Brazilia

Denumirea oficială: Republica Federativă a Braziliei

Capitala: Brasilia (1,84 loc./km2)
Limba oficială: portugheza
Suprafaţa: 8.512.000 km2
Locuitori: 164 mil. (19 loc./km2)
Religia: catolicism 88%, protestantism 6%, ortodoxism, mozaism, religii amero-
indiene
Moneda: realul
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 7 septembrie

Geografie: B. este aşezată în jumătatea estică a Americii de Sud. Limite:

Venezuela, Guyana Suriname Guyana Franceză (N), Oc. Atlantic (N şi
E), Uruguay (S), Argentina, Paraguay, Bolivia, Peru, Columbia (V). G. fizică: B.
este uriaşul Americii de Sud, cuprinzând jumătate din continent.
Litoralul Atlantic se întinde pe 7.408 km. Bazinul Amazonului (o reţea
navigabilă de 44.000 km) este o câmpie joasă (Amazonia), peste 50%
din terit. B. şi ocupă jumătatea nordică a ţării; la N şi S de acest bazin
fluvial, relieful urcă spre Guiana (la N) şi spre înălţimile Braziliei (Pod.
Braziliei) la S. Aceste înălţimi (450-900 m) acoperă tot centrul B. Reg.
de NE, relief de înălţime medie, cu o fâşie strâmtă de câmpie litorală;
are în interior „poligonul secetei”, câmpii semideşertice („sertao”).
Reg. de E culminează cu lanţul muntos de-a lungul Atlanticului, bogat
în zăcăminte minerale întinzându-se de la Porto Alegre până la
Salvador, cu cel mai înalt punct, vf. Bandeira, 2.884 m. În sudul vestic
brazilian, podişul Matogrosso zona este practic neexplorată. Înălţimea
cea mai mare din B. o găsim în NV: Serra Tapirapeco; vf. Neblina
(3.014 m). Reg. de S foarte fertilă în culturi agric. Dominanta apelor o
formează Amazonul (5.570 km lungime, din care 3.165 pe terit. B.),
fluviul cu cel mai important debit din lume (200.000 m3/s la vărsare),
cu 200 de afluenţi; la vărsarea în Oc. Atlantic are o deltă de peste 100
km. Printre afluenţi: Putumayo, Rio Yapura, Rio Negro, Madeira ş.a.
Alte fluvii: Sao Francisco (3.165 km) în E, Parana (4.700 km în S).
Cataractele sunt o sursă importantă de hidroenergie. Clima: prezintă o
mare varietate, datorită întinderii mari a terit. de la N la S; ecuatorială,
cu temp. medii anuale de 27°C şi precipitaţii bogate în bazinul Ama-
zonului: 1.780 mm-2.500 mm/an (1.90 mm/an la Rio de Janeiro; 1.780
mm/an pe înălţimi); tropicală şi subtropicală (în câmpiile de coastă);
temperată la S de Tropicul Capricornului. În reg. din S climatul este
blând, cu ploi bine repartizate. Temp. medie anuală (iarna şi vara):
27°C şi 28°C la Manaus; 21°C şi 26°C la Rio de Janeiro; 22°C şi 26°C la
Goiaz; 25°C şi 28°C la Recife; 17°C şi 22°C la Belo Horizonte; 13°C şi
24°C la Porto Alegre. Floră şi faună: Pădurile acoperă 56% din terit.
(„selva ecuatorială” cu mii de specii): carnauba, arborele de cauciuc,
pinul Parana, cedru etc.; palmieri, bananieri. În zona semideşertică
(„sertao”) cresc arbuşti ţepoşi şi cactuşi. Fauna caracteristică zonelor
vegetale amintite. Un număr mare de zone de prezervare a faunei şi
florei, unele din ele fiind printre cele mai mari de pe glob. În ultimele
decenii, pădurile Amazonului sunt tăiate fără milă în cantităţi uriaşe.
Populaţia: este foarte amestecată, formată din: albi 55%, portughezi,
italieni, mulatri 38%, negri, amerindieni, asiatici. Concentrarea max. a
pop. în zona de est, dezvoltată industrial, şi în zona litoralului (Sao
Paulo). În Amazonia şi Mato Grosso, pop. rară, sub 1 loc./km2. În agric.
este ocupată 25% din pop. activă. Există un adevărat exod rural către
oraş. Rata natalităţii: 22,7‰; a mortalităţii: 7,2‰. Rata pop. urbane:
77%. Resurse şi economie: B. este una dintre ţările cu econ. cea mai
dezvoltată din America latină; cu mari decalaje sociale şi contraste
regionale; nord-estul sărac şi oraşele de sud-est foarte dinamice (în
