Proiect la Bazele Informaticii

TEST WORD

I ndicele de Transnaţionalitate este calculat ca medie a 3 raporturi,după cum

urmează:

- active străine/ active totale. Acest raport indică cât din baza de producţie sau de
desfăşurare a activităţii (fabrici, puncte de lucru sau de desfacere, depozite,unităţi, etc) se află
în afara ţării de origine;
- cifra de afaceri înregistrată în străinătate/ cifra de afaceri totală. Acest raport indică în
ce măsură activitatea desfăşurată este valorificată (vândută) pe plan internaţional;
- număr de angajaţi în străinătate/ număr total de angajaţi. Acest raport ne indică care
este ponderea forţei de muncă angajate in societate in afara ţării de origine.
Interpretarea acestui Indice se face astfel: cu cât valoarea indicelui este mai ridicată, cu
atât societatea respectivă îşi desfăşoară o parte mai mare a activităţii în afara graniţelor
activităţilor desfăşurate în străinătate este mai redusă.

3. Forme de manifestare a societăţilor transnaţionale în economia mondială

Tipuri de societăţi transnaţionale

În funcţie de strategia economică adoptată de domeniul de activitate şi de condiţiile

concrete de desfăşurare a activităţii in ţara de origine, societăţile transnaţionale pot decide
orientarea majoritară a investiţiilor de capital către ţara de origine sau către filialele aflate în
alte ţări.
În funcţie de aceasta opţiune, pe plan internaţional se intalnesc două tipuri mari de
societăţi transnaţionale:

Societăţi transnaţionale cu grad redus de transnaţionalitate. În cazul acestui tip de

societăţi transnaţionale activitatea firmei este orientată prioritar spre ţara de origine. Drept
urmare, în acest caz, pe termen lung investiţiile efectuate în ţara de origine le depăşesc ca
valoare pe cele efectuate în cadrul filialelor situate in terţe ţări.
Fără a constitui o regulă absolută, acest tip de societăţi transnaţionale îşi au de obicei
sediul în ţări dezvoltate mari, caracterizate de o piaţă internă de mari dimensiuni. Un exemplu
tipic este cel al multor societăţi transnaţionale care îşi au originea în SUA, dat fiind faptul că
SUA dispun de o piaţă internă foarte mare. Comerţul exterior al SUA deţine o pondere de 10-
12% în Produsul Intern Brut tocmai datorită acestei situaţii, în vreme ce în cazul multor ţări
dezvoltate mai mici (ca dimensiuni geografice şi populaţie) acest raport este de peste 50%.
Explicaţia acestui fapt rezidă in aceea că, în cazul existenţei unei pieţe interne mari, o
societate poate să îşi vândă produsele sau serviciile în cea mai mare parte chiar pe piaţa ţării
Nota de subsol 1
Proiect la Bazele Informaticii
de origine. În acest caz activităţiile şi vânzările realizate în terţe ţări au doar un rol
complementar celor realizate in tara de origine. Exemple de astfel de societati transnationale
sunt Philip Morris, Mitsubishi Motors, Fujitsu, Hitachi, Ford care prezintă un Indice de
Transnaţionalitate cuprins între 20%- 30%.

1.1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
Societăţi transnaţionale cu grad ridicat de transnaţionalitate

La aceste societăţi, activitatea este orientată prioritar către exterior, respectiv către filialele
situate în alte ţări decât cea de origine.
În general acest tip de societăţi transnaţionale îşi au sediul in ţări dezvoltate caracterizate
de o piaţă internă de dimensiuni mici. Exemple în acest sens sunt reprezentate de Nestle care
are un indice de transnaţionalitate de 94,7%, ASEA Brown Bovery ABB (cu activităţi in
domeniul energetic si electrotehnic) care are un indice de transnationalitate de 94.9% sau
British American Tobacco care are un indice de transnaţionalitate de 94.7%.

4. Managementul strategic al societăţiilor transnaţionale

Strategii de creştere a dimensiunilor economice

Deoarece operează la scară globală, societăţiile transnaţionale sunt mult mai interesate
decât alte tipuri de firme (de exemplu decât întreprinderile mici şi mijloci ) să se extindă pe
noi pieţe, să înlăture concurenţi, să se asocieze cu alte firme. Managementul acestor societăţi
transnaţionale trebuie să aibă în permanenţă o componentă strategică prin care firma se apară,
atacă, se aliază şi se extinde.
În prezent nici o firmă indiferent de mărimea ei, şi cu atât mai mult pe societate
transnaţională, nu poate concepe o strategie staţionară, de stagnare: mişcarea este esenţială şi
chiar precum menţinerea unei cote de piaţă sunt necesare strategii complexe, de multe ori
întinse pe mai multe continente.
Pentru creşterea volumului de activităţi economice, fie că aceasta implică intrarea pe noi
pieţe sau nu, societăţile transnaţionale au la dispoziţie o serie de metode care nu le sunt
specifice, în sensul că ele pot fi folosite şi de firme ce acţionează pe o singură piaţă, dar care
au o mult mai mare relevanţa in spaţiul mondial.
Creşterea dimensiunilor activităţii economice societăţilor multinaţionale poate avea ca
scop:
- intrarea pe o nouă piaţă (intrarea intr-o nouă ţară cu aceleaşi produse)
- intrarea pe o nouă piaţă (intrarea în acceleaşi ţări cu produse aparţinand unor alte domenii
de activitate);
- desfăşurarea unor activităţi de cercetare-dezvoltare foarte costisitoare;
- realizarea de alinaţe stategice;
Nota de subsol 2
Proiect la Bazele Informaticii
- combinaţii ale scopurilor de mai sus.
Creşterea dimensiunilor activităţii economice societăţilor transnaţionale se poate face, în
principiu, prin 2 metode:
- prima metodă se realizează în cadrul societăţii transnaţionale, fără a implica alte firme şi
apelează la resurse proprii sau împrumutate. Această metodă poate defini drept creştere
internă (nu implică alte entităţi economice);
- cea de-a doua metodă implică, pe lângă societatea transnaţională în cauză şi alte firme cu
care aceasta intra in raporturi juridice specifice. Aceasta metoda se poate defini drept creştere
externă (implică alte entităţi economice).
Creşterea internă are la bază resursele proprii (din activitatea proprie sau imprumutate)
şi nu modifică structura acţionariatului sociatăţii transnaţionale. Creşterea internă se poate
realiza prin reinvestirea totală sau parţială a profitului (dacă acţionarii decid astfel) sau prin
utilizarea unor surse de finanţare cum ar fi împrumuturile bancare sau emisiunea de
obligaţiuni în scopul majorării capitalului.
Creşterea externă implică stabilirea de relaţii juridice cu alte firme (entităţi economice)
şi este bazată pe concentrarea capitalului. Prin concentrarea capitalului se inţelege procesul
prin care numărul de firme existente pe piaţă sau numărul de proprietari de firme se reduce în
urmă unor acţiuni de vânzare – cumpărare. Procesul se numeşte de concentrare a capitalului
deoarece capitatlul existent pe piaţă la un moment dat se concentrează în mai puţine firme sau
in mai puţine mâini (deţinători de capital).
Modalităţile practice prin care se realizează concentrarea capitalului sunt:
- Fuziunea (merger);
- Achiziţia (acquisition).
În literatura de specialitate anglo-saxonă cele două operaţiuni sunt cunoscute sub
numele de M & A (Merger & Acquisition).
Fuziunea şi absorbţia au ca principal obiectiv raţionalizarea structurilor de producţie în
vederea micşorării costurilor la scara întregii activităţi economice a firmei rezultate.
Fuziunea (merger) reprezintă o tehnică de concentrare prin care două sau mai multe
firme se regrupează intr-una singură. În acest caz, din punct de vedere juridic firmele iniţiale
dispar, ele fiind inlocuite cu o entitate juridică nouă. Avantajul principal al fuziunii este
efectul de sinergie prin care cresterea de eficienţă rezultată este mai mare decât simpla
insumare a resurselor existente in firmele care au fuzionat.
Achiziţia (acquisition) poate imbrăca două forme distincte:
- absorbţia;
- participarea.
Absorbţia reprezintă o tehnică prin care o firmă cumpară integral o altă firmă.
Societatea absorbită dispare ca entitate juridică (subiect de drept). În cazul absorbţiei firma
cumpăratoare poate alege intre cumpărarea acţiunilor firmei absorbite (caz in care preia
activul şi pasivul acesteia in calitate de nou proprietar) sau doar a activelor acesteia (opţiune
care evită posibile probleme legate de situaţia pasivului firmei absorbite - nu se preiau şi
datoriile).
Participarea constituie cealaltă formă de achiziţie si constă in achiziţionarea de către o
firmă doar a unei părţi din capitalul altei firme. Pentru a putea fi inclusă in categoria
Nota de subsol 3
Proiect la Bazele Informaticii
investiţiilor străine directe această operaţiune implică o participare de cel putin 10% din
capitalul firmei la care se cumpară acţiuni sau din puterea de vot. Sub acest nivel este vorba
doar de un plasament de capital in scopul fructificării acestuia.
În cazul achiziţiei, firma cumpărătoare va putea plăti pentru acţiunile pe care le
cumpară fie in numerar (cash), fie prin acţiuni proprii care sunt cotate la bursă la un anumit
nivel in momentul realizarii tranzacţiei.

Strategii de extindere a activităţii societăţilor transnaţionale la scară globală

În funcţie de specificul activităţii lor, societăţile transnaţionale pot să îşi extindă

activitatea la scară globală:
- în acelaşi domeniu de activitate, prin desfăşurarea de activităţi similare sau chiar identice cu
ale firmei mamă(extinderea activităţii pe orizontală);
- în acelaşi domeniu de activitate, prin desfăşurarea de activităţi complemantare cu cele ale
firmei mamă (extinderea activităţii pe verticală);
- in domenii de activitate complet diferite de cele ale firmei mamă.
Extinderea activităţii pe orizontală se realizează prin creşterea numărului de filiale
din străinatate, în acelaşi domeniu de activitate şi prin desfăşurarea aceloraşi activităţi ca şi
cele ale firmei mamă. În acest caz fiecare filială este o replică (o clonă) totală sau partială a
firmei mamă. De exemplu filialele din străinatate ale firmei Coca – Cola realizează acelaşi tip
de produs oriunde s-ar afla. În mod similar, filialele societăţii Kraft Food International care
produc ciocolată realizează, in principiu, acelaşi tip de produse, indiferent de locul in care
sunt amplasate.
În cazul produselor cu grad mai ridicat de complexitate, intre filialele situate in diverse
ţări poate exista sau nu o anumită specializare şi complementaritate. De exemplu in industria
automobilului, filialele General Motors pot produce acelaşi tip de automobil sau pot avea şi o
anumită specializare – in motoare, cutii de viteză, etc.- care implică necesitatea cooperării cu
alte filiale ale General Motors situate in alte ţării şi care produc prioritar alte componente –
elemente de suspensie sau de caroserie.
Extinderea activitaţii pe verticală se realizează prin creşterea numărului de filiale din
străinătate ( prin unor firme existente sau prin infiinţarea de firme noi) care vor desfăşura
activităţi complementare celei desfăşurate de firma mamă, activităţi aflate din punct de
vedere tehnologic şi comercial in amonte (inainte de activtatea desfăşurată de firma mamă)
sau in aval după activitatea desfăşurată de firma mamă. De exemplu, societatea transnaţională
Exxon Mobile avea ca specilizare rafinarea petrolului. În vederea extinderii pe verticală
această societate şi-a crescut numărul de filiale in străinatate prin achiziţţonarea sau
infiinţarea de firme care extrăgeau petrol ( activitatea aflată in amonte/ inainte faţă de
activitatea de rafinare) şi firme care se ocupau cu distribuţia produselor petroliere (activitate
aflată in aval/ după activitatea de rafinare).
Conglomerarea intenatională reprezintă extinderea activităţii in domenii complet
diferite de cele ale firmei mamă. Firme din ţări diferite care nu sunt legate intre ele din punct
de vedere tehnologic (care îşi desfăşoară activitatea in domenii complet diferite) se asociază
iar firma rezultată se numeşte conglomerat.
Nota de subsol 4
Proiect la Bazele Informaticii

Nota de subsol 5