Sunteți pe pagina 1din 10

c 

 p
Influenţa mediului biotic asupra structurii biocenozeip

-interacţiuni specifice-p
p

CUPRINSp

CAPITOLUL I. STRUCTURA BIOCENOZEI«««««««««««««...3p

CAPITOLUL II. FACTORI BIOTICI- CLASIFICARE««««««««««.5p

CAPITOLUL III. IINTERACŢIUNI POPULAŢIONALE:p

1. { {
 

2. {  {
 


CONCLUZII««««««««««««««««««««««««««««..13p

BIBLIOGRAFIE«««««««««««««««««««««««««««15p

CAPITOLUL Ip

STRUCTURA BIOCENOZEIp


   . Termenul de biocenoză a fost introdus de Mobius in 1887. El
defineşte biocenoza ca fiind o comunitate de organisme, ocupând un anumit teritoriu,
adaptate la medii, şi unele faţă de altele, legate intr-un intreg care se schimbă odată cu
schimbarea condiţiilor de mediu sau cu schimbarea numărului unora dintre specii.p
    . Structura unui sistem cuprinde atat elementele sale
componente, cât şi relaţiile spaţiale şi temporale intre ele. Studiul structurii biocenozei
implică înregistrarea cât mai completă a speciilor care o alcătuiesc, pe cele trei mari
grupe funcţionale- producători, consumatori de diferite ordine şi reproducători(
descompunatori). Nu toate speciile(populaţiile) au aceeaşi importanţă in viaţa
biocenozei.p

Pentru aprecierea mai exactă a rolului diferitelor populaţii in funcţionarea


biocenozei, proporţiile trebuie exprimate ataât prin numărul de indivizi cât şi prin
biomasa lor,datorită faptului că organismele mici, deşi nu produc o biomasă prea
mare, au o activitate metabolică relativ mai intensă decat organismele mari şi
determină desfăşurarea mai 17517p1524r rapidă a proceselor de mineralizare.
Organismele mari au rol mai important in acumulare de biomasă. Totodata un element
important al structurii il reprezinta distribuţia in spaţiu a populaţiilor şi dinamica in
timp(in decurs de 24 ore, pe sezon, pe ani) a tuturor acestor trasaturi structurale.p

Cunoasterea cat mai complexa şi exacta a structurii unei biocenoze este de


mare insemnatate pentru inţelegerea funcţionarii ei şi pentru evaluarea cantitaţii şi
calitaţii producţiei ei biologice. Astfel, in cadrul celor trei mari grupe funcţionale,
trebuie stabilite nu numai componenţa speciilor dar şi unele trasaturi caracteristice ale
speciilor mai importante, deoarece prin specificul lor ele imprima biocenozei un
anumit mod de funcţionare. De pilda, nu este acelaşi lucru daca intr-o biocenoza
acvatica producatorii primari sunt reprezentaţi prin macrofite submerse sau prin
fitoplancton. In timp ce algele din fitoplancton au viaţa scurta, inmulţiri intense,
permiţand reciclarea continua si rapida a substanţelor minerale şi oferind o bogata
hrana zooplanctonului şi planctonofagilor, macrofitele imobilizeaza in corpul lor
elemente biogene pentru mai mult timp, determinand adesea carenţa unor elemente şi
schimba intreaga structura trofica a biocenozei. Dar, chiar populaţiile fitoplanctonului
nu au aceeaşi valoare pentru biocenoza. Producţia primara asigurata de cianofiacee
este mai puţin folosita de consumatori decat substanţele organice ale diatomeelor si
clorofitelor. Nici macrofitele submerse nu au aceeaşi importanţa.p

Biocenozele terestre au aceeaşi problema: nu este acelaşi lucru daca


producţia primara este asigurata de o padure de foioase alcatuita din numeroase specii
de arbori, de o padure monospecifica de fag, de una de molid sau pin, sau de ierburile
dintr-o paşune alpina sau din lunca unui rau. p

Acelaşi lucru trebuie spus cu privire la studiul structurii grupului


consumatorilor. De pilda, in bentosul apelor dulci, larvele de chiro mide şi viermi
reprezinta adesea elemtele dominante. Dar, specificul biologiei lor imprima anumite
trasaturi biocenozei: in timp ce oligochetele reprezinta specii primar acvatice şi pot fi
prezenţi neintrerupt in componenţa faunei bentonice, in tot cursul anului, chiromidele
sunt specii secundar acvatice şi ecloziunea in masa a adulţilor unor specii dominante
face sa dispara dintr-o data importanta sursa de hrana pentru animalele bentonice, sa
scada brusc şi sensibil biomasa bentosului.p

Studiul structurii biocenozei implica nu numai cunoaşterea exacta a


componentei specifice dar şi a fenologiei, a unor trasaturi caracteristice , precum şi a
succesiunii cel puţin pentru speciile principale ca numar şi biomasa( Nicolae, B.).p

CAPITOLUL IIp

FACTORII BIOTICIp

Factorii de mediu dupa natura pot fi:    şi   p

Factorii abiotici sunt imparţiţi in urmatoarele tipuri:p

å    !


