferenŃele
rezultate din rotunjirea la nivel de leu, fără subdiviziuni, aferente veniturilor bugetului general consolidat provenite din
impozite, taxe, contribuŃii şi alte sume cuvenite acestuia, stabilite şi neachitate până la data de 30 iunie 2005 inclusiv, se
înregistrează în roşu sau negru, după caz, astfel:
– veniturile bugetului de stat:

220.31 = 531.31
„Debitori ai „Venituri de realizat
bugetului de stat” ale bugetului de stat”

– veniturile bugetului local:

220.32 = 531.32
„Debitori ai „Venituri de realizat
bugetului local” ale bugetului local”

– veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat:

220.33 = 531.33
„Debitori ai bugetului „Venituri de realizat ale bugetului
asigurărilor sociale de stat” asigurărilor sociale de stat”

– veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj:

220.34 = 531.34
„Debitori ai bugetului „Venituri de realizat ale bugetului
asigurărilor pentru şomaj” asigurărilor pentru şomaj”

– veniturile Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate:

220.35 = 531.35
„Debitori ai Fondului „Venituri de realizat ale
naŃional unic de asigurări Fondului naŃional unic de
sociale de sănătate” asigurări sociale de sănătate”
 13. În contabilitatea instituŃiilor publice, înregistrarea valorilor rezultate din rotunjirea impozitelor, taxelor,
contribuŃiilor şi a altor sume datorate bu-getului general consolidat, în conformitate cu art. 1 din OrdonanŃa de urgenŃă, se
efectuează astfel:
– în cazul în care sumele datorate se rotunjesc în plus faŃă de obligaŃiile evidenŃiate în contabilitate:
702 = %
„FinanŃarea de la buget 232
privind anii precedenŃi „Decontări cu bugetul”
şi alte surse” 233
528 „Decontări privind
„Venituri din anii asigurările sociale”
precedenŃi şi alte surse” 235
337 „Decontări privind
„Fonduri cu destinaŃie contribuŃia pentru bugetul
specială” etc. asigurărilor pentru şomaj”

– în cazul în care sumele datorate se rotunjesc în minus faŃă de obligaŃiile evidenŃiate în contabilitate:
% = 702
232 „FinanŃarea de la buget
„Decontări cu bugetul” privind anii precedenŃi
233 şi alte surse”
„Decontări privind 528
asigurările sociale” „Venituri din anii
235 precedenŃi şi alte surse”
„Decontări privind 337
contribuŃia pentru bugetul „Fonduri cu destinaŃie
asigurărilor pentru şomaj” specială” etc.

14. Sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii şi contribuŃii sociale datorate de angajatori pentru luna iunie
2005 se determină conform legii, având în vedere baza de calcul exprimată în monedă veche. Sumele rezultate care se
declară sau se plătesc începând cu data de 1 iulie 2005 se denominează şi se rotunjesc prin aplicarea prevederilor pct. 1.
Regula se aplică şi altor impozite reŃinute la sursă, potrivit legii, în cursul lunii iunie 2005.
15. Sumele referitoare la veniturile din salarii şi impozitul lunar reŃinut, înscrise la cap. V din Fişa fiscală privind
impozitul pe veniturile din salarii, pentru lunile ianuarie – iunie 2005, se exprimă şi se declară în lei vechi. Suma înscrisă
la rd. „Total impozit (RON)” se determină prin denominarea şi rotunjirea sumei reprezentând „Total impozit (ROL)”,
prin aplicarea regulilor menŃionate la pct. 1. Suma înscrisă la rd. 13 „Impozit anual” se exprimă în lei noi.
16. Contribuabilii care beneficiază de înlesniri la plata obligaŃiilor fiscale, de natura eşalonărilor, acordate în baza
prevederilor legale în vigoare, au obligaŃia de a efectua denominarea şi rotunjirea potrivit pct. 1 pentru fiecare sumă
reprezentând rata lunară din graficele de înlesniri la plată, cu termene de plată după data de 30 iunie 2005.
Exemplu:
Sume Exemplul Exemplul Exemplul Exemplul Exemplul Exemplul
U.M.
de plată I*) II*) III*) IV*) V*) VI*)
Denomi- lei 1.052.000.000 494.991 494.931 10.591 9.425 5.015
nare şi vechi
rotunjire
împărŃire 10.000 105.200,0000 49,4991 49,4931 1,0591 0,9425 0,5015
la lei noi
rotunjire 105.200,00 49,50 49,49 1,06 0,94 0,50
la a doua
zecimală
conform
Legii nr.
348/2004
lei noi
rotunjire 105.200 50 49 1 1 1
la întreg
lei noi
sume de 105.200 50 49 1 1 1
plată după
efectuarea
denomi-
nării şi
rotunjirii
lei noi
 *) Sumele reprezintă rate de plată (impozite, taxe, contribuŃii şi dobânzi datorate pe perioada eşalonării).

17. La ultimul termen de plată a ratelor din graficele de înlesniri la plată, organele fiscale competente vor
comunica, cu cel puŃin 10 zile înainte de împlinirea termenului, cuantumul ultimei rate rezultat ca urmare a deno-minării
şi rotunjirii fiecărei rate din eşalonările la plată achitate ulterior datei de 30 iunie 2005.
18. CreanŃele fiscale stabilite prin acte administrative fiscale emise anterior datei de 1 iulie 2005 în monedă veche
şi comunicate titularilor după această dată se vor înscrie în evidenŃe în monedă nouă, la nivel de leu, prin rotunjire
potrivit pct. 1.
19. Impozitele anuale care, potrivit legii, se plătesc în tranşe, stabilite în decizii emise de organul fiscal competent,
precum şi în declaraŃiile de impozite şi taxe locale întocmite de persoanele juridice potrivit Legii nr. 571/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, după data de 1 iulie 2005, se exprimă în lei noi. Tranşele plăŃilor, stabilite potrivit
legii, se rotunjesc conform pct. 1, iar diferenŃa până la nivelul obligaŃiei anuale de plată se reflectă în suma stabilită pentru
ultima tranşă.
20. Adjudecătorii cărora li s-a încuviinŃat plata în rate pentru bunurile adjudecate ca urmare a licitaŃiei pentru
valorificarea bunurilor sechestrate în cadrul procedurii de executare silită au obligaŃia de a efectua denominarea şi
rotunjirea potrivit pct. 1 pentru fiecare rată, cu termene de plată după data de 30 iunie 2005. Regula prevăzută la pct. 17
se aplică în mod corespunzător.
21. PreŃurile unitare de până la 49 lei vechi ale bunurilor materiale aflate în administrarea instituŃiilor publice la
data de 30 iunie 2005 vor fi denominate potrivit legii, iar sumele rezultate pot fi majorate la 0,01 lei noi, astfel cum se
prezintă în exemplul următor:

Exemplu
PreŃ unitar PreŃ
PreŃ
denominat unitar DiferenŃe
unitar DiferenŃe
potrivit legii majorat rezultate
Categoria Canti- - lei vechi/ de înre-
din ordonanŃa potrivit în urma
de bunuri tatea U.M. - gistrat în
de urgenŃă art. 5 operaŃiunii
- lei noi/ contabilitate
- lei noi/ - lei noi/ de conversie
U.M. -
U.M. - U.M. -
0 1 2 3=4 5 6=1x5
2/10.000
Active fixe 1 1 0,0001 0,01 0,0099 0,0099
(de exemplu:
teren, clădire)
Obiecte de 100 30 0,003 0,01 0,007 0,7
inventar (în
magazie, în
folosinŃă,
aflate la
terŃi)
Stocuri 200 15 0,0015 0,01 0,0085 1,7
(materiale,
materiale în
prelucrare,
animale şi
păsări,
produse
etc.)

