Mureşan Roxana

Cls. a IX-a E

TRANSILVANIA sub dominaţie ungară

La baza formării poporului român au stat două elemente etnice: dacii şi

romanii. Pe teritoriul Transilvaniei de astăzi, în antichitate au locuit dacii, a
căror prim conducător a fost Burebista. Treptat, dacii au fost cuceriţi de
romani. Aceştia au organizat provincia Dacia care cuprindea cea mai mare
parte a Transilvaniei.
Primele informaţii legate de formaţiunile politice din Transilvania,
datează din jurul anului 900. Acestea au fost lăsate de un cronicar anonim,
notar al regelui Bela, din secolul al XII-lea. După cum spune acest cronicar
Anonymus: la venirea maghiarilor în Transilvania, teritoriul acesteia era locuit
de mai multe populaţii: români, slavi şi bulgari. Sinteza lor nu era încă deplină,
iar în secolele următoare li se vor adăuga neamurile turcice ale pecenegilor şi
cumanilor. Aceştia însă vor dispărea cu timpul, fiind asimilaţi etnic de către
români şi maghiari.
În timpul dinastiei lui Arpad, până în secolul al XIII-lea, Transilvania va
fi ocupată şi organizată de către regalitatea maghiară. Regii arpadieni nu au
anulat însă toate formele specifice de organizare locală, unele dintre ele fiind
încadrate în comitate şi scaune.
Pentru un suveran medieval era important apărarea şi extinderea sa
religioasă. În acea perioadă maghiarii erau creştini catolici, în timp ce români
erau ortodocşi. Această diferenţă din punct de vedere religios a dus la o
politică de combatere a ortodoxiei de către regii maghiari. Aceasta a afectat
formaţiunile politice autonome româneşti din Ardeal, cnezatele şi voievodatele
de pa văile râurilor.
Astfel regii maghiari au organizat Transilvania sub forma unui
voievodat. Deşi avea o denumire slavă, voievodatul era o instituţie specifică
românilor de aici. Istoricii români şi maghiari au scris multe pe baza acestor
subiecte. Fiecare dorea să demonstreze că strămoşii lui au fost primii (în
Ardeal) şi să justifice totodată stăpânirea unuia sau altuia dintre cele două
popoare asupra Transilvaniei. Aceste dispute politice au început să-i
învenineze şi pe oamenii de rând.
Istoria ne arată că românii şi maghiarii au convieţuit timp de o mie de
ani şi au dovedit că pot să se înţeleagă foarte bine. Această convieţuire
reprezintă urmarea colonizării maghiare în Transilvania. Printre aceştia au fost
şi secuii stabiliţi în secolele XI – XII în răsăritul Transilvaniei şi saşii care s-au
aşezat în secolele XII – XIII în zona Orăştiei, pe văile Târnavelor şi Oltului, în
Ţara Bârsei şi regiunea Bistriţei.
 Secuilor li s-au atribuit sarcini militare, de apărare a graniţelor. În
schimb saşii au contribuit mai ales la dezvoltarea economică a voievodatului,
prin fondarea de oraşe, centre comerciale şi meşteşugăreşti. Saşii şi secuii
beneficiau de privilegii fiscale, aveau dreptul de a se organiza în mod
autonom, în scaune. Astfel forul conducător al saşilor era Universitatea
Săsească. Secuii alcătuiau şi ei o Universitate cu caracter etnic şi social.
Chiar dacă colonizarea maghiară a dus la dezvoltarea vechilor
formaţiuni prestatale, românii au continuat să trăiască în cadrul unor autonomii
locale: ţări şi districte conduse de cnezi şi juzi. Aceştia doreau atribuţii politice
şi judecătoreşti. Aceste formaţiuni politice româneşti au dăinuit mai ales în
zonele mărginaşe ale Voievodatului: Făgăraş, Haţeg, Zărnad sau Maramureş.
Conducătorii maghiari, prin secolul al XIV-lea, trec la o politică de
concentrare deoarece:
- doreau să-şi extindă autoritatea puterii centrale;
- pentru combaterea religiei ortodoxe.
Acum nobilii români nu mai erau necunoscuţi, numai dacă treceau la
religia catolică. Un exemplu plauzibil ar fi familia lui Iancu de Hunedoara.
Aceasta a acceptat schimbarea religiei şi au ajuns la cele mai înalte ranguri.
Ţăranii iobagi, atât români cât şi maghiari nu participau la viaţa politică
a Voievodatului.
În anul 1541 se încheie dominaţia maghiară, deoarece a avut loc
prăbuşirea Regatului Ungariei în faţa turcilor. Astfel Transilvania devine un
principat autonom sub suzeranitate otomană.

 Bibliografie: - Istoria Românilor pt. cls a XII-a

- autori: Lucia Copoeru, Ovidiu Pecican,
Vrigiliu Târău, Liviu Târău;
- coordonator: Sorin Mitu;
- editura: Sigma 2000;
- pagini: 20 – 21; 31