BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

' 1. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora. holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei. Banca Naţională a României. patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene. respectiv. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. Sub aspectul economic. (cash. ♦ este unic şi indivizibil.. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate. Ca unitate sintetică de structură. tangibile) şi necorporale (netangibile). depozite bancare şi alte valori şi creanţe). ♦ sunt certificate potrivit legii. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. universalitatea valorilor corporale. Astfel. de regulă societăţile-mamă. PATRIMONIUL. de avere circulantă. patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. ♦ este personal. apariţia angajamentului (suma de plată. Potrivit art. de cenzori aleşi de adunarea generală. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. urmând ca decontarea lui (plata. . ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia.) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. la unele tipuri de entităţi. format din 5 components. Ministerul Finanţelor Publice. 4 din OMFP nr. nemateriale ori financiare. Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea. In acest fel. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. de trezorerie.întocmesc un set de situatii financiare de bază.

Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1. cumpărării. brevete de invenţii etc. ca obiecte de drepturi şi obligaţii.). În mod conventional. Între obiectele de drepturi şi obligaţii. în contabilitate. • Patrimoniul economic este format.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. creanţe şi obligaţii. din bunuri economice. pe de altă parte. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat.bunurile economice. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. şi drepturile şi obligaţiile. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale. iar cea din dreapta egalităţii. mărfuri etc. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. valori în curs de decontare. maşini. se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. datorii şi capitaluri proprii. materiale. prin prisma elementelor sale componente. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi. Deci. patrimoniu juridic. pe de o parte.persoana fizică sau juridică. Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. ca pasive patrimoniale. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic. ca subiect de drepturi şi obligaţii. totuşi. concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. Ele formează substanţa materială a patrimoniului. ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. evaluabile în bani. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial . stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri. 2. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. iar drepturile şi obligaţiile. deci. aflate în stânga egalităţii.

denumită pierdere. Ca atare. diminuarea sau anularea provizioanelor. . ♦ mijloace fixe luate cu chirie. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE . distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare.Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele . REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. sau o mărime valorică negativă. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. producţia imobilizată. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare. rezultatul exerciţiului financiar. executarea de lucrări. în situatia inversă. În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri. alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. cauţiuni. respectiv profitul sau pierderea. lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea . 3. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. Deci. indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor. 2. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri .Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . executarea unor obligaţii legale sau contractuale. De asemenea. fie venituri. efectul mişcării. respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. fiind considerate extrapatrimoniale. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi." Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă. denumită profit sau beneficiu. valoarea contabilă a activelor cedate.Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii. prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească. din producţia stocată. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar. cheltuieli cu personalul. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor.

calculând costurile produselor (bunuri şi servicii).♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. .). chirii şi alte datorii asimilate. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. informaţiile manageriale. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie.explicarea rezultatelor obţinute.PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. . folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). ~*" . comercială. deci. INFORMAŢIILE MANAGERIALE . dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii. Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. locaţii de gestiune. ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. administrativă. urmăriţi în continuare. în principal. -obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni. ♦ redevenţe. în păstrare sau custodie. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. ♦ alte valori extrapatrimoniale. înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise). metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. având. drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite. cercetare-dezvoltare). Ca atare. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti. Contabilitatea de gestiune are. -Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară. ♦ debitori scoşi din activ. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. 4. următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie. bugete etc. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional.

acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic. cât şi grupate. care este numită egalitate bilanţieră. In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. Principiul dublei înregistrări. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. un obiect propriu de cercetare. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere. format din bunuri economice. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. are. Între cele două părţi ale bilanţului. aşa cum s-a arătat. şi anume dubla înregistrare. respectiv între activ şi pasiv. cheltuieli si rezultate. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. ca orice disciplină ştiinţifică. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. adică în succesiunea lor în timp.cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice. respectiv sistematizate pe grupe sau . Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale.

Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. în cadrul contabilităţii sintetice. Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă. aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal". 1.PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE. situaţiei financiare şi rezultatului. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. prin componentele lor. să fie corecte şi complete. De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. respectiv Registrul „Cartea Mare" . Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. . sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare. deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. Ca atare. Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. Potrivit acestei directive. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". Principiul înregistrării sintetice şi analitice.structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. drepturi şi obligaţii. drepturi şi obligaţii. ♦ Pe feluri de bunuri. aceste situaţii. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. drepturile şi obligaţiile patrimoniale.

evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. această informaţie trebuie prezentată. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. în continuare. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. c) Prudenţa. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri. Pot totusi să apară schimbări de metode. la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. printre altele. Evitarea acestor fapte. în esenţă. continuitatea exploatării se întrerupe. se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. impune . cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. riscuri şi pierderi posibile. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate. generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. Prudenţa presupune. ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului.Se prezintă.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. ci şi în spaţiu. De asemenea. În consecinţă. care impune. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. chiar dacă acestea sunt foarte probabile. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. La finele anului calendaristic. considerat un exerciţiu financiar. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. b) Permanenţa metodelor.

Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor. care să afecteze cheltuielile entităţii. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. Creanţele şi datoriile entităţiii economice.constituirea de provizioane. trebuie corectate în anul în care acestea se constată. De asemenea. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. prin înregistrări contabile adecvate. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. g) Necompensarea. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. între elemente de activ şi de pasiv. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere. d)Independenţa exerciţiului. In mod concret. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. Ca atare. In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. de regulă. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. Eventualele erori constatate în contabilitate. o durată de 12 luni. Exerciţiile financiare au. a căror facturare şi decontare se fac ulterior. între drepturi şi angajamente. . conform directivelor europene. şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului.

Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. i) Principiul pragului de semnificaţie. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . 2. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor. care parcurge tranziţia la economia de piaţă.De asemenea. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. cu respectarea prevederilor legale. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. acestea se mai numesc documente justificative. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. datoriilor. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale. şi nu numai de forma juridică a acestora. vizat şi aprobat. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. precum şi motivele care le-au determinat. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. In cazul României. dobândind astfel calitatea de document justificativ. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi. ♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. ori înregistrat în contabilitate. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate.

patrimoniale. ♦ numărul şi data întocmirii acestuia. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. realităţii. astfel încât acestea să fie lizibile. dacă ele corespund cu cele din anexe. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. de regulă. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. de regulă. vizat şi aprobat. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. Înscrierea documentelor justificative are loc. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. modificări sau alte asemenea procedee. care constă în: -verificarea formei. dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. ♦ numele şi prenumele. iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei. prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. Pentru înregistrarea în contabilitate. răzuituri. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale. etc. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. După întocmire. Documentele justificative cuprind. Sub aspect metodologic. Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice. ce presupune urmărirea legalităţii. . nefiind admise ştersături. după caz. -verificarea aritmetică. cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. In cadrul fiecărei entităţi. ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. necesităţii. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. -verificarea de fond. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit.

care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. respectiv. la cost de achiziţie. valoarea justă.la data intrării în entitate. O bunurile produse în . ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. Ea trebuie să fie simplă. se stabilesc prin actele normative în speţă. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor.bunurile obţinute cu titlu gratuit. Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii. la valoarea justă. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. -bunurile procurate cu titlu oneros. la valoarea de aport. . se substituie costului de achiziţie. următoarele reguli : . care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. valoarea de aport şi. în cadrul unei tranzacţii. • registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. cu excepţia statelor de salarii. • cartea mare. a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. care se păstrează timp de 50 de ani. nu circulă. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. stabilită în urma evaluării. organizată la nivel de entitate. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ. ♦ arhiva generală. 3. elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. După întocmirea. documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare. verificarea şi înregistrarea lor. fiind un document cle înregistrare contabilă. In aceste cazuri. cu preţul determinat obiectiv. conducere şi control. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă.