22. DiferenŃele rezultate în urma operaŃiunii de conversie se vor înre-gistra în contabilitate potrivit următoarelor
reguli:
– diferenŃele rezultate în urma efectuării operaŃiunii de conversie pentru active fixe;
– pentru activele fixe din domeniul public sau privat al statului şi al unităŃilor administrativ-teritoriale,
neamortizabile:
01 = %
„Active fixe” 306
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul public al statului”
307
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al statului”
308
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
 domeniul public al unităŃilor
administrativ-teritoriale”
309
„Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al unităŃilor
administrativ-teritoriale”, după caz

– pentru activele fixe din domeniul privat al statului şi al unităŃilor administrativ-teritoriale, amortizabile:
01 = %
„Active fixe” 702
„FinanŃarea de la buget privind
anii precedenŃi şi alte surse”
528
„Venituri din anii
precedenŃi şi alte surse”
337
„Fonduri cu destinaŃie specială”
05
„Amortizarea activelor fixe” etc.,
după caz

– diferenŃele rezultate în urma efectuării operaŃiunii de conversie pentru obiecte de inventar:

602 = 311
„Obiecte de inventar „Fondul obiectelor
în magazine” de inventar”
Similar se efectuează înregistrările contabile şi pentru celelalte categorii de obiecte de inventar.
– diferenŃele rezultate în urma efectuării operaŃiunii de conversie pentru stocuri:
600 = %
„Materiale” 702
„FinanŃare de la buget privind
anii precedenŃi şi alte surse”
528
„Venituri din anii
precedenŃi şi alte surse”
337
„Fonduri cu destinaŃie
specială” etc., după caz
Similar se efectuează înregistrările contabile şi pentru celelalte categorii de stocuri.
NOTĂ:
Conturile 702 „FinanŃare de la buget privind anii precedenŃi şi alte surse”,528 „Venituri din anii precedenŃi şi alte
surse”,337 „Fonduri cu des-tinaŃie specială” etc., după caz, vor fi dezvoltate în analitice distincte pentru evidenŃierea
diferenŃelor din rotunjiri ca urmare a denominării potrivit Legii nr. 348/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
diferenŃelor rezultate în urma efectuării operaŃiunii de conversie potrivit ordonanŃei de urgenŃă.

23. AgenŃiile de implementare prin care se derulează fondurile re-prezentând contribuŃia financiară nerambursabilă
a ComunităŃii Europene (PHARE, ISPA şi SAPARD) vor realiza conversia în lei noi a soldurilor iniŃiale, a rulajelor şi
soldurilor finale cuprinse în balanŃa de verificare la data de 30 iunie 2005.
DiferenŃele rezultate din rotunjirea la nivel de leu, fără subdiviziunile acestuia, se înregistrează în contabilitate
astfel:
A. pentru fondurile PHARE:
– Fondul NaŃional şi Oficiul de PlăŃi şi Contractare PHARE (Ministerul FinanŃelor Publice) şi Ministerul Integrării
Europene vor utiliza contul 58.30 „Rezultatul patrimonial”, analitic 58.30.9.xx „DiferenŃe din rotunjiri urmare
denominării potrivit Legii nr. 348/2004”;
B. pentru fondurile ISPA:
– Fondul NaŃional şi Oficiul de PlăŃi şi Contractare PHARE (Ministerul FinanŃelor Publice) şi Ministerul
Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului vor utiliza contul 58.30 „Rezultatul patrimonial”, analitic 58.30.y.9.xx „DiferenŃe
din rotunjiri urmare denominării potrivit Legii nr. 348/2004”;
– pentru sumele avansate din bugetul de stat, reprezentând cofinanŃare sau indisponibilităŃi temporare, Ministerul
Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului va utiliza contul 702.03 „FinanŃare de la buget privind anii pre-cedenŃi şi
alte surse”, analitic 702.03.y.9.xx „DiferenŃe din rotunjiri urmare denominării potrivit Legii nr. 348/2004”;
C. pentru fondurile SAPARD:
 – Fondul NaŃional (Ministerul FinanŃelor Publice) va utiliza contul 412.02 „DiferenŃe din reevaluare şi diferenŃe de
curs aferente dobânzilor încasate”, analitic 412.02.09 „DiferenŃe din rotunjire urmare denominării potrivit Legii nr.
348/2004”;
– AgenŃia SAPARD va utiliza contul 337.74 „Fonduri primite pentru programul SAPARD”, analitic 337.74.09
„DiferenŃe din rotunjiri urmare denominării potrivit Legii nr. 348/2004”.
24. Regula prevăzută la pct. 1 nu se aplică în cazul calculelor inter-mediare pentru stabilirea impozitelor şi taxelor
locale. Elementele de calcul se denominează numai prin împărŃirea la 10.000 lei vechi, fără rotunjirea zecimalelor la
ordinul sutelor, această rotunjire aplicându-se asupra oricăreia dintre valorile rezultante. Suma finală a impozitului
datorat, stabilit în actul administrativ emis de organul fiscal competent, se va rotunji conform pre-vederilor pct. 1.
Prin sintagma calcule intermediare privind impozitele şi taxele locale se înŃelege:
a) calculul pentru perioade mai mici de un an;
b) calculul bonificaŃiei prevăzute la art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) şi art. 265 alin. (2) din Legea nr. 571/2003,
cu modificările ulterioare;
c) determinarea nivelurilor/valorilor ca efect al aplicării unor coeficienŃi de corecŃie sau cote de impozitare;
d) determinarea nivelurilor impozitelor şi taxelor locale care constau într-o anumită sumă în lei, ca efect al
majorării anuale prevăzute la art. 287 din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare;
e) orice alte calcule neprevăzute la lit. a) – e) şi care nu privesc cuantumurile impozitelor şi taxelor locale
determinate pentru un an fiscal.
Exemplu
A. Considerând că un contribuabil datorează un impozit anual de 1.886.000 lei vechi, care se plăteşte în patru rate,
astfel:
I 471.500 lei;
II 471.500 lei;
III 471.500 lei;
IV 471.500 lei,
în monedă nouă, impozitul datorat începând cu data de 1 iulie 2005 va fi după cum urmează:
Impozit anual: 189 lei noi, din care rata:
I 47 lei;
II 47 lei;
III 47 lei;
IV 48 lei.
B. Considerând că impozitul datorat în anul 2005 în cazul unui teren amplasat în extravilan este de 59.950 lei
vechi, care se plăteşte în patru rate, astfel:
I 14.987 lei;
II 14.987 lei;
III 14.988 lei;
IV 14.988 lei,
în monedă nouă, impozitul datorat începând cu data de 1 iulie 2005 va fi după cum urmează:
Impozit anual: 6 lei noi, din care rata:
I 2 lei;
II 2 lei;
III 2 lei;
IV 0 lei.
C. Exemplu de calcule intermediare în monedă nouă:
C1. Datele despre teren:
a) rangul localităŃii unde este situat terenul: 0;
b) zona în cadrul localităŃii: C;
c) categoria de folosinŃă: fâneaŃă.
d) suprafaŃa terenului: 1.214 mp;
e) suprafaŃa construită la sol a clădirilor: 0 mp;
f) autoritatea locală deliberativă a hotărât, în anul 2004 pentru anul 2005, majorarea impozitului pe teren cu 37,9%;
g) autoritatea locală deliberativă a hotărât, în anul 2004 pentru anul 2005, acordarea unei bonificaŃii de 9% .
C2. ExplicaŃii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum rezultă din art. 258 alin. (3) – (5) din Legea
nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile
impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se
indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflaŃiei, aplicabile în anul fiscal 2005:
1. se determină suprafaŃa pentru care se datorează impozit pe teren: este efectiv suprafaŃa terenului, respectiv:
1.214 mp;
2. se determină calculele intermediare ale impozitului pe teren:
2.1. se identifică suma corespunzătoare unui teren având categoria de folosinŃă „fâneaŃă”, amplasat în zona C,
respectiv: 10 lei/mp;
2.2. se denominează prin împărŃirea la 10.000 potrivit Legii nr. 348/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
 10 lei/mp: 10.000 = 0,0010 lei/mp;
2.3. suprafaŃa de teren pentru care se datorează impozit pe teren, prevăzută la pct. 1, se înmulŃeşte cu suma
prevăzută la subpct. 2.2, respectiv:
1.214 mp x 0,0010 lei/mp = 1,2140 lei;
2.4. suma stabilită la subpct. 2.3 se înmulŃeşte cu coeficientul de corecŃie 8,00 din tabelul prevăzut la art. 258 alin. (5)
din Legea nr. 571/2003, cu modi-ficările ulterioare, corespunzător rangului 0 al localităŃii unde este amplasat terenul.
Organul fiscal are, potrivit art. 7 teza a II-a din ordonanŃa de urgenŃă, posibilitatea de a opta pentru una dintre următoarele
variante de calcul:
a) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.3 (1,2140) zecimalele nu se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
1,2140 lei x 8,00 = 9,7120 lei;
b) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.3 (1,2140) zecimalele se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
1,21 lei x 8,00 = 9,68 lei;
2.5. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, deoarece, în anul
fiscal 2004 pentru anul fiscal 2005, autoritatea locală deliberativă a hotărât majorarea impozitului pe teren cu 37,9%, suma
determinată la subpct. 2.4 se majorează cu acest procent, astfel:
a) 9,7120 + 9,7120 x 37,9% = 13,3928;
b) 9,68 + 9,68 x 37,9% = 13,3487;
2.6. având în vedere prevederile art. 260 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, deoarece, în anul
fiscal 2004 pentru anul fiscal 2005, autoritatea locală deliberativă a hotărât acordarea unei bonificaŃii de 9%, pentru stabilirea
impozitului organul fiscal are, potrivit art. 7 teza a II-a din ordonanŃa de urgenŃă, posibilitatea de a opta pentru una dintre
următoarele variante de calcul:
a^1) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.5 lit. a) (13,3928) zecimalele nu se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
13,3928 lei – 13,3928 x 9% = 12,1874 lei;
a^2) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.5 lit. a) (13,3928) zecimalele se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
13,39 lei – 13,39 x 9% = 12,18 lei;
b^1) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.5 lit. b) (13,3487) zecimalele nu se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
13,3487 lei – 13,3487 x 9% = 12,1473 lei;
b^2) în valoarea rezultantă de la subpct. 2.5 lit. b) (13,3487) zecimalele se rotunjesc la ordinul sutelor, astfel:
13,35 lei – 13,35 x 9% = 12,15 lei;
3. se determină impozitul pe teren datorat de către contribuabil, aplicându-se regulile rotunjirii potrivit Legii nr.
348/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ordonanŃei de urgenŃă:
a^1) 12 lei;
a^2) 12 lei;
b^1) 12 lei;
b^2) 12 lei.
25. Consilierii juridici din cadrul Ministerului FinanŃelor Publice, res-pectiv ai AgenŃiei NaŃionale de Administrare
Fiscală, care reprezintă în faŃa instanŃelor de judecată interesele statului, în litigii care au ca obiect drepturi şi obligaŃii
evaluabile în bani, au obligaŃia de a solicita compartimentelor de specialitate din cadrul organelor fiscale convertirea în
monedă nouă a sumelor ce reprezintă obiectul litigiilor.
26. În cazul în care termenul pentru îndeplinirea unei obligaŃii fiscale s-a sfârşit în zilele de 30 iunie sau 1 iulie
2005, când activitatea cu publicul a unităŃilor subordonate Ministerului FinanŃelor Publice era suspendată, obli-gaŃia se
consideră îndeplinită dacă aceasta a fost executată până la sfârşitul zilei de luni,4 iulie 2005. Regula se aplică şi pentru
acŃiunile constând în exercitarea unor drepturi prevăzute de legea fiscală.

