BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

Potrivit art. patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. nemateriale ori financiare. de trezorerie. ' 1. de cenzori aleşi de adunarea generală. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora. patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. de avere circulantă. în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei.întocmesc un set de situatii financiare de bază. respectiv. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate. holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. urmând ca decontarea lui (plata. -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. Banca Naţională a României. depozite bancare şi alte valori şi creanţe). Sub aspectul economic. Ministerul Finanţelor Publice. ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia. de regulă societăţile-mamă. la unele tipuri de entităţi. universalitatea valorilor corporale. Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea. Ca unitate sintetică de structură. ♦ sunt certificate potrivit legii. cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. tangibile) şi necorporale (netangibile). In acest fel. ♦ este unic şi indivizibil. ♦ este personal. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale.) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă.. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. format din 5 components. ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). 4 din OMFP nr. apariţia angajamentului (suma de plată. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. (cash. OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. PATRIMONIUL. . patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . Astfel. Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene.

Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. iar cea din dreapta egalităţii. iar drepturile şi obligaţiile. Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. mărfuri etc. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. Deci. datorii şi capitaluri proprii. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit. deci. bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale. în contabilitate. patrimoniu juridic. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". ca pasive patrimoniale. prin prisma elementelor sale componente. ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs. materiale. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. cumpărării.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic. ca subiect de drepturi şi obligaţii. creanţe şi obligaţii.). pe de altă parte.bunurile economice. Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi. se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. Ele formează substanţa materială a patrimoniului. din bunuri economice. aflate în stânga egalităţii.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. evaluabile în bani. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. • Patrimoniul economic este format. Între obiectele de drepturi şi obligaţii. maşini. totuşi. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat. valori în curs de decontare. brevete de invenţii etc. În mod conventional. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului. 2.persoana fizică sau juridică. adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. pe de o parte. şi drepturile şi obligaţiile. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial . concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri.

indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor. executarea unor obligaţii legale sau contractuale. 3. executarea de lucrări. fie venituri. efectul mişcării. se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. respectiv profitul sau pierderea. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi. denumită profit sau beneficiu. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE ." Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă. distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri . rezultatul exerciţiului financiar.Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic. Deci. respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea . 2.Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . fiind considerate extrapatrimoniale. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. denumită pierdere. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. De asemenea. cauţiuni. valoarea contabilă a activelor cedate. alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. Ca atare. din producţia stocată. În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele . în situatia inversă. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite. sau o mărime valorică negativă. producţia imobilizată. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii. . prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească. ♦ mijloace fixe luate cu chirie. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare. diminuarea sau anularea provizioanelor. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. cheltuieli cu personalul. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii.

♦ redevenţe.explicarea rezultatelor obţinute. utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. ~*" . în păstrare sau custodie. în principal. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti. -Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară. cercetare-dezvoltare). . următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii. folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise). ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. ♦ debitori scoşi din activ. INFORMAŢIILE MANAGERIALE . 4. chirii şi alte datorii asimilate. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. -obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni. metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. comercială. . deci. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. Ca atare. Contabilitatea de gestiune are. urmăriţi în continuare. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. având. Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie.PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. ♦ alte valori extrapatrimoniale. informaţiile manageriale. bugete etc.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite.♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. calculând costurile produselor (bunuri şi servicii). Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice.). locaţii de gestiune. administrativă.

De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică. cât şi grupate. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. care este numită egalitate bilanţieră. ca orice disciplină ştiinţifică. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. aşa cum s-a arătat. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. un obiect propriu de cercetare. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice.cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică. respectiv între activ şi pasiv. Principiul dublei înregistrări. In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic. şi anume dubla înregistrare. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. Între cele două părţi ale bilanţului. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. are. cheltuieli si rezultate. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului. format din bunuri economice. respectiv sistematizate pe grupe sau . adică în succesiunea lor în timp. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său.

deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. drepturile şi obligaţiile patrimoniale. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. Potrivit acestei directive. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute. Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă. Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. Ca atare. drepturi şi obligaţii. prin componentele lor. menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. 1. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE.structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. să fie corecte şi complete. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare. ♦ Pe feluri de bunuri. aceste situaţii. . De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. situaţiei financiare şi rezultatului. Principiul înregistrării sintetice şi analitice. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal". Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale.PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. drepturi şi obligaţii. în cadrul contabilităţii sintetice. respectiv Registrul „Cartea Mare" . Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă.

principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii. această informaţie trebuie prezentată. Pot totusi să apară schimbări de metode. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. printre altele. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate. se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. chiar dacă acestea sunt foarte probabile. în continuare. De asemenea.Se prezintă. evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. considerat un exerciţiu financiar. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. b) Permanenţa metodelor. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. continuitatea exploatării se întrerupe. impune . Prudenţa presupune. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. riscuri şi pierderi posibile. La finele anului calendaristic. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. care impune. ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. ci şi în spaţiu. cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. În consecinţă.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. în esenţă. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. Evitarea acestor fapte. stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. c) Prudenţa.

şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. o durată de 12 luni. d)Independenţa exerciţiului. Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. conform directivelor europene. In mod concret. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului. In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi.constituirea de provizioane. g) Necompensarea. prin înregistrări contabile adecvate. a căror facturare şi decontare se fac ulterior. Eventualele erori constatate în contabilitate. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. între drepturi şi angajamente. Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. Ca atare. trebuie corectate în anul în care acestea se constată. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. care să afecteze cheltuielile entităţii. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. Creanţele şi datoriile entităţiii economice. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. de regulă. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. Exerciţiile financiare au. De asemenea. între elemente de activ şi de pasiv. . -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere.

♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi. i) Principiul pragului de semnificaţie. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. 2. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor. datoriilor. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. acestea se mai numesc documente justificative. cu respectarea prevederilor legale. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. precum şi motivele care le-au determinat. care parcurge tranziţia la economia de piaţă. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. ori înregistrat în contabilitate. vizat şi aprobat. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. dobândind astfel calitatea de document justificativ. şi nu numai de forma juridică a acestora. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. In cazul României. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii.De asemenea. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit.

♦ numărul şi data întocmirii acestuia. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. -verificarea de fond. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. In cadrul fiecărei entităţi. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei. ♦ numele şi prenumele. realităţii. răzuituri. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. dacă ele corespund cu cele din anexe. dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. După întocmire. vizat şi aprobat. . necesităţii. astfel încât acestea să fie lizibile.patrimoniale. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. nefiind admise ştersături. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. etc. Sub aspect metodologic. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. Pentru înregistrarea în contabilitate. de regulă. ce presupune urmărirea legalităţii. Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. modificări sau alte asemenea procedee. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale. -verificarea aritmetică. prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice. ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. Documentele justificative cuprind. de regulă. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit. care constă în: -verificarea formei. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. Înscrierea documentelor justificative are loc. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. după caz.

• registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. valoarea justă. Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă. In aceste cazuri.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare. organizată la nivel de entitate. la cost de achiziţie. nu circulă. Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii. O bunurile produse în . care se păstrează timp de 50 de ani. se stabilesc prin actele normative în speţă. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. cu excepţia statelor de salarii. • cartea mare. ♦ arhiva generală. se substituie costului de achiziţie. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. . elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii. conducere şi control. la valoarea de aport. verificarea şi înregistrarea lor.la data intrării în entitate.bunurile obţinute cu titlu gratuit. 3. în cadrul unei tranzacţii. Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor. care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. valoarea de aport şi. ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. următoarele reguli : . După întocmirea. respectiv. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. Ea trebuie să fie simplă. stabilită în urma evaluării. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. la valoarea justă. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. fiind un document cle înregistrare contabilă. -bunurile procurate cu titlu oneros. cu preţul determinat obiectiv.

Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. precum şi costurile de desfacere. stabilită m funcţie de utilitatea bunului. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. la cost de producţie. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. denumită valoare de inventar. Pierderile de materiale. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. -la încheierea exerciţiului financial'. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. până la finalizarea sa. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. In cazul creanţelor şi datoriilor. aferente aceleiaşi perioade. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. În sensul prezentelor reglementări.entitate. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. construcţia sau producţia acestuia. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. starea acestuia şi preţul pieţei. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. direct atribuibile activului. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. respectiv de plată. În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. In acest scop. taxele de import şi taxele nerecuperabile. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. cheltuielile de depozitare. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. celelalte cheltuieli directe de producţie.

-la data ieşirii din entitate. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. în practică. face ca. Informaţiile publicabile terţilor. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând. respectiv unificată. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. favorabile sau nefavorabile. 4. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite. aceste elemente menţinându-se. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. de asemenea. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. Ea prezintă un interes major pentru stat. Contabilitatea financiară. cumulate.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. iar informaţiile confidenţiale. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. după caz. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune. utilizate numai de entitate. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. La fiecare dată a bilanţului. Faptul că obiectul său este omogen. se înregistrează la venituri sau cheltuieli. de regulă. numită şi generală. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii. la valoarea lor de intrare. după caz. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. . denumită şi valoare contabilă sau cost istoric.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. atunci când deprecierea este reversibilă. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. Diferenţele de curs valutar. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie.

în compartimente distincte. care nu au personal calificat încadrat. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea. împreună cu personalul din subordine. • este o contabilitate suplă. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. numit şi exerciţiu financiar. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate . Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă. de regulă. ♦ rezultatul global. conduse de către directorul economic. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. adesea legată de ciclul de exploatare. oricare ar fi mărimea. un ciclu de un an. rezultatele financiare au în vedere.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală. Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare. de regulă. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. -din raţiuni juridice şi fiscale. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. de organizarea şi conducerea contabilităţii. 6.000 euro. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. adică adaptabilă la toate entităţile. • este condusă cu o periodicitate variabilă. 5. potrivit legii. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. activitatea şi structura lor. Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii.

registrul inventar. formele de inregistrare contabilă au evoluat. În decursul timpului.. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice. Acestea au în vedere. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. în general. adică o singură dată în creditul conturilor. ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. -respectarea normelor contabile. Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne. adaptate calculatoarelor electronice. balanţa de verificare. • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" . Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. în corespondenţă cu conturile debitoare. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral.. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . registrul inventar. PLANUL DE CONTURI . bilanţul contabil. care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă.se aplică încă într-un număr mare de entităţi. fişe de cont analitic. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice. Are o productivitate a muncii redusă. bilanţul contabil. prin contractele de livrare a programelor informatice. Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale. Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. jurnal de inregistrare. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. s-au perfecţionat continuu. fişe de cont analitice. precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. forma de inregistrare contabilă . clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate.pe jurnale". fiecare având şi conturi corespondente.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. • Forma de înregistrare „maestru-şah" . balanţe de verificare. .(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă.forma de inregistrare contabilă . situaţii auxiliare. registrul jurnal. uşor accesibilă lucrătorilor contabili. fişe sintetice şah. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic.maestru-şah". • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor. stocarea. 7. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. ♦ tehnica de calcul utilizată. registrul-jurnal.

267 şi 269. care sunt simbolizate cu trei cifre. Se prezintă în două forme şi anume: . din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. A doua cifră din simbolul lor este identică. De exemplu. b) Grupele de conturi. iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). ♦ Conturi speciale (clasa 8). situaţie în care sunt operaţionale. 59. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare. • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare. în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. . Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică. • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. . iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane. contabilitatea trebuie să se folosească. Sunt operaţionale.Grupa 66. toate fiind conturi de provizioane. . 49. în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare.Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare. Astfel: . fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). Aşa este cazul conturilor din grupele 29. ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. c) Conturile sintetice. Altele se detaliază pe conturi de grad inferior. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. reprezintă conturi de cheltuieli financiare.Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin. 262. Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ. Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale.conturi sintetice de gradul I.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele.Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare. şi de planul de conturi. 39. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. . atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. 263. Sunt formate din două cifre. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre. iar ultimul. • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. care are cifra 9 în poziţia a 3-a . Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. are funcţia contabilă de pasiv.

efectuându-se anumite corecţii. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie. In funcţie de natura lor. activele imobilizate pot fi: . b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. maşini. politici etc. concretizate în cheltuieli de constituire. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii.imobilizări corporale şi . direct sau indirect. denumite ajustări pentru depreciere . de factori economici. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1.. licenţe. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an. precum: . precum şi creanţe imobilizate. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. în funcţie de natura deprecierilor.imobilizări necorporale. . generatoare de beneficii economice viitoare. instalaţii. aparatură birotică etc. programe informatice etc. utilaje.reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. brevete. a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile. cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). nemonetare şi fără suport material. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. construcţii. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. mobilier. cheltuieli de dezvoltare. se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente. sociali. reprezentate de terenuri. concesiuni. denumite amortizări . mărci de fabricate. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice.reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate).imobilizări financiare. la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. b) Ajustări provizorii.

închirieri etc. natură declaraţie de subscriere. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic.diminuarea preţurilor. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. deprecieri. contract de concesiune. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. proces verbal de recepţie. Aport social în act constitutiv. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. locaţie de locaţie de gestiune. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. gestiune. stat de salarii. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. închiriere. Donaţie proces verbal de predare-primire. factură fiscală. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. oferta publică de vânzare a acţiunilor. scăderea cursului valutar. proces verbal de recepţie. factură fiscală. 2. contract de vânzare-cumpărare. expertiză tehnică. fişă limită de consum. proces verbal privind producţia neterminată. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. deviz de lucrări. proces verbal de receptie. prospectul de vânzare a acţiunilor. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. ieşiri. . proces verbal de recepţie.

prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă. cec. bilanţieră. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere.). bilet la ordin. locaţie contract de concesionare. în special a imobilizarilor corporale. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare. închiriere. cec. bilet la ordin. Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . laboratoare etc. contabilă netă.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. pe obiecte de evidenţă. se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. reziduală. Situaţii excepţionale contract de asigurare. închiriere locaţie de gestiune. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora. furt etc.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată. chitanţă. ateliere. (calamităti. . Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. proces verbal de vânzare-cumpărare. 3. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe. proces asociaţi verbal de predare-primire.) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie.chitanţă. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate. de gestiune. de inventar.

