35 Dreapta

2. DREAPTA

2.1. PROIECÞIILE DREPTEI

În geometria descriptivã, dreapta este determinatã prin douã din proiecþiile sale.
Proiecþia (δ) a unei drepte (∆), pe un plan de proiecþie [P], se obþine intersectând planul
proiectant al acesteia [Q] cu planul de proiecþie [P] (fig.2.1). Planul proiectant [Q] este
definit de dreapta consideratã (∆) ºi
proiectanta unui punct A, aparþinând
acesteia. Rezultã, astfel, relaþiile:
A ∈ ( D ); [Q] def
[(Aa)∩(∆)];
(Aa)⊥ [P]⇒[Q]⊥ [P];
[Q]∩ [P]=(δ).
Dacã punctul A se deplaseazã
pe dreaptã, atunci proiecþia sa a se
deplaseazã pe proiecþia (δ) a dreptei.
Dacã dreapta ( ∆ ) este
raportatã la diedrul (sau triedrul) de
proiecþie, atunci un punct oarecare A,
aparþinând dreptei ( ∆ ), îºi are
proiecþiile pe proiecþiile de acelaºi
nume ale dreptei, adicã
A∈(∆)⇒a∈(δ); a’∈(δ’); a”∈(δ”). Fig.2.1
Se ºtie cã prin orice douã
puncte distincte trece o singurã
dreaptã. Rezultã cã dacã douã puncte, A ºi B, determinã în spaþiu dreapta (∆), atunci proiecþiile
lor determinã., pe planele de proiecþie, proiecþiile dreptei, (fig.2.2). Efectuând operaþia de
rabatare a planelor [H] ºi [L], dupã procedeul cunoscut, se obþine epura dreptei (∆) (fig.2.3).
Analizând condiþia de apartenenþã a unui punct M la o dreaptã construitã în epurã,
se observã cã, dacã se cunoaºte o singurã proiecþie a acestuia, se pot determina celelalte
douã (v.fig.2.3).
Din fig.2.3, se mai poate constata cã un punct M împarte segmentul /AB/ în
segmente proporþionale cu segmentele determinate de proiecþiile sale m,m’ ºi m’’ pe
respectivele proiecþii ale segmentului:
 Geometrie descriptivã 36

Fig.2.3 Fig.2.2

AM am a' m' a'' m''

= = = .
MB mb m' b' m" b"

2.2. URMELE DREPTEI

Urmele dreptei sunt punctele în care dreapta intersecteazã planele de proiecþie ºi

sunt denumite dupã planul intersectat. Astfel, urma orizontalã H este punctul în care dreapta
intersecteazã (înþeapã) planul [H], urma verticalã V este punctul în care dreapta intersecteazã
planul [V] iar urma lateralã L este punctul în care dreapta intersecteazã planul [L] (fig.2.4
ºi fig.2.5).
Ca urmare, se pot scrie relaþiile:
(∆)∩ [H]= H(h,h’,h’’); (∆)∩ [V] = V(v,v’,v”); (∆)∩ [L]=L(l, l’, l”).
Urmele dreptei sunt puncte particulare ale acesteia, frecvent utilizate în rezolvarea
problemelor de geometrie descriptivã. Fiind puncte situate în plane de proiecþie, urmele
dreptei au o coordonatã nulã. Ca urmare, una din proiecþiile unei urme este confundatã cu
însãºi urma, iar celelalte douã proiecþii se gãsesc pe douã axe de coordonate. Astfel, rezultã
relaþiile:
⎧ H ∈ [ H ]; H ( xH , y H ,0 ) ⇒ h = H ; h' ∈ ( Ox ) ; h'' ∈ ( Oy ) ;
⎪
⎨V ∈ [ V ] ;V ( xV ,0 , zV ) ⇒ v ∈ ( Ox ) ; v = V ; v ∈ ( Oz ) ;
' ''

⎪
⎩ L ∈ [ L ] ; L( 0 , y L , z L ) ⇒ l ∈ ( Oy ) ; l ∈ ( Oz ) ; l = L.
' ''
 37 Dreapta

În fig. 2.4, este prezentatã, în diedru (fig.2.4, a), o dreaptã oarecare (D) ºi urmele
sale orizontalã H ºi verticalã V, cât ºi epura acestei drepte (fig.2.4, b).

b a
Fig.2.4

În fig. 2.5. este prezentatã, în triedru, dreapta oarecare (D)(d, d’, d’’) iar în fig.2.6.
se poate urmãri epura acestei drepte, cât ºi proiecþiile urmelor ei. Dreapta (D) poate fi
definitã, în epurã, prin douã din cele trei urme ale sale.

