Simbolismul este un curent literar care a aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca o

reactive impotriva parnasianismului, a romantismului rhetoric si a naturalismului, constituindu-se ca

scoala intre anii 1885 si 1900.

Precursorul acestui current este scriitorul Charles Baudelaire (1821 - 1867) care asigura, de
fapt, trecerea de la romantism la symbolism, ca apoi acest current sa fie reprezentat in mod stralucit
de Stephane Mallarmé (1842 – 1898), de Arthur Rimbaud (1854 – 1891) si de Paul Verlaine (1844 –
1896, deoarece intreaga estetica simbolista se sprijina pe creatia acestor autori.

Denumirea curentului a fost data la 18 septembrie 1886 de Jean-Morèas, odata cu

pubilcarea manifestului intitulat “Le Symbolisme” in suplimentul Le Figaro littéraire. In acelasi an el
scoate, impreuna cu Gustave Kohn, revista “Le Symboliste”. In aceeasi perioada, Paul Verlaine se afla
in fata unei grupari moderniste denumite “decadentii” si publica revista “Decadent”, aparuta tot in
1886, iar René Ghil elaboreaza lucrarea Tratat al verbului (Traité de Verbe) (1886) cu o prefata
semnata de Mallarmé. Tratatul sistematizeaza fenomenul sinesteziei, vorbind despre auditia
colorata, teoria instrumentatiei verbale. Ceea ce uneste insa aceste doua directii moderniste
(simbolism si decadenta), ca si altele aparute in aceeasi perioada (simbolisto-armonista, devenita
apoi filosofico-instrumentalista si evolutiv-instrumentalista; gruparea “magilor”, un simbolism
izvorand din convulsiunile realitatii), este faptul ca reprezentantii lor isi doresc altceva, poezia
incepand sa fie altfel, iar poetii sunt solidari in negarea platitudinilor, in dorinta lor de a innoi si de a
vigora lirica.