 " #$

å  
 #" "!  % 
!$

å    #  # # # %% "


& % $

å    '  &#!"  


#!  % &#   $

å   " ##' $

å    % &%  "!" #(# &


 % $

å    !# %   #%  $

å  
  # ! "  "!&  #  #!
#%(# &  
Factorii biotici se refera la interacţiunea intre organismele aceleaşi specii sau de specii
diferite, relaţia omului cu vieţuitoarele. La randul lor şi aceşti factori se impart in:p

1. 
  ( !! !&#! $
2. 
  ( !#"  &!
" %  %  ##' $
3.  #  # ! 
 " 
# !&#"# #   )* + ,--.

6 p

c 6  c p

Interacţiunile populaţionale sunt reprezentate de factorii biotici care se


individualizeaza la nivelul sistemului populaţional prin relaţii intraspecifice( se
constituie intre organisme şi populaţii aparţinand aceleiaşi specii) şi prin relaţii
interspecifice -intre specii diferite ( Barbu, V., Margineanu, L.-1986).p

I. Relaţiile       . La anumite animale relaţiile intraspecifice inregistreaza


doua tendinţe fundamentale, care se manifesta prin agresivitate şi care
explica diversele antagonisme mergand de la simpla concurenţa pana la canibalism; şi
 , care au drept rezultat gruparea indivizilor sau intalnirea partenerilor in
vederea reproducerii. (Petre, N.-1974).p

Relaţia de        este generata de pretenţii identice ale


indivizilor populaţiei pentru spatiul vital, se manifesta atunci cand densitatea creste
peste limita, depasind capacitatea de mediu si are ca rezultat dominanţa indivizilor mai
riguroşi asupra celor firavi. Atunci cand densitatea nu este exagerata concurenţa
intraspecifica se face in folosul speciei prin reglarea numarului de indivizi, ducand la
supravieţuirea celor mai valoroase genotipuri.p

Competiţia intraspecifica are diferite forme de manifestare la plante: se face in mod


pasiv prin intrecerea pentru apa şi lumina. La plante se apreciaza densitatea prin
biomasa pe unitatea lor de aer, un exemplu foarte cunoscut este cel al plantelor
cultivate atunci cand densitatea este mare, randamentul este mic.p
Competiţia indirecta la animale se face prin excluderea indirecta asigurata de
comportamentul ierarhizarii in populaţia de indivizi, eliminare de substanţe in mediul
de trai. La animale competiţia directa are loc prin intoleranţa indivizilor, in cazuri
extreme prin canibalism intalnit la multe specii,mai ales la insecte. (Gomoiu, T., M.,
2006).p

Intre insecte fenomenul este destul de raspandit, dar uneori el imbraca


aspecte cu totul monstruoase, aşa cum il descrie Fabre in cazul calugariţei (º  
 ), aceasta insecta feroce care-şi mananca partenerul mascul dupa imperechere.
In captivitate, calugariţele (femele) se sfaşie intre ele şi cea invinsa este mancata
imediat chiar daca au la indemana hrana din abundenţa şi inca din cea foarte
apreciata, cum ar fi greierii şi lacustele. Canibalismul se intalneşte şi la unele specii de
peşti. Bibanul işi manaca icrele şi chiar o parte din propriul puiet. La pasarile
rapitoare mari, daca hrana pentru puiet este insuficienta, fratele mai mare il mananca
pe cel mic (Barbu, V., Margineanu, L.-1986).p

II. Relaţii     Intre populaţiile ce coexista intr-o biocenoza se stabilesc


conexiuni relaţii interspecifice) ce determina atat structura, cat şi funcţiile biocenozei
ca suprasistem integrator. Cu cat conexiunile sunt mai diverse şi variate, cu atat va fi şi
biocenoza mai complexa şi mai stabila. Intrucat domeniul spaţio-temporal in care işi
desfaşoara activitatea populaţiile componente variaza majoritatea populaţiilor nu
interacţioneaza deloc sau foarte puţin( Cogalniceanu, D.-2006).p