Fig.2.6 Fig.2.5
În fig.2.6., se poate urmãri modul de determinare, în epurã, a proiecþiilor urmelor
unei drepte (∆) datã prin proiecþiile sale (δ, δ’, δ’’). Notând cu (λH) ºi (λV) liniile de ordine
ale urmelor (orizontalã ºi verticalã) dreptei (∆), pentru determinarea proiecþiilor acestor urme
 Geometrie descriptivã 38

se parcurg urmãtoarele etape ale construcþiei grafice:

• pentru urma orizontalã H,
⎧{H = ( ∆ ) ∩ [ H ] ⇒ H ∈ ( ∆ )Λ H ∈ [ H ];
⎪
⎨H ∈ ( ∆ ) ⇒ h∈ ( δ ) ; h'∈ ( δ ) ; h' '∈ ( δ ) ⎫
' ''

⎪H ∈ [ H ] ⇒ h = H ; h'∈ ( Ox );h' '∈ ( Oy ) ⎬ ⇒ h' = ( δ ′ ) ∩ ( Ox ) ∧ h = ( λH ) ∩ ( δ );

⎩ ⎭
• pentru urma verticalã V,
⎧V = ( ∆ ) ∩ [ V ] ⇒ V ∈ ( ∆ )ΛV ∈ [ V ];
⎪
⎨V ∈ ( ∆ ) ⇒ v ∈ ( δ ); v'∈ ( δ ' ); v' '∈ ( δ ' ' )⎫
⎪V ∈ [ V ] ⇒ v' = V ; v ∈ ( Ox ); v' '∈ ( Oz ) ⎬ ⇒ v = ( δ ) ∩ ( Ox ) ∧ v' = ( λv ) ∩ ( δ ' );
⎩ ⎭
• pentru urma lateralã L,
⎧L = ( ∆ ) ∩ [ L ] ⇒ L∈ ( ∆ )ΛL∈ [ L ];
⎪
⎨L∈ ( ∆ ) ⇒ l'∈ ( δ' );l' '∈ ( δ' ' );l' '∈ ( δ' ' )⎫
⎪L∈ [ L ] ⇒ l' ' = L;l ∈ ( Oy );l'∈ ( Oz ) ⎬ ⇒ l = ( δ ) ∩ ( Oy ) ∧ l' = ( δ' ) ∩ ( Oz ).
⎩ ⎭
Dupã determinarea proiecþiilor orizontale ºi verticale ale urmelor dreptei (D), se
determinã, dacã este necesar, ºi proiecþiile laterale ale acestora dupã metoda stabilitã la
reprezentarea punctului.
Cele trei urme H, V ºi L împart dreapta în patru porþiuni distincte (douã segmente
situate între urme ºi douã semidrepte), fiecare din acestea aparþinând unui singur triedru.
Pentru a stabili triedrele prin care trece dreapta, se considerã pe fiecare porþiune câte un
punct ales arbitrar. Triedrul în care este situat punctul considerat coincide cu triedrul în care
se aflã porþiunea din dreaptã pe care a fost situat punctul. Astfel, urmãrindu-se coordonatele
unui punct situat, de exemplu, pe segmentul de dreaptã cuprins între urmele V ºi L (v.fig.2.6),
se poate observa cã acest segment aparþine triedrului II1. În acest fel, pot fi determinate
toate triedrele parcurse de dreaptã, adicã poate fi stabilit traseul dreptei.

