In multe cazuri parintii nu acorda atentia cuvenita perioadei pubertare prin care trec

copiii lor si-si considera indatoririle incheiate cu supravegherea directa a aparitiei primilor
peri pubieni. Ei trebuie insa sa urmareasca indeaproape evolutia pubertara si sa fie informati
in linii mari de piedicile ce pot apare in aceasta evolutie.
In primii ani de viata mama si copilul constituie o unitate de nedespartit. Mai tarziu aceasta
relatie trebuie sa se schimbe pentru a permite dezvoltarea personalitatii copilului. Pentru tata,
copilul nu constituie o parte integranta a persoanei sale, ci o a doua persoana,iar relatiile tata-
copil sunt de la inceput mai distante.

In primii 10—15 ani, legatura dintre parinti si copii este de obicei armonioasa, parintii
dirijind activitatea copiilor, iar acestia se vor supune acestor hotarari si indrumari. In
dezvoltarea comportamentului copilului au deci un rol foarte important familia, exemplul
parintilor. O familie dezorganizata poate deci avea repercusiuni grave asupra copilului.
Mai tarziu, la pubertate, aceste relatii se vor modifica. Dezvoltarea psihica normala a
copilului, care se apropie tot mai mult de adult, ii va permite acestuia sa-si dea seama ca
vederile si gandurile parintilor nu sunt intotdeauna corecte si ca deseori judecata lor nu este
dreapta. Astfel, copiii incep sa se indeparteze treptat de parintii lor. Ei incep sa pretinda a fi
tratati ca si adultii,iar, in ceea ce priveste problema sexuala, parintii vor avea intotdeauna
„pareri demodate". De multe ori parintii comit greseala de a fi prea severi, neobiectivi in
aprecierea copiilor, nevrand sa recunoasca faptul ca acesti copii au nevoie de libertate si,
fiindca incep sa traiasca viata lor proprie, sa mearga pe drumurile lor.

Aceasta perioada este cea mai dificila din punct de vedere educativ, deoarece au loc
schimbari profunde in relatiile dintre parinti si copii. Este ideala situatia cand parintii reusesc
sa produca schimbarea legaturii initiale lasand mereu copiilor impresia ca sunt liberi in
actiunile si hotararile lor, dar totusi sa existe o buna supraveghere a perioadei de trecere a
copiilor din mediul familiar in lumea ce ii inconjoara. Parintii trebuie sa cunoasca rolul nefast
pe care-l pot avea oboseala, surmenajul, proasta alimentatie, infeciiile in aparitia tulburarilor
pubertare. Trebuie facut totul pentru ca tinerii sa fie feriti de aceste riscuri si sa fie pregatiti
pentru incercarile ce-i asteapta.

In abordarea fata de copii a problemelor sexuale unii parinti gresesc prin mentinerea
artificiala a copilului in necunoasterea celor mai simple realitati, iar altii gresesc printr-un
exces de precautii. Intelepciunea consta in a ne feri de masuri represive, bune doar sa
favorizeze razvratirea copiilor, iar, pe de alta parte, in a limita masurile educative la trei
probleme esentiale : completarea informarii sexuale, inceperea unei educatii sexuale si
acordarea unei mai mari liberAdolescenta este perioada de viata care se intinde de la varsta de
15—18 ani la fete. Pentru o fata pubertatea inseamna punctul hotarator in viata ei si totodata
continuarea fireasca a dezvoltarii psihice. Ea se va indeparta de baieti pentru a se feminize.
Modificarile somatice, ca aparitia sanilor, sunt urmarite cu nerabdare. La aceasta varsta fetele
sunt mai dezvoltate din punct de vedere fizic. Pentru fete exista teama ca nu vor mai fi iubite
si atunci cersesc cu stangacie dovezi de dragoste, nu se dezlipesc de parinti si sfarsesc prin a-i
enerva. Daca sunt respinse, ele acorda acestor gesturi o importanta exagerata si trag concluzia
ca nu mai sunt iubite. Cu varsta, orizontul tinerei fete se largeste si curiozitatea o va face sa
evadeze din micul ei cere familiar; ea are pretentia sa fie considerata adulta si, daca nu este
privita astfel, pot aparea unele dificultati.

Spre deosebire de baieti care se asociaza in grupuri mari, fetele formeaza de obicei
grupuri de 3—4, iar apoi raman doar doua prietene nedespartite. Mereu au ceva „foarte
important" sa-si spuna, acasa sau chiar la scoala in timpul orei. Discuta despre celelalte
colege, privesc cu desconsiderare pe cele care au deja un prieten, dar de fapt abia asteapta sa
aiba si ele unul. Discuta moda, iar obiectul principal al viselor il constituie idolul care
neaparat trebuie sa semene cu un actor sau cantaret de muzica.