direct atribuibile activului. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. -la încheierea exerciţiului financial'. denumită valoare de inventar. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . până la finalizarea sa. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.entitate. taxele de import şi taxele nerecuperabile. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. precum şi costurile de desfacere. construcţia sau producţia acestuia. respectiv de plată. În sensul prezentelor reglementări. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. la cost de producţie. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. Pierderile de materiale. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor. aferente aceleiaşi perioade. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. celelalte cheltuieli directe de producţie. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. cheltuielile de depozitare. In cazul creanţelor şi datoriilor. ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. starea acestuia şi preţul pieţei. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. stabilită m funcţie de utilitatea bunului. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. In acest scop. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie.

de asemenea. după caz. respectiv unificată. cumulate. atunci când deprecierea este reversibilă. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Faptul că obiectul său este omogen. numită şi generală. utilizate numai de entitate. 4. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. La fiecare dată a bilanţului. denumită şi valoare contabilă sau cost istoric. contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. -la data ieşirii din entitate. în practică. Contabilitatea financiară. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. Informaţiile publicabile terţilor. Diferenţele de curs valutar. se înregistrează la venituri sau cheltuieli. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. iar informaţiile confidenţiale. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. . Ea prezintă un interes major pentru stat. favorabile sau nefavorabile. elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. după caz. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. la valoarea lor de intrare.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. aceste elemente menţinându-se. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. face ca. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată. de regulă. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii.

calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. de regulă. 6. activitatea şi structura lor. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate . ♦ rezultatul global. • este condusă cu o periodicitate variabilă. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală. de organizarea şi conducerea contabilităţii. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. • este o contabilitate suplă. Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. adesea legată de ciclul de exploatare. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. adică adaptabilă la toate entităţile. de regulă. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. în compartimente distincte. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea. numit şi exerciţiu financiar. conduse de către directorul economic. 5. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii. potrivit legii. rezultatele financiare au în vedere. împreună cu personalul din subordine. care nu au personal calificat încadrat. oricare ar fi mărimea. -din raţiuni juridice şi fiscale. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare.000 euro. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. un ciclu de un an.

care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. fiecare având şi conturi corespondente. • Forma de înregistrare „maestru-şah" .maestru-şah". formele de inregistrare contabilă au evoluat. registrul inventar. fişe de cont analitic.. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. adaptate calculatoarelor electronice. registrul-jurnal. adică o singură dată în creditul conturilor. -respectarea normelor contabile. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate. • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" . Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă. stocarea. fişe de cont analitice. . Acestea au în vedere. s-au perfecţionat continuu. fişe sintetice şah. PLANUL DE CONTURI . jurnal de inregistrare. Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată.. balanţa de verificare. bilanţul contabil. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice.pe jurnale".se aplică încă într-un număr mare de entităţi. forma de inregistrare contabilă . păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne. situaţii auxiliare. registrul inventar. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral. Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . bilanţul contabil. uşor accesibilă lucrătorilor contabili. Are o productivitate a muncii redusă. precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. registrul jurnal.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic. balanţe de verificare.forma de inregistrare contabilă .(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale. În decursul timpului. în general. • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor. ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. ♦ tehnica de calcul utilizată. 7. în corespondenţă cu conturile debitoare.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. prin contractele de livrare a programelor informatice.

. din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. are funcţia contabilă de pasiv. . Aşa este cazul conturilor din grupele 29. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane. toate fiind conturi de provizioane. atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. 262.Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin.Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare. • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. Astfel: .Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. . 59. iar ultimul.conturi sintetice de gradul I.Grupa 66. care are cifra 9 în poziţia a 3-a . ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). 267 şi 269. situaţie în care sunt operaţionale. contabilitatea trebuie să se folosească. Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ. • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. b) Grupele de conturi. iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare. 263. iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). Altele se detaliază pe conturi de grad inferior. Se prezintă în două forme şi anume: . Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică. în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare. Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice. 39. De exemplu. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. reprezintă conturi de cheltuieli financiare. c) Conturile sintetice. A doua cifră din simbolul lor este identică. care sunt simbolizate cu trei cifre. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. . fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). şi de planul de conturi. 49. • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare. Sunt formate din două cifre. ♦ Conturi speciale (clasa 8). Sunt operaţionale. în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii.

d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii. nemonetare şi fără suport material. mărci de fabricate. de factori economici. se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide.. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie.imobilizări necorporale. instalaţii. b) Ajustări provizorii. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate. efectuându-se anumite corecţii. programe informatice etc. . în funcţie de natura deprecierilor. cheltuieli de dezvoltare. licenţe. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală.imobilizări financiare.reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. aparatură birotică etc. a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile. activele imobilizate pot fi: . precum şi creanţe imobilizate. reprezentate de terenuri. maşini. In funcţie de natura lor. politici etc. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate). precum: . cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). mobilier. construcţii. denumite ajustări pentru depreciere . utilaje. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. brevete. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an. sociali. concesiuni. generatoare de beneficii economice viitoare.reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung.imobilizări corporale şi . CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. concretizate în cheltuieli de constituire. direct sau indirect. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui. denumite amortizări .

factură fiscală. deprecieri. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. oferta publică de vânzare a acţiunilor. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. fişă limită de consum. stat de salarii. ieşiri. prospectul de vânzare a acţiunilor. Aport social în act constitutiv. 2. proces verbal de recepţie. expertiză tehnică. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic. gestiune. deviz de lucrări. locaţie de locaţie de gestiune. proces verbal de recepţie. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. închirieri etc. proces verbal de receptie. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. . Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. închiriere. proces verbal privind producţia neterminată.diminuarea preţurilor. factură fiscală. scăderea cursului valutar. proces verbal de recepţie. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. contract de vânzare-cumpărare. natură declaraţie de subscriere. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. contract de concesiune. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. Donaţie proces verbal de predare-primire. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare.

) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . cec.chitanţă. . 3. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate. prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere. în special a imobilizarilor corporale. ateliere. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare. locaţie contract de concesionare. reziduală. închiriere locaţie de gestiune. de inventar. proces asociaţi verbal de predare-primire. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. închiriere. (calamităti. chitanţă. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată. laboratoare etc.). furt etc. bilet la ordin. se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare. proces verbal de vânzare-cumpărare. pe obiecte de evidenţă. Situaţii excepţionale contract de asigurare. bilet la ordin. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. de gestiune. cec. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată. Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. bilanţieră. contabilă netă.

♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. 4. când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală). În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare.a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. după deducerea cheltuielilor aferente cedării. denumită şi valoare de inventar. nu se inregistrează în contabilitate. la valoarea contabilă netă. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. ♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală. În contabilitatea curentă.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport. echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-.s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. cu preţul determinat în mod obiectiv. care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare. În cazul casării. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare. . iar în bilanţ. scăderea cursului valutar etc). potrivit principiului prudenţei. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv. care. starea acestuia şi preţul pieţei. diminuarea preţurilor.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. iar ajustările. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite.