ORDINUL nr. 888 din 24 iunie 2005

pentru aprobarea Precizărilor referitoare la aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale
de către Trezoreria Statului
(M.Of. nr. 555 din 29 iunie 2005)

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcŃionarea
Ministerului FinanŃelor Publice şi a AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală şi ale art. 36 alin. (6) din Legea
contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, ministrul finanŃelor publice emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Precizările referitoare la aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale de către
Trezoreria Statului, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
DirecŃia generală a contabilităŃii publice şi a sistemului de decontări în sectorul public, DirecŃia generală de sinteză a
politicilor bugetare, DirecŃia generală de programare bugetară şi coordonarea politicilor publice sectoriale şi DirecŃia
generală a tehnologiei informaŃiei din cadrul Ministerului FinanŃelor Publice, precum şi direcŃiile generale ale finanŃelor
publice judeŃene şi a muni-cipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRECIZĂRI
referitoare la aplicarea Legii nr. 348/2004
 privind denominarea monedei naŃionale de către Trezoreria Statului

ART. 1
În perioada 1 iulie 2005 – 31 decembrie 2006 unităŃile Trezoreriei Statului efectuează operaŃiuni de încasări şi plăŃi
în numerar atât în moneda veche, cât şi în moneda nouă.
ART. 2
(1) Până la data de 30 iunie 2005 Trezoreria Statului Ńine contabilitatea în moneda veche şi întocmeşte bilanŃul
contabil la data de 30 iunie 2005 în moneda veche.
Pentru datele de raportare din ziua de 30 iunie 2005 Formularul 02 „ExecuŃia operativă a contului trezoreriei” şi
Formularul 06 „Contul de execuŃie a cheltuielilor bugetului de stat în profil economic” se transmit de către unităŃile
Trezoreriei Statului la Ministerul FinanŃelor Publice pe data de 1 iulie 2005 în moneda veche.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2005 Trezoreria Statului Ńine evidenŃa contabilă în moneda nouă şi întocmeşte
situaŃiile financiare trimestriale şi anuale în moneda nouă, la nivel de leu, fără subdiviziunile leului.
(3) Începând cu luna iulie 2005 unităŃile teritoriale ale Trezoreriei Statului întocmesc şi transmit Ministerului
FinanŃelor Publice raportările zilnice şi lunare în moneda nouă, la nivel de leu, fără subdiviziunile leului.
În data de 5 iulie 2005 formularul 02 „ExecuŃia operativă a contului trezoreriei” şi formularul 06 „Contul de
execuŃie a cheltuielilor bugetului de stat în profil economic” cuprinzând execuŃia la data de 4 iulie 2005 se transmit la
Ministerul FinanŃelor Publice în moneda nouă, la nivel de leu, fără subdiviziunile leului.
ART. 3
(1) Trezoreria Statului efectuează operaŃiunea de conversie în lei noi, prin intermediul programului informatic pus la
dispoziŃie de DirecŃia generală a tehnologiei informaŃiei din cadrul Ministerului FinanŃelor Publice, prin metoda împărŃirii
sumelor la 10.000 (zece mii), urmată de rotunjirea zecimalelor sumelor astfel obŃinute la a doua zecimală (banul), prin adaos
sau lipsă.
(2) Prin intermediul programului informatic pus la dispoziŃie de DirecŃia generală a tehnologiei informaŃiei se asigură
conversia în moneda nouă a soldurilor iniŃiale, rulajelor cumulate şi soldurilor finale ale conturilor analitice şi sintetice,
bilanŃiere şi extrabilanŃiere cuprinse în balanŃele de verificare ale unităŃilor Trezoreriei Statului.
(3) UnităŃile teritoriale ale Trezoreriei Statului efectuează operaŃiunea de conversie în moneda nouă în data de 1
iulie 2005, după întocmirea tuturor situaŃiilor financiare în moneda veche la data de 30 iunie 2005.
(4) DiferenŃele rezultate din conversia în moneda nouă a elementelor de activ şi pasiv din contabilitatea unităŃilor
Trezoreriei Statului se preiau, după caz, în debitul sau creditul conturilor 619001 „DiferenŃe de conversie în moneda nouă
pentru conturi bilanŃiere” şi 049001 „DiferenŃe de conversie în moneda nouă pentru conturi extrabilanŃiere” (cod fiscal
8609468), la data de 1 iulie 2005.
(5) Pe data de 30 decembrie 2005 sumele existente în soldul contului 619001 „DiferenŃe de conversie în moneda
nouă pentru conturi bilanŃiere” se înregistrează ca venit sau cheltuială a bugetului Trezoreriei Statului, astfel:
a) soldul creditor al contului 619001 „DiferenŃe de conversie în moneda nouă pentru conturi bilanŃiere” deschis la
nivelul unităŃilor Trezoreriei Statului se transferă de către acestea, cu nota contabilă, în contul 70.22.10.30 „Veniturile
bugetului trezoreriei statului – Încasări din alte surse”;
b) soldul debitor al contului 619001 „DiferenŃe de conversie în moneda nouă pentru conturi bilanŃiere” (cod IBAN:
ROXXTREZXXX 619001XXXXXXX, cod fiscal 8609468) se transferă în contul de cheltuieli al bugetului Trezoreriei
Statului (cod IBAN: ROXXTREZXXX 71511020XXXXX), deschis la nivelul ActivităŃii de trezorerie şi contabilitate
publică judeŃeană. OperaŃiunea se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), întocmite de către
Activitatea de trezorerie şi contabilitate publică judeŃeană, distinct, pentru fiecare trezorerie operativă din cadrul judeŃului,
pe baza solicitărilor scrise ale acestora. În cazul ActivităŃii de trezorerie şi contabilitate publică a municipiului Bucureşti şi a
trezoreriilor sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi pentru operaŃiunile proprii ale ActivităŃii de trezorerie şi
contabilitate publică judeŃene soldul debitor al contului 619001 „DiferenŃe de conversie în moneda nouă pentru conturi
bilanŃiere” se transferă de către acestea, cu notă contabilă, în contul 71511020 „Cheltuielile bugetului trezo-reriei statului –
AutorităŃi publice – cheltuieli materiale şi servicii”.
(6) Cheltuielile prevăzute la alin. (5) lit. b) se înregistrează la capitolul de cheltuieli al bugetului Trezoreriei
Statului 51.10.20 „AutorităŃi publice – cheltuieli materiale şi servicii”, articolul 25 „Materiale şi prestări servicii cu
caracter funcŃional”.
(7) La finele anului 2005 diferenŃele de conversie existente în soldul debitor sau creditor al contului 049001
„DiferenŃe de conversie în moneda nouă pentru conturi extrabilanŃiere” aferente creditelor bugetare deschise şi repartizate
în anul 2005 se anulează de drept.
ART. 4
(1) DiferenŃele de conversie în moneda nouă a elementelor de activ şi pasiv din contabilitatea Serviciului
contabilitatea generală a Trezoreriei Statului se preiau, după caz, în debitul sau creditul contului 28.50 „DiferenŃe de conversie
în moneda nouă pentru conturi bilanŃiere”.
(2) La data de 30 decembrie 2005 sumele înregistrate în soldul debitor sau creditor al contului 28.50 „DiferenŃe de
conversie în moneda nouă pentru conturi bilanŃiere” se preiau în bugetul Trezoreriei Statului şi se înregistrează la
subdiviziunile de venituri/cheltuieli, după caz, prevăzute la art. 3 alin. 5 lit. a) şi alin. (6).
ART. 5
(1) Articolul 5 alin. (9) şi (10) din anexa la Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 526/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind pro-cedurile de depunere, manipulare şi depozitare a metalelor preŃioase, aliajelor acestora
şi pietrelor preŃioase, considerate bunuri fără stăpân, precum şi a celor ridicate în vederea confiscării ori confiscate în