Apoi fata incepe a dori sa iubeasca si daruieste dragostea unei flori, unui cantec etc.
Aceasta perioada este de fapt corespondentul perioadei de homosimpatie la baieti, ea avand
insa pe plan psihic o nota sexuala, deoarece obiectul principal al discutiilor il constituie
viitorul sot, copiii etc.

Maturatia sexuala si aparitia menstruatiei nu va produce o tulburare in viata fetelor si

nici conflicte pe plan psihic ca la baieti. Impulsul sexual va fi mai difuz, visele lor includ
foarte rar dorinta de contact sexual ; ele vor doar sa fie admirate si curtate.
Urmeaza apoi o perioada cand fetele incep sa se intereseze de baietii de aceeasi varsta, sunt de
o cochetarie agresiva si devin curand rivale. Din clipa cand crede ca a intilnit dragostea,
adolescenta este convinsa ca va gasi la partener aceeasi inflacarare, dar de multe ori cunoaste
deceptii. Impulsul sexual fiind difuz, iar organele sexuale feminine mai putin evidente ca cele
masculine, fetele vor practica mai rar masturbatia.

Spre deosebire deci de baieti, fetele trec prin aceasta perioada in mod mai echilibrat.
Fata de pubertate, care este o perioada cu multe perturbari, adolescenta este aparent o
perioada mai linistita, cand tanarul isi gaseste un echilibru, o infatisare somatica definitiva si
se incadreaza din ce in ce mai mult in cadrul si sensul social. Totusi,perioada pubertatii si
adolescentei ramane una din cele mai complexe perioade ale vietii, unii denumind-o
„furtunoasa" din cauza multimii de transformari biologice si psihointelectuale. Maturatia
aparatului genital determina intregul comportament al tinerilor, aparand acum noul lor rol in
societate, acela de perpetuare a speciei. De fapt adolescenta este ultima parte a formarii
personalitatii omului, cand se definitiveaza caracterul viitorului adult.

Adolescenta este perioada de viata care se intinde de la varsta de 16—20 de ani la

baieti.Spre deosebire de maturarea sexuala propriu-zisa, maturizarea psihologica se desfasoara
mai lent. Deosebita traire a pubertatii de catre ambele sexe este hotaratoare pentru intreaga
viata, ea explica in mare masura deosebirile de comportament a celor doua sexe.
La baiat, aceasta perioada este intotdeauna critica, deoarece el simte ca in viata lui intra un
element nou,erectia fiziologica, care nu este supusa vointei si este conceputa ca ceva
enigmatic, nelinistitor. Daca, pana la un moment dat, tanarul se juca impreuna cu fetele
considerandu-le de seama lui, curand se va indeparta de ele fiind atras in special de grupuri de
baieti. Acest comportament este caracteristic pentru perioada prepuberala (11—14 ani), este
faza de homosimpatie, in care baiatul se preocupa exclusiv de sexul sau. Aceasta perioada se
caracterizeaza la baiat prin :

-agresivitate (jocuri dure, batai). Baiatului i se pare rusinos sa se imbrace ingrijit, sa se

spele, adica sa aiba preocupari feminine ; este o perioada plina de eroism; fiecare grup isi are
„eroii sai", indrageste un erou din randul adultilor, care in ochii lor este identic cu ei. Acesta
va fi de obicei profesorul sau tatal unui coleg care joaca cu ei fotbal. In orice caz idolul lor va
fi intotdeauna un barbat.

-in activitatea scolara apar dificultati, nota 4 de exemplu devine dovada unui eroism,
tot asa ca si spargerea unui geam ; citesc carti de aventuri, istorice, urmaresc filmele politiste
care vor constitui izvoare de inspiratie.

-in conduita lor, baietii devin dificili, sunt neascultatori si obraznici, metodele
obisnuite de educatie nu mai au nici un rasunet. Exista insa si exceptii. Copiii mai slab
dezvoltati din punct de vedere fizic vor trai mai retrasi, nefiind cuprinsi intr-un asemenea
grup, colegii punandu-i pe acelasi plan cu fetele. Expulzarea lor din grupul colegilor ii face sa
se retraga intr-o viata psihica plina de complexe de inferioritate, care pot duce la nevroze
reactive. Acesti baieti pot fi mai dificili decat ceilalti caci numai uneori, in cel mai fericit caz,
ei isi vor gasi preocupari cu caracter putin agresiv (lectura, desenul, filatelia). Incepe sa
contureze impulsul sexual, exteriorizat la inceput prin homosimpatie. Educatia copiilor in
aceasta perioada este foarte dificila si rezultate pozitive obtin numai acei adulti care reusesc sa
le castige increderea.

Aparitia primelor manifestari sexuale ii vor tulbura mai mult decat i-a tulburat aparitia
caracterelor sexuale secundare. Erectia spontana sau ejacularile nocturne sunt fenomene care
vor duce la un conflict, la o stare de tensiune de care ei cauta sa se elibereze in cele mai
variate forme.

