Mihai Eminescu

Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti

a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai
important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si
"luceafarul poeziei romanesti".
1. Primii ani
1850-01-15   Se naste, la Botosani, Mihai, al saptelea copil al
caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai, nascuta
Iurascu (1816-1876)
1858   Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la National
Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele clase acasa, in satul
Ipotesti.
1859 - 1860   Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82
de elevi
2. Anii de formare
1860   Toamna se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din
Cernauti.
1861 - 1862   Urmeaza clasa a II-a de gimnaziu pe care o repeta in
1862-1863, intrerupand-o in aprilie 1863, cand se intoarce la Ipotesti.
1864   I se refuza o cerere de bursa la gimnaziul din Cernauti la 21
martie
1865-03-15   Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la
Comitetul permanent al judetului Botosani. Insoteste trupa teatrala
Fanny Tardini-Vladicescu - toamna revenind la Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul ca
bibliotecar.
3. Debutul
1866-01-12   Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva "Lacramioarele
invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan
in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca privatist la Blaj.
4. Sufleur si copiist
1867   Actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale din Bucuresti
1868   Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat. Incepe sa
lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National
1869   Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei "Dama
cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica "Orientul" a lui Gr. H. Grandea.
Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis
toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii
studentesti "Romania". La Bucuresti il cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici.
5. Student la Viena si Berlin
1870   Debut publicistic la "Albina" si articole de politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15
aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In noiembrie ii apare in aceeasi
revista "Fat-Fromos din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa aceea merge la
Ipotesti.
1871   Urmeaza in continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politica si
filologie romanica. In august e la Ipotesti, apoi la Cernauti si la Putna, la serbari, cu Slavici, Th. Stefaneli,
Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol despre rapirea Bucovinei.
1872   Continua studiile la Viena. La 1 septembrie citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul Dionis care se
publica in Convorbiri literare. In noiembrie e la Berlin, iar in decembrie se inscrie la Universitate ca student
regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat de absolventa a studiilor liceale. Are profesori
vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz.
1873   Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea din Berlin
1874   Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe luna, e si student.
Studiaza filosofia lui Kant din care incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu propunandu-i un
doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si amor"; in care vroia sa integreze fragmente mai
vechi sau la care lucra. Netrecandu-si nici un examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il
 numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul
Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii.
6. Reintoarcerea in tara
1875   Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din
postul de bibliotecar in urma unor intrigi, e numit revizor scolar pe judetele Iasi si Vaslui. Cunoscand acum
pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit Calin
(extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei. Amandoua in proza, basmele raman nepublicate.
1876   La inceputul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor scolar. Este primit
redactor al partii neoficiale si corector al "Curierului de Iasi" unde publica nuvela "La aniversare" si
"Cezara". Vrea sa convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga cu el in lume. Veronica pleaca in
vacanta, si Eminescu, intors la 15 august 1876 de la inmormantarea mamei sale, o acuza de usuratate. Scrie
elegia "Pierduta pentru mine zambind prin lume treci".
1877   Silit sa scrie lucrari in care nu credea, la inceputul toamnei demisioneaza de la "Curierul de Iasi". La
27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucuresti si, lasand o scrisoare violenta
Veronicai, paraseste Iasul.
1878   Intensa activitate jurnalistica la Timpul. Vara invitat la mosia lui Nicu Mandrea din Floresti-Dolj. In
noiembrie participa la a XVI-a aniversare a Junimii la Iasi cu Maiorescu si Caragiale. Revede pe Veronica
care-i face o dovada de netagaduit a dragostei sale. Publica in Convorbiri literare, dupa pauza din 1877,
Povestea codrului, Povestea teiului (varianta a traducerii din Em. Geibel Fat Frumos din tei, dupa Romanze
vom Elfenbrunen), Singuratate, Departe sunt de tine. Scrie acum "Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul
episod din romanul Aur, marire si amor.
1879    6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri literare : Atat
de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu,
Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza la Bucuresti.
1880   Devine redactor sef la Timpul. Tradat de Veronica cu Caragiale, se impaca dupa o scurta cearta.
1881   Publica intre 1 februarie si 1 septembrie cele patru Scrisori in Convorbiri, retinand pe a cincea,
Dalila.
1882   Sfarseste ultima forma a marelui poem Luceafarul, inceput in 1880. "Nu voi iubi niciodata o alta
femeie", scrie Veronicai la 28 februarie. Veronica il viziteaza in mai. Absorbit de munca la ziar.
7. Boala
1883   In aprilie almanahul "Romania juna" din Viena ii tipareste Luceafarul. In "Familia", apar poeziile
oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Cand amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe
langa plopii fara sot.. , Si daca.. In iunie participa la serbarile dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi si
citestela Junimea "Doina". La Bucuresti , in vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc
nervos. Intre 28 iunie si 15 august este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici
Ravneanu il conduce la sanatoriul Ober-Dobling de langa Viena. Spre sfarsitul anului, Maiorescu publica la
Socec prima editie de poezii a lui Eminescu.
1884   Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar insanatosit, revine in tara insotit de Chibici prin
Italia (Venetia, Florenta).
1885   Petrece vara la Liman, langa Odesa. Toamna i se incredinteaza postul de subbibliotecar la Biblioteca
Universitatii din Iasi. Apare a doua editie a volumului de Poezii.
1886   Merge la Bucuresti. Vara la baile Repedea langa Iasi. In noiembrie din nou internat, la ospiciul de la
Manastirea Neamt.
1887   Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. Orasul ii voteaza un ajutor de 120 lei
lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar.
1888   Veronica Micle il viziteaza la Botosani, si-l ia cu ea la Bucuresti. Primeste directia revistei unor
tineri " Fantana Blanduziei". La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii.
1889   Recazut in noaptea mintii in februarie, e internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu din strada
Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineata, in urma unei sincope, si este inmormantat sambata 17 iunie la
cimitirul Belu.
Articole
   