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. iar ajustările. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. ♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. care. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport. iar în bilanţ. potrivit principiului prudenţei. . În contabilitatea curentă. ♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. În cazul casării. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-.a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare.s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală). e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. la valoarea contabilă netă. nu se inregistrează în contabilitate. scăderea cursului valutar etc). după deducerea cheltuielilor aferente cedării. echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. starea acestuia şi preţul pieţei. diminuarea preţurilor. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării. denumită şi valoare de inventar. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare. 4. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite. cu preţul determinat în mod obiectiv. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă.

precum şi preţul (redevenţa. cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. brevetelor de invenţie. mărcilor. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. ♦ proiectarea. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire. legături comerciale etc.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. printre altele. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele. clientelă. know-how-urilor. construcţia şi operarea unei uzine pilot. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie. vad comercial. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. • Cheltuielile de dezvoltare . licenţelor. ♦ proiectarea. este interzisă distribuirea profiturilor. reputaţie. uzufructului. fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. design etc. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. • Marca de fabricaţie. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . durata concesionării bunurilor sau serviciilor. cheltuieli cu emiterea de acţiuni. • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. Fondul comercial se calculează ca o . • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. tehnici.

imobilizările corporale. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. control şi reglare. fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. cum ar fi: diskete. avansuri pentru investiţii etc. sau pe o perioadă mai mare. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. licenţele. concesiune. maşini. evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. după caz. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. . Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. plantaţii. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente. mobilier. cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. dacă sunt realizate de către entitate. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale. 5. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. know-how-urile. locaţie de gestiune. Potrivit tradiţiei contabile româneşti.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. aparatură birotică. aparate şi instalaţii de măsurare. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Patentele. mijloace de transport. utilaje şi instalaţii de lucru.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. ca imobilizări necorporale. numită "mijloace fixe". • mijloacele fixe puse partial în funcţiune. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. Mărcile. animale. amenajări de terenuri. de asemenea.07. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri. CD-uri. formau o subgrupă distinctă. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. în prestarea de servicii. drepturile de autor. construcţii. • investiţiile efectuate pentru descopertă. Fondul comercial se amortizează. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. hard-diskuri. care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. cu menţiunea de rigoare în notele explicative. Sunt. de regulă.

care au durata normala de utilizare expirată. păsările şi coloniile de albine.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. animalele de îngrăşat. ♦ sculele. cu duratele economice de utilizare. bălţile şi iazurile. ♦ animalele tinere.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. costul lucrărilor de modernizare. De aceea. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare. puternic . DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. după caz.reprezintă procesul de învechire tehnologică. a progresului tehnic. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia. închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. ♦ uzură morală . închiriate. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate. În funcţie de cauzele care o produc. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură. care nu sunt rezultatul unei investiţii. Nu se supun amortizării: terenurile. navele. tablourile şi operele de artă. bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. 6. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . a acţiunii agenţilor naturali. lacurile. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. În schimb. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . uşor coroziv.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. aeronavele. precum şi de influenţa factorilor naturali. ♦ pădurile. pe baza unui plan de amortizare. întreţinere şi reparare. în principiu. care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează.

Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. fiind eel mai simplu de utilizat. Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. subgrupe. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. subclasei şi familiei imobilizărilor corporale. . începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe. inclusiv. cu durata normală de utilizare neconsumată. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară.liniara.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani.accelerată. . se amortizează liniar.coroziv. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent. stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. pe o perioadă de 10 ani. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. subgrupei.REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . clase. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. clasei. . recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. 7.5. care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". subclase şi familii. durata de utilizare rămasă). cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. □ denumirea grupei. traditional. De asemenea. însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale.degresivă.

Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) . prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi. se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi. inclusiv. Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. DUR .se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR. inclusiv a echipamentelor 2 . Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale. 2. Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. prin amânarea la plată a impozitului pe profit. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. se aplică metoda de amortizare liniară. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare. corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI . în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar..dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) . recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR).dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.se determină ca diferenţă între DUI şi DUD.5 . Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi.

♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. care se recunoaşte în bilanţ. următoarele . rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. Regulile specifice amortizării fiscale sunt. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. degresivă sau accelerată. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. în principal. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii. 571/2003 privind Codul fiscal. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. republicată. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. ♦ în cazul construcţiilor. (2) Amortizarea fiscală.12. prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. cu modificările şi completările ulterioare. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare. Din punct de vedere contabil. reglementată de Legea nr.ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. luându-se in calcul valoarea contabilă. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. pe o perioadă de 10 ani. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu. care este reglementată de Legea fir. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor. -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil.periferice ale acestora. cu modificările în vigoare. Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. 8.2003. se aplică metoda de amortizare liniară. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra . ♦ pentru locuinţele de serviciu.

clădiri.000 : 20 = 1. cât şi amortizarea cumulată. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans. Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve. valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. starea acestuia şi de preţul pieţei.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. maşini şi echipamente etc. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului.) trebuie să fie reevaluate simultan. ţinându-se seama de inflaţie. 12.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal. 9. (2) Metoda valorii nete .000 lei In vederea calculării impozitului pe profit. fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea. In cazul din urmă. două metode: (1) Metoda valorii brute . Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii. cu pregătire tehnică în domeniu. utilitatea bunului. Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. amortizarea contabilă în sumă de 1. fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate.în contabilitate. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete. 11.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri. Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa.000 lei va reprezenta deducere fiscală.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă. Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare.

IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. după caz. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. 14. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: . baza de impozitare este zero. cum ar fi: constructive. dobânzilor etc. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. mijloacele de treansport. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri . b) dacă lipsurile sunt imputabile. bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. 15. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. în acest caz. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă. precum şi creanţe imobilizate. baza de impozitare este valoarea rămasă.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. instalaţiile etc. înclusiv TVA. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii. baza de impozitare este suma imputată. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic. 13. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate. • nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile.livrării de bunuri. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. După amortizarea completă. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate.

Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă. □ împrumuturile acordate pe termen lung . sub forma de ajutoare financiare.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. cauţiuni etc.care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii. pentru obţinerea de dobânzi. iar cealaltă se numeşte fllială. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. 16. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. depozite bancare. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare). Se consideră că există control.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. . Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. nici filială a acestuia. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.tea ei. Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi.

produse finite şi produse reziduale. (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării.este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic. precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri. ambalajele . fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite). fie în starea lor iniţială. achiziţionate sau fabricate. de regulă. inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură. ouă). ambalaje.Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene. materiile prime .sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv. baracamente şi amenajări provizorii. animalele şi păsările . cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. animalele pentru producţie (lână. materiale recuperabile şi deşeutri.) crescute şi folosite pentru reproducţie. După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime. produsele . animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. de regulă. obiecte de inven-tar. astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile . materialele consumabile . purcei. produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi. produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii. care includ ambalajele refolosibile. materialele de natura obiectelor de inventar . putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. miei. materiale consumabile.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. faze de fabricate) sau se livrează terţilor. se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care. blană. coloniile de albine. . (3) disponibilităţi în bănci şi casierie.sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. producţia în curs de execuţie . m produsul finit.sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii.reprezentate de semifabricate. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. animale. lapte.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei. mânji etc. (2) investitii pe termen scurt. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi.