Erectiile spontane pot aparea inainte de maturizarea functiei germinative, fiind o

expresie a tensiunii sexuale interioare. Ele nu contin deci dorinta sexuala, ci sunt rezultatul
unui impuls sexual difuz. Mai tarziu, la intrarea in functiune a functiei seminale a organelor,
erectiile pot fi urmate de ejaculari care survin de obicei noaptea.
Ejacularile sunt cu totul normale si continua pana la varsta cand incepe o viata sexuala
regulata. Frecventa lor este diferita si variaza in functie de starea sanatatii si de oboseala. Ele
pot fi provocate si de filme, literatura, vise erotice. La inceput copilul este dezorientat ,nu se
va adresa parintilor, de aceea trebuie sa i se explice semnificatia acestei ejaculari si
necesitatea igienei corporale.

La un moment dat, baiatul isi da seama ca prin provocarea ejacularii, frictionand cu

mina penisul in erectie, tensiunea interioara poate fi inlaturata. Acest procedeu numit
masturbatie (onanie), este si ea o faza a maturatiei sexuale prin care trece adolescentul. Se
presupune ca aproximativ 90—95% dintre barbati au practicat in timpul vietii masturbatia.
Daca vorbim despre acest fenomen la un adolescent, trebuie sa pornim de la consideratia ca
este ceva normal, trecator si numai un mijloc de anihilare a tensiunii sexuale. Prin urmare este
gresita parerea de a vedea in masturbatia adolescentului simptomul unei boli psihice, ea
devine perversiune doar la barbatul adult, cand acesta inlocuieste complet contactul sexual
normal cu masturbatia.

Varsta la care copiii incep sa se masturbeze, variaza de la caz la caz, ea putand fi

practicata chiar si inaintea maturarii sexuale. Parintii si educatorii au obligatia de a explica ce
este masturbatia si de a-i preveni de urmarile daunatoare ale exceselor (astenie, oboseala,
nevroza). Remediul cel mai indicat al acestei stari de tensiune il constituie sportul, munca
fizica si  intelectuala intense.In concluzie, problemele sexuale ale adolescentului nu trebuie
exagerate, fiindca si ele constituie doar o parte din multitudinea  factorilor  care  actioneaza 
asupra  lui aceasta varsta.

Perioada de crestere este o etapa foarte delicata a vietii. Viitorul este plin de
perspective si provocari. La aceasta varsta adolescentii pot avea dificultati si probleme cu ei
insisi sj cu lumea inconjuratoare. Pot avea sentimentul ca nimeni nu-i intelege. Vor sa aiba
propriile lor experiente. De multe ori prefera sa invete lucrurile pe calea cea grea, in loc sa
accepte un sfat de la cineva. Nu este deloc usor sa parasesti copilaria, mai ales cand adultii nu
sunt pregatiti sa-ti accepte independenta. Aceasta poate duce la certuri cu parintii si cu alte
persoane. Atat parintii, cat si copiii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a se pune de acord si
de a se intelege unii pe altii.

Modul lor de viata, perceptia asupra vietii si relatiile cu ceilalti se schimba.

Modificarea comportamentului este fireasca, la aceasta varsta. Personalitatea incepe sa se
contureze. Nevoia de a castiga experienta si de a obtine independenta, la pubertate, poate
cauza probleme in relatiile dintre adolescenti si adulti. Atat parintii, cat si copiii trebuie sa
caute noi mijloace de a se pune de acord si de a se intelege unii pe altii.

1. „Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.“

Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune
sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: „Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va
faceti inteles.“ Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii
dumneavoastra.

Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce
impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea.

De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a „sari“ prea

rapid, intrebati-l ce s-a intamplat.

Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar

proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra patrulati
prin casa, bolnava de ingrijorare.
 Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti
teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar
invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus.

2. „Fiti pe-aproape“ in ciuda faptului ca va respinge

Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare
sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe
masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile
decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se
confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca aveti sentimentele ranite, trebuie sa
mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari
dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte
din viata lor.

Dumneavoastra trebuie sa „fiti pe aproape“, deschisi spre comunicare, aratandu-le si

spunandu-le tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase
reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de
dumneavoastra mai mult ca niciodata.

3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie

Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati
purtat cu medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era
de parerea dumneavoastra?

Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta

decat are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul
dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine
decat oricine.

Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde
increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu
veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati
capacitatea de a „asculta“ (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile.
 4. Negociati cu adolescentul – este un lucru bun!

Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita

sansa de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza
regulile se schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de
maturitate. Aceste informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este
un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata.

Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le

aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu
inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte.
Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor.

5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine.

Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte
putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici
macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea
indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail.

Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei

asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a
absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa comunicati
indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii.

Cred ca una dintre situatiile dificile frecvente prin care trec parintii adolescentilor este
cand si in ce masura sa acorde independenta copiilor lor. Apar intrebarile: sa-i dau sau nu voie
sa se duca la petrecere? cum sa-l determin sa nu mai vorbeasca cu prietenul al carui
comportament il detest? cat de departe sa merg cu pedeapsa?

Ce sa faca parintii?

Potrivit medicului psihiatru Ross Campbell, libertatea trebuie acordata adolescentului

lin, treptat. Increderea in adolescent nu exclude controlul. Adolescentul e tentat sa incalce
limitele care i se impun. Initial, aceste limite ar fi bine sa fie strict stabilite; pornind de la ceva
strict poti sa acorzi pe parcurs privilegii ca urmare a comportamentului adecvat. Daca limitele
sunt largi si mai sunt si incalcate poti fi privit ca un parinte lipsit de fermitate. Lipsa
controlului echivaleaza pentru unii adolescenti cu dezinteresul si, automat, cu lipsa iubirii.

Ininte de a fi lasat sa se duca la petreceri e nevoie sa lasi adolescentului libertatea de a

se implica in activitati alaturi de prieteni. Trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup si sa stie
cum anume sa se poarte in interiorul lui. Refuzand in mod repetat si impiedicandu-l sa se
intalneasca cu ceilalti risti sa-l faci un "handicapat social". O persoana care nu si-a format
abilitatea de a relationa cu ceilalti are foarte mari sanse sa fie deprimata, sa apeleze la droguri;
va intampina greutate in afirmare, in ciuda aptitudinilor cu care e inzestrat.

De ce exista adolescenta?

Unii oameni de stiinta cred ca ea este necesara pentru ca sa avem suficient timp sa ni
se dezvolte creierele. Altii sugereaza ca perioada adolescentei le permite copiilor sa invete
subtilitatile de comportament ale unui cadru social complex.

Studii asupra tiparelor de crestere arata ca rata acesteia scade in timpul copilariei insa
are o noua „zvacnire” in timpul adolescentei (vezi graficul de mai sus). Indiferent de
beneficiile sau de “scopul” acestei a doua perioade de crestere rapida, este clar ca ea a fost
facuta posibila de imbunatatirea duratei medii de viata.

Cind se termina?

Nu se stie exact ce anume marcheaza tranzitia de la adolescenta la starea adulta.

Sfarsitul pubertatii, sau al maturizarii sexuale, este bine definit. Este momentul in care oasele
nu mai cresc, in jurul varstei de 16 ani la fete si 17 ani jumatate la baieti. Insa in cazul
adolescentei, tranzitia de la copilarie la maturitate, nu exista sfarsit bine definit.

“Eu nu cunosc nici un indicator pentru asta”, a spus Till Roenneberg de la Centrul de
Cronobiologie al Universitatii din Munchen. “Toata lumea vorbeste despre asta insa nimeni
nu stie cand se termina adolescenta. Aceasta tranzitie este vazuta ca o combinatie de factori
fizici, psihologici si sociologici.”

Stiati ca ... tinerii beau mai mult alcool daca se uita la mai multe reclame?
 Un nou studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Connecticut si
publicat intr-o revista de medicina pentru copii si adolescenti a aratat ca tinerii care se uita la
mai multe reclame la alcool au tendinta sa consume mai multe bauturi alcoolice.

Concluziile studiului se opun teoriei care spune ca reclamele nu sunt asociate

consumului de alcool in randul persoanelor tinere.

Spune nu drogurilor
Desi sunteti aproape sigur ca fiul, fiica dumneavoastra nu consuma droguri, nu aveti
certitudinea ca, într-o zi, nu s-ar putea întâmpla acest lucru. Pentru ca adolescenta este vârsta
la care se înregistreaza cele mai multe debuturi în consumul de droguri ilicite, pentru ca exista
situatii de risc la care copilul dumneavoastra se expune zi de zi, va oferim acest capitol, cu
speranta ca veti gasi raspunsuri la multe din întrebarile care va framânta. De asemenea,
speram ca va va ajuta sa adoptati un comportament preventiv, astfel încât sa nu existe acest
pericol pentru copilul dumneavoastra.

Adolescenta este o perioada de confuzie valorica în care adolescentul adopta cu

usurinta comportamente nonconformiste, de multe ori la sugestiile prietenilor; parintii au o
autoritate mai scazuta în fata lor. Adolescentii sunt foarte dornici sa încerce senzatii noi si de
aceea încalcarea normelor si valorilor sociale este de multe ori atractiva pentru ei. Toate
aceste caracteristici cresc vulnerabilitatea adolescentilor fata de consumul de droguri.