Fondul comercial se calculează ca o . ♦ proiectarea. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie. clientelă. precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice. • Cheltuielile de dezvoltare . tehnici. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. reputaţie. legături comerciale etc. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele. design etc.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire. • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. mărcilor. precum şi preţul (redevenţa. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate. • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. printre altele. vad comercial. cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate. uzufructului.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. brevetelor de invenţie.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . know-how-urilor.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. construcţia şi operarea unei uzine pilot. ♦ proiectarea. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. licenţelor. durata concesionării bunurilor sau serviciilor. • Marca de fabricaţie. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd. este interzisă distribuirea profiturilor. cheltuieli cu emiterea de acţiuni.

ca imobilizări necorporale. utilaje şi instalaţii de lucru. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. Sunt. numită "mijloace fixe". locaţie de gestiune. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor. aparate şi instalaţii de măsurare. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. de regulă. animale. drepturile de autor. control şi reglare. know-how-urile. sau pe o perioadă mai mare. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. cum ar fi: diskete. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. licenţele. în prestarea de servicii. cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. imobilizările corporale. • investiţiile efectuate pentru descopertă. mijloace de transport. Potrivit tradiţiei contabile româneşti. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. 5. formau o subgrupă distinctă. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. mobilier. . care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. CD-uri. după caz. hard-diskuri. Fondul comercial se amortizează.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. amenajări de terenuri. concesiune. care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora. maşini. plantaţii.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. de asemenea. Patentele. dacă sunt realizate de către entitate. construcţii. avansuri pentru investiţii etc. cu menţiunea de rigoare în notele explicative. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. aparatură birotică. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. Mărcile. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale.07. fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute. • mijloacele fixe puse partial în funcţiune.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.

In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. cu duratele economice de utilizare. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. ♦ animalele tinere. DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. puternic . care nu sunt rezultatul unei investiţii. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . ♦ pădurile. De aceea. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. Nu se supun amortizării: terenurile. aeronavele. după caz. păsările şi coloniile de albine. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. lacurile. a progresului tehnic. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. tablourile şi operele de artă. care au durata normala de utilizare expirată. care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. uşor coroziv. în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. pe baza unui plan de amortizare.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură. În schimb. animalele de îngrăşat. închiriate. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. precum şi de influenţa factorilor naturali.reprezintă procesul de învechire tehnologică. în principiu. În funcţie de cauzele care o produc. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. a acţiunii agenţilor naturali. închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. ♦ uzură morală . Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. ♦ sculele. bălţile şi iazurile. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. costul lucrărilor de modernizare. întreţinere şi reparare. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. navele.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. 6. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru.

In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani.5. clasei. fiind eel mai simplu de utilizat. . Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. subgrupei.liniara. subgrupe. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent.degresivă. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic. cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor. Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. traditional.coroziv. □ denumirea grupei. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară. . durata de utilizare rămasă). subclasei şi familiei imobilizărilor corporale. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. pe o perioadă de 10 ani. cu durata normală de utilizare neconsumată. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate.REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . subclase şi familii. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă. inclusiv. se amortizează liniar. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. .accelerată. începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. 7. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale. De asemenea.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani. Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. clase.

se aplică metoda de amortizare liniară. din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor.dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) . 2. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare. în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) . Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar. prin amânarea la plată a impozitului pe profit. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI . se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi. recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR). corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR. prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi..se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI. Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal.se determină ca diferenţă între DUI şi DUD. Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi.5 .dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. inclusiv. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar. DUR . Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. inclusiv a echipamentelor 2 . diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale.

2003. ♦ pentru locuinţele de serviciu. Din punct de vedere contabil. reglementată de Legea nr. care se recunoaşte în bilanţ. pe o perioadă de 10 ani. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. cu modificările şi completările ulterioare.12. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii.periferice ale acestora. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. următoarele . (2) Amortizarea fiscală. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. ♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii. care este reglementată de Legea fir. se aplică metoda de amortizare liniară. în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare. luându-se in calcul valoarea contabilă. ♦ în cazul construcţiilor. prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. republicată. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra .ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. 8. Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. Regulile specifice amortizării fiscale sunt. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu. rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. în principal. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. 571/2003 privind Codul fiscal. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară. cu modificările în vigoare. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. degresivă sau accelerată. -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare.

000 lei va reprezenta deducere fiscală. Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. ţinându-se seama de inflaţie. maşini şi echipamente etc. Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite. Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. clădiri. 11. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri. starea acestuia şi de preţul pieţei.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete. valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului. utilitatea bunului.) trebuie să fie reevaluate simultan. Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. cât şi amortizarea cumulată. fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . In cazul din urmă. două metode: (1) Metoda valorii brute . fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%. amortizarea contabilă în sumă de 1. Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. 9. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans. atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare.000 lei In vederea calculării impozitului pe profit. cu pregătire tehnică în domeniu. (2) Metoda valorii nete .în contabilitate.000 : 20 = 1.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. 12.

baza de impozitare este zero.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. mijloacele de treansport. baza de impozitare este valoarea rămasă.livrării de bunuri. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate. IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii. instalaţiile etc. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: . Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. dobânzilor etc. precum şi creanţe imobilizate. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. cum ar fi: constructive. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. în acest caz. înclusiv TVA. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate. După amortizarea completă. 14. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri . Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. 13. baza de impozitare este suma imputată. după caz. b) dacă lipsurile sunt imputabile. • nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. 15. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă.

tea ei. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. cauţiuni etc. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. nici filială a acestuia. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. sub forma de ajutoare financiare. 16. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. iar cealaltă se numeşte fllială. Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă. Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. depozite bancare.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare). pentru obţinerea de dobânzi. Se consideră că există control. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . □ împrumuturile acordate pe termen lung .care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide. Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. . Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare.

achiziţionate sau fabricate. blană. fie în starea lor iniţială. ambalaje. materiale recuperabile şi deşeutri. produsele . putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv. coloniile de albine. animalele şi păsările . activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri. fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite). producţia în curs de execuţie . obiecte de inven-tar. inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură.reprezentate de semifabricate. materiale consumabile. produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii.) crescute şi folosite pentru reproducţie. care includ ambalajele refolosibile. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile. faze de fabricate) sau se livrează terţilor. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii. materialele consumabile . m produsul finit. cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. produse finite şi produse reziduale. animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. baracamente şi amenajări provizorii.sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. animalele pentru producţie (lână. .sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei. purcei. In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care.este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic. ouă). animale. miei. de regulă. precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. ambalajele .Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene.sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. mânji etc. lapte. (3) disponibilităţi în bănci şi casierie. După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. materiile prime . produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi. (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării. de regulă. materialele de natura obiectelor de inventar . se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile . (2) investitii pe termen scurt. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi.

format din: cheltuieli directe: cu materiile prime. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. produse finite. ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri. semifabricate etc. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile. la inventariere. cheltuieli de transport. in care se includ. stabilită în urma evaluării. de regulă. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme. dar se află în gestiunea entităţii. comisioane. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti. televizoare.). ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie.) se evaluează la costul de producţie. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu. materiale. semifabricate. produse reziduale. taxe nerecuperabile (taxe vamale. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv. pentru prelucrare sau reparare. în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA. fie se află la terti în custodie. care se pot afla fie în spaţiile proprii. care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. b) Stocurile fabricate (produse finite. TVA înscrisă în factura fumizorului. taxe de asigurare etc. In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. care se vând ulterior în aceeaşi stare.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. pentru prelucrare. accize. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. . calculatoare etc. evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. cu materialele. care în cadrul fiecărei categorii. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu. cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor. stocurile se . mărfuri. cu reparaţiile. la ieşire. în consignaţie. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire. reparare etc. ambalaje etc. la încheierea exercitiului financiar. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort.. cu salariile personalului de conducere din secţii etc.♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. cu salariile muncitorilor direct productivi.

prima ieşire" (LIFO) . care se pot identifica prin serie. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) . (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. la sfârşitul lunii). Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. denumită şi valoare de inventar. donaţii. cost de achiziţie. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar. In situaţiile financiare. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. fie periodic (de exemplu. consum. stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi). EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. Când se calculează la sfârşitul lunii. În acest fel. . Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar).evaluează la valoarea actuală. Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor. • Metoda "ultima intrare . în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare .presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor. stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi). Astfel.prima ieşire" (FIFO) .constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). starea acestuia şi preţul pieţei. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) . fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată. dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. fie după fiecare recepţie. distrugere etc. data de intrare. .