condiŃiile prevăzute de lege, la unităŃile Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din
3 mai 2004, vor avea următorul cuprins:
„(9) Gropurile sunt evidenŃiate în contabilitatea unităŃilor Trezoreriei Statului la valoarea de 1 leu gropul, pe baza
exemplarului nr. 1 al Inventarului de metale preŃioase, aliaje ale acestora şi pietre preŃioase, predat Serviciului contabilitatea
Trezoreriei Statului sau Serviciului administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei, după caz.
(10) Pentru înregistrarea gropurilor în contabilitatea unităŃilor Trezoreriei Statului se foloseşte metoda de înregistrare în
partidă simplă, adică înregistrările se fac în debitul sau în creditul contului în afara bilanŃului 0010 <<Metale preŃioase, aliaje
ale acestora şi pietre preŃioase, considerate bunuri fără stăpân sau ridicate în vederea confiscării ori confiscate în condiŃiile
prevăzute de lege, depuse în gropuri în tezaurul Trezoreriei Statului>>. În creditul contului 0010 <<Metale preŃioase, aliaje
ale acestora şi pietre preŃioase, considerate bunuri fără stăpân sau ridicate în vederea confiscării ori confiscate în condiŃiile
prevăzute de lege, depuse în gropuri în tezaurul Trezoreriei Statului>> se înregistrează depunerea gropului aferent unei
cauze în tezaurul Trezoreriei Statului la valoarea de 1 leu/grop, iar în debitul aceluiaşi cont se înregistrează restituirea către
proprietar sau reprezentantul legal al acestuia ori predarea spre valo-rificare a tuturor obiectelor din metale preŃioase, aliaje
ale acestora şi pietre preŃioase dintr-un grop aferent unei cauze.”
(2) Conversia în moneda nouă a sumelor existente la data de 1 iulie 2005 în soldul iniŃial, rulajele cumulate şi soldul
final al contului 0010 „Metale preŃioase, aliaje ale acestora şi pietre preŃioase, considerate bunuri fără stăpân sau ridicate în
vederea confiscării ori confiscate în condiŃiile prevăzute de lege, depuse în gropuri în tezaurul Trezoreriei Statului” se
efectuează prin împărŃire la 10.000.
(3) După efectuarea operaŃiunii de conversie în moneda nouă a sumelor evidenŃiate în soldul iniŃial, rulajele
cumulate şi soldul final al contului 0010 „Metale preŃioase, aliaje ale acestora şi pietre preŃioase, considerate bunuri
fără stăpân sau ridicate în vederea confiscării ori confiscate în condiŃiile prevăzute de lege, depuse în gropuri în tezaurul
Trezoreriei Statului”, gropurile vor fi reevaluate la valoarea prevăzută la alin. (1) prin înmulŃirea cu 10 a soldului iniŃial,
rulajelor cumulate şi soldului final.
ART. 6
(1) În zilele de 30 iunie şi 1 iulie 2005, declarate zile nebancare, Trezoreria Statului nu efectuează operaŃiuni de
încasări şi plăŃi prin sistemul electronic de plăŃi şi nici operaŃiuni cu numerar.
(2) InstituŃiile publice şi agenŃii economici pot prezenta la ghişeele unităŃilor teritoriale ale Trezoreriei Statului
ordine de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), întocmite în lei vechi, prin care dispun plăŃi de mică şi mare valoare în
relaŃia cu sistemul bancar de plăŃi, intertrezorerii şi intratrezorerii, până la data de 28 iunie 2005.
(3) În mod excepŃional, unităŃile teritoriale ale Trezoreriei Statului pot accepta spre decontare ordine de plată
pentru Trezoreria Statului (OPT), în moneda veche, în data de 29 iunie 2005, până la ora 9,00.
(4) Pentru plăŃile de mică şi mare valoare în relaŃia cu sistemul bancar, precum şi pentru cele intertrezorerii
mesajele electronice ce conŃin ordine de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) depuse în data de 29 iunie 2005 se
transmit la Ministerul FinanŃelor Publice – DirecŃia generală a contabilităŃii publice şi a sistemului de decontări, în
aceeaşi zi, până la ora 11,00.
(5) Ministerul FinanŃelor Publice – DirecŃia generală a contabilităŃii publice şi a sistemului de decontări transmite
unităŃilor Trezoreriei Statului încasările primite în data de 29 iunie 2005 în ziua de 30 iunie 2005, până cel târziu la ora
10,00.
(6) Retururile aferente ordinelor de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), primite în lei vechi, se efectuează
începând cu data de 4 iulie 2005, în lei noi.
(7) Începând cu data de 1 iulie 2005, prin operaŃiuni de încasări/plăŃi de mare valoare se înŃelege operaŃiunile de şi
peste 50.000 lei, iar prin operaŃiuni încasări/plăŃi de mică valoare se înŃelege operaŃiunile mai mici de 50.000 lei.
ART. 7
(1) După data de 24 iunie 2005 ordonatorii principali de credite nu pot prezenta Ministerului FinanŃelor Publice
propuneri, în moneda veche, pentru modificarea în structură a creditelor bugetare, potrivit legii, aferente tri-mestrului II
al anului 2005, cu excepŃia suplimentărilor de credite bugetare din Fondul de rezervă bugetară la dispoziŃia Guvernului şi
din Fondul de intervenŃie la dispoziŃia Guvernului.
(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor
speciale, bugetului Trezoreriei Statului şi bugetelor locale vor deschide, vor repartiza şi, în cazuri justificate, vor retrage
credite bugetare instituŃiilor din subordine, aferente lunii iunie 2005, până cel târziu la data de 27 iunie 2005, inclusiv,
asigurându-se astfel timpul necesar efectuării operaŃiunilor de conversie în moneda nouă. După data de 27 iunie 2005 pot
fi deschise credite bugetare aferente lunii iunie 2005, în moneda veche, numai pentru operaŃiuni privind serviciul datoriei
publice sau pentru alte acŃiuni urgente finanŃate prin suplimentarea creditelor bugetare din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziŃia Guvernului şi din Fondul de intervenŃie la dispo-ziŃia Guvernului, pe bază de hotărâri de Guvern aprobate ulterior
acestei date.
(3) Începând cu deschiderile de credite aferente lunii iulie 2005 ordonatorii principali de credite au obligaŃia de a
întocmi formularul „Cerere pentru deschidere de credite” în moneda nouă. Cererile pentru deschiderile de credite aferente
lunii iulie 2005, întocmite în moneda nouă, pot fi prezentate de către ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat,
bugetului asigu-rărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale la Ministerul FinanŃelor Publice, începând cu data
de 27 iunie 2005.
(4) Cererile pentru deschiderea de credite, borderourile de repartizare/ retragere a creditelor bugetare şi dispoziŃiile
bugetare de repartizare/retragere a creditelor bugetare se întocmesc în lei noi, fără subdiviziunile leului. Până la epuizarea
stocului actual, în formularul „Cerere pentru deschiderea de credite” sintagma „mii” de pe faŃa şi versoul acestuia se
haşurează.
 (5) Trezoreria Statului efectuează prelucrarea în sistem informatic a dispoziŃiilor bugetare de repartizare a
creditelor bugetare aferente lunii iulie 2005, după efectuarea operaŃiunii de conversie în moneda nouă.
ART. 8
(1) Ordonatorii principali, secundari şi terŃiari de credite au obligaŃia de a-şi denomina atât propriile bugete de
venituri şi cheltuieli, cât şi anexele aferente, repartizate pe trimestre, până la data de 1 iulie 2005. Denominarea bugetelor
de venituri şi cheltuieli şi a anexelor acestora se efectuează prin împărŃirea la 10.000, iar sumele rezultate se rotunjesc
fără zecimale, astfel încât să fie păstrate corelaŃiile din bugetele iniŃiale.
(2) În situaŃia în care bugetele de venituri şi cheltuieli repartizate pe trimestre, denominate conform prevederilor