Atat populaţiile de microorganisme( bacterii, ciuperci, protozoare), cat şi cele


de macroorganisme realizeaza concomitent interrelaţii multiple, fiind dependente unele
de altele in grade diferite, direct sau indirect. In funcţie de efectul direct al relaţiilor
interspecifice, in natura pot avea loc interacţiuni cu semnificaţie pozitiva(+), negativa(-
) sau neutra(0) (Barbu, V., Margineanu, L.-1986).p

Relaţiile interspecifice posibile intre doua specii sunt: neutralism, protocooperarea,


mutualism(simbioza), comensalism, amensalism(antibioza), competiţia şi pradatorism
şi parazitism. Rolul ecologic al acestor relaţii este de reglarea numarului in biocenoza
in menţinerea echilibrului biocenotic (Gomoiu, T., M., 2006). p
In continuare voi caracteriza cele 8 tipuri de interacţiuni specifice ce se desfaşoara
intre doua specii:p

1.  (## #"! # # " " ' 


#$

2. # #  (  #" #!)//. #


0 
   "%  1#&% "
#! "#   " ' % 
 #   % #0 " $

Tipuri de +p -p 0p
interacţiuni intre
doua speciip
+p (+ +)mutualism,p (- +)parazitism,p (+ 0) comensalismp

protocooperareap pradatorismp
-p (+ -)parazitism, (- -) competiţiap (0 -)amensalismp
pradatorismp
0p (0 +)comensalismp (- 0)amensalismp (0 0)neutralismp
3. )!.( % ### "#    
# "  # 0 # 
)
%2 ,--. "! # & # #  )
 !." % # !#  "# 
 "!& # # #  !
# ! " % # #    !
!&  3#' %
&  !   # %  3 ! 
! )# !   &.&% " !
#   #  %  !# "!$
)4 5 + %  .

Relaţia mutuala dintre crocodil şi pasarea colibri este raspandita pe valea


Nilului in N-E Africii şi pana in nordul Angliei. Dupa ce se hraneşte, crocodilul iese pe
uscat şi sta ore intregi cu gura deschisa, in timp ce pasarelele alearga printre dinţii sai
ciugulind lipitori, insecte, resturi de mancare.pCoralii vieţuiesc tot cu ajutorul plantelor
inferioare. Algele ce traiesc printre coloniile de polipi preiau CO 2 şi elibereaza O2.
Calciul necesar creşterii coloniei este absorbit de o alta alga cu care coralii traiesc in
simbioza;p

·. ( 3 # ' "# "!


 !#"#&#   
 #"!# " " 
! " 
 %  #&  ( #'& 
#&    &     " 
  # "# &'    
 )4 5 + %  .$

5. ( # !  %  #" # 


  23##3' &  #)
#. " 0# ! 
" !!# # % !#&3# ##"0 
$

6. #( "    %###


!!& )'' .#  "  
# 
## !&#) #". 
!#" ) #". 2 "##  
 # && #  %0"
)
%2 ,--. +" #    
' 23#  )%.#*  % 
  #    * #  ,-!   
 % #  %"&#  
# 
% #    &3  #% # "  %
"   2!  " # 
 " %"  $

Alt exemplu este cel al plantelor superioare care predomina competiţia


pentru lumina, dar ele intra in competiţie şi pentru apa si substanţele minerale din
sol.Exigenţele pentru lumina difera de la o specie la alta. De pilda, speciile de stejar
necesita mai multa lumina decat cele de fag . La animale competiţia se duce in
special pentru teritoriu, pentru resursele de hrana şi, la unele grupe, pentru
partnerul de cuplu(Barbu, V., Margineanu, L.-1986);p

^. #  &# !( % "# #  )/.& # 


# ). !##  
 ### '  #
# ! # !& %!   
#  %  !##&!  "
 ! 23## #  # 3#! 
####%! 13# "# 
# #    &#    # 
 % ## # # #& !&  )
%
2 ,--.

Prin    se inţelege un organism care depinde in mod necesar şi direct


de o alta fiinţa vie, numita gazda, de la care işi procura substanţele necesare
construirii propriei sale fiinţe. Relaţiile dintre cei doi parteneri sunt unilateral
positive şi unilateral negative( + -), paraziţii aducand intotdeauna prejudicii
gazdelor. In general, parazitismul este mai frecvent pe treptele inferioare ale scarii
filogenetice( la nevertebrate), dar se intalneşte, in mod excepţional, şi la unele
vertebrate( de exemplu la vampirul
 din America de Sud, care este
hematofag).p

Parazitismul este un fenomen foarte raspandit in natura: virusurile sunt in


totalitate parazite;pviruşii nu se pot inmulţi sau reproduce fara ajutorul componentelor
celulei din planta-gazda; printre micoplasme, bacterii, ciuperci şi nevertebrate
parazitismul este foarte frecvent(Barbu, V., Margineanu, L.-1986).p

