14.02.

11

În anii 70 exista o ediție standard a istoriei filosofiei medievale al cărei autor este
Etienne GILSON(1884-1974). Acesta era o autoritate în domeniul filosofiei medievale.

L*esprit de la philosophie medievale(1932)

 Ar putea fi caracterizată filosofia medievală ca filosofie creștină?

 Crucială este „metafizica din Exod”, adică acea metafizică inspirată de
afirmarea identității ființei cu Dumnezeu de către Dumnezeu însuși în fața lui
Moise: „Ego sum qui sum”(Exod, 3, 14) – Eu sunt cel ce sunt. – identitatea
ființei cu dumnezeu afirmată de dumnezeu însuși.
 Noțiunea de ființă este supusă unui proces de teologizare.

L*etre et l*essence(1948)

Being and some Philosophers(1949)

Filosofia medievală este numai teologică.

Elements of Christian Philosophy

„filosofia creștină este condamnată la moarte de îndată ce este separată de teologie”

Filosofia medievală este o filosofie penetrată de revelație. Așa au primit-o și așa au

interpretat-o. Istoricul filosofiei medievale trebuie să țină cont de revelație.

Interpretarea negatvă a filosofiei medievale

Jacob Brucker:

-„filosofia scolastică” – nefilosofică, „sofistă”, „vagă”, „obscură”.

-medievalii nu au scris filosofie

-au subordonat rațiunea revelației, au confundat principiile cunoașterii filosofice cu

cele ale teologiei.

-au redus filosofia, prin actele sinoadelor și conciliilor, la rolul de instrument pentru
dogmele religioase.
Victor Cousin – pionier al istoriei filosofiei medievale.

 A conferit filosofiei medievale statutul de epocă a filosofiei

 A propus o perodizare: copilăria(sec XI-XII) maturitatea(sec XIII- XIV) și
declinul(sec XV-Xvi)
 A identificat „filosofia scolastică” cu „cearta dintre nominalism și
realism”(raportul dintre cuvinte și lucruri)
 A editat o serie de texte medievale(foarte mult din Abelard)
 A consacrat filosofiei medievale un volum „Filosofia Scolastică”

Hegel

Prelegeri de istorie a filosofiei.

 În evul mediu, teologia și filosofia sunt în identitate, întrucât dogmele creștine

și doctrinele aristotelismului și platonismului sunt reunite într-un singur
adevăr.
 Sub aspectul conținutului, gândirea medievală nu este o filosofie.
 Gândirea medievală nu ar putea prezenta un interes intelectual real, deoarece
a fost neglijată subiectivitatea umană.
 Filosofia redevine cinștientă de importanța subiectivității umane odată cu
Ockham. Dece? Pt că acesta a reproșat realismului că a separat individul uman
de esența realității. Universalele nu sunt altceva decât imagini formate în
mintea omului. Filosofia se redefinește ca cercetare rațională a lumii. Și
aceasta înseamnă că nu mai avem de-a face cu evul mediu, lăsăm la o parte
teologia și trecem într-o altă epocă.

Heinrich Ritter

 O apreciere mai favorabilă asupra filosofiei medievale.

 Gânditorii medievali au efectuat, în fapt, cercetări științifice și au obținut o
cunoaștere pozitivă – Exemplu: Magnus, Thoma De Aquino
 Dar, în ultimă instanță, se ocupau cu filosofia din rațiuni teologice.
 Pentru a se dezvolta, teologia și filosofia trebuiau separate, ceea ce face
Ockham. Limitând filosofia la experiență și teologia la autoritate – dar aceasta
marchează sfârșitul Evului Mediu.

Friedrich Uberweg

 Este vorba de o subordonare...

  Toma de Aquino a folosit filosofia lui Aristotel în teologie într-o măsură mai
mare decât predecesorii săi, dar nu a putut folosi rațiunea într-un mod
absolut liber.

Haureau

 Critică religia și glorifică ereziile ca ferment al libertății.

 Expune luptele dintre rațiune și credință, dintre realiști și nominaliști
 Se prezintă el însuși ca adversar al realismului care duce la panteism.

Joseph Kleutgen

Ceea ce ne oferă Descartes și Kant nu e de bine. Că filosofia adevărată este în

perioada medievală.

El distinge 2 perioade ale filosofiei:

- De la Socrate la scolastici
- De la Descartes încoace

Apare o prăpastie între subiect și obiect. Acestea aduc la subiectivism, scepticism,

imoralitate, revoluții.