 O scriere critica (9/21 ianuarie 1870)
 Sa facem un progres ( 5/17 aprilie 1870)
 In unire cu tara (10/22 aprilie 1870)
 Echilibrul ( 22 aprilie, 29 aprilie 1870 )
Nuvele
   
 Lantul de aur (1866)
 Sarmanul Dionis ( 1872)
 Cezara ( 1875)
Poeme
   
 Proletarul ( 1871)
 Panorama desertaciunilor ( septembrie 1872)
 Evul de mijloc ( septembrie 1872)
Poezii 1866
   
 La mormantul lui Aron Pumnul (ianuarie )
 De-as avea ... (februarie/martie)
 O calatorie in zori ( mai)
 Din strainatate ( iulie)
 La Bucovina ( august) Speranta ( septembrie)
 Asta vreu, dragul meu ( septembrie/octombrie)
Poezii 1870
   
 Venere si Madona (aprilie)
 Epigonii ( august)
 La moartea lui Neamtu
 Ingere palid ...
Poezii 1873
   
 Inger si Demon (aprilie)
 Floare albastra (aprilie)
 Daca treci raul Selenei …
 Adanca Mare …
 Cum oceanu-ntaratat …
 Ah, mierea buzei tale
 Ghazel
Poezii 1876
   
 Melancolie (septembrie)
 Craiasa din povesti (septembrie)
 Lacul (septembrie)
 Dorinta ( septembrie)
 Calin ( file din poveste ) (noiembrie)
 Strigoii (decembrie)
Poezii 1881
   
 Manusa ( dupa Fr. Schiller ) (1881)
 Scrisoarea I (februarie)
 Scrisoarea II ( aprilie)
 Scrisoarea III ( mai )
 Scrisoarea IV ( septembrie)
 Scrisoarea V
Poezii 1883
   
 Luceafarul (aprilie)
 Doina (iulie)
 S-a dus amorul (aprilie/mai)
 Cand amintirile ... (mai)
 Adio ( iunie)
 Ce e amorul ( iulie)
Poezii 1885
   
 Sara pe deal ( iulie)
Poezii 1886
   
 Nu ma intelegi ( martie)
 La Steaua ( decembrie)
Poezii 1887
   
 De ce nu-mi vii (februarie)
 Kamadeva ( iulie)
 Serenada ( Victor Hugo)
Povestea
   
 Fat-Frumos din lacrima ( noiembrie 1870)
Schita
   
 La aniversara (9 iulie 1875)

Receptare critica
GEORGE CALINESCU: Viata lui Mihai Eminescu
"El [Eminescu] avea ca atare un suflet etic, simtitor la toate ideile si sentimentele,
care alcatuind traditia unei societati, sunt ca grinzile afumate ce sustin acoperisul
unei case, nefiind lipsit totdeodata de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nici o
aspiratie pentru sine, ci numai pentru poporul din care facea parte, fiind prin aceasta
mai mult un exponent decât un individ [...].
Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat sa exprime sufletul jalnic sau
mânios al unei multimi în primejdie de a fi strivita de puterile îndârjite ale lumii
vechi, sa o învioreze cu vehementa si s-o împinga înainte, aratându-i viitorul în
chipul unui trecut idilic si pe care soarta l-a aruncat într-o societate parând
entuziasta de progres si grabita de a-i lepada vesmintele vetuste, dar hotarâta a nu
abandona nimic din privilegiile ei [...].
Astfel se stinse în al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va
ivi vreodata, poate, pamântul românesc. Ape vor seca în albie, si peste locul
îngroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer în
departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava
subtire a altui crin de taria parfumurilor sale."