alin. (1), determină denaturarea semnificaŃiei economice a creditelor bugetare la anumite subdiviziuni de venituri sau
cheltuieli, se poate proceda la denominarea întregului buget prin împărŃire la 10.000 şi rotunjire la nivel de două zecimale
[exemplu: credite bugetare în valoare de 4.000 mii lei vechi (ROL) denominate prin metoda prevăzută la alin. (1)
reprezintă zero mii lei noi (RON). În această situaŃie se aplică denominarea prevăzută la alin. (2), respectiv 4.000 mii lei
vechi (ROL) reprezintă 0,40 mii lei noi (RON)].
(3) Bugetele de venituri şi cheltuieli denominate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) se semnează de ordonatorii de
credite principali, secundari sau terŃiari care le gestionează, după caz.
(4) Bugetele de venituri şi cheltuieli denominate ale ordonatorilor terŃiari de credite împreună cu bugetul propriu al
ordonatorilor secundari de credite vor fi centralizate şi transmise la ordonatorii principali de credite, până la data de 15
iulie 2005.
(5) Ordonatorii principali de credite centralizează bugetele denominate ale ordonatorilor de credite direct
subordonaŃi cu propriul buget denominat.
(6) Bugetul de venituri şi cheltuieli centralizat la nivelul fiecărui ordonator principal de credite finanŃat din bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale trebuie să corespundă, până la nivel de titlu, cu
bugetele aprobate prin legea anuală a bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, actualizate şi
denominate, comunicate de Ministerul FinanŃelor Publice, până la data de 15 iulie 2005.
(7) În cazul în care între bugetele actualizate şi denominate transmise ordonatorilor principali de credite de către
Ministerul FinanŃelor Publice şi bugetele centralizate conform prevederilor alin. (5) se înregistrează diferenŃe de
conversie în moneda nouă, acestea vor fi operate în bugetele proprii ale ordonatorilor principali de credite, astfel încât
bugetele centralizate să corespundă cu bugetele actualizate şi denominate transmise de Ministerul FinanŃelor Publice.
(8) În cazul în care între bugetul Trezoreriei Statului aprobat prin hotărâre a Guvernului, actualizat şi denominat, şi
bugetul Trezoreriei Statului denominat, centralizat la nivelul ordonatorului principal de credite, se înre-gistrează diferenŃe
de conversie în moneda nouă, acestea se vor opera în bugetul propriu al ordonatorului principal de credite.
ART. 9
(1) Pe parcursul perioadei în care moneda veche are putere circulatorie, formularele specifice activităŃii de
trezorerie, prevăzute în anexa nr. 1 a) la pct. 65,66,67 şi 70 din Ordinul ministrului de stat, ministrul finanŃelor, nr.
1.801/1995, aflate în stoc, se utilizează până la epuizare, cu respectarea prevederilor de la alin. (2) – (5).
(2) Din „Registrul privind evidenŃa numerarului din casieria-tezaur din ziua de .....”, cod 14.20.01/TS, se utilizează
pentru fiecare zi câte două pagini, respectiv o pagină în care sunt evidenŃiate sumele aferente cupiurilor în bancnote şi
monede noi şi o pagină în care sunt evidenŃiate sumele aferente cupiurilor în bancnote şi monede vechi. Pe pagina în care
trebuie evidenŃiate sumele aferente cupiurilor în bancnote şi monede noi şeful serviciului casierie-tezaur sau înlocuitorul
său de drept barează cu o linie cupiurile pretipărite în bancnote şi monede vechi şi înscrie, sub semnătură, cupiurile în
bancnote şi monede noi, respectiv 500 lei,100 lei,50 lei,10 lei,5 lei,1 leu,50 bani,10 bani,5 bani,1 ban. Pe pagina în care
sunt evidenŃiate cupiurile în bancnote şi monede vechi rubricile în care se înscriau „Soldul zilei pre-cedente”,
„Alimentări”, „Depuneri”, „Total intrări”, „Total ieşiri”, „Sold la sfârşitul zilei” nu se completează şi, ca atare, se
barează. Pe pagina în care sunt înscrise cupiurile în bancnote şi monede noi rubricile „Soldul zilei precedente”,
„Alimentări”, „Depuneri”, „Total intrări”, „Total ieşiri”, „Sold la sfârşitul zilei” se completează numai în lei noi,
indiferent de structura cupiurii existente în casieria-tezaur. Soldul la sfârşitul zilei trebuie să fie egal cu valoarea totală a
cupiurilor de pe pagina în care sunt înscrise cupiurile în bancnote şi monede noi, cumulată cu valoarea totală a cupiurilor
de pe pagina în care sunt înscrise cupiurile în bancnote şi monede vechi, denominată.
(3) Formularul „ChitanŃa”, cod 14.20.02/TS, se întocmeşte distinct pentru monetarul primit/predat casierului, în
funcŃie de cupiurile existente în bancnote şi monede noi sau în bancnote şi monede vechi predate/primite, respectiv se
completează câte un formular pentru cupiurile în bancnote şi monede noi şi un formular pentru cupiurile în bancnote şi
monede vechi. În formularul „ChitanŃa”, cod 14.20.02/TS, în care monetarul cuprinde cupiuri în bancnote şi monede noi,
se barează cu o linie cupiurile pretipărite şi se înscriu noile cupiuri, sub semnătura casierului care predă sau primeşte
numerar, după caz.
(4) Din formularul „Registru pentru evidenŃa numerarului manipulat de personalul casieriei”, cod 14.20.03/TS, se
utilizează în fiecare zi câte două file, completându-se câte o pagină de „Intrări” şi o pagină de „Ieşiri” pentru bancnote şi
monede noi, precum şi o pagină de „Intrări” şi o pagină de „Ieşiri” pentru bancnote şi monede vechi. Pe paginile în care
se înscriu cantităŃile şi valorile aferente bancnotelor şi monedelor noi se barează cu o linie cupiurile pretipărite şi se
înscriu noile cupiuri, sub semnătura casierului care face modificările.
(5) După data de 1 iulie 2005 instituŃiile publice înscriu pe formularul „Carnet de cecuri pentru ridicare de
numerar”, cod 14.20.06/TS, suma pe care doresc să o ridice în lei noi, fără zecimale.
Pe versoul formularului „Carnet de cecuri pentru ridicare de numerar”, cod 14.20.06/TS, unităŃile Trezoreriei
Statului completează astfel:
a) în situaŃia în care se eliberează unei instituŃii publice numai numerar în bancnote şi monede vechi se completează
valorile corespunzătoare pe structura cupiurilor tipărite pe formular, iar la rubrica „TOTAL” se înscrie atât valoarea în
moneda veche, cât şi în moneda nouă. Suma înscrisă în moneda nouă în rubrica „TOTAL” trebuie să coincidă cu cea
înscrisă în rubrica „Verificat, s-a avizat suma de lei .............”;
b) în situaŃia în care se eliberează unei instituŃii publice numai numerar în bancnote şi monede noi se barează
printr-o linie cupiurile pretipărite şi se înscriu noile cupiuri, sub semnătura casierului care eliberează numerarul, şi apoi se
completează valorile corespunzătoare aferente noilor cupiuri înscrise;
c) în situaŃia în care se eliberează unei instituŃii publice numerar atât în bancnote şi monede noi, cât şi în bancnote
şi monede vechi se înscriu valorile aferente cupiurilor în bancnote şi monede vechi pe formularul pretipărit la care se
anexează o pagină editată în sistem informatic, potrivit modelului din anexa la prezentele precizări şi care se completează
cu valorile corespunzătoare aferente cupiurilor în bancnote şi monede noi. Suma înscrisă în rubrica „Verificat, s-a avizat
suma de lei ..............” trebuie să coincidă cu totalul înscris în lei noi de pe pagina pretipărită, cumulat cu totalul de pe
pagina completată şi care s-a anexat la cecul pentru ridicare de numerar. În rubrica „TOTAL” de pe formularul pretipărit
se înscrie atât valoarea în moneda veche, cât şi în moneda nouă.

