Sfântul Ioan Iacob

Sfântul Ioan Iacob este unul dintre cei mai recenți sfinți ai
Bisericii noaste, fiind canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul
1992.
Sfântul Ioan Iacob pe lânga viața duhovnicească aleasă pe care a
trăit-o pe pământ a scris poezii și proză cu un conținut moral,
dogmatic și național, simple ca formă, pe înțelesul tuturor, cu multă
înțelepciune și o mare sensibilitate și frumusețe spirituală. În ele se
arată cu mare claritate felul în care trebuie dată lupta cea bună dusă
după lege și care încununează pe fiii Bisericii Luptătoare de pe
pământ pentru a ajunge în Biserica Triumfătoare din ceruri a celor
întâi născuți.
Prin poeziile sale el recunoaște că toate sunt de la Dumnezeu cel
întreit în Persoane, iar lucrul mântuirii noaste este viața veșnică.

Moarte, viața veșnică și Judecată

-Nimeni nu stie cu va muri, nici clipa sau locul
-Trebuie mereu să priveghem pentru a nu ne afla Dumezeu
nepregătiși când va cere sufletul de la noi.
-Trebuie spovedanie înainte de moarte
-Spovedania trebuie făcută cu căință, curată, cu duh umilit
-Dacă spoverdania nu-i făcută întreagă și curată, vremea
despărțirii noastre ne va fi înfricoșată, neavând nici o scăpare, numca
veșnică așteptându-ne
-Sufletul este nemuritor
-ne poate aștepta nespusa veselie
-trupul va deveni putrejune
-Slava trupului de pe pământ se trece
 -vom fi judecați particular
-Este prezent îngerul păzitor cu cartea cu faptele noastre
-arap (diavol)
-îngerii se bucura pt un suflet câștigat
-judecata viitoare: semne mari de lună și în stele și în soare
-judecata va veni ca un fur fără de veste, râu de foc va arde
totul (oameni, dobitoace, pești și păsări), îngerii vor trâmbița din
patru părți si trupul va fi ridicat din morți va fi chemat sufletul din
porunca lui Hristos ca să se îndrepteze cu trupul cel luminos, luând
nemurire pt perzare sau spre fericirea noastră
-Dumnezeu va veni pe nor cu Sf Cruce întruv toată slava sfântă
ca un Drept Judecător.
Mântuitorul
-mântuire a lucrat
-este din veac pogorându-se pe pământ luând chip de rob
lăsând chipul slavei, născându-se din Fecioară fiind smerit
-a suferit prigoniri vorbe de ocară, trupul spre răni la dat pt a
vindeca rănile noastre și obrazul spre scuipări, necinste pt
-Sărac a fost pt a ne îmbogăți
-cu sângele Său a ne-a curățat sufletul, a luat asupra Sa sarcina
păcatelor noastre,
-luând vina noastra asupra sa birul morți a plătit
-fiere bând și cu oțet și pe lemn răstignindu-se din lemnul cel
amar rod prea dulce ne-a gătit, răstigni între tâlhari socotindu-se
blestem ne-a făcut moșteni la viața veșnică
-este binelui Izvor, dătătorul fericirii sufletești, este podoaba
lumii și dulceața cea din Rai, este cel fără de început, Domnul puterii
și Împăratul Slavei, este veșnic vistier bunătăților din cer, este raza
Tatălui și luminător al nostru, este mire sufletesc, drept judecător,
esre doctor al sufletului si al trupului nostru este împăratul păcii, este
viața tuturor este Sfântul Adevăr, Soare neapus

Crucea
-este scutul cel mântuitor care depărteză răul și ne dă la toate
spor
-boala poate fi spre împlinirea pocăinței
- cea mai primită rugăciune pt bolnav este Rugăciunea
Credinței, adică Sf Maslu dacă este făcută cu pocăință capătă putere
mai mare
Roadele duhovnicului sunt fiii lui duhovnicești, răspunderea
duhovnicului este mai mare decât a stareților și a patriarhilor
-părinții sufletești sunt mai scumpi decât orce persoană din
lume căci prin ei ne naștem duhovnicește și prin ei creștem întru
Hristos
-Biserica din ceruri este strâns legată cu cea de pe pământ sau
luptătoare
Raiul
-plin de verdeață, nu mai este durere nici suspin ci este veșnic
primăvară estre valea păcii
-înaintea scaunului dreptății se vădesc toate cele ascunse ale omului
-după moarte, răposații așteaptă ușurare de la cei vii
-pomenirea să fie însoțită de dragoste și recunoștință
-rugăciunea când se adună de la mai mulți se face ca un nor de
tămâie mirositoare, care se urcă la Scaunul Slavei, spre folosul celui
răposat
-duhovnicul va da răspuns pt fiii duhovnicești
-Dumnezeu este izvorul milei și al bunătății
-prin viața noastră cea cu duh nepocăit îl ținem pe Hristos răstignit
-fără darul Sf treimi suntem ca viermii stricător
-sufletul este o scânteie sfântă odor neprețuit al lumii, îngerilior prea
cinstit, duh din Duhul cel de viață, suflat de Unul Dumnezeu, rândit să
fie de-a pururi cu Dumnezeu
- păcate sau răni de moarte:mândria naște slava deșartă, fățărnicie,
schismă, erezie, trufie
Zavistia naște încăpățânare, întristarea cea rea, dușmănia, clevetirea,
neertarea, crimele și lepădarea
desfrânarea naște stricăciunea, amestecul de sânge, preacurvia,
sodomia, destrăbălarea, și pierzarea
Iubirea de argint naște nedreptatea, lăcomia, jurământul, vicleșugul,
hoția, camăta și tirania
Lăcomia pâtecelui naște nesimnțirea, netrezvia, îmbuibarea, beția,
lenea și necurăția
Trândăvia naște nepăsarea, lingușirea, nepăsarea, îndoiala, cârtirea,
sila, necredința, și nepocăința

Mânia naște blestemul, nerăbdarea, osândirea, dezbinarea, ura și

neascultarea