în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. ambalaje etc. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile. de regulă. în consignaţie. cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor. format din: cheltuieli directe: cu materiile prime.). evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. semifabricate. b) Stocurile fabricate (produse finite. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu. materiale. cu materialele. cu salariile muncitorilor direct productivi. la încheierea exercitiului financiar. produse reziduale. produse finite. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. taxe nerecuperabile (taxe vamale. dar se află în gestiunea entităţii. semifabricate etc. care se pot afla fie în spaţiile proprii. comisioane. mărfuri. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme. reparare etc. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv. taxe de asigurare etc. in care se includ. pentru prelucrare sau reparare.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. cheltuieli de transport. fie se află la terti în custodie.) se evaluează la costul de producţie. care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. care în cadrul fiecărei categorii. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire. ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. care se vând ulterior în aceeaşi stare. stocurile se . ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime.. la inventariere. la ieşire. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie. cu reparaţiile. stabilită în urma evaluării. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport. accize. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort. .♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. televizoare. cu salariile personalului de conducere din secţii etc. pentru prelucrare. calculatoare etc. TVA înscrisă în factura fumizorului.

fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. . (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) . In situaţiile financiare. adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie.prima ieşire" (LIFO) . care se pot identifica prin serie. deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor.presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. distrugere etc. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi). consum. Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată. Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar). • Metoda "ultima intrare .se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare . Când se calculează la sfârşitul lunii. denumită şi valoare de inventar.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. fie după fiecare recepţie.prima ieşire" (FIFO) . EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) . la sfârşitul lunii). stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar. dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri.evaluează la valoarea actuală. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi). Astfel. Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului. cost de achiziţie. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. . starea acestuia şi preţul pieţei.constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). donaţii. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. În acest fel. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. data de intrare. fie periodic (de exemplu. Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor.

m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. • recepţia cantitativă . de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. prelucrarea în procesul de producţie. iar pe baza acestora se încheie contracte economice. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă. • recepţia calitativă . administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective.se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie. ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul. Aceste costuri trebuie actualizate periodic. care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului . DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). eliberarea din depozite.se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. în anumite condiţii. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare. semnat de ambele părţi. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. Entităţile emit către furnizori comenzi. vânzarea. păstrarea. gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii.O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. cum ar fi: aprovizionarea. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare. inventarierea etc. în funcţie de conditiile existente la un moment dat. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală. în situaţii excepţionale. b) Preţul cu amănuntul . . Dacă. Pe baza constatărilor făcute.ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă.

care se întocmeşte separat pentru fel. b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic). dar nefacturate. cât şi în contabilitate. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare. c) Metoda global-valorică. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate."pentru prelucrare la terti".). pe care se face menţiunea. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. tehnică etc. astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. . • bunurile livrate. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. dispoziţii de livrare etc. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). avize. documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. bonuri de transferrestituire. calitate sau sortiment de stocuri. în conturi în afara bilanţului. ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum. pe baza documentelor de intrare (facturi. cât şi în contabilitate. . pe categorii de stocuri. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. note de recepţie. In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. iar in cadrul acestora.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. iar in contabilitate. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate. se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. cu ajutorul fişelor de magazie. ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune. Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate.

2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare. Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. . • totalurile valorilor pe pagini. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. magazii. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. atât cantitativ. Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. pe grupe. • valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. Se observă că în cazul acestei metode. 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. conturi sintetice. Metoda global-valorica se utilizează. cât şi valoric. subgrupe. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat. Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. Periodic. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori. a etichetelor şi a marcajelor electronice. entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. mai ales.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice.

dispozitivele.stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. ♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil. produse reziduale . schele. podeţe. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit. adică. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. piesele de schimb.. fie au durata de utilizare mai mica de un an. mecanismele. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. aparatele de măsură şi control (AMCuri). ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor. gropi de var etc. fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate . deşeurile. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor. matriţele şi alte obiecte similare. la un moment dat. de regulă. prin demolare sau demontare. verificatoarele (SDV-uri). cum ar fi: barăci. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care. fără a se regăsi. care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. fie între semifabricate şi produse . conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări . nu se recuperează materiale: platforme de beton. O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. drumuri de acces.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale.reprezintă rebuturile. produse finite . com-bustibilii. materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. în care se regăsesc integral sau partial. • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. • sculele.♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli. materialele recuperabile. în produsul finit. împrejmuiri etc. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime. seminţele şi materialele de plantat. fie în starea lor iniţială. furajele etc.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. materialele pentru ambalat. fie transformate. • echipamentul de protecţie. Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic.

care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- . obiecte de inventar etc. Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. materiale. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. purcei.finite. ulterior. prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie. cost de producţie sau la preţ standard. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei.consumator. • aflate în curs de aprovizionare. sau prin vânzarea de produse animaliere. serviciile şi studiile în curs de execuţie. mânji etc).care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard.) şi care. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor . prin sacrificare. Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie. folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice. adică achitate. lapte. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei. dar nesosite sau sosite. ca produse finite. miei. b)animalele la îngrăşat. produse finite etc). ca animale de muncă şi pentru reproducţie. . c) animalele pentru producţie (lâna. fără vreo prelucrare suplimentară. destinate sacrificării sau vânzării. dar nerecepţionate. • lucrările. în principal. mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. Intrarea în entitate a animalelor se poate face. Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii. ouă). • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. d) coloniile de albine. • date spre prelucrare la terţi. Pe traseul producător . blană. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. • stocurile provenite din producţie proprie. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate.

cât şi pe magazine. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor.prima ieşire" (LIFO). metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). In acest caz. astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial. cum ar fi: cheltuieli de transport. deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul. prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor. • Preţul standard (prestabilit) . Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. comisioane. care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice. iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie. care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . taxe vamale. Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. pe lângă preţul de cumpărare.se determină pentru fiecare sortiment de marfă. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). totuşi. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor. în cantităţi şi la preţuri diferite. În acest caz. • Astfel. care cuprinde. şi alte cheltuieli. între cele două noţiuni există. iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. prime de asigurare etc. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv. De regulă. metoda „ultima intrare . având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit.

ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. după caz. consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie".repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite. pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. prin care una dintre părţi. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. Impozitul se calculează. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". La vânzare. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor". MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. numită consignatar. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. numită consignant. până la data de 25. în momentul în care acestea au fost vândute. (2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. intervenită între două părţi. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie". inclusiv TVA. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. mărfuri spre a le vinde. încredinţează celeilalte părţi. inclusiv. dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau . cât şi asupra stocului final de mărfuri. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. după caz. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. persoane juridice. se reţine şi se virează de către consignaţie. neimputabile. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. de regulă. • Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri.

pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia. în acest sens. fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile. Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale. ambalaje pentru unt.care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie. ♦ ambalaje care circulă prin restituire. indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. Ele se folosesc pentru depozitarea. untură. AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. caracterul reutilizabil. ♦ ambalaje care circulă la schimb. depozitării şi desfacerii. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a . sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. după golire. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare. . fiind facturate separat. Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor. utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. Exemple: lăzi pentru marmeladă. reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje. care. ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc. ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor.care la rândul lor. c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol". ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) .ambalaje de natura activelor circulante . dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. când se înregistrează cloar mărfurile. dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. transportul intern al bunurilor. recondiţionare etc.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător.oportună. .

• obligaţiuni emise de către entitate. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. ♦ titluri de plasament: acţiuni. obligaţiuni etc. 17. furnizorul va întocmi o factură. pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare. • obligaţiuni emise de către alte entităţi. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării. La intrarea în entitate.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde.sunt titluri emise de către stat. într-o perioadă de timp determinată. . Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. o anumită dobândă. care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite . care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . la scadenţă. care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală). Pentru ambalajele nerestituite de către client. Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. • avansuri de trezorerie. • contractele futures . operaţia se numeşte cumpărare. operaţia se numeşte răscumpărare. la o scadenţă viitoare. având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. clientul fiind obligat să le restituie. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare.sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. la un preţ fix. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. • certificatele de depozit . care asigură. Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate. având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. cum ar fi comisioanele. un anumit activ. respectiv de a cumpăra. cecuri etc. titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie.mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată. care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective. se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'. • bonurile de tezaur .este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis.

ordinul de plată. magnetic sau electronic. bon de vânzare. borderou de achiziţie. Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. lista de avans chenzinal. bon de comandă-chitanţa. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. încasările. prin mişcarea directă a sumelor băneşti. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. soldul precedent. chitanţă. plăţile. pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. biletul la ordin şi cambia.♦ alte valori: timbre fiscale. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii. cec de numerar. în principal. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente. de regulă. tichete de masă etc. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. fără intermediere. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. foaie de vărsămănt. prin intermediul băncilor. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. soldul final. statul de salarii. . care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. ♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. numărul documentelor justificative. bonuri valorice de combustibil. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. care. timbre poştale. monetar. care se face. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. care se poate face în numerar sau fără numerar.

sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. înregistrate la cheltuieli financiare. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi. • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. În anumite cazuri. modul de înregistrare si prelucrare al acestora. operaţie numită scontare. În această categorie se includ: cecul. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . dar neapărute în extrasul de cont. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. ♦ sume virate de către terţi. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă. conţinând instrucţiunile de plată. biletul la ordin. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat .sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă. cambia. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare. încasări de venituri şi câştiguri. magnetic sau electronic.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. c. Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. • Efecte de încasat . ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. b. În funcţie de obiectivele urmărite. Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. încasări: stingeri de creanţe monetare. plăţi: stingeri de datorii monetare. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. warantul. care se înregistrează la venituri financiare. dar neînregistrate în extrasul de cont. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar.) în procesarea acestui tip de plăţi. fie diferenţe nefavorabile. Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. pot apărea fie diferenţe favorabile. se stabilesc conturile sintetice şi analitice. • Efecte remise spre scontare . dar neajunse la bancă.

CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. De regulă. În condiţii normale. Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt. furt etc). pe baza unui decont de cheltuieli. virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului. Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. • Utilizarea efectivă a acreditivului. fie în valută. de regulă. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. fie în lei.încasări: stingeri de creanţe monetare. Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii.Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar. frecvent utilizată în decontările internaţionale. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului. . plata se face individual. impusă de către furnizor. Atunci când se foloseşte numerarul. Acreditivul este o modalitate de decontare. . pierdere. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . imediat şi fără intermediere. extrase de cont). există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. . • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică.plăţi: stingeri de datorii monetare. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. concomitent cu întocmirea documentelor aferente. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. încasări de venituri şi câştiguri. • Livrarea bunurilor. Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor. Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. • între conturile bancare şi casieria entităţii.

Clienţi avansuri primite. ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii. b) CREANŢELE . ordin de plată. diverşi creditori şi debitori. depunerea sumei la bancă. de regulă.sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani. 18. Pentru a se evita anumite erori contabile. a) DATORIILE . DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. respectiv. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi".CONTABILITATEA TERŢILOR . ♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. De exemplu: furnizori. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori. iar cealaltă. un an. servicii. asociaţi. salariaţi etc. factură fiscală. chitanţă. debitori. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări".) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe). puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. bilet la ordin. clienţi. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie. salariaţi. bilet la ordin. ordin de plată. care în contabilitate se numesc terţi. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. cec. bunuri. bunuri sau servicii.reprezintă surse externe (străine) de finanţare. ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi. bugetul statului. chitanţă. lucrări şi mărfii. . cambie. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor.

indemnizaţii sociale. mărfii.Personalul entităţii stat de salarii. cumpărări. notă de dispozite de plată acţionari dividende. decont privind TVA. premii. datorate. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. situaţii de calcul. cambie. stat de salarii. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. listă de indemnizatii. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. stat de salarii. diurne. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. ordin de plată. stat de salarii. lucrări şi servicii. . alte sume contabilitate. entităţii salarii plătite în plus. indemnizatii. listă pentru plăţi. ajutorul de şomaj. alte impozite şi taxe. ordin de deplasare. jurnal chitanţă. situaţii de calcul. listă listă de avans de avans chenzinal. listă de chitanţă. listă pentru plăţi ordin de deplasare. cec. ordin de plată. Bugetul statului impozit pe profit. chitanţe. stat de salarii. 1 2 Asigurări şi pro. Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. prime reprezentând participarea la profit. TVA de plată. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. către casierie. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe. aviz de însoţire a cec. chenzinal. jurnal de ordin de plată. indemnizatii. impozit pe salarii. bilet la ordin. de vănzări. indemnizaţii. listă de indemnizaţii. chitanţă. chitanţă.indemnizaţii sociale. listă de listă de indemnizatii. Personalul avansuri acordate. Asociaţi şi restituirea aportului. ordin de plată. bilet la ordin. de livrare de bunuri. desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. stat de salarii.

care. În funcţie de momentul decontării. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. ♦ imobilizări. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost. Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". se disting creanţe.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul . chitanţă). când decontarea se va face ulterior. declaratie de subscriere. stat de salarii. Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie). se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul . Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. chitanţă. suma de plată. decontprivind TVA. respectiv prestate. Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. situaţii de calcul şi aport social subscris. De asemenea. printre altele. TVA de cumpărări. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. cec.cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. în care se consemneaza. respectiv datorii. jurnal de vânzări. în calitate de vânzător. Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus. În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate. scadenţa şi banca la care se va face decontarea. Cînd decontarea se face ulterior.care. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). folosind instrumente clasice (ordlin de plată. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. pe termene de decontare.sociale. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). recuperat. . in calitate de cumpărător. Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. vânzările .

În schimbul muncii depuse. asigurările şi protecţia socială. Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. reprezentaţi de sindicate. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. ♦ reduceri financiare: scontul. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. fidelitatea clientului. Salariul brut cuprinde următoarele elemente: . In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. la cheltuieli financiare.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor. • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client. remiza. sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. risturnul. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . În schimb. risturnele. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă.REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. apoi remizele. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. volumul mare al unor comenzi. Potrivit legislaţiei în vigoare. remizele. personalul angajat primeşte un salariu. iar sconturile acordate. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate. ♦ se operează întâi rabaturile. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. rabaturile.

în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală.constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii.la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) . din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor. d) Indexările . ♦ tichetele de masă acordate conform legii.care. f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. 6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale . periculoase.se datorează de către angajatori.care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. stres etc. se calculează în cote. ♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare. ca urmare a creşterii preţurilor. . 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) . Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit. g) Avantajele în natură . în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar.calculată în cotă din fondul de salarii realizat. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. b) Sporurile . 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă . ♦ primele de vacanţă şi de sărbători. penibile.a) Salariul de încadrare . în funcţie de ramura de activitate. nocive. dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului. izolare. • pentru folosirea unei limbi străine. 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate .care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora. luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS). Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. ♦ premiile acordate din fondul de premiere.reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază.se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele. c) Adaosurile .

muzee. aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. după data de unu a lunii următoare. • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. dispensare. cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. chirii. cantine. Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. de 16%. . salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă.care se calculează în cotă din salariul brut. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. ca urmare a unor calamităţi naturale. ♦ restul de plată (chenzina a II-a). • Acordarea de ajutoare pentru naştere.13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică. CAS . pensii alimentare etc. 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate. în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual.se calculează în cotă din salariul brut. de regulă. imputaţii.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute. înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. cămine de nefamilişti. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate. baze sportive.se calculează în cotă din salariul de bază. având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice. amenzi. având ca bază de calcul salariul impozabil.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. după data de 15 a lunii curente. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. cum ar fi: grădiniţe. cluburi. în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă. biblioteci. Achitarea drepturilor salariale se face. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I). • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii. popriri. creşe. • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. 3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . cabinete medicale. şcoli. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale .

care constituie document justificativ de plată. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. listă de avans chenzinal.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. pontajul lucrărilor manuale. un concediu de risc maternal.se acordă salariaţilor dacă. cornet de pontaj. • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. se plătesc zilele lucrătoare. exprimate în zile calendaristice. stat de salarii pentru colaboratori. 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate . • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav. exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. . c) Tratament balnear . etc. listă pentru plăţi parţiale.se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. situatia prezenţei şi a absenţelor. drepturi băneşti-chenzina I. nu mai pot realiza durata normală de muncă. din motive de sănătate. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. bon de lucru colectiv. care are o durată maxima de 120 de luni. b) Indemnizaţie de carantină .cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. fişă de evidenţă a salariilor. desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. foaie colectivă de pontaj. 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal. raport de product: e şi salarizare. Din duratele de acordare a concediilor medicale.se plăteşte atât din fondul de salarii. cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. drepturi băneşti-chenzina a II-a. 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav . pontaj id mecanizatorului etc. la cererea salariatei. cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . In acest scop. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. condică de prezenţă.

• Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. pentru profitul obţinut din orice sursă. 2) Impozite indirecte. afişaj şi reclamă etc. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. pe terenuri. Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. autorizaţii de funcţionare etc. ♦ accize. ♦ impozitul pe dividende. Datoriile fiscale concretizate in impozite. ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. pe venitul agricol. taxa pentru mijloacele de transport. se reţine şi se varsă de către persoana juridică. ♦ impozitul pe venituri din salarii. fondul de sănătate fondul pentru mediu. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. se obţine profitul contabil brut. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT . care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale. taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează. fondul pentru turism etc. conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . . cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. rezultă o pierdere contabilă brută.

cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu. conform legii anuale a bugetului de stat. dacă legea nu prevede altfel. ♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. confiscările. inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. penalităţile. pentru deplasări în ţară şi străinătate. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. pentm partea neacoperită de provizioane. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. într-un an fiscal. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. neimputabile. altele decât cele prevăzute în contractele economice.Gradul de îndatorare al capitalului se . ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. în caz contrar. ♦ amenzile. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. care depăşesc de 2. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. pentm fiecare participant. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale. dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. ♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual. neîncasate. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale.

♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile.determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu. precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Dacă gradul de îndatorare este peste 3. • amortizarea fiscală.pentru celelalte imobilizări. deducerea suplimentară se acordă: . Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi. precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal. ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare. .pentru plantaţii. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. .~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . primelor de emisiune.nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR. ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă. cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal.nivelul ratei dobânzii anuale. la data punerii în funcţiune. • pierderea fiscală din anii precedent. Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. pentru împrumuturile în euro. din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea.pentru animale. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. la data achiziţiei: . eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. în momentul recepţiei finale: . beneficiilor. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe. până când rezervele ating 20% din capitalul social. pentru împrumuturile în lei.

cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. . Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile . odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. a anului următor. Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului. rezultă profitul contabil net. în acest scop. document cu regim special de tipărire şi distribuire. ♦ negativă. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial. Completarea se face în ordine cronologică. din profitul fiscal. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere". în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală.pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. inclusiv. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. parcurgându-se. Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). rezultă o pierdere contabilă netă. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat.Pentru determinarea profitului impozabil. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere". diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă." ^.venituri neimpozabile . calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie. cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate .

cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. sindicale. astfel: a) Operaţiuni taxabile. târguri. brevete.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. care este de 19%. ziare şi reviste. licenţe. care este de 9%. stocuri. ♦ transportul international de persoane. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. transport. Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. de siguranţa statului. destinate realizării operaţiunilor scutite. inclusiv accesoriile acestora. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale. de consulting. mărci de fabricaţie etc. cercetări şi expertize etc. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel. destinate realizării operatiunilor scutite. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. care au efectul a două livrări separate. de studii. politice. de învăţământ. case memoriale. monumente istorice. muzee. civice. religioase . culturale. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. din punctul de vedere al regimului de impozitare. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. operaţiuni de intermediere. cu excepţia protezelor dentare. cărţi. educative. expoziţii. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. ştiinţifice. legate direct de exportul de bunuri. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate. cinematografe. ♦ prestările de servicii. de publicitate. de apărare şi ordine publică. ♦ livrarea de manuale. ♦ prestări de servicii: reparaţii. lucrări de construcţii. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. sociale. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. grădini zoologice şi botanice. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. închirieri.

transport. . cum ar fi: comisioanele. cooperative de credit etc. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. fără facturare. cu următoarele excepţii: . case memoriale. vânzări cu plata în rate.închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. ♦ operatiunile de investiţii financiare. ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. . risturnele. remizele. concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. case de ajutor reciproc. ♦ casarea mijloacelor fixe. destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii. • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative.sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. case de schimb valutar. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. operaţiuni de leasing. ♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune. • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile.închirierea seifurilor. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului. taxele vamale. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. accizele. solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. . cheltuielile de ambalare.serviciile de parcare a vehiculelor. Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. asigurare. . ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. ♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci. ♦ arendarea.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier. de intermediere financiară. sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. case de economii. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare. monumente istorice.

acordate în numerar. • perisabilităţile în limitele stabilite de lege. în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată . care nu mai pot fi valorificate. înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . • stocurile degradate calitativ. precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. Prin derogare.• veniturile din subvenţii bugetare. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare.TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. precum şi pentru alte situaţii similare. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. . TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat. din vânzarea de bunuri la licitaţie. dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. In principiu. şi prestării de servicii.TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată. rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA". exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. . transferului proprietăţii bunurilor imobile. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. Din compararea celor două totaluri. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. pe baza de evaluare sau expertiză. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile.

întocmită de către contribuabil în două exemplare. până la data de 25 ianuarie. declaraţii vamale etc. • Decontul privind TVA . bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc. bilete de călătorie. CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări. bonuri fiscale. TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: .se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat. respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor.în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. cu sediul în Romania. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune. Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii). • Cerere de compensare . monetare.Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. • Decontul special de TVA .se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii). Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale. • Jurnal pentru vânzări .în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului. cu scopul determinării TVA deductibile. • Jurnal pentru cumpărări . Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA . • Borderoul de vânzare (încasare) . . bonul de comandă-chitanţă (TVA). după caz. se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare. care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi.se întocmeşte lunar sau trimestrial. care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică. DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale.in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. cu scopul determinării TVA colectate. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor.

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

precum şi particularităţile acesteia. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente. 2) Credite bancare pe termen lung. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. pot determina. concesiu-nile plătite anticipat. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. denumite şi cheltuieli anticipate. dar încasate anticipat în perioada curentă. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc. în acest scop. primele cie asigurare. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi. uneori. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi. în perioadele următoare. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. mediu şi scurt. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice. abonamente la publicaţii achitate antici-pat. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: . 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. în schimb. până la balanţa de verificare. 19. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. 3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. cum sunt: chiriile. cum ar fi: chirii. de regulă. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. De asemenea.In categoria cheltuielilor înregistrate în avans. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare. abonamente. locaţiile cle gestiune. pe baza unui scadenţar. asigurări.

sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont). • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. precum şi m notele explicative. iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. De asemenea. Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. La acordarea creditelor. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei. Obligaţiunea este un titlu de valoare. ♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor.zile datorate obligatarilor. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. destinaţia . care este mai mic. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. prin tragere la sorţi. b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. • obligatarul este creditorul societăţii. de obicei pe termen lung. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". obiectul cie activitate. diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. care se revizuieşte periodic. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. Periodic. care depinde de profitul realizat. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă. c) Obligaţiuni cu loterie.

CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. -să recunoască sistematic subvenţiile primite. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc. Dacă dosarul se aprobă. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). pensii private etc. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA . fără abatere. subvenţiile pentru active. termenul de rambursare. creanţe. dobânda. posibilităţile de rambursare. preferenţiale. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare. în funcţie de evoluţia cursului valutar. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. a principiilor pruclenţei. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene. comisionul etc. studiu de fezabilitate. stocuri. . În consecinţă.). drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.să constituie provizioane. dar incerte fie ca valoare. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. o entitate economică trebuie: . bilanţul. garanţii acordate clienţilor. bugetul de venituri şi cheltuieli. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor.creditului. potrivit aplicării. când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii. PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate. care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. la sfârşitul exerciţiului financiar. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri. ca venituri constatate In avans. 20. fluxul de trezorerie. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. fie ca exigibilitate. când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. Atunci când creditele sunt acordate in valuta. Pentru societatea care acordă împrumutul. balanţa conturilor etc.

de regulă. falimentului. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). 5. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. nu sunt garantate de altă persoană. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare. 3. La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. sunt înregistrate după data de 01. se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). la sfârşitul anului. Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. la inventariere. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. stabilită la inventariere. Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. în urma inventarierii. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. 2.2004.01. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora. 4. ca urmare a insolvabilităţii. Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. Acestea se constituie. când. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. adică sunt neimpozabile. dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate).DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când.

♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. ajustările se anulează. c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. lucrările executate şi serviciile prestate. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu. deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate.impozabile. eliminarea unui nivel de conducere). Provizioanele se constituie pentru elemente. (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. ♦ închiderea unor sedii. Pentru această diferenţă nefavorabilă. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii. la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. e) Provizioane pentru impozite .

precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. din profit si din alte surse proprii. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare.Se constituie pentru impozite. amenzi. provizioanele se anulează. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii. în funcţie de natura. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar. altele decât cele pentru active. precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii.CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. 21. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. după deducerea tuturor datoriilor. capitalurile proprii se structurează în două categorii: .DATORII În contabilitatea financiară. să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE . Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. în cadrul subvenţiilor. ♦ subvenţii aferente veniturilor. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity.

următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire. structura acestuia si modalităţile de constituire. EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. • depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare. evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. rezervele. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă .(Î) capital propriu nominalizat. reprezentat de capitalul social. în contul de disponibil. vărsămintele efectuate. în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi. cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. în care se includ: primele de capital. cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi.in cazul aporturilor în natură. forma juridică. dizolvarea societăţii etc. care cuprinde. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi. cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. Uneori se impune micşorarea capitalului social.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar. Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. în principal. rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat. c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar).pentru depunerea aportului direct la bancă. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . In prezent. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. obiectul de activitate. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. ♦ Foaie de vărsământ . care se înregistrează distinct în contabilitate. acoperirea pierderilor din anii precedenţi. capitalul social subscris. organele de conducere şi administrare. menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc.

capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat.active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală. de regulă. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre. stabilitatea financiară a entităţii. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură. Dacă societatea comercială are asociat unic. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. capitalul social subscris se varsă. f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. active de regularizare.datorii . Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. rata dobânzilor etc. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). în ambele situaţii. Prin acţiunea de subscriere.active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii . de regulă. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale. prin negociere la bursa de valori. Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp. b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. activul net contabil = activ total . integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari. Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. care se stabileşte. situaţia generală a pieţei de capital. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve. dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris.

cu excepţia rezervelor legale. a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). . b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii. imobilizări. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. primele de capital. concomitent cu creşterea capitalului social. acestea se grupează astfel. REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. profitul. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. în această situaţie. ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. care implică un efort financiar considerabil. în acest caz. b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. ♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. care se face numai cu acordul creditorului. Practic. Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale). în funcţie de modul de constitute. cum ar fi: rezervele. Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii.decât să recurgă la împrumuturi. care devine actionar sau asociat. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni. majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. primelor de capital şi profitului. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. stocuri etc.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social.

de regulă. cum ar fi primele de capital . recunoscut national şi international. a imobilizarilor corporale. de către profesionişti calificaţi în evaluare. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare. De asemenea. o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate. In acest caz. • Valoarea justă este valoarea actuală. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii. Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. (2) eliminată din valoarea contabilă brută. în principal. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete. membri ai unui organism profesional în domeniu. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. Cu ocazia reevaluării. de regulă. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. determinată. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată.

. direct sau indirect. creşterea capitalului social etc. în momentul distribuirii lor. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. precum şi din alte surse. CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă. De aceea. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. Aceste rezerve se impozitează. distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi. profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. acoperirea pierderilor. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris. cu excepţia rezervelor legale. înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. După modul de constituire şi utilizare. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. In caz contrar.şi rezervele din reevaluare. înainte de calcularea impozitului pe profit. asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis.

capital social. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. care generează o majorare a beneficiilor economice. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale. vărsăminte la buget. respectiv. respectiv. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. Astfel. acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. sau din capitalul social. dividende. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. care poate fi: ♦ Profit. un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . în mod provizoriu. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. alte rezerve. Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ. pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale. Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. din rezerve. participarea salariaţilor la profit. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale. CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. fie majorări ale unor elemente de pasiv. când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. dividende. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). care generează o diminuare a beneficiilor economice. In contabilitate. pe destinaţii.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . Profitul contabil net se repartizează. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. ♦ Pierdere.22.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii. Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

(4) Imputarea . lucrări. Încasarea . 3.generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. dobânzi. Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare . servicii destinate producţiei.nestocabile. indiferent de momentul încasării acestora. ♦ cheltuieli şi venituri financiare .este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului. Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente. (2) Consumul . adică sunt suportate din veniturile realizate.înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite. rezultatul exerciţiului. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR . înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse. precum şi de alte activităţi conexe acestora. cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc. Facturarea sau vânzarea pe credit .este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani.reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client.este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi. Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite.generate de activităţi de natură financiară. utilităţi. când apare obligaţia de plată către furnizori. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente. Încorporarea . ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare . 4. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare. financiar şi extraordinar. • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare. obţinându-se astfel. precum: diferenţe de curs valutar. cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile . indiferent de momentul plăţii. Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent. 2.reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive.rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent.Producţia . . În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1. plata amenzilor şi penalităţilor etc.reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate. ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare.

CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. cheltuieli cu activele cedate. de reclamă şi publicitate etc. Cheltuielile de exploatare reprezintă. lucrări executate şi servicii prestate. deplasări şi detaşări. comisioane şi onorarii. . chirii. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. . producţia şi desfacerea bunurilor. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. locaţii de gestiune. redevenţe. donaţii. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. lucrărilor şi serviciilor. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare. despăgubiri. de care beneficiază entitatea. penalităţi. cedarea activelor. provizioanele. ajustări etc. taxa asupra mijloacelor de transport etc. ♦ cheltuieli cu personalul. provizioane. donaţiile etc. transportul de bunuri şi personal. care nu sunt generate de activitatea curentă. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. asigurări sociale. cu animalele. indemnizaţii etc. normal. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii. de asemenea. cheltuieli poştale. CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. amenzi. servicii bancare. ♦ cheltuieli cu personalul: salarii. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. de protocol. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. cu materialele consumable stocate şi nestocate. fond de şomaj. în principal. studii. Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. financiare şi extraordinare. dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. amortizări. colaborări. ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc.