__________________________________
| BucăŃi cupiuri | Lei |
|________________|_________________|
| x 500 lei | |
|________________|_________________|
| x 100 lei | |
|________________|_________________|
| x 50 lei | |
|________________|_________________|
| x 10 lei | |
|________________|_________________|
| x 5 lei | |
|________________|_________________|
| x 1 leu | |
|________________|_________________|
| x 50 bani | |
|________________|_________________|
| x 10 bani | |
|________________|_________________|
| x 5 bani | |
|________________|_________________|
| x 1 ban | |
|________________|_________________|
| TOTAL: | |
|________________|_________________|

Casier,
.................

ANEXA 2

PLĂłILE EFECTUATE DIN BUGETUL UE

(ÎN MILIOANE EURO) ŞI PĂRłILE RELATIVE115

DOMENII
1975 1980 1985 1990 1995 2000
Buget general
FEOGA, 4.328 11.292 19.728 25.605 34.491 41.401
secŃiunea garanŃie (70,9) (68,6) (68,4) (56,2) (50,4) (45,0)

115
Sursa: EUROSTAT – PlăŃile efectuate din bugetul UE – 2000.
 AcŃiuni structurale, 375 1.808 3.703 9.591 19.223 32.167
din care: (6,2) (11,0) (12,9) (21,0) (28,1) (35,0)
– FEOGA,
secŃiunea orientare; 77 315 686 1.825 2.531 3.632
– FEDER;
– FSE;
– Fondul de coeziune 150 793 1.610 4.554 8.374 14.427
148 700 1.407 3.212 4.547 8.044
- - - - 1.699 2.800
Cercetare 116 364 678 1.790 2.478 3.600
(1,9) (2,2) (2,4) (3,9) (3,6) (3,9)
AcŃiuni externe 251 604 964 1.431 3.406 5.717
(4,1) (3,7) (3,3) (3,1) (5,0) (6,2)
AdministraŃie 364 830 1.304 2.333 3.870 4.638
(6,0) (5,1) (4,5) (5,1) (5,7) (5,1)
Rambursări şi altele 383 595 1.490 3.313 3.079 2.062
(6,3) (5,8) (5,2) (7,3) (4,5) (2,2)
Total buget general 5.817 15.857 27.867 44.063 66.547 89.585
(95,4) (96,4) (96,7) (96,6) (97,3) (97,4)
FED 208 482 698 1.256 1.564 2.235
(3,4) (2,9) (2,4) (2,8) (2,3) (2,4)
CECO 76 116 268 289 298 178
(1,2) (0,7) (0,9) (0,6) (0,4) (0,2)
Total general 6.101 16.455 28.833 45.608 68.409 91.998
(100) (100) (100) (100) (100) (100)

ANEXA 3
ÎNCASĂRI LA BUGETUL UE116

Totalul sumelor (în mil. Euro) şi părŃile relative

Tipuri
1975 1980 1985 1990 1995 2000
Prelevări din 590 2.002 2.197 1.876 1.945 2.038
agricultură (9,2) (12,2) (7,8) (4,0) (2,6) (2,3)
Taxe vamale 3.151 5.906 8.310 10.285 12.509 11.070
(49,4) (35,9) (29,6) (22,1) (16,7) (12,4)
TVA - 7.258 15.219 27.440 39.183 32.555
(44,2) (54,2) (59,1) (52,2) (36,3)
A patra sursă - - - 95 14.191 43.251
(0,2) (18,9) (48,3)
Diverse 2.644 1.266 2.377 6.773 7.249 671
(41,4) (7,7) (8,4) (14,6) (9,6) (0,7)
Total 6.385 16.432 28.085 46.469 75.077 89.585
general (100) (100) (100) (100) (100) (100)

ANEXA 4

INFLAłIA
în noile Ńări membre ale Uniunii Europene
şi în cele candidate la aderare117
Între Ńările care până recent au deŃinut statutul de economie în tranziŃie există, practic, două grupe:
• łări care au realizat încă de acum 4-5 ani o inflaŃie sub 5%, ceea ce ar însemna că economiilerespective sunt cele
mai avansate din punct de vedere al restructurării şi al compatibilizării structurii economice cu cea din UE;
• łări cu o inflaŃie peste 5%.

116
Sursa: EUROSTAT – Încasări la bugetul UE-2000.
117
Site cnp.ro – website-ul Comisiei NaŃionale de Prognoză.
 Concluzia care se desprinde din analiza evoluŃiei inflaŃiei (dec./dec. an anterior) acestor Ńări este că, odată ce s-a
ajuns la o rată a inflaŃiei cu o singură cifră, reducerile acesteia sunt mult mai moderate, iar evoluŃia anuală este
oscilantă.
Pentru exemplificare, am ales cazul a trei state noi membre ale Uniunii Europene şi pe cel al Bulgariei, evoluŃia
inflaŃiei fiind redată în graficul următor.

Slovacia
Rata inflaŃiei a atins un nivel exprimat printr-o singură cifră în anul 2000, aceasta reducându-se de la 14,2% în 1999 la
8,4%. Procesul de dezinflaŃie a continuat, deşi într-un ritm mai lent şi în următorii ani, ajungând la o rată minimă a inflaŃiei
de 3,4% în 2002.
MenŃinerea inflaŃiei sub control în această perioadă s-a datorat atât unei monede puternice, cât şi marilor câştiguri
de productivitate, în pofida unor creşteri salariale reale.
Începând cu anul 2003 procesul inflaŃionist a fost reluat şi s-a datorat în principal acŃiunilor de reglementare a
preŃurilor, ca parte inerentă a procesului de aderare la Uniunea Europeană. După această creştere substanŃială de circa 6
puncte procentuale, rata inflaŃiei s-a diminuat în 2004 (5,9%), rămânând însă mult peste media Uniunii Europene.

Polonia
Reprezentarea grafică indică o evoluŃie similară cu cea înregistrată în Slovacia, deşi în perioada analizată Polonia
prezintă valori ale inflaŃiei de o singură cifră. Reducerea continuă a ratelor de inflaŃie până în anul 2002 s-a datorat în
principal majorării cererii externe de bunuri şi materii prime po-loneze, creşterii relativ modeste a cererii interne,
introducerii reglementărilor Uniunii Europene referitoare la impozitarea indirectă, dar şi ofertei ridicate de produse
alimentare.
La nivelul anului 2003 rata inflaŃiei, deşi în creştere, s-a menŃinut la un nivel scăzut (1,7%) pentru ca în 2004 să
ajungă la 4,4%.
Una din cauzele creşterii mai accentuate a preŃurilor de consum în anul 2004 a reprezentat-o majorarea preŃurilor
produselor alimentare, în special în primele luni după aderarea la Uniunea Europeană.

Ungaria
În anul 2000 inflaŃia înregistrată a fost de 10,1%, Ungaria intrând din anul următor în categoria Ńărilor cu inflaŃie de
o singură cifră. Dinamica procesului de dezinflaŃie nu a fost spectaculoasă, cea mai mică rată a inflaŃiei fiind înregistrată
în anul 2002, respectiv 4,8%.
Ca şi în cazurile anterioare, anul 2003 a marcat începutul creşterii preŃurilor de consum, deşi într-un ritm mai
modest, rata inflaŃiei majorându-se cu numai 0,9 puncte procentuale.
Această evoluŃie s-a datorat majorării impozitelor indirecte, respectiv a TVA şi a accizelor începând cu mijlocul
anului 2003. Consiliul Monetar a decis să nu intervină pentru prevenirea eventualelor creşteri imediate a preŃurilor, dar a
diminuat expectaŃiile inflaŃioniste prin menŃinerea unui curs de schimb stabil şi a unei politici monetare precaute, care au
diminuat impactul creşterii impozitelor asupra inflaŃiei.

Bulgaria
În anul 1999 rata de inflaŃie a ajuns la o singură cifră. Şocurile negative ale ofertei, cum ar fi creşterile preŃurilor
importurilor, deprecierea monedei euro în raport cu moneda americană începând cu a doua jumătate a anului 1999 s-au
reflectat într-o reluare, la nivelul anului 2000, a procesului inflaŃionist.
Începând cu anul următor, preŃurile de consum s-au aflat pe un trend descendent, marcând un minim de 3,8% în
anul 2002.
Şi în cazul Bulgariei se remarcă o creştere a ratei inflaŃiei în 2003, în mare parte datorată majorării preŃurilor
produselor de morărit şi panificaŃie, ca rezultat al slabelor performanŃe ale recoltei de grâu din acel an.
Totodată, în acelaşi an au avut loc şi ajustări ale preŃurilor reglementate: energie electrică şi termică, medicamente, apă,
canalizare, care au contribuit substanŃial la majorarea preŃurilor de consum.
Anul 2004 a înregistrat o diminuare a ratei inflaŃiei la 4% deşi s-au înregistrat majorări în cazul accizelor pentru
combustibil şi produse din tutun, ca şi unele creşteri ale preŃurilor reglementate.
PerformanŃele şi evoluŃia preŃurilor în aceste Ńări, ca şi într-o serie de alte state alese pentru comparaŃie pot fi măsurate
prin modificarea procentuală a in-dicelui preŃurilor de consum (dec./dec. an anterior), care este redată în tabelul de mai jos:

Analiza acestor date şi a evoluŃiilor din Ńările prezentate duce la concluzia că procesul de dezinflaŃie devine mult
mai dificil când se ajunge la un nivel de o singură cifră şi fenomenul prezintă în continuare în Ńările din zonă o
instabilitate accentuată.
Mai mult decât atât, cazul Ńărilor analizate în detaliu indică chiar o reluare a procesului inflaŃionist cu aproximativ
doi ani înaintea aderării, cauzată de necesitatea adoptării unor măsuri specifice procesului de aderare, pe de o parte, iar pe
de altă parte de evoluŃiile mediului economic internaŃional.
Astfel, se poate spune că în cazul tuturor Ńărilor care au prezentat niveluri de mai mult de o cifră ale inflaŃiei,
continuarea procesului de dezinflaŃie repre-zintă în sine o performanŃă, supusă atât riscurilor externe, cât şi dificultăŃilor de
ordin intern.