în funcţie de conditiile existente la un moment dat. de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare. Aceste costuri trebuie actualizate periodic. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul. ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii.O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. inventarierea etc.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă. . DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . iar pe baza acestora se încheie contracte economice. cum ar fi: aprovizionarea. în anumite condiţii. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare.se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. prelucrarea în procesul de producţie. în situaţii excepţionale. semnat de ambele părţi. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. păstrarea. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite.se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor. Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor. • recepţia calitativă .ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă. Entităţile emit către furnizori comenzi. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective. b) Preţul cu amănuntul . vânzarea.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Dacă. eliberarea din depozite. Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii. gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului . Pe baza constatărilor făcute. cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală. • recepţia cantitativă . administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri.

avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune. a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare. astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. calitate sau sortiment de stocuri. ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). iar in cadrul acestora. Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor. note de recepţie. cu ajutorul fişelor de magazie. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. cât şi în contabilitate. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. cât şi în contabilitate.). se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic). dar nefacturate. bonuri de transferrestituire."pentru prelucrare la terti". Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. c) Metoda global-valorică. • bunurile livrate. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire. tehnică etc. acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate. în conturi în afara bilanţului. pe care se face menţiunea. iar in contabilitate. care se întocmeşte separat pentru fel. pe categorii de stocuri. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. . pe baza documentelor de intrare (facturi. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate. . documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. dispoziţii de livrare etc. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. avize. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum.

în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. magazii. pe grupe. in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. Periodic. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. Se observă că în cazul acestei metode. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. • totalurile valorilor pe pagini. cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. 2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. a etichetelor şi a marcajelor electronice. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. mai ales. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori. entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. • valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. . subgrupe. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare. atât cantitativ. cât şi valoric. conturi sintetice. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice. Metoda global-valorica se utilizează.

care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. • echipamentul de protecţie. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. fie transformate. com-bustibilii.. produse finite . de regulă.♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. matriţele şi alte obiecte similare. verificatoarele (SDV-uri).stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime. O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. fie au durata de utilizare mai mica de un an. la un moment dat. deşeurile. podeţe. gropi de var etc. ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor. adică. aparatele de măsură şi control (AMCuri). piesele de schimb. Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic. • sculele. în produsul finit. furajele etc. fie în starea lor iniţială. dispozitivele. mecanismele. schele. materialele recuperabile. echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale. fie între semifabricate şi produse . ♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil. nu se recuperează materiale: platforme de beton. drumuri de acces. cum ar fi: barăci. împrejmuiri etc. d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. prin demolare sau demontare. fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate .reprezintă rebuturile. materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. în care se regăsesc integral sau partial. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare. fără a se regăsi.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit. seminţele şi materialele de plantat. • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. produse reziduale . materialele pentru ambalat. conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări .

şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie. • lucrările. obiecte de inventar etc. • date spre prelucrare la terţi.consumator. mânji etc). CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. materiale. ca animale de muncă şi pentru reproducţie. miei. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei. fără vreo prelucrare suplimentară. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie.finite. purcei. cost de producţie sau la preţ standard. serviciile şi studiile în curs de execuţie. ouă). în principal. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. c) animalele pentru producţie (lâna. ulterior. prin sacrificare. Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii. lapte. destinate sacrificării sau vânzării. CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. ca produse finite. dar nesosite sau sosite. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei. produse finite etc).care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale. • aflate în curs de aprovizionare. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard. precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. • stocurile provenite din producţie proprie. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate.) şi care. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor . folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice. dar nerecepţionate. • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. . b)animalele la îngrăşat. Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. Pe traseul producător . Intrarea în entitate a animalelor se poate face. adică achitate. blană.care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. d) coloniile de albine. sau prin vânzarea de produse animaliere. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- .

şi alte cheltuieli. având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. comisioane. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. între cele două noţiuni există. deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul. iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice. metoda „ultima intrare . în cantităţi şi la preţuri diferite. totuşi. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). prime de asigurare etc. trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor. prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie. care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA. taxe vamale.prima ieşire" (LIFO). astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor. întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. • Astfel. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). De regulă. În acest caz. • Preţul standard (prestabilit) .se determină pentru fiecare sortiment de marfă. care cuprinde. cât şi pe magazine. In acest caz. cum ar fi: cheltuieli de transport. adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. pe lângă preţul de cumpărare. iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit. pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv.

• Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. prin care una dintre părţi. mărfuri spre a le vinde. se reţine şi se virează de către consignaţie. La vânzare. Impozitul se calculează. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. (2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. neimputabile. încredinţează celeilalte părţi. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. de regulă. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului. cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal. intervenită între două părţi. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. după caz. cât şi asupra stocului final de mărfuri. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie". până la data de 25. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie". numită consignatar. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite.repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. inclusiv. MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor". dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau . pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. numită consignant. după caz. persoane juridice. inclusiv TVA. în momentul în care acestea au fost vândute. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora.

recondiţionare etc. indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar. ♦ ambalaje care circulă la schimb. AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. untură. fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile. Exemple: lăzi pentru marmeladă. utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. transportul intern al bunurilor. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia. . caracterul reutilizabil. dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului. . ♦ ambalaje care circulă prin restituire. Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje. când se înregistrează cloar mărfurile. Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor. dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător.care la rândul lor. în acest sens. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol". Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a . Ele se folosesc pentru depozitarea. sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. fiind facturate separat. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat. care. ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) . Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. ambalaje pentru unt. b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor.oportună. depozitării şi desfacerii. reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje.ambalaje de natura activelor circulante . ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc. după golire.care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie.

CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare. la un preţ fix. titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. cecuri etc. operaţia se numeşte răscumpărare. la o scadenţă viitoare. La intrarea în entitate. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci. care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate. într-o perioadă de timp determinată. • avansuri de trezorerie. Pentru ambalajele nerestituite de către client. • contractele futures . în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite .mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată.este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis. pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. operaţia se numeşte cumpărare. se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'. un anumit activ. cum ar fi comisioanele. • certificatele de depozit . furnizorul va întocmi o factură. • bonurile de tezaur . care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală).sunt titluri emise de către stat. care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare. care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. • obligaţiuni emise de către alte entităţi. care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării. obligaţiuni etc. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. clientul fiind obligat să le restituie. respectiv de a cumpăra. • obligaţiuni emise de către entitate.sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. 17. . o anumită dobândă. la scadenţă. ♦ titluri de plasament: acţiuni. care asigură.

