Literatura română

Pe categorii

Nicolae Labiş Istoria literaturii române

Evul mediu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiţionalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeţi - Eseişti
Nuvelişti - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Poetul Nicolae Labiş Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură

 v • d • m 

Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini

Nicolae Labiş (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava - d. 22 decembrie 1956,Bucureşti) a fost
un poet român, talent remarcabil. Criticul Eugen Simion l-a supranumit "buzduganul" generaţiei şaizeciste.

Biografie
Fiu de învăţători (Eugen şi Ana-Profira), Nicolae Labiş învaţă să citească pe la 5 ani, de la elevii mamei sale. Între primele
lecturi ale sale se numără "Capra cu trei iezi" a lui Ion Creangă. De asemenea, începe să şi deseneze.
Şcoala primară o începe în satul natal (în clasa mamei sale); apoi, din cauza celui de-al doilea război mondial, o continuă în
refugiu, în comuna Mihăeşti, satul Văcarea (lângă Câmpulung-Muscel), unde va urma clasa a III-a, obţinând numai note de 9 şi
10. Colegii de atunci îşi amintesc că scria poezii şi scenete şi îi plăcea să apară în public ca recitator. În mai 1945, familia se
întoarce acasă şi se stabileşte la Mălini. Compunea poezii şi poveşti încă din copilărie, iar debutul publicistic are loc la nici 15
ani, în ziarul Zori noi - Suceava (1950) şi Viaţa Românească (1951). A urmat liceul "Nicu Gane" din Fălticeni (1947 -1951) şi
continuat la Iaşi.
Urmează apoi cursurile Şcolii de literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti. După absolvire, devine redactor la "Contemporanul"
iar apoi la "Gazeta literară". În 1954 frecventează timp de un semestru Facultatea de Filologie din Bucureşti.
Debutul editorial aduce un nou suflu poetic şi mare speranţă: în (1956 îi apare volumul Primele iubiri. Pregăteşte pentru tipar
volumul Lupta cu inerţiacare a apărute postum în 1958), dar moare stupid, în preajma Crăciunului 1956, în urma unui accident
de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet.
Vizitase "Capşa", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, iubita sa. Labiş s-a
dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era
decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Unii contemporani sau martori oculari
susţin ca ar fi putut fi vorba de un asasinat politic dat fiind că în acea perioadă nu era în relaţii cordiale cu "Securitatea".
Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi.
Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, "buzduganul unei generaţii", căci debutul său avea să
anunţe generaţia lui Nichita Stănescu, cunoscută sub numele "generaţia şaizecistă".

Opera
 Primele iubiri (1956)
 Lupta cu inerţia (1958)