ANEXA 5
CRONOLOGIA RELAłIILOR ROMÂNIA-UE118

1 februarie 1993 Semnarea Acordului de Asociere a României la

Uniunea Europeană (Acord European)
1 februarie 1995 Intrarea în vigoare a Acordului de Asociere la UE.
(Acord European)
Iunie 1995 România prezintă cererea oficială de aderare la UE
Iulie 1997 Comisia Europeană a prezentat „Opinia asupra cererii
oficiale de aderare a României”
Noiembrie 1998 Comisia Europeană prezintă primul Raport cu privire
la progresele înregistrate de România în îndeplinirea
criteriilor de aderare
Decembrie 1999 Consiliul European de la Helsinki decide deschi-
derea negocierilor de aderare cu România (alături

118
Site-ul Ministerului Afacerilor Externe – www.mae.ro
 de alte şase state candidate)
Februarie 2000 ConferinŃa Interguvernamentală România-UE. Este
lansat, în mod oficial, procesul de negociere a
aderării României la Uniunea Europeană
Decembrie 2002 Consiliul European de la Copenhaga a exprimat
sprijinul pentru obiectivul aderării României la UE
în 2007
Iunie 2003 Consiliul European de la Salonic a manifestat
susŃinerea pentru încheierea negocierilor de aderare
ale României în anul 2004
Decembrie 2003 Consiliul European de la Bruxelles a stabilit
calendarul de aderare a României la Uniunea
Europeană – finalizarea negocierilor în 2004,
semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând
posibil în 2005 şi aderarea efectivă la Uniunea
Europeană în ianuarie 2007. În concluziile Consiliului
European s-a afirmat că aderarea României şi
Bulgariei reprezintă obiectivul comun al Uniunii
Europene cu 25 de membri. Pentru prima dată într-
un document al Consiliului European este afirmat
obiectivul semnării Tratatului comun de aderare al
României şi Bulgariei în 2005, precum şi sprijinul
Uniunii Europene în acest sens.
Iunie 2004 Consiliul European de la Bruxelles reconfirmă
calendarul de aderare a României, în intervalele
temporale 2004-2005-2007.
Octombrie 2004 La 6 octombrie 2004 Comisia Europeană prezintă
Raportul anual 2004 pentru România, precum şi
Documentul de Strategie privind perspectivele pro-
cesului de extindere. Documentele afirmă sprijinul
ferm al Comisiei Europene în favoarea încheierii
negocierilor de aderare cu România (şi Bulgaria)
până la sfârşitul anului 2004.
Decembrie 2004 Formalizarea din punct de vedere tehnic a negocie-
rilor de aderare în cadrul ConferinŃei de Aderare
la nivel ministerial din 14 decembrie a.c.
Decembrie 2004 Consiliul European de la Bruxelles din 16-17
decembrie 2004 a confirmat încheierea negocierilor
de aderare cu România, şi a reafirmat calendarul de
aderare: aprilie 2005 – semnarea Tratatului de
Aderare; 1 ianuarie 2007 – aderarea efectivă.
13 aprilie 2005 România a primit avizul conform al Parlamentului
European pentru semnarea Tratatului de Aderare.
Conform procedurii (art. 49 TUE), forul democratic
european s-a pronunŃat la 13 aprilie a.c., cu ocazia
sesiunii plenare, în baza unui Raport de progrese
elaborat de Raportorului PE pentru România, Pierre
Moscovici. Rezultatul votului din plenara PE: aviz
conform: 497 de voturi pentru, 93 împotrivă,
71 abŃineri. Raportul Moscovici: 564 de voturi
pentru şi 59 împotriva,41 abŃineri.
25 aprilie 2005 Semnarea Tratatului de Aderare a României şi
Bulgariei la UE, Luxemburg
16-17 iunie 2005 Primul Consiliu European la care România a par-
ticipat în noua sa calitate de observator.
21 iunie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Slovacia
26 septembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Ungaria
29 septembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Slovenia
25 octombrie 2005 Publicarea, de către Comisia Europeană, a pri-
mului Raport comprehensiv de Monitorizare
pentru România, precum şi a Documentului
comun de Strategie (Composite Paper). Documentele
confirmă progresele importante în pregătirea internă,
şi măsurile ce urmează să fie luate în continuare
pentru asigurarea aderării la 1 ianuarie 2007.
27 octombrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Republica Cipru
2 noiembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Republica Elenă
16 noiembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Estonia
6 decembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Republica Cehă
14 decembrie 2005 Ratificarea Tratatului de Aderare la UE de către
Spania
22 decembrie 2005 Ratificarea Tratatului de aderare la UE de către
Italia
24 ianuarie 2006 Ratificarea Tratatului de aderare la UE de către
Malta
31 ianuarie 2006 Ratificarea Tratatului de aderare la UE de către
Letonia
16 februarie 2006 Ratificarea Tratatului de aderare la UE de către
Marea Britanie
8 martie 2006 Ratificarea Tratatului de aderare la UE de către
Portugalia

ANEXA 6
REGLEMENTAREA IMPOZITULUI PE VENIT
ÎN UNELE STATE MEMBRE UE
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Integrarea monetar bancară europeană, colecŃia Bănci, Bursă, Monedă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001.
2. Bibere Octav, Uniunea Europeană între real şi virtual, Editura All Educational, 1999.
3. Cornescu Viorel, Introducere în economie, Editura Actami, Bucureşti, 1997.
4. Capul J.Y. Garnier O., Dictionnaire d’économie et de sciences sociales, Hatier, 1993.
5. Condor Ioan, coordonator, Drept financiar, bugetar şi fiscal, vol. I, Editura S.C. „Condor Consulting & Taxation”
S.R.L., 2003.
6. Diaconu Nicoleta, Sistemul instituŃional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
7. Dănilă Nicolae, Euro-bipolarizarea monetară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
8. KiriŃescu C. Costin, Moneda. Mică enciclopedie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.
9. Filipescu Ion P., Fuerea Augustin, Drept instituŃional comunitar european, Bucureşti, Actami, 1994, 1996, ediŃia a doua
– 1997, ediŃia a treia – 1999, ediŃia a cincea – 2000.
10. Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Editura Actami, Bucureşti, 2001.
11. Fuerea Augustin, Drept comunitar european. Partea generală, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.
12. LuŃaş Mihaela, Integrarea economică europeană, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
13. Marcu Viorel, Nicoleta Draconu, Drept comunitar general – tratat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
14. Mihăilescu Cătălin, Aspecte ale regimurilor valutare în Ńările din Europa Centrală şi de Est în perioada 1990-2001,
Editura Spectra Media Press, Bucureşti, 2001.
15. Miga Beşteliu Raluca, Drept internaŃional. Introducere în Dreptul inter-naŃional public, Editura All, 1997.
16. Miga Beşteliu Raluca, OrganizaŃii internaŃionale interguvernamentale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
17. Stiglitz E. Joseph, Globalization and its discontens, Câştigătorul Premiului Nobel în economie în 2001, Editura W.W.
Norton Company New York, London, prima ediŃie 2002.
18. Stolojan Theodor, Tatarcan Raluca, Integrarea şi politica fiscală europeană, Editura Burg Sibiu, 2002.
19. Şaguna Drosu Dan, Drept financiar şi fiscal. Tratat, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000.
20. ŞuŃa Nicolae, Uniunea Europeană. Asocierea României la ComunităŃile Europene, 1995.
21. Tudoroiu Theodor, Introducere la volumul Tratatul Uniunii Europene, Editura LucreŃius, Bucureşti, 1997.
22. Taşnadi Alexandru, Claudiu Doltu, Monetarismul, teorie şi politici economice, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
23. Păun Roxana-Daniela, SpaŃiul monetar european, Editura Expert, 2004.
24. Păun Roxana-Daniela, Uniunea economică şi monetară. Istoric. Perspective, Editura Universul Juridic, 2005.
25. Văcărel Iulian, Politici fiscale şi bugetare în România 1990-2000, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
26. Zorgbibe Charles, Histoire de la construction éuropéenne, Paris, PUF, 1993.
27. Zorgbibe Charles, ConstrucŃia europeană: trecut, prezent, viitor, Bucureşti, Editura Trei, 1998.