Solușia e să regândim relația dintre rațiune și experiență trecând dincolo de vălul

modernității spre o tradiție care se întinde de la greci până în sec XVIII.

Disputa Kleutgen – Michelis

 O controversă printre catolicii din Germania – „romani”(Kleutgen) contra

„germani”(Michelis)

Maurice de Wulf

Istoria filosofiei medievale(1900)

 O introducere în istoria filosofiei pentru studenți

 Rezumat al doctrinei filosofice pentru fiecare gânditor
 Întrebări urmate de răspunsuri
El are 2 principii pe baza cărora interpretează filosofia medievală:

1) „existența unor sisteme filosofice distincte de teologie”

2) Existența unei constructii ale unei catedrale, făcută de generații întregi, nu de o sg
pers

Pt el medievalii au distins clar între rațiune și revelație; raț filosofică nu a fost distrusă, ci
folosită în cooperare cu teologia. O singură filosofie este comună tuturor: - prezintă filosofii
medievali urmând similitudinile și nesimilitudinile cu docrina lui Thoma,admisă ca ideal. –
Thoma n-a realizat o fil noua, c o sinteză a fil timpului său, aducând și un aport personal.

2 riscuri:

- Dea nu cuprinde
o filosofi clar disociați de docrina comună
o Care au practicat o filosofie străină de genul scolasticii
- Soluția de a găsi legături de familie, legături de tradiție

Unul dintre criticii lui Wulf este Gilson

- Modelul standard de interpretare a istoriei filos medievale ca filosofie creștină – până

în 1980
- Spiritul istoriei lui Gilson:
- Filosofia medievală interpretată ca reconciliere între rațiune și credință

28.02.11

Neoplatonisme
 Platon – un spirit din care au proliferat sisteme – neoplatonisme
 Neoplatonismele compun o familie puțin coerentă
 Evul mediu – spectacolul unor alianțe dintre cele mai sigure și mai vagi în materie
de platonism

4 tipuri de neoplatonisme:

 Plotin – augustin
 Porphyrios – boethius
 Proclos – ps dionisie aregopagitul
 Neoplatonismul arab.
 Augustin(354-430)

Ierarhia este o ordine in care creaturile sunt divizate.

07.03.11

Aristotel

 Logica lui Aristotel – o influență inegalabilă în istoria gândirii occidentale.

 Organon – instrument. (Logică)

Distincții:

Materie(hyle) și formă(morphe)
 Orice individ sau substanță primară studiate de știință prezintă 2 aspecte: materie și
formă.
 M & F nu pot fi separate fizic ci doar mental.
 Forma nu este tocmai figura lucrurilor, ci în lucrurile mai complexe este și structura,
de exemplu forma unui ceas include structura parților lui.
 Forma unui lucru este numită și esență(ti esti), adică figura sau structura de care un
lucru are nevoie pentru a fi felul de lucru care este. De ex un ceas trebuie sa aibă o
structură particulară pentru a comunica timpul și a fi un ceas.

Act și putință
 Actualitatea unui lucru este ceea ce lucrul este chiar acum, ex. Un pui de iepure.
 Potențialitatea sau posibilitatea unui lucru(substanță primară) de a se schimba, de a
acționa sau de a suporta acțiunea altor lucruri. Un pui de iepure crește și devine adult
 Potențialitățile sunt înnăscute într-un lucru, ele ajută un lucru să fie ce este.
 Schimbarea este teleologică, adică tinde către un stadiu final sau scop particular.
Când hrănim puii de iepure ei cresc devenind iepuri adulți și nu altceva.

Calități esențiale și accidentale

 Calități care țin de natura lucrurilor
 și cele care nu țin de natura lor

Cele patru cauze

 Din ce materie rezultă? – cauza materială
 Ce constituie natura ei? – c formală
 Ce a produs-o? – c eficientă
 Care este scopul ei? – c finală

Cunoscut în sine și cunoscut pentru noi

 Distincția între ordinea ideală a științei și ordinea prorpiu-zis umană a cunoașterii:
o Ceea ce este mai cunoscut în sine sau prin natură
o Ceea ce este mai cunoscut pentru noi
 Devine o distincție scolastică:
o Ceea ce este mai cunoscut simpliciter(d-zeu)
o Ceea ce este mai cunoscut quoad nos.