♦ alte valori: timbre fiscale. pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. în principal. monetar. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. prin intermediul băncilor. ♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. ordinul de plată. cec de numerar. tichete de masă etc. care se face. plăţile. lista de avans chenzinal. care se poate face în numerar sau fără numerar. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. borderou de achiziţie. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. bonuri valorice de combustibil. prin mişcarea directă a sumelor băneşti. Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. de regulă. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. . Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii. care. numărul documentelor justificative. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. fără intermediere. chitanţă. biletul la ordin şi cambia. soldul precedent. soldul final. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. bon de comandă-chitanţa. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. statul de salarii. bon de vânzare. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente. încasările. timbre poştale. magnetic sau electronic. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. foaie de vărsămănt.

pot apărea fie diferenţe favorabile. dar neînregistrate în extrasul de cont. • Efecte de încasat . biletul la ordin. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. înregistrate la cheltuieli financiare. cambia. În această categorie se includ: cecul. • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare. se stabilesc conturile sintetice şi analitice. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat . În anumite cazuri. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. modul de înregistrare si prelucrare al acestora. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. magnetic sau electronic. plăţi: stingeri de datorii monetare. În funcţie de obiectivele urmărite.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. • Efecte remise spre scontare . Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. încasări: stingeri de creanţe monetare. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi. care se înregistrează la venituri financiare.) în procesarea acestui tip de plăţi. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. b. operaţie numită scontare.sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. ♦ sume virate de către terţi. conţinând instrucţiunile de plată. fie diferenţe nefavorabile. ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt. c.sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă. încasări de venituri şi câştiguri. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . dar neajunse la bancă.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. dar neapărute în extrasul de cont. warantul. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă.

virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului.încasări: stingeri de creanţe monetare. Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. Atunci când se foloseşte numerarul. Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. de regulă. concomitent cu întocmirea documentelor aferente. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. plata se face individual. . cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. • Livrarea bunurilor. întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică. . există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. • între conturile bancare şi casieria entităţii. frecvent utilizată în decontările internaţionale. furt etc). • Utilizarea efectivă a acreditivului. De regulă. Acreditivul este o modalitate de decontare. achitarea cheltuielilor şi pierderilor.Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. În condiţii normale. încasări de venituri şi câştiguri. . Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . pe baza unui decont de cheltuieli. • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. impusă de către furnizor. imediat şi fără intermediere. fie în valută. extrase de cont). Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. fie în lei.plăţi: stingeri de datorii monetare. pierdere.

CONTABILITATEA TERŢILOR . ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi. bugetul statului. de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. bilet la ordin. chitanţă. ♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. servicii.) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe). Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi". cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări". care în contabilitate se numesc terţi. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice. cambie. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. de regulă. ordin de plată. diverşi creditori şi debitori. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. bunuri sau servicii. salariaţi etc.reprezintă surse externe (străine) de finanţare. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor. 18. Clienţi avansuri primite. factură fiscală. bilet la ordin. bunuri. un an. asociaţi. ordin de plată. cec. salariaţi. a) DATORIILE . . ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi.sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani. chitanţă. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. iar cealaltă. lucrări şi mărfii. b) CREANŢELE . depunerea sumei la bancă. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. De exemplu: furnizori. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii. ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori. puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. Pentru a se evita anumite erori contabile. debitori. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. respectiv. clienţi.

entităţii salarii plătite în plus. listă de indemnizatii. alte impozite şi taxe. indemnizaţii. situaţii de calcul. listă de chitanţă. chitanţă. prime reprezentând participarea la profit. datorate. aviz de însoţire a cec. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. stat de salarii. Asociaţi şi restituirea aportului. stat de salarii. listă de listă de indemnizatii. indemnizatii. premii.indemnizaţii sociale. de livrare de bunuri. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. ordin de plată. ordin de deplasare. Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. chitanţe. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. jurnal de ordin de plată. chitanţă. stat de salarii. listă pentru plăţi ordin de deplasare. listă pentru plăţi. ajutorul de şomaj. decont privind TVA. listă listă de avans de avans chenzinal. desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. chenzinal. indemnizatii. alte sume contabilitate. Personalul avansuri acordate.Personalul entităţii stat de salarii. notă de dispozite de plată acţionari dividende. stat de salarii. listă de indemnizaţii. diurne. TVA de plată. mărfii. ordin de plată. bilet la ordin. Bugetul statului impozit pe profit. jurnal chitanţă. lucrări şi servicii. cambie. de vănzări. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. cec. indemnizaţii sociale. ordin de plată. 1 2 Asigurări şi pro. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. către casierie. . cumpărări. situaţii de calcul. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. bilet la ordin. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe. stat de salarii. impozit pe salarii.

Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". scadenţa şi banca la care se va face decontarea.care. Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. În funcţie de momentul decontării. suma de plată. pe termene de decontare. decontprivind TVA. folosind instrumente clasice (ordlin de plată. stat de salarii. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). când decontarea se va face ulterior. TVA de cumpărări. se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii. recuperat. . respectiv datorii. De asemenea.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul .sociale. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. respectiv prestate. dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. în calitate de vânzător. chitanţă). ♦ imobilizări.cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. vânzările . Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. în care se consemneaza. Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie). chitanţă. se disting creanţe.care. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus. printre altele. jurnal de vânzări. cec. in calitate de cumpărător. În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate. situaţii de calcul şi aport social subscris. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. declaratie de subscriere. dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. Cînd decontarea se face ulterior. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul .

Salariul brut cuprinde următoarele elemente: .REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. volumul mare al unor comenzi. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. În schimb. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare. Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. ♦ se operează întâi rabaturile. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . personalul angajat primeşte un salariu. ♦ reduceri financiare: scontul. remiza. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. Potrivit legislaţiei în vigoare. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă. care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. remizele. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor. În schimbul muncii depuse. iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate. asigurările şi protecţia socială. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. reprezentaţi de sindicate. risturnul. fidelitatea clientului. iar sconturile acordate.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. la cheltuieli financiare. rabaturile. sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. risturnele. apoi remizele.

care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora.a) Salariul de încadrare . stres etc. în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală. în funcţie de ramura de activitate.se datorează de către angajatori. se calculează în cote. 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) . • pentru folosirea unei limbi străine. . în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar. 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate . c) Adaosurile . ♦ premiile acordate din fondul de premiere. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. g) Avantajele în natură . luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS). penibile.calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor.calculată în cotă din fondul de salarii realizat. ♦ primele de vacanţă şi de sărbători. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. periculoase. ♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare. ca urmare a creşterii preţurilor.se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele. nocive. 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă .care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului.constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii. 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) . ♦ tichetele de masă acordate conform legii.la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. d) Indexările .care.reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază. din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. 6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale . b) Sporurile . izolare. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit.

creşe. ♦ restul de plată (chenzina a II-a). cum ar fi: grădiniţe. după data de unu a lunii următoare. în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual. cantine. de regulă.se calculează în cotă din salariul de bază.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute.care se calculează în cotă din salariul brut. salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă. Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. Achitarea drepturilor salariale se face.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. şcoli. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I). cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. cămine de nefamilişti. având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate. • Acordarea de ajutoare pentru naştere. de 16%. • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii.se calculează în cotă din salariul brut. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale .13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică. . amenzi. ca urmare a unor calamităţi naturale. aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă. biblioteci. în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. muzee. dispensare. cluburi. după data de 15 a lunii curente. înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . chirii. popriri. 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate. cabinete medicale. • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. baze sportive. CAS . • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. 3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . pensii alimentare etc. imputaţii. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. având ca bază de calcul salariul impozabil.