ca parte integrantă a obiectului său de activitate. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. precum şi activităţile anexe acestora. . câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. ♦ venituri din investiţii financiare cedate. comisioane. în nume propriu din activităţi curente. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. ♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. financiare şi extraordinare. cât şi câştigurile din orice ale surse. daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc. amenzi. câştigurile obţinute din vânzarea unor active). lucrărilor executate şi serviciilor prestate. în consecinţă. ♦ venituri din despăgubiri. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. ca natură. nu diferă. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. evaluată la cost de producţie. dobănzi. de veniturile din activitatea curentă. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. donaţii. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. pentru acoperirea pierderilor etc. ♦ alte venituri financiare. penalităţi. ♦ dobânzi încasate sau de încasat. mărfurilor. În această situaţie. active cedate etc. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi. dividende. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. nu reprezintă venit din activitatea curentă. cum ar fi: vânzări.

urmăriţi în continuare. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte. Aceste elemente extrapatrimoniale. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi. Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. 24. neajunse la scadenţă. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate. cauţiunile. garanţii. Pentru realizarea acestui obiectiv. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii . în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. denumite şi active şi datorii contingente. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului.a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii.23. • Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. în vederea fundamentării unor decizii economice. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii. • Debitori scoşi din activ. • Redevenţe. • Stocuri de natura obiectelor de inventar. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. cauţiuni. • Valori materiale primite în păstrare sau custodie. Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. garanţiile etc. • Alte valori în afara bilanţului. în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului.

sursele de procurare ale averii. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora. întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. Situatia modificărilor capitalului propriu. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie.11.mecliu de salariaţi: 50. cât şi în practica contabilă. cât . Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ. dubla reprezentare. Prin OMFP nr. precum şi în cazul fuziunii. iar datoriile şi capitalul propriu. persoanele juridice care. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar. după natură şi exigibilitate. situaţii financiare anuale sau conturi anuale. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus. Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. forma abstractă a patrimoniului. ♦ total active: 3.3 milioane euro. Optional. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale". la încheierea exerciţiului financiar. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. Cont de profit şi pierdere. din perspectiva teoriei contabile. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume. divizării sau încetării activităţii. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative. cum sunt: bilanţ contabil. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii. iar datoriile şi capitalul propriu.65 milioane euro: ♦ nr. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului. iar datoriile şi capitalul propriu. 1752/17. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. Astfel. Astfel.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă.

cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. Sub aspect practic. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. instituţii bancare.şi sub aspectul surselor de provenienţă. creditori diverşi. înregistrarea. calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. precum: salariaţi. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. ca rezultat al unor evenimente trecute. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. ACTIVE CIRCULANTE . DATORII PETERMEN SCURT E. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente. obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente.DATORII . • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari. ACTIVE IMOBILIZATE B. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. Bilanţul contabil. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate. organe fiscale. Cheltuieli în avans D. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. ca procedeu al metodei contabilităţii. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ. • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate. SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE .DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. ACTIVE CIRCULANTE C. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. care se determină în bilanţ. asociaţi. acţionari. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile.

în cadrul bilanţului patrimonial vertical.detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. ACTIVE .este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an). Subvenţii pentru investiţii J. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă. astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale. Grupa . fiind simbolizată cu cifre arabe. iar la sfârşit. Provizioane I.(B+C-D-J) F. Postul .are sfera cea mai largă. prin soldul contului "Profit şi pierdere". de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. aferente fiecărui element al capitalurilor proprii. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). Venituri în avans K. sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate). iar la sfârşit. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare. NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. care se redă. CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. Capitolul. Potrivit legislaţiei actuale. este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică. activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci).DATORII CURENTE (A+E-I) G. DATORII PE TERMEN LUNG H. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos. potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial. care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale. grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale. Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. III. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor. pe parcursul unui exerciţiu financiar. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. II.

Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. obligaţiuni convertibile. cu respectarea legislaţiei în vigoare.tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare.denumirea. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total. pe categorii de active fungibile.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ. . sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată. . profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. . • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar. în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an.încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. cu precizarea: . CMP sau LIFO. f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: . c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile.evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor. . • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'. precum şi proporţia de capital deţinută.elementele supuse reevaluării.natura. . de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării.valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate. d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora.modificările rezervei din reevaluare. menţionându-se: .denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. . . .anuale. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative. valori mobilizare. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie. însoţită de comentarii relevante. • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar. de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile. diferă în mod semnificativ. rezultată după aplicarea metodelor FIFO. respectiv de până la un an).motivele. . • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. la data bilanţului. g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. valoarea capitalului şi rezervelor. h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. prezentându-se natura oricămi astfel de transfer.

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate. a bunurilor primite in custodie. • în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. spre reparare sau pentru păstrare. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. culoare. Procedeele folosite diferă. cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate.este impusă de anumite situaţii deosebite. măsurare sau calcule tehnice. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. şi anume: ♦ brevetele. licenţele. furturi. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. demodate. în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. inundaţii. mărcile de fabrică. cântărire. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. know-how-urile. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor . cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere. pentru fiecare obiect în parte. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. • la cererea organelor de control. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. respectiv creditoare. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. atunci când comisia părăseşete gestiunea. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc.♦ inventarierea extraordinară . • cu ocazia modificării preţurilor. în funcţie de necesităţi. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice. după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora.

care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. ♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. respectiv de plată. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate. după primirea confirmării.ataşa la listele respective. • bunurile aflate asupra angajaţilor. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. precum şi pentru constatarea deprecierilor. Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri. Listele se semnează. • bunurile aflate temporar în afara entităţii. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar. în caz contrar. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. starea acestuia sau preţul pieţei. Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. de către membrii comisiei şi de către gestionar. greu vandabile. de calitate skibă. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. .Diferente valorice. rezultă un minus de inventar. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material. minusurile valorice (deprecierile) se . pe fiecare filă. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. • bunurile care aparţin altor entităţi. lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. în schimb. 2. rezultă un plus de inventar. depreciate. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) . • stocurile fără mişcare. este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte.

EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. se întocmeşte bilanţul. toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. stabilită la inventariere. în contabilitate. trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". grupate clupă natura lor. numele membrilor comisiei de inventariere. care conţine. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. 25. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. Astfel. situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. următoarele: data întocmirii. înainte de întocmirea . rezultatele inventarierii. astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. se înregistrează în registrul-inventar. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere. creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. în principal. conform posturilor din bilanţ. la data constatării pagubei.înregistrează. abonamente. în funcţie de natura lor. dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. prime de asigurare etc. persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. reparaţii. De asemenea. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans". Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. minusurilor şi deprecierilor constatate. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. de catre administrator. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective.

Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. • în cazul datoriilor. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. rezultând o pierdere contabilă netă. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. creanţelor şi datoriilor în valută. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. rezultând profitul contabil net. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar. 26. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. din profitul fiscal. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. dar cu profit fiscal. generată de deduceri fiscale. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. atunci când cursul valutar scade. se obţine pierderea contabilă brută. dar cu pierdere fiscală. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. atunci când cursul valutar scade. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". atunci când cursul valutar creste. Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. general de cheltuieli nedeductibile. ♦ pierdere contabilă brută. se obţine profitul contabil brut. . care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor.deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. ♦ profit contabil brut. prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal.

inclusiv. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve. în cazul regiilor autonome. b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). -Pentru dividende. -Până la un procent din profitul contabil net. Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: . contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii. -Pentru alte destinaţii. Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii. totalul cheltuielilor anuale efectuate. cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale.STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. în cazul societăţilor naţionale. capital social). 27. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. iar în debit. 28. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie. ori dividende. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. respectiv. b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli. Plata impozitului se face trimestrial. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor.Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. până la data de 25. a primei luni din trimestrul următor.

c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice.a) Pregătirea conturilor. • stabilirea soldurilor finale. b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice. • totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă. care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice. BAFTĂ ! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful