Universitatea de Nord Baia Mare

Facultatea de Litere
Specializare: Asistenþã socialã
Lucrare de seminar
Student: Cristina Cacior
Bistriþa, 2008
Universitatea de Nord Baia Mare
Facultatea de Litere
Specializare: Asistenþã socialã
Lucrare de seminar

Student: Cristina Cacior

Bistrita, 2008

2
INTRODUCERE
Pentru a se înþelege corect contextul prevederilor referitoare la femei
în Islam, permiteþi-mi sã încep prin a clarifica faptul cã Islamul nu reprezintã
numele unei credinþe unice, prezentatã
pentru prima datã de Muhammed -
Pacea fie asupra lui care, în acest caz ar putea fi numit fondatorul
Islamului. Coranul clarificã cu prisosinþã faptul cã, Islamul supunerea totalã
a omului faþã de Dumnezeu -este singura credinþã în întregime revelatã de
Dumnezeu de la începuturile omenirii. Noe, Avraam, Moise ºi Isus -
Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lor -au propovãduit aceeaºi
credinþã. Ei nu au fost fondatori ai unor credinþe care sã fie numite dupa
numele lor.
Doresc ei o altã religie decât religia lui Dumnezeu, de vreme ceLui I s-au supus de v
oie, ori de nevoie toate creaturile din ceruri si depre Pãmânt ºi când la El se întorc? Sp
une [Muhammed]: Noi credemîn Dumnezeu, în ceea ce ne-a trimis nouã ºi a trimis lui Avraam
, lui
Ismail, lui Isaac, lui Iacob ºi seminþiilor, precum ºi în [cãrþile] date luiMoise, lui Isus
tuturor profeþilor de cãtre Domnul lor. Noi nu facemnici o deosebire între ei ºi noi Lu
i Ii suntem supuºi [musulmani]. Acelacare doreºte o alta religie decât Islamul, nu-i v
a fi acceptatã, ºi el se vaafla în Lumea de Apoi printre cei pierduþi (Coran 3: 83-85).1
În occident Islamul este considerat simbol prin excelenþã al
subordonãrii femeilor. Este deranjant cã o religie care a revoluþionat statutul
femeii este denigratã ºi consideratã ca fiind regresivã cu femeile. Aceste
percepþie despre Islam este una dintre cele mai rãspândite mituri din lumea
noastrã contemporanã. Mitul a fost perpetuat neîncetat de cãrþile de
senzaþie, articole, filme hollywoodiene ºi mass-media. Unii oameni confundã
cultura cu religia, mulþi alþii nu ºtiu ce spun cãrþile religiei lor ºi altora nici
mãcar nu le pasã.2
Noi, musulmanii, avem un document divin care onoreazã cu adevãrat
femeile ºi le trateazã corect; care a eliberat-o pe femeie de trista nedreptatea ign
oranþei preislamice. În acest document reprezentat de Sfântul Coran,
femeia este perceputã ca o fiinþã omeneascã, înzestratã cu o naturã
femininã, în ipostaza ei de fiicã, soþie, mamã ºi, cu siguranþã, de membru
deplin al societãþii din care face parte. Este adevãrat cã unii musulmani au
nedreptãþit femeia, în diferite epoci, privând-o de dreptul de a acumula
cunoºtinþe religioase ºi de dreptul de a lucra. Ei chiar i-au interzis sã meargã
la moschee pentru a se dedica adorãrii ºi studiului, au silit-o sã se mãrite cuun om pe
care nu îl plãcea ºi au închis-o în casã. Însã aceastã situaþie a fost
cauzatã de absenþa înþelegerii religiei ºi nu a predominat peste tot.3
1Meududi, Ce înseamnã Islamul, Ed. Taiba, Bucureºti, 2003, p. 4.
2 Dr. Sherif Abdel Aziym, Femeia în Islam, Ed. Taiba, Bucureºti, 2008, pp. 3, 61, 5.
3 Dr. Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, Ed. Taiba, Bucureºti, 2008, pp.
2-3.

3
Pentru cineva interesat sincer de adevãr nu existã altã cale decât sã
apeleze direct la sursa Islamului, adicã la Sfântul Coran ºi la Tradiþia
Profetului Muhammed (Sunna, încorporatã în relatãri profetice, adicã în
Hadisuri, care sunt spusele Profetului, acþiunile sale ºi acþiunile fãcute cu
aprobarea sa ºi care reprezintã singura variantã validã de interpretare a
Coranului; în urma intenþiilor rãuvoitoare ale duºmanilor Islamului de a
introduce în tradiþia profeticã relatãri mincinoase ce nu îi aparþineau
Profetului, a apãrut ºtiinþa hadisurilor, care a avut rolul de a delimita relatãrile
profetice autentice de cele mincinoase4), care constituie legislaþia islamicã,
divinã (ªaria), ce reglementeazã statutul femeii în societatea islamicã.
NOTE:
*Pe cei care se îndoiesc cã Muhammed a fost ultimul Profet al lui
Dumnezeu, cãruia i-a fost revelatã acum 14 secole ultima carte divinã
prin intermediul îngerului Gavriil, Dumnezeu i-a provocat prin întregul
Coran, grãind: Sau spun ei: L-a nãscocit (Muhammed)! .
Spune: Aduceþi voi o surã (capitol) asemãnãtoare lui! (10:38);
Oare nu cugetã ei la Coran? Dacã ar fi el de la altcineva decât de
la Dumnezeu, ar gãsi în el multe nepotriviri! (4:82) Într-adevãr, Noi
am pogorât Coranul ºi Noi îi vom fi pãzitori! (15:9). Muhammed nu
este tatãl nici unuia dintre bãrbaþii voºtri, ci el este Trimisul lui
Dumnezeu ºi încheietorul Profeþilor ºi Dumnezeu este Atoateºtiutor.
(33:40). Cine voieºte sã creadã ºi cine voieºte sã nu creadã! (18:29)
*În Coran se foloseºte pronumele Noi pentru a arãta mãreþia pentru aarãta mãreþia lui Dumne
nicul. În limba românã veche noi era
folosit ca plural de majestate atribuit unei singure persoane pentru a-i
scoate în evidenþã suveranitatea;5 la fel este ºi în limba arabã; nicidecum
nu se poate înþelege cã ar fi vorba despre o Trinitate, Dumnezeu negând
cu vehemenþã în Coran cã ar exista o Trinitate sau vreun mijlocitor sau
asociat al Lui: O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraþi în privinþa
religiei voastre ºi nu spuneþi despre Dumnezeu decât adevãrul!
Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, cuvântul Sãu pe
care El l-a transmis Mariei ºi un duh de la El. Credeþi, aºadar, în
Dumnezeu ºi în trimiºii Sãi. ªi nu spuneþi Trei! . Opriþi-vã de la
aceasta ºi va fi mai bine pentru voi. Dumnezeu nu este decât un
Dumnezeu Unic. Slavã Lui! Sã aibã El un copil? Ale Lui sunt cele
din ceruri ºi de pre pãmânt ºi Dumnezeu este cel mai bun Ocrotitor
[Wakil]. (4:17)
*Pentru o mai bunã înþelegere a textului, am folosit Dumnezeu în loc
de Allah, numele specific al lui Dumnezeu în limba arabã, cu menþiunea
cã pentru musulmani Dumnezeu nu este Isus, nici trinitate, ci aºa cumse descrie El Îns
uºi, este Unic, Incomparabil, Singurul demn de adorat:
4 Abdul Rahim Al-Fahim, Douã sute de Hadisuri profetice, Ed. AMR, 2008, p. 4.
5 *Liga Islamicã ºi Culturalã din România, Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în lim
a românã, Ed. Islam,
Bucureºti, 2006, p. 7.

4
 Spune: El este Dumnezeu, Cel Unic! Dumnezeu este Stãpânul! El nu
zãmisleºte ºi nu este nãscut ªi El nu are pe nimeni egal! (112:1-4)
*De asemenea, pentru o mai bunã citire, o sã renunþ la anumite formule
islamice de manifestare a respectului faþã de profeþii, companionii ºi
musulmanii -bãrbaþi ºi femei -recunoscuþi prin credinþa ºi evlavia lor
excepþionalã.6
SITUAÞIA FEMEII ÎNAINTE ªI DUPÃ REVELAREA ISLAMULUI
Femeia nu avea drept de moºtenire sau de proprietate pe vremea
Jahiliyei (perioada ignoranþei, dinaintea Islamului). Ea era doar o moºtenire,
excepþie fãcând fetele care proveneau din familii nobile. Mai mult, practica
îngropãrii de vii a fetiþelor era foarte rãspânditã înaintea venirii Islamului. Unii
dintre companioni ºi-au îngropat de vii chiar ºi ºapte fetiþe ºi nu aveau
remuºcãri pentru fapta lor...Unele fetiþe erau îngropate imediat dupã naºtere,
iar altele la vârsta de ºase ani.7
O datã cu prima revelaþie care a avut loc la vârsta de 40 de ani (anul
610 e.n.) ºi care a durat 23 de ani, a început ºi chemarea lui Muhammed la
monoteism ºi la reformã socialã. El a promovat o viaþã sãnãtoasã. A
condamnat violenþa domesticã, le-a încurajat pe soþiile sale sã exprime ceea
ce gândesc, a garantat femeilor musulmane drepturi care vor fi promulgate,
chiar ºi în Europa, doar cu câteva secole mai târziu, incluzând dreptul la
proprietate personalã; a respins ideea cãsãtoriilor aranjate ºi a acordat
dreptul de a divorþa fie ºi din cauza incompatibilitãþii dintre soþi.8
Astfel, Profetul a schimbat condiþia socialã ºi poziþia femeilor. Înainte
ca Sfântul Coran ºi Tradiþia Profetului (Sunna) sã îmbunãtãþeascã aceastã
problemã , nici o societate nu a recunoscut, nici prin lege, nici prin practicã,
drepturile femeilor aºa cum a recunoscut drepturile bãrbaþilor.9
© FEMEIA CA FIINÞÃ UMANÃ
Islamul a fost revelat într-un moment în care mulþi oameni negau cã
femeia este o fiinþã umanã; unii erau sceptici, iar alþii i-au admis umanitatea,
însã considerau cã femeia a fost creatã pentru a-l servi, umilã, pe bãrbat.
Pentru musulmani, egalitatea de esenþã, de naturã spiritualã, dintre
bãrbat ºi femeie este declaratã ºi explicatã în Coran. Astfel, ei au:
o
Aceeaºi demnitate ºi onoare din perspectivã divinã: Noi i-am cinstit pe
fiii lui Adam...ºi i-am ales pe ei înaintea altora din cei pe care i-am
creat. 10 (17: 70)
6 Harun Yahya, Fecioara Maria, Ed. Taiba, Bucureºti, 2007, pp. 6-7.
7 Amr Khaled, Pe urmele lui Muhammed, Ed. Golden, Constanþa, 2008, p. 27.
8 Ibidem p. 19.
9 Mustafa Ahmad al-Zarqa, Muhammed modelul perfect pentru omenire, p. 24.
10Amr Khaled , op. cit., p. 12.

5
o
Aceeaºi origine: O, voi, oameni! Fiþi cu fricã de Domnul vostru care v-
a fãcut dintr-o singurã fiinþã ºi a fãcut din aceasta ºi pe perechea eiºi care a rãspândit
douã [fiinþe] mulþi bãrbaþi ºi femei! Fiþi cufricã de Dumnezeu în numele cãruia vã conjuraþ
i] ºi [fiþi
cu fricã de ruperea] legãturilor de rudenie, cãci Dumnezeu este
Veghetor peste voi (Raqib)! (Coran 4: 1). Profetul Muhammed a
proclamat de asemenea: Ascultaþi! Voi aveþi o singurã divinitate, dupã
cum aveþi un singur pãrinte (Adam). Nu existã nici o deosebire între un
arab ºi un nearab. Existã deosebire numai în ceea ce priveºte supunerea
faþã de Dumnezeu. Cel mai virtuos dintre voi este cel mai onorabil în ochii
lui Dumnezeu. 11 Femeile ºi bãrbaþii sunt în acest raport fraþi, dupã cum
afirmã Trimisul lui Dumnezeu: Femeile sunt surorile bãrbaþilor.
Hadisul este relatat de Aiºah ºi transmis de Imam Ahmed (6/256).12
o
Acelaºi caracter islamic ideal: Musulmanilor ºi musulmancelor, dreptcredincioºilor
ºi drept-credincioaselor, celor supuºi ºi celor supuse,
celor iubitori de adevãr ºi celor iubitoare de adevãr, celor statornici
ºi celor statornice, celor smeriþi ºi celor smerite, celor ce dau
milostenii ºi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor carepostesc ºi acelo
ra [dintre femei] care postesc, celor care îºi pãzesccastitatea lor ºi acelora [dintre f
emei] care ºi-o pãzesc, celor care-L
pomenesc pe Dumnezeu mereu ºi acelora [dintre femei] care-L
pomenesc, Dumnezeu le-a pregãtit iertare ºi rãsplatã mare [adicã
Paradisul]. (Coran 33: 35).
o
Aceeaºi rãsplatã ºi intrare în Paradis: Domnul lor le-a rãspuns: «Eu nulas sã se piardã ni
linitã de vreunul dintre voi, bãrbat sau
muiere, deopotrivã unul cu altul!» (Coran 3: 195); Oricine face fapte
bune, bãrbat sau femeie credincios fiind aceia vor intra în Rai ºi
nu vor fi nedreptãþiþi nici cât un punct. (Coran 4: 124)
o
Aceleaºi pedepse ºi intrare în Iad: Bãrbaþii fãþarnici ºi femeile
fãþarnice sunt ei unul la fel ca altul...Dumnezeu a fãgãduit bãrbaþilorfãþarnici ºi muieril
e, precum ºi necredincioºilor, focul
Gheenei (Iadului) ºi veºnic vor sãlãºlui în el!... (Coran 9: 67-68)
o
Aceleaºi responsabilitãþi sociale ºi religioase: Drept-credincioºii ºi
drept-credincioasele îºi sunt aliaþi unii altora. Ei poruncesc ceea ce
este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngãduit, plinesc
Rugãciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) ºi se supun lui
Dumnezeu ºi Trimisului Sãu. Cu aceºtia Dumnezeu va fi îndurãtor,
cãci Dumnezeu este Puternic (ºi) Înþelept ('Aziz, Hakim). (Coran 9:
71). În istorisirea despre Adam, poruncile divine îi erau date lui ºi soþiei
sale, în mod egal: O, Adam, sãlãºluieºte tu împreunã cu soaþa ta înaceastã grãdinã! Mâncaþ
te, ori de unde voiþi, dar
11 Meududi, op. cit., p. 13.
12 Dr. Yusuf Al-Qaradawy, op. cit., p. 4.

6
sã nu vã apropiaþi de acest pom, pentru ca sã nu fiþi dintre ceinedrepþi! (Coran 2: 35). E
entul nou în privinþa acestei istorisiri, aºa
cum este prezentatã în Coran, constã în faptul cã nu este învinovãþitã Eva
pentru tentaþie, ci Satana: ªeitan i-a ademenit [sã mãnânce] din el ºi
i-a scos pe ei de unde se aflau... (2: 36) ....greºeala a fost a
amândurora ºi amândoi s-au cãit ºi au cerut iertare: ªi au rãspuns ei:
«Doamne, am fost nedrepþi cu sufletele noastre ºi dacã nu ne ierþi ºinu Te înduri de noi, v
fi printre cei pierduþi!» (7: 23).13 Islamul nu
stigmatizeazã femeia; ea nu are o naturã inferioarã, nu existã niciun mit al
izgonirii din paradis ºi nicio responsabilitate pentru pãcatul originar.14 Mai
mult, unele versete încã atribuie vina lui Adam: Noi am încheiat un
legãmânt cu Adam mai înainte, însã el l-a uitat ºi Noi nu am aflat în eltãrie. (20: 115);
ucru ne sugereazã cã Adam a fost cel care a
pãcãtuit primul ºi a fost urmat de soþia sa. Oricare ar fi situaþia, chiar ºi
acceptând cã Eva ar fi pãcãtuit prima, doar ea singurã va fi responsabilã,
nicio vinã nu este transmisã fiicelor ei. Acest neam a trecut. El are
ceea ce ºi-a agonisit, iar voi veþi avea ceea ce v-aþi agonisit. Voi nuveþi fi întrebaþi pe
tru ceea ce au fãcut ei. (2: 134; 2: 141).15
Islamul afirmã cã, în faþa lui Dumnezeu, femeile, în calitate de
credincioase, sunt egale cu bãrbaþii, dar vorbeºte de asemenea ºi de
diferenþele faþã de bãrbaþi în ceea ce priveºte rolul lor de mame, soþii, fiice.16
©FEMEIA CA MAMÃ
Coranul accentueazã în multe locuri rolul important al mamei în
creºterea ºi îngrijirea copilului, onorând-o ºi punând-o înaintea tatãlui: Noi
l-am povãþuit pe om [sã facã bine] pãrinþilor sãi, mama lui l-a purtat,
[suportând pentru el] slãbiciune dupã slãbiciune, iar înþãrcarea lui afost dupã doi ani, [a
«Adu mulþumire Mie ºi pãrinþilor tãi, cãci laMine este întoarcerea!» (31: 14); Noi i-am
ului sã le arate
bunãtate pãrinþilor sãi. Mama sa l-a purtat cu dureri ºi l-a nãscut cudureri. Purtarea lui
[pânã la] înþãrcarea lui sunt treizeci de luni.
(Coran 46: 15).
Profetul Muhammad a acordat de asemenea mamei un loc privilegiat.
Un bãrbat a venit la Profet întrebând: Cine meritã cel mai mult grija mea?
El a rãspuns: Mama ta. Bãrbatul a mai întrebat: Apoi cine? El a rãspuns
din nou: Mama ta. Bãrbatul a mai întrebat: Apoi cine? El a rãspuns din
nou: Mama ta. Bãrbatul a întrebat (a patra oarã): Apoi cine? Iar Profetul
a rãspuns: Tatãl tãu. Al-Bazzar relateazã cã un bãrbat fãcea tawaf în jurul
13 ibidem, p. 5.
14 Khurram Murad, ªaria-legislaþia islamicã, Ed. Taiba, Bucureºti, 2007, pp. 12-13.
15 Dr. Yusuf Al-Qaradawy, op. cit., p. 6
16 Mustafa Ahmad al-Zarqa, op. cit., p. 24.

7
Kaabei, cãrând-o în spate pe mama sa. Bãrbatul l-a întrebat pe Profet
Acum am reuºit sã mã achit în faþa ei? Profetul a spus: Nu, nici mãcar
pentru unul dintre suspinele ei (adicã unul dintre suspinele trudei, alenaºterii sal
e ºi aºa mai departe) . Un bãrbat a venit la Profet ºi a zis: O,
Trimis al lui Dumnezeu, vreau sã lupt ºi aº dori sfatul tãu. El l-a întrebat: Ai
mamã? Omul a spus: Da. Apoi el i-a spus: Nu o pãrãsi, deoarece
Paradisul se aflã sub picioarele ei.
Înainte de Islam, unele reglementãri religioase au neglijat drepturile mamei,
fãcându-le nesemnificative. Odatã cu venirea Islamului a devenit recomandat sã ai
grijã de mãtuºile din partea tatãlui ºi a mamei. Un bãrbat s-a apropiat de Profet ºi a
zis: Am comis o ofensã; pot sã plãtesc pentru ea? El a întrebat: Ai mamã?
Bãrbatul a spus: Nu. Apoi el a întrebat: Ai o mãtuºã din partea mamei? Omul
a rãspuns: Da. a zis: Fii bun cu ea!
Islamul ne porunceºte sã fim buni cu mama, deºi aceasta nu este
credincioasã! Asma a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet de relaþia sa cu
mama ei necredincioasã care a venit la ea. El a spus: Da, sã ai o relaþie
bunã cu mama ta.
O dovadã cã Islamul se îngrijeºte de mame, de drepturile ºi
sentimentele mamelor, este aceea cã o mamã divorþatã are mai multe
drepturi ºi este mai indicat ca ea sã aibã grijã de copii decât tatãl lor.
Abdullah Ibn Amr Ibn Al-Aas a relatat cã o femeie a întrebat: O, Trimis al lui
Dumnezeu, acest fiu al meu a crescut în pântecele mele, l-am alãptat de la
sânul meu, l-am þinut în poala mea. Tatãl lui l-a luat de lângã mine. Profetul
a spus: Tu ai mai multe drepturi, dacã nu te mãriþi. Ibn Abbas a spus:
Omar Ibn Al-Khattab a divorþat de soþia lui dintre ansari, mama lui Asim. El
a întâlnit-o pe când îºi purta copilul în Mahser (o piaþã dintre Quba ºi
Medina). Copilul era înþãrcat ºi putea sã meargã. Omar a luat copilul de la
ea ºi s-au certat pânã ce copilul a început sã plângã. Omar a zis: «Am mai
multe drepturi asupra copilului meu decât tine.» Ei s-au plâns lui Abu Bakr al
cãrui verdict a fost acela cã mama ar trebui sã pãstreze copilul. El a spus:
«Mirosul, patul ºi poala ei sunt mai bune pentru el decât ale tale pânã ce
copilul va creºte ºi va alege el însuºi.» 17
© FEMEIA CA FIICÃ
În vremurile preislamice, arabii erau mâhniþi ºi supãraþi de naºterea
fetelor, aºa cã un tatã, când era informat cã soþia lui a dat naºtere unei fete,
spunea: Ea nu este atât de binecuvântatã de Dumnezeu precum un fiu;
apãrarea ei constã în plâns ºi îngrijirea ei este prin furt! . Iar dacã vreunuia
dintre ei i se vesteºte [naºterea] unei fiice, chipul lui devine negru ºi ele plin de
mânie, se ascunde de lume din pricina rãului ce i s-a vestit.
17 Dr. Yusuf Al-Qaradawy, op. cit., pp. 37-39.
8
Sã-l þinã el, în ciuda umilinþei, sau sã-l îngroape în þãrânã? Ce proastã
judecatã! (Coran 16: 58-59). Tradiþiile arabilor i-au permis tatãlui sã îºi
îngroape de vie fiica din cauza sãrãciei actuale sau presupuse sau din cauza
temerilor legate de o posibilã ruºine pe care ar putea s-o cauzeze aceastacând ar fi c
rescut. În acel context, Coranul îi acuzã, zicând: ªi când fetiþa
îngropatã de vie va fi întrebatã pentru ce pãcat a fost omorâtã... (Coran
81: 8-9). ...sã nu-i omorâþi pe copiii voºtri de teama sãrãciei, cãci Noi vãvom da cele de
tât vouã cât ºi lor;...! (Coran 6: 151)Unele reguli
vechi îi dãdeau tatãlui dreptul de a-ºi vinde fiica, pe când alþii îi permiteau sã
o înmâneze altui bãrbat care putea chiar sã o omoare sau sã o posede,
dacã tatãl omorâse fiica altui om.
Când a fost revelat Islamul, s-a poruncit ca o fiicã, la fel ca un fiu, sã
fie tratatã ca un cadou de la Dumnezeu: A lui Dumnezeu este stãpânireacerurilor ºi a pãmân
ui. El creeazã ceea ce voieºte ºi dãruieºte Elcopile cui voieºte ºi dãruieºte El bãieþi cui
dã El ºi bãieþi, ºicopile ºi-l face sterp pe cel pe care El voieºte. El este Atoateºtiutor
Atotputernic ('Alim, Qadir). (Coran 42: 49-50).
Profetul a promis rãsplãþi mari petru cei ce se poartã bine cu fiicele lor.
El a spus: «Oricine a avut trei fiice ºi ºi-a demonstrat rãbdarea în
creºterea lor, mulþumirea lor ºi nemulþumirea lor, Dumnezeu îl
rãsplãteºte cu Paradisul pentru mila lui asupra lor». Un bãrbat a întrebat:
«ªi cel care are douã fiice, o, Trimis al lui Dumnezeu?». El a rãspuns: «ªi
cel care are douã fiice, de asemenea.» Altul a întrebat: «O, Trimis al lui
Dumnezeu, dar cel care are o fiicã?» El a rãspuns: «ªi cel care are o fiicã,
de asemenea.» În relatarea de la Aiºa, transmisã de imamul Bukhari ºi
imamul Muslim, Profetul a spus: Oricine suferã o nenorocire cauzatã de
pãstrarea fiicelor lui, dar cu toate acestea le trateazã bine, va fi protejatde ele
de Focul Iadului .
Controlul tatãlui asupra fiicei nu depãºeºte limitele educaþiei morale;
la fel ºi în ceea ce îi priveºte pe fraþii ei. El este obligat, conform religiei, sã o
întreþinã pânã când se mãritã. Nu are dreptul de a o vinde sau de a o face
proprietatea unui bãrbat în niciun mod.
Unui tatã îi este interzis sã îºi mãrite fiica în schimbul cãsãtoriei cu
fiica acelui bãrbat, aceasta fiind numitã în justiþie cãsãtorie vacantã , dincauza lipsei
, întrucât zestrea este dreptul fiicei, nu al tatãlui. În plus,
tatãl nu are dreptul de a-ºi mãrita fiica cu un bãrbat pe care aceasta nu îlvrea sau cu ca
re ea nu este de acord. Într-o relatare a Aiºei se spune: L-am
întrebat pe Trimisul lui Dumnezeu: «Sunt femeile întrebate în legãturã cu
aceastã chestiune?» El a rãspuns: «Da.» Eu am continuat: «Virgina, când
este întrebatã, este ruºinatã ºi rãmâne tãcutã.» El a spus: «Tãcerea este
permisiunea ei.» Din acest motiv învãþaþii spun cã femeia virginã ar trebui
sã ºtie cã tãcerea este consimþãmântul ei. Conform Aiºei, o fatã a venit la
ea, spunând: Tatãl meu m-a mãritat cu nepotul lui pentru a se înãlþa pe
9
sine prin acest act, iar eu nu sunt de acord. Aiºah a replicat: Stai jos
pânã ce va veni Profetul. Ea i-a spus, iar el a trimis dupã tatãl ei care i-a
dat libertatea de a alege. Ea a spus: O, Trimis al lui Dumnezeu, am fost
de acord cu ce a fãcut tatãl meu, dar am vrut sã ºtiu dacã femeia are
vreun cuvânt de spus în aceastã chestiune. 18 În legislaþia islamicã este
stipulatã consultarea mamei în ce priveºte cãsãtoria fiicei ei, aºa cã mariajul
poate fi sãvârºit mulþumind toate pãrþile implicate. Ibn Omar a relatat cã
Profetul (Pacea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a zis: Luaþi
permisiunea femeii cu privire la fiicele lor. Tatãl nu ar trebui sã punã
obstacole în calea cãsãtoriei, dacã un bãrbat potrivit îi cere mâna fiicei sale,
concentrându-se asupra moralitãþii ºi credinþei lui, nu a lucrurilor materiale ºi
lumeºti. În hadisuri se afirmã: Nimic nu este mai bun pentru cei
îndrãgostiþi decât cãsãtoria ; Dacã persoana care te mulþumeºte înprivinþa moralitãþii ºi
las-o sã se cãsãtoreascã [cufiica ta]. Dacã nu faci asta, vei crea rãzvrãtire pe pãmânt ºi
corupþia .
Astfel, Islamul l-a învãþat pe tatã cã fiica lui este o fiinþã umanã ,
înainte de orice altceva. Ea nu este o marfã ce poate fi dãruitã ºi datã celui
care plãteºte mai mult, precum fac mulþi taþi ignoranþi ºi avari ce continuãaceastã practic
. În hadis se spune: Este norocul unei femei sã
îºi uºureze angajamentul, zestrea ºi sã îºi uºureze pântecul adicãnaºterea . Hadis relata
©FEMEIA CA SOÞIE
Conform unor credinþe strãvechi, femeia a fost consideratã impurã,
creatã de Satana. Fiecare ar trebui, prin urmare, sã scape de ea ºi sã se
îndrepte spre o viaþã monahalã, de sacrificiu. Alþii au considerat soþia ca fiind
un instrument de plãcere pentru bãrbat, o bucãtãreasã ºi o servitoare în
casa lui.
Islamul a fost revelat pentru a desfiinþa viaþa monahalã ºi retragerea
din lume. El promoveazã cãsãtoriile ºi considerã cãsnicia drept unul dintre
semnele ºi dovezile cã Dumnezeu este în Univers: Printre semnele Lui
[este acela] cã El v-a creat pe voi din þãrânã ºi apoi iatã-vã pe voioameni care v-aþi rãsp
t]. (Coran 30: 21). El este Cel
care v-a creat dintr-un singur suflet ºi din el a fãcut-o ºi pe perechealui, lângã care el
sã poatã gãsi liniºte. (Coran 7: 189).
Islamul a fãcut ca o soþie bunã sã fie cea mai mare comoarã pe care
un bãrbat o poate avea în viaþa sa, dupã credinþa în Dumnezeu ºi
respectarea poruncilor Sale. Profetul i-a zis lui Omar: «Sã îþi spun careeste cea mai mar
e comoarã pe care o poate pãstra un bãrbat? O soþiebunã. Dacã el se uitã la ea, se binedisp
, dacã îi porunceºte ceva, ea
18 Ibidem, pp. 41-48.
10
se supune, ºi dacã este departe de ea, aceasta îi rãmâne fidelã» .
Profetul a spus: Lumea este minunatã ºi cea mai mare comoarã a ei
este o femeie bunã. De asemenea, a zis: Oricui îi este încuviinþatã o
soþie bunã, el este ajutat sã urmeze jumãtate din religie, iar în cealaltãjumãtate este lãs
fie supus lui Dumnezeu. 19
ROLUL FEMEII ÎN CADRUL FAMILIEI
Familia reprezintã unitatea fundamentalã a sistemului general al ordinii
sociale islamice. Ea se bucurã de cel mai înalt statut ºi de cel mai puternic
prestigiu. Rolurile sociale atribuite de ªaria (legislaþia islamicã) bãrbatului ºi
femeii în cadrul familiei se bazeazã pe o realitate simplã, dar profundã: cei
doi sunt biologic ºi sexual diferiþi ºi doar femeia poate naºte copii. Alte
diferenþe importante fiziologice, psihice ºi sociale derivã de aici. Astfel,
diferenþierea rolurilor pe sexe reprezintã cheia asigurãrii stabilitãþii întregului
sistem. Familia, ca ºi unitate, are drept conducãtor bãrbatul, pentru cã nicio
instituþie nu poate supravieþui fãrã un lider, dar sub nicio formã acest fapt nu
denotã cã femeia este inferioarã bãrbatului. Islamul nu stigmatizeazã femeia.
De asemenea, a naºte ºi a creºte copii nu reprezintã o ruºine. A conduce ºi
stãpâni regatul propriului cãmin acel paradis al evoluþiei ºi fericirii umane
nu reprezintã o realizare minorã. Activitatea casnicã ºi copiii pot fi
degradante doar într-o societate care alege sã le priveascã astfel. În Islam,
sfera domesticã nu reprezintã un aspect devalorizat al vieþii umane, nici
cãminul nu este în niciun fel inferior vieþii publice. Cu siguranþã, expresia
închis între patru pereþi sunã absurd pentru orice musulman, întrucât, în
Islam, cãminul...este mai important ºi mai sacru decât chiar clãdirea
parlamentului..si, cu certitudine, este mai prestigios, creativ ºi plin de
satisfacþii decât un magazin sau un birou de secretarã, unde douã treimi din
femeile emancipate ajung finalmente sã munceascã.20
Islamul considerã munca femeii de a se îngriji de casã, de a avea grijã
de nevoile bãrbatului ºi de a-ºi creºte copiii bine un act de adorare ( ibaadah)
ºi un efort depus de dragul lui Dumnezeu (jihad). Esma (numitã
predicatoarea femeilor ) a venit la Profet ºi a zis: «O, Trimis al lui
Dumnezeu, sunt mesagera femeilor la tine. Nu este nicio femeie printre ele
care sã ºtie acest lucru ºi niciuna nu vrea sã vin la tine.» Apoi ºi-a prezentat
cazul ºi a spus: «Dumnezeu este Dumnezeul bãrbaþilor ºi al femeilor ºi tu
eºti mesagerul Lui între bãrbaþi ºi femei. Lupta pentru Dumnezeu (jihad) este
pentru bãrbaþi; dacã câºtigã, îºi iau rãsplata ºi dacã mor martiri, sunt în viaþã
[pe lumea cealaltã] ºi sunt îngrijiþi de Dumnezeu. Deci ce fapte egale cu ale
19 ibidem, pp. 49-52.
20 Khurram Murad, op.cit., pp. 10, 12-14.

11
lor trebuie sã facem pentru Dumnezeu?» El a spus: «Fiþi supuse soþilorvoºtri ºi îndepliniþi
irile! Puþine dintre voi fac aceasta.» 21
Islamul îi permite femeii sã lucreze în afara cãminului, la un serviciu
adecvat naturii, preocupãrilor ºi capacitãþii sale ºi care nu îi afecteazã
feminitatea. Munca ei este legalã, având anumite limite ºi condiþii, în special
când ea sau familia ei are nevoie de acest serviciu sau când societatea
însãºi are nevoie de munca ei în mod special. Nevoia de a munci nu este
limitatã doar la aspectul financiar. Poate fi ºi o nevoie psihologicã, precum
cea a unei femei inteligente, cu studii, care nu este mãritatã, sau a unei
femei mãritate care nu are copii sau are mult timp liber ºi doreºte sã fie utilã
comunitãþii sale.22
DREPTURILE PRINCIPALE ALE SOÞIEI ÎN FAÞA SOÞULUI
o
Zestrea -pe care bãrbatul e obligat sã i-o ofere femeii ca un simbol al
dorinþei lui de a se însura cu ea. Dumnezeu spune: ªi oferiþi femeilor
zestrea de bunãvoie, iar dacã ele se lipsesc nesilite de ceva, atunci
voi cheltuiþi-o dupã cum doriþi, cu plãcere! (Coran 4: 4).
o
Dreptul de a fi întreþinutã -soþului i se cere sã îi asigure soþiei mâncarea,
hainele, un loc în care sã locuiascã ºi tratament medical conform
mediului, condiþiilor ºi veniturilor sale. Cel care este înstãrit sã
cheltuiascã dupã averea sa, iar cel a cãrui înzestrare este mãsuratãsã cheltuiascã din ceea
-a dat Dumnezeu. Dumnezeu nu sileºte
pe nimeni decât dupã cum El i-a dat. ªi Dumnezeu va face sã vinãdupã strâmtorare belºug. (
5: 7).Profetul a spus în legãturã cu
drepturile femeilor: Voi sunteþi obligaþi sã le asiguraþi mâncarea ºi hainele
în mod onorabil.
o
Dreptul de a convieþui cu ele onorabil, ce cuprinde un complex de
drepturi. Dumnezeu Atotputernicul a spus: O, voi cei care
credeþi!...purtaþi-vã cu ele dupã cuviinþã! Iar dacã nu vã este pe plac,
se poate sã nu vã fie pe plac un lucru pe care Dumnezeu l-a pregãtit[sã vã aducã] un mare b
ne. (Coran 4: 19).23 (30:21) Profetul a spus:
Purtaþi-vã bine cu femeile. Aiºa a spus: Niciodatã nu am vãzut un
om care sã fie mai înþelegãtor cu membrii familiei sale decât
Muhammed. 24 Tot ea a relatat cã Profetul a spus: Cel mai bun dintre
voi este acela care este cel mai bun cu familia sa, iar eu sunt cel mai
bun cu familia mea.
o
Dreptul de a nu fi bãtutã: Dumnezeu porunceºte: ...Dacã ele ascultã de
voi, atunci nu mai cãutaþi pricinã împotriva lor... (4:34); Þinerea
(soþiei) în bunã înþelegere, sau slobozirea (ei) cu bunãtate. (2:229)
21 Dr. Yusuf Al-Qaradawy, op. cit. , p. 52.
22 ibidem, p. 88.
23 ibidem, pp. 53-54.
24 Harun Yahya, op. cit., p. 139.

12
Profetul l-a blamat pe cel care îºi loveºte soþia, zicând: De ce o loveºte
unul dintre voi pe muierea lui, ca ºi când ar fi o roabã, când ºtie cã sar
putea ca la capãtul zilei sã se culce cu ea?! Aiºa a relatat:
Trimisul lui Dumnezeu nu a lovit nici una din femeile lui ºi nici unul
din slujitorii lui niciodatã. 25 Unele dintre soþiile musulmanilor s-au
plâns Profetului cã sunt bãtute de soþii lor. Auzind aceasta, Profetul a
spus categoric: Cei care îºi bat soþiile nu sunt cei mai buni dintre
voi. (Tirmidhi) Profetul a sfãtuit-o pe o femeie musulmancã care se
numea Fatima bint Qais sã nu se cãsãtoreascã cu un bãrbat despre care
se ºtia cã bate femeile. M-am dus la Profet ºi am spus: Abu Jahm ºi
Muawiah m-au cerut de soþie. Profetul a spus: Muwiah este sãrac ºi Abu
Jahm obiºnuieºte sã batã femeile. (Muslim)26
În schimb, pentru aceste drepturi, o soþie este obligatã sã îl asculte pe
bãrbatul ei în toate, excepþie fãcând nesupunerea faþã de Dumnezeu. Ea
este obligatã sã aibã grijã de banii lui ºi sã nu-i cheltuiascã decât cu
permisiunea lui; cât despre casa lui, ei nu îi este permis sã lase pe nimeni
înãuntru fãrã permisiunea lui, chiar dacã este vorba de o rudã. Astfel de
îndatoriri nu sunt nici prea grele, nici nedrepte în schimbul drepturilor ei. Prin
urmare, pentru fiecare drept existã o îndatorire. Dumnezeu Atotputernicul
spune: Ele au drepturi egale cu obligaþiile lor, dupã cuviinþã... (Coran 2:
228).
În concluzie, femeile au drepturi ºi obligaþii egale. Cuvintele lui Ibn
Abbas, care stãtea în faþa unei oglinzi pentru a se aranja, sunt lãudabile.
Când a fost întrebat de acest lucru, a spus: Mã înfrumuseþez pentru soþia
mea aºa cum ºi ea face aceasta pentru mine. 27
©FEMEIA ÎN CALITATE DE MEMBRU AL SOCIETÃÞII
Anumiþi oameni influenþi, care sunt ghidaþi de interese personale, au
propagat ideea cã Islamul a forþat femeia sã fie închisã în casã ºi sã nu iasã
decât când e deja moartã. Acel verdict nu are însã vreo bazã adevãratã în
Coran sau în Sunna (tradiþiile profetice) sau în istoria femeilor musulmane
din primele trei generaþii de dupã Profet, care sunt dintre cele mai bune
femei. În sfera vieþii sociale, femeia musulmanã a jucat rolul sãu, þinând
predici de reamintire a faptelor bune, poruncind ceea ce este bine ºi
interzicând rãul, în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu.
O poveste binecunoscutã descrie cum o femeie s-a ridicat în timpul
predicii de vineri a lui Omar ºi l-a contrazis în legãturã cu valoarea dotei ce
trebuie sã fie plãtitã miresei. Semnificativ este cum Omar (al treilea calif),
fiind convins de argumentul ei, a replicat: Omar a greºit, iar o femeie a avut
25 Yusuf Al-Qaradawy, Permis ºi interzis în Islam, Ed. Islam, Bucureºti, 2003, pp. 192
-193.
26 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., p. 36.
27 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, p. 55.

13
dreptate. De asemenea, în timpul califatului sãu, Omar a numit în funcþia de
administrator al unei pieþe o femeie Al-ªifa bint Abdullah. 28
EDUCAÞIA FEMEII
Dreptul femeii la educaþie sau de a învãþa este fundamental ºi este
garantat de asemenea de învãþãturile Islamului. Profetul spune:
Dobândirea cunoºtinþelor este datoria fiecãrui musulman , unde
fiecare musulman implicã în mod evident bãrbaþi ºi femei într-o manierã
egalã, aºa cum conchid toate autoritãþile de jurisprudenþã. Astfel, femeia
musulmanã este obligatã sã cunoascã învãþãturile lui Dumnezeu despre
ceea ce este permis, interzis, despre drepturile ºi îndatoririle sale. Ea poate
ajunge la cel mai înalt grad de cunoaºtere pentru a dobândi gradul ijtihadului
(judecarea independentã asupra chestiunilor religioase).29
O scurtã poveste relatatã în Coran ilustreazã de-asemenea dreptul
femeii la educaþie. Khawlah a fost o femeie musulmanã al cãrei soþ a spus
într-un moment de furie: Tu eºti pentru mine precum spatele mamei mele .
Aceasta era formula (denumitã zihar) prin care arabii pãgâni divorþau de
soþiile lor, însã femeile nu puteau pãrãsi casa soþului pentru a se cãsãtori cu
un alt bãrbat. Când Khawlah a auzit aceste cuvinte de la soþul sãu a fost într

o situaþie foarte neplãcutã. Ea a mers la Profet ºi l-a rugat sã intervinã pentru

ea. Profetul a fost de pãrere ca ea sã aibã rãbdare pânã va descoperi o cale
de ieºire din aceastã situaþie. Profetul i-a spus: nu te vãd pe tine decât cã ai
fost opritã lui. Khawlah a insistat pe lângã Profet zicând cã el nu a rostit te
repudiez . La scurt timp Dumnezeu a revelat un capitol numit Al Mujadila
sau sura celei care discutã ºi în care acest obicei nedrept a fost abolit.
Dumnezeu Preaînaltul a auzit vorbele celei care discutã cu tine în
privinþa bãrbatului ei ºi se plânge lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu audediscuþia voastrã, cãci Du
u Preaînaltul este Cel care aude totul ºi
Vede totul. (58:1) Femeia în concepþie coranicã are dreptul sã
argumenteze cu însuºi Profetul Islamului. Nu i s-a recomandat sã tacã ºi nici
sã îl considere pe soþul sãu unica sursã de referinþã în materie de drept ºi
religie.30 Soþiile companionilor Profetului obiºnuiau sã meargã la Profet sã îl
întrebe despre problemele care le intrigau.
Soþul ei nu are dreptul de a o împiedica sã caute cunoaºterea. Nici nu
îi poate interzice sã meargã, dacã îºi doreºte, la rugãciunea în grup într-o
moschee. Profetul a spus: Nu interziceþi femeilor lui Dumnezeu sã
meargã la moscheile Lui! . Femeile au luat parte mereu la ºedinþele de
învãþare ale Profetului. Ele se adresau Aiºei dac aveau întrebãri jenante sau
prea îndrãzneþe. Aceasta, oricum, nu a fost de ajuns pentru ele; de aceea au
cerut o zi specialã destinatã învãþãrii, zi care sã le fie alocatã fãrã ca ele sã
28 Ibidem, p. 28-29, 84.
29 ibidem, pp. 7, 85.
30Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., pp. 14-15.

14
fie în preajma unei mulþimi de bãrbaþi, ºi au spus deschis: Trimis al lui
Dumnezeu, bãrbaþii petrec foarte mult timp în compania ta, aºa cã dedicã-ne
una dintre zilele tale! Profetul a promis cã le va dãrui o zi în care sã le
predice, sã le îndrume ºi sã le dea explicaþii referitoare la viaþa islamicã.31
CÂND ÎI ESTE PERMIS UNEI FEMEI SÃ LUCREZE?
În Islam o femeie îºi are nevoile satisfãcute datoritã sprijinului
obligatoriu impus de ªaria (legea islamicã) asupra tatãlui, soþului, fiilor,
fraþilor sau asupra altor rude de sânge. Astfel, un principiu din ªaria ne
anunþã: locul femeii este acasã. Am stabilit deja cã a fi diferit nu înseamnã a
fi inferior în Islam. Aceastã descurajare de a lucra în afara casei nu
prejudiciazã în niciun fel dreptul femeii la proprietate, de a conduce o
afacere...sau chiar de a-ºi lua un servici, atunci când este necesar, precum
în povestea celor douã fiice ale bãtrânului, menþionatã în Sura Al-Qasas din
Coran, care obiºnuiau sã aibã grijã de oile tatãlui lor. Dumnezeu
Atotputernicul spune: ªi când a ajuns la apa de la Madyan, a gãsit acolo
o mulþime de oameni care adãpau [vitele]. ªi în afarã de ei, a gãsit el(Moise) ºi douã feme
e-ºi þineau departe [turma lor]. ªi le-a întrebatel: «Care este necazul vostru?» Au rãspuns
e: «Noi nu vom putea sãadãpãm pânã ce nu s-au dus pãstorii, iar tatãl nostru este tare
bãtrân!» (Coran 28: 23). Totuºi, a-i cere femeii sã lucreze în afara
cãminului nu este echitabil înseamnã a o împovãra cu dublã zi de muncã.
CONDIÞIILE SEVICIULUI FEMEII
o
Serviciul trebuie sã fie legal islamic, în sensul cã nu trebuie sã fie interzis
de Islam (haram) sau sã conducã la ce este interzis. De exemplu, femeia
nu poate sã lucreze ca menajerã în casa unui celibatar sau ca secretarã
privatã pentru un director, serviciu care i-ar cere sã stea singurã cu el,
sau ca dansatoare ce îi excitã pe bãrbaþi, sau ca lucrãtoare într-un
restaurant în care se serveºte alcool.
o
Serviciul ei nu trebuie sã îi afecteze alte îndatoriri ce nu pot fi neglijate,
precum datoria ei faþã de copii ºi soþ, aceasta fiind sarcina ei principalã.32
.
Concepþii greºite infirmate
Unii oameni au îndoieli ºi ridicã anumite întrebãri referitoare la perspectiva
Islamului asupra statutului femeii ca fiinþã umanã. Una dintre aceste întrebãri este:
de ce, dacã Islamul chiar considerã umanitatea femeii egalã cu a bãrbatului,
favorizeazã bãrbatul în anumite situaþii precum mãrturia legalã, moºtenirea, preþul
sângelui, grija familiei, conducerea statului?...deosebirile sunt determinate doar
de
31 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, pp. 26, 85.
32 ibidem, pp. 95-96.
15
îndatoririle diferite ale fiecãruia dintre cele douã sexe, în virtutea dispoziþiei sale
naturale.33 Astfel:
FEMEIA MARTOR
Este adevãrat cã în Coran existã indicaþia cã în cazul tranzacþiilor sã
fie luaþi drept martori fie doi bãrbaþi, fie douã femei ºi un bãrbat. Este vorba
despre versetul cunoscut ca versetul îndatoririlor .
ªeicul de la Universitatea Al-Azhar, Mahmud ªaltut, spune: Versetul nu se
referã la statutul mãrturiei. El se apleacã mai degrabã asupra metodelor de verificare
ºi de stabilire a încrederii în ce priveºte drepturile individului în momentul
tranzacþiei. Versetul începe, de fapt, astfel: «O, voi cei care credeþi! Dacã voi
contractaþi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaþi-o în scris! ªi sã o
însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie sã refuze a scrie, aºa
cum l-a învãþat Dumnezeu. Aºadar, el trebuie sã scrie aºa cum îi dicteazã datornicul,
care trebuie sã fie cu fricã de Dumnezeu, Stãpânul sãu, ºi sã nu micºoreze [valoarea
datoriei] cu nimic! Dar dacã datornicul este fãrã judecatã sau slab sau nu poate dicta
el, atunci sã dicteze tutorelui sãu, cu dreptate. ªi luaþi drept martori doi dintre
bãrbaþii voºtri, iar dacã nu sunt doi bãrbaþi, [luaþi] un bãrbat ºi douã muieri,
dintre aceia pe care îi acceptaþi ca martori, aºa încât, dacã va greºi una dintre
ele, sã-ºi aminteascã una celeilalte!» (Coran 2: 282). De aceea situaþia este una de
verificare ºi de documentare a drepturilor, nu una de judecatã. ...el continuã:
Gãsim o dovadã puternicã a egalitãþii în afirmaþiile Coranului, anume cã femeia
este egalã cu bãrbatul în tipul mãrturiei cunoscutã ca jurãmântul condamnãrii (un
jurãmânt în care chiar soþul sau soþia îºi acuzã partenerul de adulter ºi în care
singurul martor este unul dintre ei nota traducãtorului.): «Aceia care le
defãimeazã pe soþiile lor ºi nu au martori afarã de ei înºiºi, fiecare dintre ei
trebuie sã facã patru mãrturii [cu jurãmânt] pe Dumnezeu cã el este dintre cei
care spun adevãrul ºi o a cincea [mãrturie cu jurãmânt] ca blestemul lui
Dumnezeu sã cadã asupra lui, dacã el este dintre cei care mint. Însã osânda va
fi îndepãrtatã de la ea, dacã ea face patru mãrturii [cu jurãmânt] pe Dumnezeu
cã el este dintre cei care mint ºi o a cincea [mãrturie cu jurãmânt] ca mânia lui
Dumnezeu sã se abatã asupra ei, dacã el este dintre cei care spun adevãrul.»
(Coran 24: 6-9). 34 Astfel, mãrturia femeii o poate chiar invalida pe cea a unui
bãrbat. Se observã din acest verset ºi cât de important e în Islam apãrarea
onoarei femeii, un drept fundamental. Un alt verset din Coran spune: Pe
aceia care defãimeazã muieri cinstite ºi, apoi, nu aduc patru martori,
biciuiþi-i cu optzeci de lovituri ºi nu mai primiþi mãrturie de la ei
niciodatã, cãci ei sunt nelegiuiþi! (Coran 24: 4)35
JURÃMINTELE FEMEILOR
33 ibidem , p 8.
34 ibidem, pp. 10-12.
35 Meududi, op. cit., p. 16.

16
În Islam jurãmântul este valid atât pentru bãrbaþi, cât ºi pentru femei
ºi nimeni nu are puterea sã îl anuleze. Companionii profetului Muhammad,
bãrbaþi ºi femei, ºi-au prezentat personal jurãmântul în faþa lui. O,
Profetule! Dacã vin la tine femei credincioase ºi îþi fac jurãmânt decredinþã, fãgãduind cã
e nimic în rând cu Dumnezeu, nu vorfura, nu vor preacurvi, nu-i vor omorî pe copiii lo
r, nu vor sãvârºi nici oticãloºie cu mâinile lor ºi cu picioarele lor, ºi nu þi se vor arãt
unere faþã de ceea ce se cuvine, atunci primeºte jurãmântul lorde credinþã ºi roagã-l pe Du
Preaînaltul de iertare pentru ele,
cãci Dumnezeu Preaînaltul este Iertãtor, Îndurãtor. (Coran 60: 12)
Bãrbatul nu poate încheia un jurãmânt în numele soþiei sau al fiicei sale. ªi
nici un bãrbat nu poate anula un jurãmânt al nici uneia dintre rudele sale de
sex feminin.36
MOªTENIREA ªI FEMEILE
Printre arabii pãgâni, înainte de Islam, dreptul la moºtenire îl aveau
doar rudele de sex masculin. Coranul a abolit aceste obiceiuri nedrepte ºi a
oferit tuturor rudelor de sex feminin dreptul la succesiune. Bãrbaþilor le
revine o parte; asemenea le revine ºi femeilor o parte din ceea ce aulãsat în urmã pãrinþii
rudele, de va fi puþin ori mult; o parte anumitã lise cuvine. (Coran 4:7)
Regula generalã este cã partea unei femei este jumãtate cât a unui
bãrbat Dumnezeu vã porunceºte în privinþa [moºtenirii] copiilor voºtri:
un fiu are [o parte] cu partea a douã fiice. (Coran 4: 11), dar ea nu este
obligatã sã contribuie absolut deloc la întreþinerea casei.
Uneori, partea femeii din moºtenire este aceeaºi cu a bãrbatului37:
o
Atunci când cei doi pãrinþi îi moºtenesc pe copiii lor; Coranul spune: ...
Cât despre pãrinþii lui, primeºte fiecare dintre ei a ºasea parte dinceea ce a lãsat [defun
tul], dacã el are un copil. (Coran 4: 11).
o
Pentru fraþii sau surorile vitrege ce moºtenesc de la un frate care nu are
pãrinþi sau copii: Dacã un bãrbat sau o femeie moare fãrã a avea
niciun moºtenitor direct, dar are un frate sau o sorã, fiecãruia dintre
cei doi le revine a ºasea parte. Dacã ei însã sunt mai mulþi de-atât,
atunci ei toþi sunt pãrtaºi la o treime... (Coran 4: 12).
Mai mult, sunt cazuri în care femeia ia o parte mai mare decât a
bãrbatului:38
o
dacã o femeie moare lãsând în urma ei un soþ, o mamã, doi fraþi ºi o sorã
din partea mamei ei, sora va primi o ºesime ºi doar o ºesime va fi datã
celor doi fraþi.
36 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., p. 27.
37 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, p. 13.
38 Ibidem, p. 14.

17
o
dacã o femeie moare, lãsând în urmã un soþ, o sorã din aceiaºi pãrinþi ºi
doi fraþi din partea tatãlui, soþul primeºte o jumãtate din moºtenire, iar
sora cealaltã jumãtate, pe când fraþii vitregi nu primesc nimic, întrucât
sunt doar rude. Dar dacã este vorba de o sorã vitregã, aceasta va primi o
ºesime pentru întreþinere.
o
Încã un caz în care femeia primeºte mai mult decât bãrbatul, conform
interpretãrii lui Ibn Abbas a versetului: Dacã însã nu are copil ºi-lmoºtenesc pãrinþii l
i mama sa are dreptul la o treime...
(Coran 4: 11). Pentru Ibn Abbas, aceasta înseamnã cã dacã o femeie
moare, lãsând un soþ ºi pe cei doi pãrinþi ai ei, soþului i se cuvine o
jumãtate, mamei o treime, iar tatãlui o ºesime.
Dupã o comparaþie simplã între drepturile financiare ºi obligaþiile
femeii musulmane, o femeie musulmanã britanicã a concluzionat cã Islamul
nu a tratat femeile doar cu justeþe, ci ºi cu generozitate39.
PREÞUL SÎNGELUI FEMEII
Nu existã nicio relatare autenticã a spuselor Profetului, niciun consens
al autoritãþilor religioase (Ijma') pentru a stabili cã preþul de sânge plãtit
pentru uciderea unei femei reprezintã jumãtate din suma plãtitã pentru
uciderea unui bãrbat. Astfel rãmâne o singurã tradiþie autentificatã pe acest
subiect: Pentru un suflet, o sutã de cãmile. În continuarea subtitlului
Preþul sângelui, acelaºi pentru bãrbaþi ºi femei, ºeicul ªaltut scrie: Femeia,
ca fiinþã umanã, are aceleaºi origini precum bãrbatul, sângele ei este acelaºi
ca al lui, el provine din ea ºi ea din el ºi aceeaºi pedeapsã o vor primi
amândoi de la judecãtori în cazul omuciderii; chinurile Iadului sunt cealaltã
pedeapsã pentru uciderea unui bãrbat sau a unei femei. Deci regula
versetului se aplicã uciderii accidentale a unui bãrbat sau a unei femei.
Relatãrile pe acest subiect în Coran sunt generale ºi nu privilegiazã
bãrbatul acordându-i vreun statut special: Cel care omoarã un dreptcredincios
din greºealã, trebuie sã slobozeascã un rob credincios ºi sãdea un preþ de sânge familiei l
(Coran 4: 92). Toþi sunt de acord cu
faptul cã se adreseazã atât bãrbaþilor, cât ºi femeilor; de aceea se plãteºte
aceeaºi sumã.40
ÎMBRÃCÃMINTEA ªI COMPORTAMENTUL FEMEII
39 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., p. 43.
40 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, pp. 15-16.

18
Vãlul sau acoperãmântul pentru cap (hijab) reprezintã pentru
occidentali un mare simbol de opresiune ºi înrobire a femeilor. Pentru a
vedea de cine ºi de ce anume sunt de fapt oprimate femeile musulmance, e
suficient sã menþionez cã Ministerul Educaþiei din Franþa a hotãrât recent
expulzarea din ºcolile franeze a tuturor tinerelor femei musulmane care
poartã vãl! E de neuitat scena în care poliþiºtii francezi împiedicã o tânãrã
femeie musulmanã ce poartã batic sã intre în liceu.
De fapt, legislaþia islamicã i-a acordat o grijã deosebitã femeii
musulmane, în scopul protejãrii demnitãþii ei ºi ridicãrii ei la o poziþie înaltã.
Condiþiile care i-au fost impuse în privinþa îmbrãcãminþii ºi a podoabelor au
avut doar menirea de a o feri de stricãciunea derivatã de etalarea
podoabelor cu ostentaþie. Aceasta nu constituie o limitare a libertãþii sale, ci
urmãreºte sã o apere, astfel încât sã nu ajungã într-o situaþie umilitoare, sã
nu alunece în noroiul degradãrii ºi sã nu devinã obiect al privirilor
rãufãcãtorilor.41 Astfel, Dumnezeu porunceºte: ªi spune dreptcredincioaselor
sã-ºi plece privirile lor ºi sã-ºi pãzeascã pudoarea lor,
sã nu-ºi arate gãtelile lor, afarã de ceea ce este pe dinafarã ºi sã-ºicoboare vãlurile pes
turile lor! ªi sã nu-ºi arate frumuseþea lordecât înaintea soþilor, sau a pãrinþilor lor, s
nþilor soþilor lor, saua fiilor lor, sau a fiilor soþilor lor, sau a fraþilor lor, sau a
fiilor fraþilor lor,
sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care lestãpânesc mâi
nile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bãrbaþi, care numai au dorinþã, sau a copiilo
r mici care nu ºtiu ce este goliciuneafemeilor. ªi sã nu loveascã cu picioarele lor, ast
fel încât sã se afle cepodoabe ascund ele! ªi cãiþi-vã cu toþii, o, voi, drept-credincioºil
Dumnezeu, pentru ca voi sã izbândiþi! (24: 31).
Oricum, este clar cã nu Islamul a inventat acoperirea capului, ci existã
ºi în tradiþia iudeo-creºtinã, existând doar o diferenþã de însemnãtate. Sfântul
Tertulian în faimosul sãu tratat Vãlul fecioarelor a scris: tânãrã femeie,
poartã vãlul când ieºi; pe stradã, ar trebui sã îl porþi ºi în bisericã, ar trebui sã
îl porþi când eºti între strãini, poartã-l ºi în mijlocul fraþilor tãi... 42
Coranul afirmã clar cã vãlul este esenþial pentru sobrietate, iar motivul
pentru care aceasta este importantã ne este precizat tot în Coran: O,
Profetule, spune-le soþiilor tale ºi copilelor tale ºi femeilordreptcredincioºilor sã se în
eleascã în jilbaburile (rochiile) lor, cãci
astfel va fi mai lesne sã fie recunoscute ºi sã nu li se pricinuiascãnecazuri! Dumnezeu
este Iertãtor ºi Îndurãtor! (33: 59) Acesta este
punctul de vedere integral...sobrietatea înseamnã protecþie. Este una din
marile ironii din lumea noastrã contemporanã cã acelaºi batic este un
venerabil semn de sfinþenie când este purtat...de cãtre mãicuþele catolice ºi
41 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., pp. 4, 65.
42ibidem, p. 55.
19
este defãimat, considerat simbol al asupririi când este purtat cu scopul
protecþiei de femeile musulmane.43
Conform normelor islamice, femeia musulmanã:
o
Se îmbracã ºi se împodobeºte decent: ... sã nu-ºi arate gãtelile lor,
afarã de ceea ce este pe dinafarã (...) ºi sã-ºi coboare vãlurile pestepiepturile lor! (Co
24: 31). În timpul Profetului unele femei obiºnuiau
sã îºi acopere faþa. Flexibilitatea Islamului îi permite femeii sã opteze sau
nu pentru acoperirea feþei44
o
Trebuie sã pãstreze decenþa în mers ºi în vorbire: ªi sã nu loveascã cu
picioarele lor, astfel încât sã se afle ce podoabe ascund ele! (Coran
24: 31); O, voi, soþii ale Profetului! Voi nu sunteþi ca niciuna dintre
femei. Dacã sunteþi pioase, nu vã arãtaþi binevoitoare [faþã de
bãrbaþi], cu vorba, pentru ca acela care are o boalã în inimã sã nupofteascã la voi, ºi spu
rbe potrivite! (Coran 33: 32); îi este
poruncit sã vorbeascã, dar conform normelor credinþei islamice.
o
Trebuie sã fie mai presus de toate actele menite sã stârneascã ºi sã
tenteze bãrbatul, aºa cum se întâmpla în epoca ignoranþei, în perioada
preislamicã, sau în varianta modernã a Jahiliyei.
o
Are interdicþia de a folosi lucruri care îi afecteazã feminitatea. Bãrbaþii
care se comportã ca femeile ºi femeile care se comportã ca bãrbaþii sunt
pedepsiþi la fel de cãtre Dumnezeu.Profetul spune: Trei [categorii depersoane] nu int
rã în Paradis ºi nu se bucurã de vederea Frumuseþiilui Dumnezeu în Ziua Judecãþii: un fiu c
u i-a ascultat pe pãrinþiisãi, o femeie masculinizatã ºi un adulterin .
o
Trebuie sã evite sã se afle într-un loc singurã, cu un bãrbat care nu este
soþul ei, sau cu o persoanã cu care se poate cãsãtori, pentru a pãstra o
barierã între ea ºi celãlalt bãrbat ºi toate gândurile pãcãtoase, între
reputaþia ei bunã ºi zvonurile false. Profetul spune: Niciun bãrbat nu
trebuie sã se afle într-un loc izolat cu o femeie ºi nicio femeie nu ar
trebui sã cãlãtoreascã cu nimeni în afarã de o persoanã cu care nuse poate cãsãtori. sau s
sigur.
o
Trebuie evitate adunãrile de bãrbaþi, excepþie fãcând cazurile necesare
sau scopurile considerabile, doar pentru strictul necesar. Participarea la
rugãciunile în grup din moschee, cãutând cunoaºterea, cooperarea în
caritate ºi promovarea credinþei sunt situaþii în care prezenþa femeii alãturi
de bãrbaþi este acceptatã;
Prin aceste indicaþii ºi regulamente, Islamul are grijã de siguranþa
femeii ºi a feminitãþii sale, pentru ca ea sã fie apãratã de gurile profane;
Islamul îi pãstreazã decenþa ºi castitatea, þinând-o departe de toþi factorii de
abatere. Islamul are grijã de onoarea ei, luptând împotriva calomniei ºi a
celor care o rãspândesc. Mai presus de toate, Islamul îi protejeazã sufletul ºi
43 ibidem, pp. 55-57.
44 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, p. 21.

20
îi calmeazã mintea...În acelaºi timp, Islamul protejeazã bãrbatul de anxietate
ºi rãtãcire, familia de despãrþire ºi societatea de prãbuºire ºi destrãmare. Noi
trebuie sã urmãm aceste precepte divine, aºa cum ne îndeamnã Dumnezeu:
Apoi te-am aºezat Noi pe calea cea adevãratã a religiei. Urmeaz-o,
aºadar, ºi nu urma poftelor celor care nu ºtiu! (Coran 45: 18), pentru a
nu ajunge în situaþia celor care refuzã poruncile ºi înþelepciunea divinã, cum
se întâmplã în Occident, care suportã consecinþele acestui lucru, precum
desfrâul, decãderea moralã ce a corupt tinerii ºi a dus civilizaþia la ruinã ºi
prãbuºire. Ni s-a recomandat sã evitãm cele douã cãi extreme: occidentul
permisiv ºi sihastria severã a orientului.45
INDEPENDENÞA SOÞIEI DIVORÞUL
Islamul are o poziþie de mijloc între creºtinism ºi iudaism cu privire la
divorþ. Cãsãtoria în Islam este o legãturã sacrã care nu se poate desface
decât dacã existã motive. Cuplul a fost instruit sã urmãreascã posibile
remedii oricând cãsãtoria lor este în pericol. Nu este recomandat sã se
recurgã la divorþ decât în situaþia când nu existã altã soluþie. Profetul
Muhammad le-a spus credincioºilor: dintre toate faptele permise divorþul
este cel mai urât de Dumnezeu Preaînaltul (Abu Dawud).
Nu este rezonabil sã obligi doi oameni sã rãmânã împreunã împotriva
voinþei lor. Nu e de mirare cã întreaga lume creºtinã a fost obligatã sã
permitã divorþul, însã fãrã restricþiile ºi moralitatea specificã Islamului.
Iudaismul admite divorþul chiar ºi fãrã un motiv.
Islamul recunoaºte divorþul, dar îl descurajeazã pe toate cãile. De asemenea
le este recunoscut ambilor soþi dreptul de a pune punct cãsãtoriei lor. Islamuli-a dat
soþului dreptul de divorþ (talaq). În plus, spre deosebire de iudaism, si
soþia are dreptul de a dizolva cãsãtoria, acest drept pe care ea l-a dobândit
se numeºte khulu (plecarea soþiei).46 În Islam este cu certitudine simplu în
teorie ca bãrbatul sã divorþeze de soþia sa. Dar devine foarte greu pentru el
sã transpunã aceasta în practicã; rata scãzutã a divorþurilor o demonstreazã
cu prisosinþã. Pe de altã parte, deºi femeia nu poate declara divorþul precum
bãrbatul, ei nu îi este dificil sã îl obþinã, având drept motivaþie chiar ºi simplul
fapt cã înfãþiºarea soþului nu îi este pe plac.47 O femeie a venit la profetul
Muhammad sã cearã divorþul de soþul ei. Ea i-a spus profetului cã nu are de
ce sã se plângã împotriva soþului ei. Singura problemã era cã îl ura ºi nu îl
suporta. Profetul a întrebat-o ce a primit de la el ºi ea a rãspuns o grãdinã .
Apoi el a întrebat-o: ªi îi dai grãdina înapoi? Iar ea a rãspuns: Da , dupã
care profetul (Pacea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa) i-a spus
omului sã-ºi ia grãdina înapoi ºi sã divorþeze de ea.(Bukhari)
45 ibidem, pp. 23, 25.
46 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., pp. 31.
47 Khurram Murad, op. cit., p. 17.
21
În unele situaþii soþia poate cere divorþul de soþul ei. Cruzimea soþului,
abandonul fãrã motiv, soþul nu îºi îndeplineºte responsabilitãþile conjugale,
etc., constituie motive de divorþ. Pe scurt, Islamul a oferit femeii musulmane
câteva drepturi de neegalat: ea poate divorþa prin khulu ºi poate cere divorþul
în nume propriu. Soþia musulmanã nu a fost niciodatã legatã de un soþrecalcitrant. În cazul
are soþia alege sã divorþeze trebuie sã înapoieze
dota soþului. Returnarea cadoului de nuntã în aceastã situaþie este o
compensaþie corectã pentru soþul dornic sã o pãstreze pe soþia sa în timp ce
ea a ales sã îl pãrãseascã. Coranul a ordonat bãrbaþilor sã nu ia înapoi dota
decât în situaþia în care soþia este iniþiatoarea divorþului.48
Subiectul divorþului este coplex, condiþiile, paºii, principiile, drepturile
ºi obligaþiile ce implicã un asemenea proces în legislaþia islamicã sunt
nenumãrate ºi rãmâne ca fiecare sã-ºi dea silinþa sã le studieze în propriul
sistem, ªaria.
POLIGAMIA ªI FEMEILE
Misionarii ºi orientaliºtii trateazã subiectul poligamiei ca pe un ritual
islamic, ca pe una dintre obligaþiile musulmanului sau, cel puþin, ca pe o
practicã islamicã plãcutã. Aceasta este o înþelegere greºitã, o prejudecatã.
Copleºitoarea normã a mariajului, pentru un musulman, implicã doar
cãsãtoria cu o femeie care sã îi fie alinarea, bucuria sufletului sãu,
îngrijitoarea casei sale ºi în care sã aibã încredere ºi sã îi spunã secretele.
Astfel, calmul, iubirea ºi mila, bazele unui mariaj conform Coranului, îi va
susþine. Prin urmare învãþaþii spun: Este nerecomandat ca un bãrbat care
are o soþie virtuoasã, modestã ºi care este de ajuns pentru el sã se
cãsãtoreascã cu alta. Aceasta îl expune la ceea ce este interzis. Dumnezeu
Atotputernicul spune: Nu veþi putea sã vã purtaþi întocmai la fel cu
[toate] soaþele, chiar dacã aþi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vã întoarceþicu totul [cãtre
una dintre ele], lãsând-o [pe cealaltã] ca atârnatã!
(Coran 4: 129). Profetul a zis: Bãrbatul care a avut douã soþii ºi a
înclinat spre una din ele, în Ziua Judecãþii va fi înclinat într-o parte.
Unui bãrbat îi este interzis sã se cãsãtoreascã cu o a doua soþie, dacã el se
teme cã nu va fi capabil sã întreþinã o a doua soþie sau se teme cã nu va fi
corect.49
Pãrintele Eugene Hillman scrie în cartea sa Reexaminarea
poligamiei : Nicãieri în Noul Testament nu existã un ordin explicit prin care
sã se susþinã cã mariajul este monogam ºi nici o poruncã prin care poligamia
este interzisã. , deºi poligamia era o practicã comunã ºi in societatea
evreiascã din timpul profetului Isus. Pãrintele Hillman accentueazã faptul cã
biserica romanã a interzis poligamia cu scopul de a se conforma culturii
48 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., pp. 33-34.
49 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, 69.
22
greco-catolice (care prescria doar o soþiei legalã, în timp ce tolera prostituþia
ºi concubinajul). El l-a citat pe Sfântul Augustin: Acum într-adevãr în
timpurile noastre, în conformitate cu obiceiurile romane, nu este permis sã iei
o altã soþie. Biserica Africanã ºi creºtinii africani le reamintesc adesea
fraþilor lor europeni cã interzicerea de cãtre bisericã a poligamiei este o
practicã culturalã ºi nu o dispoziþie categoricã a creºtinismului autentic.
Coranul de asemenea permite poligamia, dar nu fãrã restricþii. ...dar dacã
vã temeþi cã nu veþi fi drepþi [cu ele], atunci [luaþi] una singurã sau cese aflã în stãpân
voastre drepte... (4: 3).
Coranul, contrar Bibliei, limiteazã numãrul soþiilor la patru, o condiþie
strictã fiind tratarea soþiilor cu dreptate ºi în mod echitabil. Sfântul Coran nu
recomandã poligamia, nici nu o considerã un ideal. Cu alte cuvinte, Coranul
a tolerat sau permis poligamia ºi nu mai mult. La întrebarea de ce este
poligamia posibilã, rãspunsul este simplu: în toate timpurile ºi locurile au
existat constrângeri sociale ºi motive morale pro-poligamie. Versetele din
Coran indicã cã problema poligamiei în Islam nu poate fi înþeleasã separat
de obligaþiile faþã de orfani ºi vãduve: Iar dacã vã temeþi cã veþi fi
nedrepþi cu orfanii, luaþi de soþii pe acelea care vã plac dintre femei
douã, trei sau patru, dar dacã vã temeþi cã nu veþi fi drepþi [cu ele],
atunci [luaþi] una singurã sau ce se aflã în stãpânirea mâinilor voastredrepte. Aceasta [es
situaþia care] vã dã cea mai micã putinþã de apurcede nedrept. (Coran 4: 3). Islamul este
igia potrivitã tuturor locurilor
ºi timpului ºi care nu ignorã aceste obligaþii.
În numeroase societãþi numãrul femeilor îl depãºeºte pe cel albãrbaþilor. În S.U.A. sunt ce
ioane de femei în plus faþã de bãrbaþi.
Într-o þarã asemenea Guineei sunt 122 de femei la 100 de bãrbaþi. ª.a.m.d..
Pentru a se stabili un echilibru în societate în aceastã situaþie existã mai
multe soluþii, una dintre ele fiind celibatul, alþii ar prefera infanticidul feminin
(care se întâmplã în câteva societãþi din lume astãzi!). Alþii cred cã singurul
mijloc este ca societatea sã tolereze comportamente sexuale permisive
precum: prostituþie, sex fãrã cãsãtorie, homosexualitate, etc. Pentru alte
societãþi din Africa de astãzi, un mijloc de a soluþiona aceastã problemã este
poligamia, consideratã o instituþie socialã onorabilã. De exemplu, multe
tinere mirese din Africa, creºtine, musulmane sau de alte religii preferã sã se
cãsãtoreascã cu un bãrbat cãsãtorit deoarece astfel dovedeºte el însuºi cã e
un soþ responsabil. Multe soþii îºi îndeamnã soþii sã îºi mai ia o soþie pentru
cã nu îºi doresc ca ei sã se simtã singuri. Aceste femei au simþit cã
poligamia poate fi o experienþã fericitã ºi beneficã dacã soþiile coopereazã
între ele.50 E de remarcat, totuºi, cã majoritatea musulmanilor au avut doar o
soþie. Faptul cã existã câþiva musulmani care au avut mai mult de o soþie a
devenit un subiect pentru propagandã împotriva Islamului, dând o impresie
greºitã asupra modului islamic de viatã. Problema este cã adesea femeile
50 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., pp. 47-49.
23
din vest, dar ºi din alte culturi privesc poligamia ca pe un semn de degradare
al femeilor. Pentru acele femei, eu le spun: Voi aveþi religia voastrã, iar euam reli
gia mea! (109:4) În societatea islamicã nu existã iubite (ibovnice).
Islamul le-a dat femeilor demnitate prin cãsãtorie ºi le-a protejat de
exploatarea bãrbaþilor egoiºti ºi lacomi. Este mai bine ºi mai demn sã ai mai
mult decât o soþie decât sã ai un numãr de iubite. Islamul te face
rãspunzãtor de faptele tale. Astfel, nu existã familii cu un singur pãrinte sau
copii nelegitimi în societatea islamicã.51
În Islam poligamia este o chestiune care presupune consensul
mutual. Nimeni nu poate forþa o femeie sã se cãsãtoreascã cu un bãrbat
cãsãtorit. Soþia are dreptul sã scrie în contractul de cãsãtorie cã nu este de
acord ca soþul sã se cãsãtoreascã cu o altã soþie. Cineva cu siguranþã poate
spune cã rata cãsãtoriilor poligame în lumea islamicã este mult mai scãzutã
decât rata relaþiilor extraconjugale din vest. Cu alte cuvinte, bãrbaþii
musulmani contemporani sunt de departe mult mai monogami în comparaþie
cu cei din lumea occidentalã. Billz Graham, un eminent evanghelist creºtin a
recunoscut acest lucru. El spune: Creºtinismul nu poate compromite
chestiunea poligamiei. Dacã pânã astãzi nu a fost capabil sã o facã este în
detrimentul sãu. Islamul a permis poligamia ca o soluþie la anumite situaþii
sociale ºi a lãsat-o la latitudinea firii umane, strict în cadrul definit de lege.
Tãrile creºtine fac un mare spectacol din monogamie, dar de fapt ele
practicã poligamia. Nu surprinde pe nimeni rolul jucat de amante în
societatea occidentalã. Islamul este o religie cu o bazã corectã ºi a permis
musulmanilor sã se cãsãtoreascã cu o a doua soþie, dacã trebuie, dar
interzice strict orice alt tip de legãturã cu scopul de a apãra probitatea
moralã a comunitãþii. Unul dintre paradoxurile impenetrabile din civilizata
noastra lume modernã52 este faptul cã înºelarea soþiei fãrã acordul ei este
perfect legitim, dar luarea unei a doua soþii cu liberul acord al primeia
înseamnã încãlcarea legii.
© CELE MAI MARI PATRU FEMEI MUSULMANE
51 Ghulam Sarwar, Islam-credinþã ºi învãþãturi, Ed. Islam, Bucureºti, 2003, p. 187.
52 Dr. Sherif Abdel Aziym, op. cit., p. 52.
24
Profetul a spus: "Printre femeile întregii lumi, patru sunt de seamã:
Khadijah, Fatimah, Mariam (Maria) ºi Asiiah (soþia Faraonului)".53
Khadijah prima musulmanã
"Când nimeni nu m-a crezut, Khadijah m-a crezut. Ea m-a fãcut
partenerã în averea ei." Acestea sunt cuvintele Profetului Muhammad
despre prima lui soþie - marea doamna musulmanã Khadijah-ul - Kubra'.;54
Ea era o doamnã nobilã, bogatã din Mekkah. Era o femeie de afaceri,
de succes, vãduvã de douã ori. ªi-a dovedit inteligenþa în administrarea
afacerilor, testându-l prima oarã pe Muhammed, când acesta a început sã
lucreze pentru ea. De asemenea, ea a refuzat numeroase propuneri de
cãsãtorie din partea bãrbaþilor mai de seamã ai tribului Quraiº care erau
atraºi de frumuseþea ºi bogãþia ei. Aceasta pânã când Khadijah a remarcat
calitãþile deosebite ale lui Muhammed ºi s-a decis sã facã ea primul pas de
a-l cere în cãsãtorie.55 S-a cãsãtorit cu Profetul când ea avea patruzeci de
ani ºi el douãzeci ºi cinci de ani. Au avut ºase copii: doi bãieþi, Qasim ºi
Abdullah (Tahir ºi Tayyib, care au murit tineri) ºi patru fete, Zainab,
Ruqaiyyah, Omm Kalthum ºi Fatimah. Khadijah a trãit cu Profetul douãzeci
ºi cinci de ani ºi a fost singura soþie a Profetului în acest timp.
Dupã cincisprezece ani din cãsãtoria lor, când Profetul obiºnuia sã se
izoleze în peºtera Hira pentru a reflecta asupra vieþii ºi a creaþiei lui
Dumnezeu, Khadijah niciodatã nu l-a abandonat, ci l-a susþinut mereu ºi
obiºnuia sã-l viziteze. E uimitor cum o femeie de cincizeci ºi cinci de ani
putea urca muntele pentru a se întâlni cu soþul ei în peºterã, doar pentru a
reflecta ºi a sta împreunã. A fost o femeie minunatã ºi o mare binecuvântare
pentru Muhammed.
Când revelaþia a venit de la Dumnezeu ºi Muhammad a venit la ea
speriat, ea l-a liniºtit spunându-i: Nu, jur pe Dumnezeu cã El niciodatã nu sar
mânia pe tine! Tu îþi ajuþi rudele, îi iei apãrarea celui slab, îl ajuþi pe sãrac
ºi pe cel aflat în nevoie, tu întâmpini oaspeþii ºi înduri multe greutãþi pe calea
adevãrului. 56 Khadijah a acceptat ºi a devenit prima musulmanã. Acceptarea
de cãtre ea a Islamului i-a ajutat rãspândirea printre locuitorii din Mekka. A
fost lângã Profet tot timpul. Averea lui Khadijah a fost folositã pentru cauza
Islamului ea a avut de suportat o imensã tensiune ºi suferinþã în timpul
boicotului la Shi'bi Abi Talib, timp de trei ani.57 Chiar ºi aºa, Khadija, care
avea pe atunci ºaizeci ºi cinci de ani, a ales sã stea cu soþul ei, deºi liderii
quraiºiþi i-ar fi permis sã-ºi cumpere hranã, cu condiþia de a rãmâne în casa
ei.
53 Ghulam Sarwar, op. cit., p. 156.
54 ibidem, p. 154.
55 Amr Khaled, op. cit., p. 39.
56 ibidem, p. 50.
57 Ghulam Sarwar, op. cit., pp. 154-155.

25
Marea doamnã musulmanã Khadijah, prima musulmanã, a murit pe 10
Ramadan în al zecelea an al profeþiei, în 620 e.n., la vârsta de ºaizeci ºi
cinci de ani, în braþele lui Muhammed, demonstrând cât de importantã este
cãsãtoria în Islam. Când era pe patul de moarte s-a întâmplat un lucruuimitor. Îngerul Gibr
a venit de la Dumnezeu Preaînaltul cu urãri pentru
Khadija...El a spus: Salut-o din partea Domnului meu ºi din partea mea ºi
dã-i ei vestea bunã cã va avea un palat din qasab (perle) în Paradis, unde
nu va avea parte nici de necazuri ºi nici de suferinþe. Când Profetul i-a spus
aceste vorbe, ea a rãspuns: El este sursa pãcii, de la El vine pacea ºi pacea
fie asupra îngerului Gibril! 58 Moartea ei a fost o mare pierdere pentru
Muhammad. El spuse: "Nu pot îndura scena. Cred cã Dumnezeu a pãstrat
mult bine în ea." El a iubit-o pe Khadijah atât de mult încât dupa moartea ei
obiºnuia sã-ºi aminteascã adesea de ea59, datoritã comportamentului ei.
Lumea ar putea fi schimbatã de mari doamne musulmane precum Khadijah.
Unii orientaliºti pretind cã Profetul s-a cãsãtorit cu multe femei pentru
a-ºi satisface poftele trupeºti (ºi cã ar promova poligamia). Acest lucru nu
este adevãrat, deoarece el a fost cast pânã la douãzeci ºi cinci de ani de
ani. Astfel procedeazã un bãrbat ahtiat dupã plãceri? Mai mult, el a refuzat
sã se cãsãtoreascã dupã moartea Khadigei ºi a avut grijã de cele douã fiice
necãsãtorite ale sale, în special de Fatima care avea paisprezece ani. Doi
ani mai târziu s-a recãsãtorit cu o vãduvã, Sedwa, deoarece ea nu putea sã
se întreþinã dupã moartea soþului, decedat în timpul emigrãri în Etiopia. Mai
târziu s-a cãsãtorit cu Aiºa ºi apoi cu celelalte soþii; toate aceste cãsãtorii au
avut ca scop da uah (activitate misionarã).
Fatimah -Conducãtoarea femeilor
Fatimah, cea mai tânãrã dintre cele patru fiice ale Profetului, e
cunoscutã ca Sayyidatun Nisa' (Conducatoare a femeilor). Dupã moartea
mamei ei Khadijah, ea ºi-a slujit tatãl cu total devotament ºi dragoste.
Profetul a iubit-o foarte mult ºi i-a pastrat o adânca afecþiune,60 spunând
despre ea: Fatima este o parte din mine; ce mã întristeazã pe mine, oîntristeazã pe ea ºi
mã mulþumeºte pe mine, o mulþumeºte pe ea. 61
Dupa Hadis-uri, Fatimah era privitã ca o mare doamnã respectatã de
cãtre femeile din acel timp, datoritã personalitãþii, bunãtãtii, politeþii ºi
demnitaþii ei. Fatimah a luat parte la bãtãlia de la Uhud ºi i-a îngrijit pe
soldaþii musulmani rãniþi. Ea bandaja rãnile, ajutatã de Profet în timpul
bãtãliei. De asemenea, a luat parte la bãtãlia de cucerire a Mekkãi.
58 Amr Khaled, op. cit., pp. 93-94.
59 Ghulam Sarwar, op. cit.,, p. 155.
60 Ibidem, p. 56.
61 Yusuf Al-Qaradawy, Statutul femeilor în Islam, pp. 44-45.

26
Fatimah a murit la câteva luni dupã moartea Profetului, pe 3 Ramadan,
în 11 AH la treizeci de ani.62 Ea a relatat cã în noaptea în care Profetul a
murit, El mi-a spus cã va muri la noapte ºe eu am plans. Apoi mi-a spus cã
eu voi fi prima din familia sa care-l va urma ºi eu am râs. 63 Înainte de a muri,
ea ºi-a exprimat dorinþa ca trupul ei sã fie dus pentru rugãciunea de
înmormântare într-un asemenea mod ca nimeni sã nu recunoascã dacã e
corpul unui bãrbat sau al unei femei,64 dovedind cã era o musulmancã
idealã.
Murind atât de curând dupã moartea Profetului, n-a putut nara mai
mult de 18 sau 19 Hadisuri, cu o mare valoare însã pentru legislaþia islamicã
(ªaria).
Aiºa mama credincioºilor
Aceastã mare doamnã musulmanã a fost cãsãtoritã cu Profetul dupã
moartea primei sale soþii, Khadijah a fost cãsãtoritã cu Profetul la 9 ani, dar
a mers sa trãiascã cu el doar când a avut doisprezece ani (unii spun
cincisprezece), o vârstã obiºnuitã pentru acea vreme. Tatãl ei a fost Abu
Bakr, cel mai apropiat prieten al Profetului ºi primul Khalifa al Islamului.
Aiºa era foarte talentatã ºi avea o memorie minunatã. Ea a crescut
într-un mediu islamic. În timpul copilãriei, Aiºa a memorat un numãr de sure
din Coran. Aiºa a avut norocul de a fi instruitã sub îndrumarea unuia dintre
cei mai mari învãtãtori ai omenirii, Profetul Muhammad. Aceastã instruire a
fãcut din ea una din cele mai remarcabile femei musulmane din istoria
islamicã. Ea a fost complet devotatã Profetului, soþului ei, iar el a iubit-o
foarte mult, nu pentru frumuseþea ei fizicã, ci pentru inteligenþa, spiritul ei de
judecata ºi personalitatea ei. Dacã Aiºa iubea pe cineva mai mult decât pe
soþul ei Muhammad, acela era Atotputernicul Dumnezeu, ºi aceasta era
învãþãtura Profetului. Aiºa obiºnuia sa-l însoþeasca pe Profet în rugãciuni.
Obiºnuiau sã se roage perioade lungi, plângând ºi cerând iertarea lui
Dumnezeu. Profetul a murit în braþele ei.
Aiºa întotdeauna susþinea adevãrul. A învaþat pe mulþi oameni Islamul.
Ea era o autoritate în multe chestiuni ale legii islamice, în special în cele care
le priveau pe femei. Ea a narat 2210 Hadis-uri. A murit la vârsta de ºaizeci ºi
ºapte de ani pe 17 Ramadan, 58 AH. Viaþa ei arãta la ce statut înalt se poate
ridica o femeie musulmanã.
Înainte de Islam, femeile nu aveau nici un statut în societate; Islamul
le-a dat o poziþie foarte importantã. Islamul vrea sã vadã femeia
62 Ghulam Sarwar, op. cit., pp. 156-157.
63 Amr Khaled, op. cit., p. 280.
64 Ghulam Sarwar, op. cit, p. 157.
27