In privinţa parazitismului se poate distinge un parazitism obligato riu( pentru


parazit) ca acela al viermilor intestinali ±Tenia-    , ce mor cand sunt
scoşi din corpul gazda şi un parazitism facultativ. Unii paraziţi permanenţi işi schimba
gazdele in cursul metamorfozei. Ca exemplu clasic serveşte plasmodiul malariei, a
carui inmulţire asexuata se face in organismul uman, iar cea sexuala in corpul
ţanţarului, transmiterea parazitului facandu-se in timpul hranirii ţanţarului cu
sangele gazdei (Petre, N.-1974).p

66 p

In natura organismele stabilesc intre ele multiple şi complexe relaţii, legate


de asigurarea hranei, aparare, reproducere. Aceste relaţii imbraca o multitudine de
aspecte in funcţie de indivizii sau populaţiile care interacţioneaza şi de dinamica
factorilor ecologici, biotici şi abiotici, in care se desfaşoara.p

Variaţiile neperiodice de mare amploare determina uneori reducerea


numerica a unor populaţii, care poate merge pana la exterminarea lor, ceea ce conduce
la modificarea compoziţiei biocenozei(Barbu, V., Margineanu, L.-1986).p
Insectele dintr-o padure sau dintr-o paşune, peştii dintr-un lac, mamiferele
dintr-o savana nu mai traiesc izolate de plante şi de alte animale, ci in stransa
dependenţa unele de altele. Chiar ierburile dintr-un teren necultivat sau arborii dintr-
o padure formeaza asociaţii variabile, in care fiecare individ depinde de vecinii sai.p

Se pot distinge relaţii intraspecifice( intre membrii aceleaşi specii sau


populaţii) şi relaţii interspecifice ca rezultat al conexiunilor dintre diverse specii de
plante şi animale(Petre, N.-1974). In funcţie de efectul direct al relaţiilor interspecifice,
in natura pot avea loc interacţiuni cu semnificaţie pozitiva, negativa sau neutra. In
cadrul biocenozei relaţiile trofice sunt de o mare complexitate şi varietate. Ele au fost
totuşi grupate in cateva tipuri: mutualism, protocooperare, comensalism, amensalism,
competiţia, neutralism, parazitism şi pradatorism. Procesele biotice includ atat aspecte
evolutive( cum ar fi adaptarea şi extincţia locala), cat şi procese ecologice legate fie de
capacitatea de dispersie caracteristica fiecarei specii in parte, fie de interacţiunile
dintre specii prezentate anterior.p

Interacţiile dintre specii fac parte din caracteristica structurala a biocenozei,


prezenta unei specii intr-o anumita biocenoza depinde in primul rand de biotop. p

Biocenoza apare ca o reţea de conexiuni dintre populaţiile componente, conexiuni


care determina: integralitatea biocenozei şi de fapt a intregului ecosistem; organizarea
biocenozei (numarul şi structura nivelelor trofice, lanţuri şi reţele trofice, ca şi
funcţionalitatea acestora); circuitul substanţelor( cicluri bigeochimice), fluxul de
energie prin ecosistem, ca şi transferul de informaţie; autocontrolul ecosistemului (
stabilirea, rezistenţa la perturbari); determina in mare masura, sensul( direcţia),
intensitatea şi formele selecţiei, deci determina evoluţia corelata a speciilor şi, in fine-
determina cantitatea şi calitatea productivitaţii biologice a ecosistemului.p

Existenţa unor comunicaţii intre o populaţie şi mediul sau ambient biologic


presupune, pe de o parte emiterea unor semnale codificate iar pe de alta parte recepţia
semnalelor din mediu prin organe de simţ specializate, decodificarea semnalelor,
interpretarea lor şi efectuarea raspunsului adecvat( Nicolae, B.).p

33
 c p
1. BARBU, V., MARGINEANU, L.- ³Relaţii in lumea vie´, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1986p

2.COGALNICEANU, D.-Note de curs ³Principiile ecologiei´: Structura biocenozei-


2006p

3. GOMOIU T., M.-Note de curs ³Sisteme supraindividuale´:Interacţiuni


populaţionale-2006p

4. NEACSU , P.- ³Ecologie generala ³(lecţii de sinteza), Universitatea din Bucureşti -


1974p

5. NICOLAE, B.-³Ecologie´, Editura didactica şi pedagogica, Bucureştip

6.www_RegieLive_ro_INFLUENŢA_MEDIULUI_BIOTIC_ASUPRA_STRUCTURII_BIOCENZEI_IN
TERACŢIUNI_SPECIFICEp