pontajul lucrărilor manuale. exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. fişă de evidenţă a salariilor. nu mai pot realiza durata normală de muncă. stat de salarii pentru colaboratori. • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal. foaie colectivă de pontaj. care are o durată maxima de 120 de luni. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. exprimate în zile calendaristice.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. un concediu de risc maternal.se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". din motive de sănătate. • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal. In acest scop. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate.se plăteşte atât din fondul de salarii. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. pontaj id mecanizatorului etc. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. la cererea salariatei. c) Tratament balnear . listă pentru plăţi parţiale. cornet de pontaj. etc.cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. care constituie document justificativ de plată. condică de prezenţă. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . bon de lucru colectiv. raport de product: e şi salarizare. desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. listă de avans chenzinal. se plătesc zilele lucrătoare. . 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate .se acordă salariaţilor dacă. drepturi băneşti-chenzina a II-a. drepturi băneşti-chenzina I. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav. Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. Din duratele de acordare a concediilor medicale. b) Indemnizaţie de carantină . situatia prezenţei şi a absenţelor. 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav .

rezultă o pierdere contabilă brută.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează. ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. pe venitul agricol. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. ♦ accize. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. se obţine profitul contabil brut. afişaj şi reclamă etc. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale. ♦ impozitul pe venituri din salarii. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. . se reţine şi se varsă de către persoana juridică. autorizaţii de funcţionare etc. pentru profitul obţinut din orice sursă. 2) Impozite indirecte. cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. fondul de sănătate fondul pentru mediu. ♦ impozitul pe dividende. pe terenuri. conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . taxa pentru mijloacele de transport. fondul pentru turism etc.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil. Datoriile fiscale concretizate in impozite. • Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT .

inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. penalităţile. ♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate. în caz contrar. confiscările. care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. pentm fiecare participant. dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. dacă legea nu prevede altfel. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. neimputabile. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. într-un an fiscal. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. altele decât cele prevăzute în contractele economice. ♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. neîncasate. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. pentru deplasări în ţară şi străinătate. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale. care depăşesc de 2. pentm partea neacoperită de provizioane. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi. ♦ amenzile. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. conform legii anuale a bugetului de stat. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale.Gradul de îndatorare al capitalului se .

până când rezervele ating 20% din capitalul social. • amortizarea fiscală. în momentul recepţiei finale: . Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi. la data punerii în funcţiune. Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. beneficiilor. se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile. ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă.pentru celelalte imobilizări. Dacă gradul de îndatorare este peste 3. eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. .nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR.pentru animale. primelor de emisiune.pentru plantaţii. deducerea suplimentară se acordă: . • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea. . ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. ♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. pentru împrumuturile în lei. precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare.~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit. • pierderea fiscală din anii precedent.nivelul ratei dobânzii anuale. cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal. pentru împrumuturile în euro. precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe.determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu. la data achiziţiei: .

" ^. CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial.pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. inclusiv. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile . document cu regim special de tipărire şi distribuire. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate . rezultă o pierdere contabilă netă. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. a anului următor. contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală. Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat.Pentru determinarea profitului impozabil. Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. parcurgându-se. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere". calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. . ♦ negativă. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere". odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. rezultă profitul contabil net. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora. Completarea se face în ordine cronologică. din profitul fiscal. Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului.venituri neimpozabile .cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. în acest scop.

muzee. inclusiv accesoriile acestora. de studii. cărţi. operaţiuni de intermediere. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. case memoriale. cercetări şi expertize etc. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale. civice. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată. ♦ livrarea de manuale. destinate realizării operatiunilor scutite. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. legate direct de exportul de bunuri. expoziţii. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. ♦ prestările de servicii. culturale. de publicitate. de consulting.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. cinematografe. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. ♦ prestări de servicii: reparaţii. care este de 19%. târguri. închirieri. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. brevete. de învăţământ. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. monumente istorice. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. educative. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. sindicale. grădini zoologice şi botanice. astfel: a) Operaţiuni taxabile. care au efectul a două livrări separate. de siguranţa statului. ♦ transportul international de persoane. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. ziare şi reviste. religioase . Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. din punctul de vedere al regimului de impozitare. stocuri. destinate realizării operaţiunilor scutite. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. cu excepţia protezelor dentare. care este de 9%. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel. politice. de apărare şi ordine publică. sociale. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. transport. mărci de fabricaţie etc. cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. lucrări de construcţii. licenţe. ştiinţifice.

♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune.sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. . solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. cu următoarele excepţii: . de intermediere financiară. risturnele. monumente istorice. cooperative de credit etc. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni. ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului.serviciile de parcare a vehiculelor. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii. case de schimb valutar. case memoriale. case de ajutor reciproc. sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. remizele. • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere. concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. taxele vamale. case de economii. cum ar fi: comisioanele.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. ♦ arendarea. ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. ♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci.închirierea seifurilor. ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. asigurare. operaţiuni de leasing. cheltuielile de ambalare. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare. vânzări cu plata în rate. ♦ operatiunile de investiţii financiare. . destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. transport. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati. . . ♦ casarea mijloacelor fixe. accizele. cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. fără facturare.

CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare.TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. din vânzarea de bunuri la licitaţie. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. . rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA".• veniturile din subvenţii bugetare. . precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. precum şi pentru alte situaţii similare. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. care nu mai pot fi valorificate. TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege. Prin derogare. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. • perisabilităţile în limitele stabilite de lege. exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. • stocurile degradate calitativ. în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. pe baza de evaluare sau expertiză. In principiu. transferului proprietăţii bunurilor imobile. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare.TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile. să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. şi prestării de servicii. acordate în numerar. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. Din compararea celor două totaluri. diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată . dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente.

Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. bonul de comandă-chitanţă (TVA).Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică. care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi.se întocmeşte lunar sau trimestrial. cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii). • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale. bilete de călătorie.in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. cu scopul determinării TVA deductibile. după caz. monetare. • Cerere de compensare .se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat. pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări.se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. • Borderoul de vânzare (încasare) . CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. declaraţii vamale etc. .întocmită de către contribuabil în două exemplare. Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii). • Decontul privind TVA .în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului.în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune. respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. • Jurnal pentru vânzări . până la data de 25 ianuarie. DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale. Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA . • Jurnal pentru cumpărări . se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare. cu sediul în Romania. TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: . care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . • Decontul special de TVA . cu scopul determinării TVA colectate. bonuri fiscale. bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc.

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

în schimb. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. 19. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente. primele cie asigurare. cum ar fi: chirii. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. uneori. mediu şi scurt. de regulă. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. locaţiile cle gestiune. concesiu-nile plătite anticipat. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar. precum şi particularităţile acesteia. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate. 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. abonamente. abonamente la publicaţii achitate antici-pat. dar încasate anticipat în perioada curentă. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. pot determina. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: . până la balanţa de verificare. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. pe baza unui scadenţar. cum sunt: chiriile. 2) Credite bancare pe termen lung. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. 3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare. în perioadele următoare. în acest scop. denumite şi cheltuieli anticipate. asigurări. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice.In categoria cheltuielilor înregistrate în avans. De asemenea. împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi.

♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. De asemenea. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei.zile datorate obligatarilor. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. care depinde de profitul realizat. iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. de obicei pe termen lung. obiectul cie activitate. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. care este mai mic. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. La acordarea creditelor. destinaţia . care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. Obligaţiunea este un titlu de valoare. Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. • obligatarul este creditorul societăţii. entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. Periodic. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". c) Obligaţiuni cu loterie. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. precum şi m notele explicative. Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont). diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. care se revizuieşte periodic. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. prin tragere la sorţi. • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă.

preferenţiale. bugetul de venituri şi cheltuieli. . în funcţie de evoluţia cursului valutar. când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. garanţii acordate clienţilor. Atunci când creditele sunt acordate in valuta. Dacă dosarul se aprobă. o entitate economică trebuie: . care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate. a principiilor pruclenţei. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. pensii private etc. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri.creditului. la sfârşitul exerciţiului financiar. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA . CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate. dobânda. termenul de rambursare. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. potrivit aplicării. stocuri. posibilităţile de rambursare. fluxul de trezorerie. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare. subvenţiile pentru active. comisionul etc. bilanţul. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). balanţa conturilor etc.). când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii. fie ca exigibilitate. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. creanţe. -să recunoască sistematic subvenţiile primite. fără abatere. ca venituri constatate In avans. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. 20. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. În consecinţă.să constituie provizioane. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. studiu de fezabilitate. dar incerte fie ca valoare. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc. Pentru societatea care acordă împrumutul. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare.

când.2004. de regulă. Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. sunt înregistrate după data de 01. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului. sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare.01. 2. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. în urma inventarierii. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi. La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. nu sunt garantate de altă persoană. Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. adică sunt neimpozabile. stabilită la inventariere. la sfârşitul anului. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora.DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. ca urmare a insolvabilităţii. la inventariere. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate). iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. 5. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). 4. falimentului. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. 3. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. Acestea se constituie.

deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare.impozabile. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. ajustările se anulează. ♦ închiderea unor sedii. ♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract. e) Provizioane pentru impozite . la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. lucrările executate şi serviciile prestate. b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate. eliminarea unui nivel de conducere). Provizioanele se constituie pentru elemente. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă. Pentru această diferenţă nefavorabilă. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii.

precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. capitalurile proprii se structurează în două categorii: . ♦ subvenţii aferente veniturilor. din profit si din alte surse proprii. amenzi. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul. Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor.CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi.DATORII În contabilitatea financiară. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri. altele decât cele pentru active. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare.Se constituie pentru impozite. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. provizioanele se anulează. O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE . să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. după deducerea tuturor datoriilor. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. în cadrul subvenţiilor. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare. în funcţie de natura. 21. Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă.

prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. capitalul social subscris. menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . acoperirea pierderilor din anii precedenţi. reprezentat de capitalul social. care se înregistrează distinct în contabilitate. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă . în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport.pentru depunerea aportului direct la bancă. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar. In prezent. în principal. care cuprinde. rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat. cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.(Î) capital propriu nominalizat. Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi. obiectul de activitate. organele de conducere şi administrare. următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire. c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar). dizolvarea societăţii etc. evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. ♦ Foaie de vărsământ . s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi. Uneori se impune micşorarea capitalului social. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. structura acestuia si modalităţile de constituire. • depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare.in cazul aporturilor în natură. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. vărsămintele efectuate. rezervele. în care se includ: primele de capital. în contul de disponibil. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. forma juridică.

active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii . Prin acţiunea de subscriere. f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale.datorii .active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. în ambele situaţii. Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris. prin negociere la bursa de valori. pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari. active de regularizare. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. rata dobânzilor etc. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. stabilitatea financiară a entităţii. activul net contabil = activ total . Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp. capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat. capitalul social subscris se varsă. care se stabileşte. de regulă. de regulă. situaţia generală a pieţei de capital. dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală. Dacă societatea comercială are asociat unic. integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate. Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre.

cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. în funcţie de modul de constitute.decât să recurgă la împrumuturi. în acest caz. b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. ♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social. c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. primelor de capital şi profitului. ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. cu excepţia rezervelor legale. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii. cum ar fi: rezervele. Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. care implică un efort financiar considerabil. profitul. stocuri etc. primele de capital. acestea se grupează astfel. . REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). imobilizări. în această situaţie. concomitent cu creşterea capitalului social. care se face numai cu acordul creditorului. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. care devine actionar sau asociat. Practic. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni. Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale).

atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii. De asemenea. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. de către profesionişti calificaţi în evaluare. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. • Valoarea justă este valoarea actuală. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. cum ar fi primele de capital . o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate. în principal. d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete. Cu ocazia reevaluării. a imobilizarilor corporale. de regulă. CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. recunoscut national şi international. membri ai unui organism profesional în domeniu. Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă. (2) eliminată din valoarea contabilă brută. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. de regulă. In acest caz. determinată.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare.

În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă. direct sau indirect. CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. înainte de calcularea impozitului pe profit. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. în momentul distribuirii lor.şi rezervele din reevaluare. Aceste rezerve se impozitează. precum şi din alte surse. sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. De aceea. profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. . După modul de constituire şi utilizare. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis. ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. creşterea capitalului social etc. In caz contrar. dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris. acoperirea pierderilor. cu excepţia rezervelor legale. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi.

Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ. fie majorări ale unor elemente de pasiv. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. In contabilitate. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. capital social. vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale. sau din capitalul social. vărsăminte la buget. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. participarea salariaţilor la profit. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit.22. respectiv. Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. Astfel. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. respectiv.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. în mod provizoriu. acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ. dividende. • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). Profitul contabil net se repartizează. dividende. va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . care generează o diminuare a beneficiilor economice. Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. din rezerve. Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. ♦ Pierdere. CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. pe destinaţii. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. care poate fi: ♦ Profit. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale. care generează o majorare a beneficiilor economice. alte rezerve.

vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile . adică sunt suportate din veniturile realizate.generate de activităţi de natură financiară. ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare . cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc. precum şi de alte activităţi conexe acestora. dobânzi. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR . obţinându-se astfel.generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente.înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite. Încasarea . În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1. Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent.reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive. când apare obligaţia de plată către furnizori. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare. (2) Consumul . Facturarea sau vânzarea pe credit . Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare . 2.rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent. servicii destinate producţiei. financiar şi extraordinar.reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate. • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare.este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi. (4) Imputarea . cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite. lucrări. 4. indiferent de momentul plăţii. Încorporarea .nestocabile.este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului. precum: diferenţe de curs valutar. rezultatul exerciţiului. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite.Producţia .reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client. înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse.este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani. ♦ cheltuieli şi venituri financiare . indiferent de momentul încasării acestora. utilităţi. . plata amenzilor şi penalităţilor etc. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente. 3. ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare.

chirii. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. provizioane. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. care nu sunt generate de activitatea curentă. producţia şi desfacerea bunurilor. cheltuieli poştale. donaţiile etc. despăgubiri. cu animalele. ♦ cheltuieli cu personalul: salarii. comisioane şi onorarii. de care beneficiază entitatea. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. cedarea activelor. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. colaborări. amenzi. donaţii. Cheltuielile de exploatare reprezintă. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. taxa asupra mijloacelor de transport etc. lucrărilor şi serviciilor. fond de şomaj. deplasări şi detaşări. studii. provizioanele. ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. locaţii de gestiune. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. ajustări etc. . servicii bancare. cu materialele consumable stocate şi nestocate. cheltuieli cu activele cedate. . amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. financiare şi extraordinare. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare. normal. de reclamă şi publicitate etc. de protocol. ♦ cheltuieli cu personalul. redevenţe. penalităţi. amortizări. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. asigurări sociale. indemnizaţii etc. transportul de bunuri şi personal.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. de asemenea. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice. lucrări executate şi servicii prestate. Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. în principal. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii.

donaţii. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. cât şi câştigurile din orice ale surse. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. . în nume propriu din activităţi curente. ♦ venituri din despăgubiri. amenzi. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi. În această situaţie. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. ♦ dobânzi încasate sau de încasat. evaluată la cost de producţie. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. nu reprezintă venit din activitatea curentă. ♦ alte venituri financiare. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. în consecinţă. ca parte integrantă a obiectului său de activitate. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. nu diferă. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie. precum şi activităţile anexe acestora. dividende. care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. financiare şi extraordinare. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. de veniturile din activitatea curentă. active cedate etc. câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). câştigurile obţinute din vânzarea unor active). pentru acoperirea pierderilor etc. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. ♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. cum ar fi: vânzări. penalităţi. comisioane.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. mărfurilor. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. dobănzi. dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. ca natură. daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc. ♦ venituri din investiţii financiare cedate. inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. lucrărilor executate şi serviciilor prestate.

• Valori materiale primite în păstrare sau custodie.a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului. cauţiunile. în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte. denumite şi active şi datorii contingente. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii . în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. • Alte valori în afara bilanţului. 24.23. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. • Redevenţe. urmăriţi în continuare. • Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. neajunse la scadenţă. • Stocuri de natura obiectelor de inventar. Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. Aceste elemente extrapatrimoniale. garanţiile etc. garanţii. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. • Debitori scoşi din activ. în vederea fundamentării unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv. cauţiuni. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile.

Activul reprezintă forma materială a patrimoniului. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora.11. sursele de procurare ale averii. precum şi în cazul fuziunii. cum sunt: bilanţ contabil. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria. întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. Optional. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. după natură şi exigibilitate. situaţii financiare anuale sau conturi anuale. Astfel.3 milioane euro. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ. Astfel. Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus. dubla reprezentare. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. forma abstractă a patrimoniului. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie. Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. iar datoriile şi capitalul propriu. iar datoriile şi capitalul propriu. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii. din perspectiva teoriei contabile. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ. Cont de profit şi pierdere. cât şi în practica contabilă. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale". Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii. Situatia modificărilor capitalului propriu. iar datoriile şi capitalul propriu. Prin OMFP nr. ♦ total active: 3. la încheierea exerciţiului financiar. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume.65 milioane euro: ♦ nr. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE. 1752/17. divizării sau încetării activităţii. persoanele juridice care.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp.mecliu de salariaţi: 50. cât .

acţionari. Bilanţul contabil. organe fiscale. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ. asociaţi. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente.DATORII . care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate.şi sub aspectul surselor de provenienţă. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. ACTIVE CIRCULANTE . • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. creditori diverşi. calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. care se determină în bilanţ. cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. Cheltuieli în avans D. ca rezultat al unor evenimente trecute. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. ca procedeu al metodei contabilităţii. precum: salariaţi. instituţii bancare. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. ACTIVE CIRCULANTE C. înregistrarea. SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE .DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile. Sub aspect practic. ACTIVE IMOBILIZATE B. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. DATORII PETERMEN SCURT E. • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari.

care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale.detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an). DATORII PE TERMEN LUNG H. fiind simbolizată cu cifre arabe.este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos. Venituri în avans K. Subvenţii pentru investiţii J. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare. Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale. III. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate). care se redă.are sfera cea mai largă. este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică. grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale.DATORII CURENTE (A+E-I) G. Postul . ACTIVE . CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar. NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. aferente fiecărui element al capitalurilor proprii. Potrivit legislaţiei actuale. activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci).(B+C-D-J) F. prin soldul contului "Profit şi pierdere". iar la sfârşit. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor. potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial. iar la sfârşit. pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. II. pe parcursul unui exerciţiu financiar. toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă. Capitolul. Grupa . Provizioane I. în cadrul bilanţului patrimonial vertical.

rezultată după aplicarea metodelor FIFO. . de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. cu precizarea: . .denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'. pe categorii de active fungibile. . diferă în mod semnificativ.denumirea.motivele. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor. g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. . • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar. . precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării. . h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. valori mobilizare. sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată.încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. cu respectarea legislaţiei în vigoare. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total. d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora. CMP sau LIFO. valoarea capitalului şi rezervelor. . însoţită de comentarii relevante. . f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: . Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. respectiv de până la un an). • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar.valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate.anuale. c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile. la data bilanţului. menţionându-se: . în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ.modificările rezervei din reevaluare. . • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar.tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare. profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. precum şi proporţia de capital deţinută.elementele supuse reevaluării. obligaţiuni convertibile. de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie.natura. prezentându-se natura oricămi astfel de transfer.

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

respectiv creditoare. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. atunci când comisia părăseşete gestiunea. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. a bunurilor primite in custodie. inundaţii. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. Procedeele folosite diferă. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. • la cererea organelor de control. furturi. cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere.♦ inventarierea extraordinară . licenţele. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate. culoare. mărcile de fabrică. demodate. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. • cu ocazia modificării preţurilor. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. pentru fiecare obiect în parte. după caz. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor . cântărire. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc. măsurare sau calcule tehnice.este impusă de anumite situaţii deosebite. ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate. know-how-urile. • în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. spre reparare sau pentru păstrare. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice. cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. şi anume: ♦ brevetele. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. în funcţie de necesităţi.

♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. • bunurile care aparţin altor entităţi. • bunurile aflate temporar în afara entităţii.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate. rezultă un plus de inventar. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate. care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . • stocurile fără mişcare. după primirea confirmării. minusurile valorice (deprecierile) se . respectiv de plată.ataşa la listele respective. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri. Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar. Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte. lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere. de calitate skibă. în caz contrar. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) . de către membrii comisiei şi de către gestionar. Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. . Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. în schimb. starea acestuia sau preţul pieţei. pe fiecare filă. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. Listele se semnează. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. precum şi pentru constatarea deprecierilor. greu vandabile. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. • bunurile aflate asupra angajaţilor. rezultă un minus de inventar. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar.Diferente valorice. 2. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. depreciate. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate.

persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. conform posturilor din bilanţ. stabilită la inventariere. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. de catre administrator. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. numele membrilor comisiei de inventariere. următoarele: data întocmirii. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. minusurilor şi deprecierilor constatate. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. rezultatele inventarierii. prime de asigurare etc.EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. care conţine. înainte de întocmirea . astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. reparaţii. creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. 25. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. Astfel. trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". se înregistrează în registrul-inventar. De asemenea. situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. în funcţie de natura lor. în principal. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective.înregistrează. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans". la data constatării pagubei. se întocmeşte bilanţul. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. abonamente. grupate clupă natura lor. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. în contabilitate. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere. dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective.

creanţelor şi datoriilor în valută. se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". din profitul fiscal. Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar. atunci când cursul valutar scade. rezultând profitul contabil net. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. • în cazul datoriilor. general de cheltuieli nedeductibile. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. generată de deduceri fiscale. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie. stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal. ♦ profit contabil brut. ♦ pierdere contabilă brută.deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. atunci când cursul valutar creste. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. rezultând o pierdere contabilă netă. . Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. dar cu profit fiscal. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. 26. se obţine profitul contabil brut. dar cu pierdere fiscală. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. se obţine pierderea contabilă brută.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. atunci când cursul valutar scade.

b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie. respectiv. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor.Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale. inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor. companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. în cazul societăţilor naţionale. capital social). inclusiv. ori dividende. iar în debit. 27. Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: . -Până la un procent din profitul contabil net. -Pentru alte destinaţii. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate. se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve. totalul cheltuielilor anuale efectuate. b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli.STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. -Pentru dividende. a primei luni din trimestrul următor. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii. 28. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). în cazul regiilor autonome. Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii. până la data de 25. Plata impozitului se face trimestrial.

b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice.a) Pregătirea conturilor. • stabilirea soldurilor finale. c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice. BAFTĂ ! . care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice. • totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.