STUDII, ARTICOLE,
ALTE LUCRĂRI DE SPECIALITATE
 1. Duculescu Victor, Tratatul de la Amsterdam, instrument juridic de referinŃă în procesul integrării europene, „Revista de
Drept Comercial”, Anul IX, Nr.2/1999, pag. 63-68.
2. Duculescu Victor, O temă a relaŃiilor comunitare: adoptarea ConstituŃiei europene în „România şi viitorul europei”,
Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001.
3. Duculescu Victor, Călinoiu ConstanŃa, Ratificarea tratatelor de la Maastricht şi Amsterdam şi unele implicaŃii pe planul
Dreptului constituŃional, „Revista de Drept Comercial” Nr.7-8 / 1999.
4. Ferreol Gilles, DicŃionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, 2001.
5. Julien Claude, L’empire du dollar, în „Le Monde diplomatique”, mai 1985.
6. Raportul din 1996 prezentat la ConferinŃa Consiliului Europei – Madrid 1995.
7. Prodi Romano, Verheugen, Gunther, Ajutoarele financiare acordate de UE impun proiecte fiabile, „Le Monde”
(Traducere şi adaptare Argentina Dincă) în „Globul”, 21 ianuarie 2000.
8. Păun Roxana-Daniela, Privire de ansamblu asupra Uniunii Economice şi Monetare, în volumul Drept şi relaŃii
internaŃionale – Curs postuniversitar, Academia de PoliŃie „Alexandru Ioan Cuza”, Editura „V.I.S. Print”, Bucureşti,
2002.
9. Păun Roxana-Daniela, Review of the fiscality in the European Union, la capitolul European Institutions, în volumul
Collection of studies – The legal science. Realities and perspectives – Central European Academy of Science and Art,
Muntenia &Leda; Propeller – Verlag, Berlin 2001.
10. Păun Roxana-Daniela, Privire de ansamblu asupra Uniunii Economice şi Monetare din perspectiva integrării
României în Uniunea Europeană, în volumul Pregătirea economică şi juridică a specialiştilor – premisă esenŃială a
integrării României în Uniunea Europeană, editat de Editura Ars Docendi 2002, sub egida UniversităŃii Bucureşti,
Centrul de Pregătire Economică şi Administrativă (CPEA).

DOCUMENTE INTERNAłIONALE

1. Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

2. Tratatul privind instituirea comunităŃii europene a cărbunelui, semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la
25 iulie 1952.
3. Tratatul stabilind Comunitatea Europeană, semnat la Roma, la 25 aprilie 1957, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
4. Tratatul de Uniune Europeană, adoptat de Consiliul European la Maastricht, la 10 decembrie 1991, semnat la 7
februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
5. Tratatul ComunităŃii Europene (TCE), care reprezintă ansamblul celor trei tratate originare (CECO, CEE, CEEA),
semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
6. Tratatul de la Amsterdam care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatele instituind ComunităŃile
Europene şi anumite acte conexe (care sunt încă în vigoare, deoarece Tratatul de la Amsterdam nu a fost încă
ratificat de toate statele semnatare). (Treaty of Amsterdam, White Paper, Dublin, 1998).
7. Tratatul de la Nisa privind reforma instituŃională, semnat la Nisa, la 11 decembrie 2000.
8. Actul unic european prin care se modifică tratatele originare de la Paris şi Roma, semnat la 17-28 februarie 1986.
9. Cartea albă de pregătire a Ńărilor asociate în vederea integrării lor în piaŃa internă a Uniunii Europene, adoptată la
Cannes de Consiliul European la 26-27 iunie 1995.
10. DeclaraŃia asupra principiilor Dreptului internaŃional privind relaŃiile dintre state.
11. ConvenŃia cu privire la relaŃiile diplomatice.
12. Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice.
13. Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
14. DeclaraŃia universală a drepturilor omului

ACTE NORMATIVE DE DREPT COMUN INTERNE

ŞI INTERNAłIONALE

1. ConstituŃia României
2. Legea privind încheierea şi ratificarea tratatelor – Legea nr. 4/1991
3. Conclusion of the Presidency – Extracts Concerning Central and Eastern Europe – 22-23 June 1993.
4. Raport asupra strategiei de pregătire a aderării Ńărilor asociate din Europa Centrală şi de Est, adoptat de Consiliul
European de la Essen
5. Cartea Albă – elaborată de comisia de la Bruxelles la cererea şi potrivit strategiei de preaderare adoptată de Consiliul
European de la Essen
6. PriorităŃi pe termen mediu şi scurt, stabilite în 1999 în Parteneriatul pentru Aderare, Decizia Consiliului Europei
1999/853/EC, Jurnalul Oficial L.335,28/12/1999, pag. 15-21.
7. Hotărârea nr.1/1995 a Consiliului de asociere a României – UE
8. Date publicate în Raportul trimestrial nr.2/1998 al Institutului Monetar European (IME).
 9. Raportul delegaŃiei României la întâlnirea referitoare la analiza capitolului „Uniunea economică şi monetară”,
Bruxelles, 23 Aprilie 1999.
10. Raportul Comisiei Europene pentru anul 2000 referitor la progresele realizate de România în vederea aderării la
Uniunea Europeană.
11. LegislaŃie europeană relevantă pentru „acquis”-ul comunitar în domeniul politicii fiscale: Art.3 a (2-3),102 a,103,103
a,104 c.
12. Protocoalele nr. 5 şi 6 – anexe la Tratatul pentru ÎnfiinŃarea ComunităŃii Europene.
13. Directiva 393 R 3605/ OJL 332 31.12.93 pag. 7.
14. Directiva 397 R 1466/ OJL 209 02.08.97 pag. 1.
15. Directiva 397 R 1467/ OJL 209 02.08.97 pag. 6.
16. Decizii ale Consiliului de Asociere emise în baza Acordului European:
Deciziile nr. 2/1995,3/1995;
Deciziile nr. 1/1996,2/1996;
Deciziile nr. 1/1997,2/1997,3/1997;
Deciziile nr.1/1998,2/1998,3/1998,4/1998,5/1998,6/1998;
Deciziile nr. 1/1999,2/1999,5/1999.
17. Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht în 07.02.1992.
18. Protocolul nr.4 privind statutul Institutului Monetar European, cuprins în Tratatul de la Maastricht privind Uniunea
Europeană.
19. Buletinul editat de RedacŃia de InformaŃii Externe a AgenŃiei NaŃionale de Presă – ROMPRES – „Integrare
Europeană” nr.4/16.03.2001.
20. Acordul dintre România şi statele AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi a aranjamentelor agricole
bilaterale – ratificat de România prin Legea nr. 19/1993, M.Of. nr.75/16.04.1993;
21. Acordul instituind o asociere între România, pe de o parte, ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora,
pe de altă parte, semnat la 2 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993
22. Acordul interimar privind comerŃul şi aspectele legate de comerŃul dintre România, pe de o parte, şi Comunitatea
Economică Europeană – ratificat de România prin Legea nr. 16/1993, M.Of. 66/30.03.1993
23. Eurostat, Biroul european de statistică
24. Jurnalul Oficial al ComunităŃii Europene
25. Comisia Europeană (2001), Tax policy în the European Union – Priorities for the Years Ahead, document COM
(2001) 260, Brussels.

ADRESE WEB

1. www.bnr.ro: Site-ul oficial al Băncii NaŃionale a României;

2. www.europa.eu.int: Site-ul oficial al Uniunii Europene;
3. www.mapn.ro: Site-ul Ministerului Apărării NaŃionale;
4. www.mie.ro: Site-ul Ministerului Integrării Europene;
5. www.infoeuropa.ro: Site-ul DelegaŃiei Comisiei europene la Bucureşti;
6. www.ier.ro: Site-ul Institutului European din România;
7. www.cnp.ro.: Site-ul oficial al Comisiei NaŃionale de Prognoză.
UNIUNEA EUROPEANĂ ON LINE – LINK-URI

1. UE online – http://europa.eu.int/
2. Portalul „Your Europe” – http://europa.eu.int/youreurope/
3. Centrul de Informare al Comisiei Europene în România –
http://www.infoeuropa.ro/
4. Ministerul Integrării Europene – http://www.mie.ro/
5. Misiunea României pe lângă UE – http://www.roumisue.org/
6. Centrul Român de Informare de la Bruxelles – http://www.roinfocentre.be
7. Euro Info Center RO 828 – http://www.euroinfo.ccivl.ro/
8. Institutul European din România – http://www.ier.ro/
9. PreşedinŃia în exerciŃiu a UE – http://www.eu2006.at/
10. EUpolitix – http://www.eupolitix.com/
11. EUexpans – http://www.euexpans.com/
12. EurActiv – http://www.euractiv.com/