2.3. POZIÞII PARTICULARE ALE DREPTEI ÎN RAPORT CU

PLANELE DE PROIECÞIE

Studierea poziþiilor particulare ale dreptelor, în raport cu planele de proiecþie este

necesarã întrucât dreptele situate în astfel de poziþii sunt întâlnite frecvent în desenul tehnic
sau constituie instrument curent de lucru în rezolvarea unor probleme de geometrie
descriptivã.
Se disting douã categorii de drepte particulare: drepte paralele cu unul din planele
de proiecþie ºi drepte perpendiculare pe unul din din planele de proiecþie. Dreptele paralele
cu unul din planele de proiecþie strãbat trei triedre iar cele perpendiculare pe unul din
planele de proiecþie, doar douã triedre.
 39 Dreapta

2.3.1. Drepte paralele cu unul din planele de proiecþie

a. Orizontala (O) este dreapta paralelã cu planul orizontal de proiecþie [H] (fig.2.7).
Ca urmare, toate punctele situate pe o orizontalã au aceeaºi cotã.

b a
Fig.2.7

Datoritã poziþiei particulare pe care o deþine, orizontalei îi sunt caracteristice urmã-

toarele proprietãþi: urma sa orizontalã este situatã la infinit; proiecþia verticalã (o’) este
paralelã cu axa (Ox) iar proiecþia lateralã (o’’) este paralelã cu (Oy); un segment /AB / al
orizontalei (O) se proiecteazã în adevãrata mãrime pe planul [H] de proiecþie; unghiurile b,
respectiv g, pe care orizontala le face cu planul [V] de proiecþie, respectiv cu planul [L] de
proiecþie, se proiecteazã în adevãrata mãrime pe planul [H] de proiecþie, întrucât ambele
laturi ale acestor unghiuri sunt paralele cu planul de proiecþie amintit.
Proprietãþile orizontalei se pot observa atât în reprezentarea spaþialã a acesteia
(fig.2.7,a), cât ºi în epurã (fig.2.7, b). Aceste proprietãþi pot fi exprimate prin relaþiile:

⎧( O ) ∩ [ H ] = Φ ;
⎪( o' ) //( Ox );( o' ' ) //( Oy );
⎪
( O ) //[ H ] ⇒ ⎨
⎪ / AB / ∈ ( O ) ⇒ / AB / ≡ / ab /;
⎪β = m ( o,Ox );γ = m( o,Oy ).
⎩
 Geometrie descriptivã 40

b. Frontala (F) este dreapta paralelã cu planul vertical de proiecþie [V] (fig.2.8).
Ca urmare, toate punctele situate pe o frontalã au aceeaºi depãrtare.
În reprezentarea spaþialã a frontalei (fig.2.8,a), cât ºi din epura acesteia (fig.2.8,b),
pentru frontalã rezultã urmãtoarele proprietãþi: urma sa verticalã este situatã la infinit; proiecþia
orizontalã (f) este paralelã cu axa (Ox) iar proiecþia lateralã (f’’) este paralelã cu axa (Oz);
un segment /AB/ al frontalei (F) se proiecteazã în adevãrata mãrime pe planul [V] de proiecþie;
unghiurile α respectiv γ , pe care frontala le face cu planul [H] de proiecþie, respectiv cu
planul [L] de proiecþie, se proiecteazã în adevãratã mãrime pe planul [V] de proiecþie,
întrucât ambele laturi ale acestor unghiuri sunt paralele cu planul de proiecþie amintit.

b a
Fig.2.8.
Aceste proprietãþi pot fi exprimate prin relaþiile:
⎧( F ) ∩ [ V ] = Φ ;
⎪( f ) //( Ox );( f ' ' ) //( Oz );
⎪
( F ) //[ V ] ⇒ ⎨
⎪ / AB / ∈ ( F ) ⇒ / AB / ≡ / a' b' /;
⎪⎩α = m( f ' ,Ox );γ = m( f ' ,Oz ).

c. Dreapta de profil este dreapta paralelã cu planul lateral de proiecþie [L] (fig.2.9).
Ca urmare, toate punctele situate pe o dreaptã de profil au aceeaºi abscisã.
Din reprezentarea spaþialã a unei drepte de profil (fig.2.9,a), cât si din epura acesteia
(fig.2.9,b) rezultã cã dreapta de profil este caracterizatã de urmãtoarele proprietãþi: urma sa
lateralã este situatã la infinit; proiecþia orizontalã (d) ºi cea verticalã (d’) sunt perpendiculare
 41 Dreapta

pe axa (Ox); un segment /AB / al dreptei de profil se proiecteazã în adevãratã mãrime pe

planul [L] de proiecþie, segmentul fiind paralel cu acest plan; unghiurile α , respectiv β , pe
care dreapta de profil le face cu planul [H] de proiecþie, respectiv cu planul [V] de proiecþie,
se proiecteazã în adevãrata mãrime pe planul lateral de proiecþie [L], ambele laturi ale
acestor unghiuri fiind paralele cu acest plan.

b a
Fig.2.9
Aceste proprietãþi pot fi exprimate prin relaþiile:

⎧( D ) ∩ [ L ] = Φ ;
⎪( d )⊥ ( Ox ); ( d' )⊥ ( Ox );
⎪
( D ) //[ L ] ⇒ ⎨
⎪ / AB / ∈ ( D ) ⇒ / AB / ≡ / a' ' b' ' /;
⎪⎩α = m( d' ' ,Oy1 ); β = m( d' ' ,Oz ).

2.3.2. Drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecþie

a.Verticala este dreapta perpendicularã pe planul orizontal de proiecþie [H] (fig.2.10).
Din poziþia particularã pe care o deþine, verticala, reprezentatã spaþial (fig.2.10,a) ºi în epurã
(fig.2.10,b), este caracterizatã de urmãtoarele proprietãþi: urma verticalã ºi urma lateralã
ale verticalei sunt situate la infinit; proiecþia orizontalã (d) a verticalei se reduce la un punct
care coincide cu urma orizontalã h a dreptei; proiecþia verticalã (d’) este perpendicularã pe
axa (Ox) iar proiecþia lateralã (d’’) este paralelã cu axa (Oz); un segment /AB / al verticalei
se proiecteazã în adevãratã mãrime pe planele vertical [V] ºi lateral [L] de proiecþie.
 Geometrie descriptivã 42

b a
Fig.2.10
Aceste proprietãþi sunt exprimate prin relaþiile:
⎧( D ) ∩ [ V ] = Φ ;( D ) ∩ [ L ] = Φ ;
⎪
( D )⊥ [ H ] ⇒ ⎨( d ) = h;( d' )⊥ ( Ox );( d' ' ) //( Oz );
⎪ / AB / ∈ ( D ) ⇒ / AB / ≡ / a' b' /; / AB / ≡ / a' ' b' ' / .
⎩
b. Dreapta de capãt este dreapta perpendicularã pe planul vertical de proiecþie [V]
(fig.2.11).

b a
Fig.2.11
 43 Dreapta

Din poziþia particularã pe care o deþine, dreapta de capãt, reprezentatã spaþial

(fig.2.11,a) ºi în epurã (fig.2.11,b), este caracterizatã de proprietãþi specifice, exprimate
prin relaþiile:
⎧( D ) ∩ [ H ] = Φ ;( D ) ∩ [ L ] = Φ ;
⎪
( D )⊥ [ V ] ⇒ ⎨( d )⊥ ( Ox );( d ′ ) = v′;( d ′′ )⊥ ( Oz );
⎪ / AB / ∈ ( D ) ⇒ / AB / ≡ / ab /; / AB / ≡ / a' ' b' ' / .
⎩
c. Fronto-orizontala este dreapta perpendicularã pe planul lateral de proiecþie [L]
(fig.2.12). Aceastã dreaptã este reprezentatã spaþial în fig.2.12,a, iar în fig.2.12,b, i se poate
urmãri epura.

b a

Fig.2.12

Din poziþia particularã a fronto-orizontalei rezultã proprietãþile descrise prin relaþiile:

⎧( D ) ∩ [ H ] = Φ ;( D ) ∩ [V ] = Φ ;
⎪
( D )⊥ [ L ] ⇒ ⎨( d ) //( Ox );( d' ) //( Ox );( d' ' ) = l' ' ;
⎪/ AB / ∈ ( D ) ⇒ / AB / ≡ / ab /; / AB / ≡ / a' b' / .
⎩
 Geometrie descriptivã 44

2.4. POZIÞIILE RELATIVE A DOUÃ DREPTE

În spaþiu, douã drepte pot fi concurente, paralele sau oarecare (disjuncte). În primele
douã cazuri dreptele sunt coplanare, iar în ultimul sunt necoplanare.

2.4.1. Drepte concurente

Douã drepte concurente au un punct comun, situat la distanþã finitã. Se ºtie cã un
punct aparþine unei drepte dacã proiecþiile sale sunt situate pe proiecþiile de acelaºi nume
ale dreptei. Ca urmare, douã drepte (AB) ºi (CD), concurente în spaþiu, au în epurã proiecþiile
de acelaºi nume de asemenea concurente, iar punctele de concurenþã ale acestora se gãsesc
pe aceleaºi linii de ordine (fig.2.13).

Fig.2.13

Astfel, dacã (AB)∩(CD)=M, atunci

⎧m = ( ab ) ∩ ( cd )
( M )∈ ( AB ) ⇒ m∈ ( ab ); m'∈ ( a' b' ); m' '∈ ( a' ' b' ' ) ⎫ ⎪
⎬ ⇒ ⎨m' = ( a' b' ) ∩ ( c' d' )
( M )∈ ( CD ) ⇒ m∈ ( cd ); m'∈ ( c' d' ); m' '∈ ( c' ' d' ' )⎭ ⎪
⎩m' ' = ( a' ' b' ' ) ∩ ( c' ' d' ' ).
Reciproc, dacã punctele de concurenþã ale proiecþiilor de acelaºi nume sunt situate
pe aceleaºi linii de ordine, atunci dreptele sunt concurente în spaþiu.
 45 Dreapta

2.4.2. Drepte paralele

Douã drepte paralele au un punct comun situat la infinit. Ca urmare, dreptele paralele
(AB)//(CD) au în epurã proiecþiile de acelaºi nume, de asemenea, paralele (fig.2.14).
Pentru dreptele paralele, se pot scrie, deci, relaþiile:
(AB)||(CD)⇒(ab)//(cd); (a’b’)//(c’d’); (a’’b’’)//(c’’d’’).
Reciproc, dacã proiecþiile de acelaºi nume a douã drepte sunt paralele, atunci dreptele
sunt paralele.
La aceeaºi concluzie se poate ajunge ºi dacã prin dreptele paralele (AB) ºi (CD) se
duc plane proiectante faþã de un plan [P] (fig.2.15). Planele proiectante, astfel considerate,
sunt paralele între ele ºi intersecteazã planul [P] dupã dreptele paralele (ab)// (cd). Rezultã
cã planele paralele, duse prin dreptele paralele (AB) // (CD), ºi perpendiculare pe planele
de proiecþie, le intersecteazã pe acestea dupã drepte, de asemenea, paralele.

Fig.2.15 Fig. 2.14

În general, paralelismul a douã drepte se verificã doar în proiecþia orizontalã ºi

verticalã. Excepþie fac dreptele de profil, drepte pentru care paralelismul trebuie verificat ºi
în proiecþie lateralã. Aceste drepte, având proiecþiile orizontale ºi verticale perpendiculare
pe axa (Ox), îndeplinesc condiþia de paralelism numai dacã ºi proiecþiile lor laterale sunt
paralele între ele.
 Geometrie descriptivã 46

2.4.3. Drepte oarecare (disjuncte)

Dreptele oarecare nu se intersecteazã în
spaþiu (nu au nici un punct comun). Aceste drepte
sunt neconcurente ºi neparalele, fiind conþinute în
plane diferite. Ca urmare, douã drepte oarecare (D1
) ºi (D2 ) (fig.2.16) au proiecþiile de acelaºi nume
concurente , dar punctele de concurenþã ale acestora
nu sunt situate pe aceeaºi linie de ordine.
Punctului m1,2 de concurenþã a proiecþiilor
orizontale (d1 ) ºi (d2 ) îi corespund proiecþii verticale
distincte (m1’≠m2’) iar punctului n’ 1,2 de concurenþã
a proiecþiilor verticale (d1’) ºi (d2’) îi corespund
proiecþii orizontale distincte (n1≠n2). Rezultã cã, în
spaþiu, M1≠M2 ºi N1≠N2 . Aceste observaþii conduc
la relaþiile: Fig 2.16
m1,2 = ( d1 ) ∩ ( d 2 ) ∧ m'1 ≠ m'2 ⇒ M 1 ∈ ( D1 ); M 2 ∈ ( D2 ); M 1 ≠ M 2 ⎫
⎬ ⇒ ( D1 ) ∩ ( D2 ) = Φ .
n'1,2 = ( d'1 ) ∩ ( d'2 ) ∧ n1 ≠ n2 ⇒ N1 ∈ ( D1 ); N 2 ∈ ( D2 ); N1 ≠ N 2 ⎭

2.5. APLICAÞII

2.5.1. Aplicaþii rezolvate

• 1. Sã se determine, pe dreapta oarecare (∆)(δ,δ’), un punct L ale cãrui coordonate

descriptive satisfac relaþia xL =2zL (fig.2.17).

Fig.2.18 Fig.2.17
 47 Dreapta

• 2.Fie dreptele (D1)(d1 ,d1’) ºi (D2 )(d2 ,d2’ ) concurente în punctul A(a,a’). Sã se
construiascã DABC ºtiind cã B∈(D1 ), C∈(D2 ) ºi /BC/, având lungimea de 30 mm, este un
segment al unei orizontale (fig.2.18).
Indicaþie: Se considerã orizontala (∆)(δ ,δ’), concurentã în M(m,m’) ºi N(n,n’) cu
dreapta (D1), respectiv (D2). Pe (d), se construieºte //mp//=30 mm ºi din p se duce o paralelã
la (d1 ), care taie pe (d2 ) în c . Din c se duce o paralelã la (δ ), care taie pe (d1 ) în b. Se obþine
//bc// = 30mm ºi /bc/ ºi /BC/.
• 3. Se considerã dreapta (∆)(δ ,δ ’, δ ’’) , definitã prin punctele A(50;15;10) ºi
B(10;40;50). Sã se construiascã proiecþiile dreptei (∆) ºi proiecþiile urmelor acesteia sã se
determine traseul dreptei (∆) (fig.2.19).

Fig.2.20 Fig.2.19

• 4. Fie dreapta oarecare (D)(d, d’) ºi punctul M(m,m’) exterior acesteia. Prin
punctul M sã se construiascã o orizontalã (O) ºi o frontalã (F), concurente cu (D) ºi sã se
determine centrul de greutate al triunghiului astfel determinat (fig.2.20).
Indicaþie: Proiecþiile (h,h’) ale centrului de greutate al triunghiului MNP rezultat se
obþin la intersecþia proiecþiilor medianelor (MS) ºi (NR) întrucât în proiecþia paralelã
segmentele de dreaptã sunt proporþionale cu proiecþiile lor.
• 5. Fie dreptele oarecare (D)(d,d’) ºi (∆)(δ,δ’). Sã se construiascã proiecþiile unei
fronto-orizontale concurente cu dreptele date (fig. 2.21).
Indicaþie: Se determinã proiecþiile laterale (d’’) ºi (δ’’) ale dreptelor considerate.
Punctul e’’ = (d’’)∩ (δ’’) reprezintã proiecþia lateralã a fronto-orizontalei (E) concurentã
 Geometrie descriptivã 48

cu dreptele (D) ºi (∆). Se construiesc, apoi, proiecþiile (e) ºi (e’) ale acestei fronto-orizontale,
paralele cu axa (Ox). Fronto-orizontala (E) este concurentã cu dreptele date în punctele de
proiecþii (1,1') ºi (2,2').

Fig.2.21

• 6. Se considerã verticala (D)(d,d’) ºi dreapta oarecare (∆)(δ,δ’). Sã se construiascã

perpendiculara comunã celor
douã drepte (fig.2.22).
Indicaþie: Orice
perpendicularã pe verticala (D)
este paralelã cu planul [H] de
proiecþie, deci este o orizontalã.
Din mulþimea orizontalelor
concurente cu (D), se alege aceea
care este perpendicularã pe
dreapta (∆). Se ºtie cã un unghi
drept se proiecteazã în adevãratã
mãrime pe un plan dacã una din
laturile acestuia este paralelã cu
planul, deci m(o,δ) = 90°.
• 7. Se considerã
Fig.2.22
 49 Dreapta

dreapta oarecare (D)(d,d’) ºi un punct A(a,a’), exterior acesteia. Sã se construiascã prin A o

dreaptã (∆) perpen-dicularã
pe (D) (fig.2.23).
Indicaþie: Prin A se
construiesc orizontala
(O)(o,o’) ºi frontala (F)(f,f’),
concurente cu (D) în B(b,b’),
respectiv C(c,c’). În
triunghiul ABC astfel
obþinut, se construiesc în
epurã înãlþimile din A ºi C,
concurente în ortocentrul
M(m,m’) al triunghiului.
Punctele A ºi M definesc
dreapta cãutatã (∆)(δ,δ’).
• 8. Se considerã
dreapta (D)(d,d’). Sã se afle
punctele de intersecþie ale
acestei drepte cu pla-nele
bisectoare [B1 ] ºi [B2] (fig.
2.24).
Fig.2.23 Indicaþie: Fie
M=(D) ∩ [B 1 ]; întrucât
M∈[B1 ], rezultã cã yM= zM . În epurã, se traseazã prin h’ simetrica lui (d’) faþã de (Ox) care
intersecteazã (d) în m,m’=(lM)∩ (d’). Analog,dacã N=(D)∩ [B2] L N∈[B2] ⇒ y N= - zN ; în
epurã, n=n’=(d)∩(d’) .