anii 1960-1970 o industrializare rapidă, dublată de datorii enorme, ce
au condus la acel „miracol brazilian”). B. dispune de mari resurse
naturale şi umane, fiind printre primii producători mondiali la câteva
produse: lemn, trestie de zahăr, cafea (locul I), produse miniere (fier,
bauxită, mangan, nichel, staniu, diamante, petrol, aur, fosfaţi naturali,
zirconiu, beriliu, titaniu, magnezită, argint, sare). Ind. prelucrătoare s-a
dezvoltat prin constr. de maşini (automobile, maşini agricole, maşini
unelte); ind. siderurgică, chimică, textilă, de confecţii, alimentară. Zona
industrială este formată din triunghiul Rio de Janeiro, Belo Horizonte şi
Săo Paulo. B. beneficiază de un uriaş potenţial hidroenergetic;
hidrocentrala Itaipu pe Parana (coparticipant Paraguay-ul) are cea mai
mare putere instalată din lume (12.600 MW). Agric. este diversificată:
trestie de zahăr şi cafea (primele două locuri din lume); cacao,
porumb, orez, manioc, soia, fasole, bumbac, viţă de vie, arahide, ricin,
ananas, banane, tung (plantă oleaginoasă), tutun; creşterea animalelor
(bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, asini). Pescuitul ş i industria
peştelui. Exportă: , cafea, zahăr, bumbac, minereu de fier, cacao,
lemn; mangan, banane, porumb, tutun, cauciuc, carne, piele etc.
Importă: vehicule, petrol. Transporturi şi comunicaţii: Reţeaua de
transporturi slab dezvoltată. Căi ferate, parţial electrificate; infra-
structura rutieră în plină dezvoltare; transamazonianul. Flotă
comercială. Aeroport la: Rio de Janeiro, Săo Paulo, Brasilia, Salvador,
Recife, Sao Luis, Belem, Santarem, Manaus. Oraşe: Sao Paulo, Rio de
Janeiro (port), Belo Horizonte, Porto Alegre, Recife (port), Salvador (port),
Fortaleza ş.a. Există 22 de universităţi de stat. Istoria: În 1494, bula
papală împarte America în spaniolă şi portugheză. Portughezul Pedro
Alvares Cabral debarcă în 1500 în B. şi ţara ia numele de la tinctura
arborelui de Pernambouc, care dă o culoare roşie. În 1531 Portugalia
începe colonizarea. Marile proprietăţi funciare sunt cultivate cu trestie
de zahăr şi cafea; mâna de lucru: sclavi; indigenii nomazi sau
seminomazi, puţin apţi pentru munca de sclavi sunt exterminaţi sau
împinşi către interior. În 50 de ani, Portugalia aduce 6.000.000 de
sclavi africani. În 1888 sclavia este abolită şi, neexistând un complex
rasial rigid, este favorizată metisarea. La 7 septembrie 1822, B. devine
independentă. Fiul regelui portughez Jaero VI se proclamă împărat
(până în 1889, când ; este detronat şi B. devine republică federativă,
cu numele de Statele Unite ale Braziliei). Între 1865-1870 războiul
împotriva Paraguay-ului, aliindu-se cu Argentina şi Uruguay-ul. În sec.
XX devine cea mai mare putere ind. din zonă. Sub ,preşedinţii aleşi
care s-au succedat până în deceniul şapte ţara cunoaşte reforme econ.
şi sociale care o particularizează; politica-externă independentă. În
1964 lovitură de stat militară; armata preia puterea până în 1990, când
se alege preşedintele (Fernando Collor de Mello) prin vot universal,
pentru prima oară după 29 de ani. Urmează o perioadă grea econ., de
inflaţie şi de scandaluri de proporţie în jurul preşedintelui (acuzat de
corupţie), care demisionază. Vicepreşedintele îi succede. Statul: este
republică prezidenţială, stat federal: 26 state, cu câte un guvern şi un
Parlament, şi un district federal, conform Constituţiei din 1988. Puterea
legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congresul Naţional
(Senatul Federal, ales pe 8 ani şi Camera Deputaţilor, aleasă pe 4 ani);
cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedintele care este
ales pentru 5 ani prin vot universal. Multipartitism.