Fig.2.25 Fig.2.24
 Geometrie descriptivã 50

• 9. Printr-un punct N sã se construiascã o dreaptã (D) concurentã cu o dreaptã

verticalã (D) ºi cu axa (Oy) (fig.2.25).
Indicaþie: Prin n’ ºi O se construieºte (d’), iar prin n ºi a - proiecþia orizotalã (d).
A este punctul de concurenþã cu axa (Oy), iar punctul B este punctul de concurenþã cu
dreapta verticalã (D).

2.5.2. Aplicaþii propuse

• 1. Fie dreapta (D)(d,d’,d’’), definitã prin punctele A(80;10;20) ºi B(45;5;55).
Sã se determine proiecþiile urmelor dreptei (D) ºi traseul acesteia.
• 2. Se considerã /MN/ prin punctele M(50;5;15) ºi N(10;25;35). Sã se construiascã
punctul A care împarte /MN/ în raportul MA/AN = 2/3.
• 3. Fie dreapta oarecare (D)(d,d’). Sã se construiascã proiecþiile frontalei (F)
concurentã cu dreapta (D); sã se construiascã proiecþiile orizontalei (O), concurentã cu
dreptele (D) ºi (F).
• 4. Sã se construiascã proiecþiile DABC, dreptunghic în A(50;20;30), la care
cateta //AB// = 30 mm este situatã pe o orizontalã înclinatã la 45° faþã de [V], iar cateta
//AC// = 20 mm este situatã pe o verticalã.
• 5. Sã se construiascã proiecþiile DABC, dreptunghic în A(70;-50;50) ºi isoscel,
conþinut în planul bisector [B2 ] ºi având cateta //AB// = 30 mm situatã pe o orizontalã.
• 6. Fie frontala (F)(f,f’) ºi A(a,a’) un punct exterior acesteia. Sã se construiascã
dreptunghiul ABCD având latura //BC// = 30 mm, situatã pe frontala (F).
• 7. Fie dreapta (D)(d,d’) ºi punctul A(a,a’), exterior acesteia. Sã se construiascã
proiecþiile triunghiului ABC în care /AB/ este orizontalã, /AC/ este frontalã, iar /BC/ ∈(D).
Sã se construiascã înãlþimile, medianele ºi mediatoarele triunghiului ABC.
• 8. Sã se construiascã proiecþiile rombului ABCD, conþinut în planul bisector
[B1], având centrul 0(70;50;50) ºi diagonala //AC// =30 mm situatã pe o dreaptã de profil.
• 9. Se considerã punctele A(60;10;40) ºi B(20;30;40). Sã se determine proiecþiile
punctelor C(xC ; yC ;40) ºi D(xD ; yD ;40) ºtiind cã ABCD este un pãtrat. Sã se construiascã
patrulaterul MNPQ, ºtiind cã punctele M, N, P, Q împart laturile /AB/, /BC/, /CD/ ºi /DA/
în raportul constant k = 2.
• 10. Fie dreapta (D)(d,d’,d’’) definitã prin punctele A(30;50;20) ºi B(80;20;50).
Prin punctul N(40; yN ; zN ), situat pe (D), sã se construiascã dreapta de profil (D1 )
perpendicularã pe (D). Sã se determine urmele dreptelor (D) ºi (D1 ); sã se afle punctele de
intersecþie ale dreptei (D) cu planele bisectoare [B1 ] ºi [B2 ].
• 11. Sã se construiascã proiecþiile unui cub ABCDA1B1C1D1 , cu baza [ABCD]⊂
⊂ [H]; A(20,0,0) ºi B(0,30,0).
• 12. Sã se construiascã proiecþiile unui paralelipiped ABCDA1B1C1D1 , cu baza
[ABCD]⊂ [V]; A(5,0,5), B(35,0,5), C(35,0,25) ºi A1(5,10,5).