BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. la unele tipuri de entităţi. de cenzori aleşi de adunarea generală. patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. PATRIMONIUL. Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea. ♦ este personal. Banca Naţională a României.întocmesc un set de situatii financiare de bază. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale. universalitatea valorilor corporale. în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei. depozite bancare şi alte valori şi creanţe). patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. nemateriale ori financiare. Astfel. Ca unitate sintetică de structură. cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. de avere circulantă. format din 5 components. ' 1. Ministerul Finanţelor Publice. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia. de regulă societăţile-mamă. ♦ sunt certificate potrivit legii. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora.) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă. de trezorerie. Sub aspectul economic. Potrivit art. (cash. In acest fel. holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate. tangibile) şi necorporale (netangibile). 4 din OMFP nr. urmând ca decontarea lui (plata. . apariţia angajamentului (suma de plată. ♦ este unic şi indivizibil. ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. respectiv.

pe de altă parte.bunurile economice. se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. în contabilitate. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. aflate în stânga egalităţii. ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. Ele formează substanţa materială a patrimoniului. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. din bunuri economice. ca subiect de drepturi şi obligaţii. • Patrimoniul economic este format. pe de o parte. valori în curs de decontare. În mod conventional. totuşi. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. datorii şi capitaluri proprii. evaluabile în bani. şi drepturile şi obligaţiile. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial . Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi. Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1. brevete de invenţii etc. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. creanţe şi obligaţii.). ca obiecte de drepturi şi obligaţii. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri. cumpărării. 2. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului. iar cea din dreapta egalităţii. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat. ca pasive patrimoniale. materiale. Între obiectele de drepturi şi obligaţii. Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. mărfuri etc. maşini. iar drepturile şi obligaţiile. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. prin prisma elementelor sale componente.persoana fizică sau juridică. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. deci. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit. stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. Deci. patrimoniu juridic. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs.

" Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă.Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic. fiind considerate extrapatrimoniale. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii. efectul mişcării. din producţia stocată. producţia imobilizată. denumită profit sau beneficiu. distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. sau o mărime valorică negativă. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. fie venituri. Ca atare. respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. cauţiuni. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. în situatia inversă. executarea unor obligaţii legale sau contractuale.Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . rezultatul exerciţiului financiar. diminuarea sau anularea provizioanelor. executarea de lucrări. alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. De asemenea." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri . lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea . precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. denumită pierdere. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor. Deci. În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele . REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. cheltuieli cu personalul. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare. ♦ mijloace fixe luate cu chirie.Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. 2. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE . valoarea contabilă a activelor cedate. prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii. . 3. respectiv profitul sau pierderea. se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.

explicarea rezultatelor obţinute. chirii şi alte datorii asimilate.PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie. folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti. Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. calculând costurile produselor (bunuri şi servicii). utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. Contabilitatea de gestiune are. locaţii de gestiune. 4. INFORMAŢIILE MANAGERIALE . urmăriţi în continuare. ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice. înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise). informaţiile manageriale. ♦ alte valori extrapatrimoniale.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite. drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri. bugete etc. metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. ♦ debitori scoşi din activ. deci. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. . administrativă. . -Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară. Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. în principal. având. în păstrare sau custodie. ♦ redevenţe. următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie.). aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. -obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii.♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. ~*" . cercetare-dezvoltare). Ca atare. pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). comercială. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional.

cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări. cheltuieli si rezultate. şi anume dubla înregistrare. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică. ca orice disciplină ştiinţifică. Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. are. aşa cum s-a arătat. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. respectiv între activ şi pasiv. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului. Între cele două părţi ale bilanţului. format din bunuri economice. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. adică în succesiunea lor în timp. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. un obiect propriu de cercetare. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. cât şi grupate. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. care este numită egalitate bilanţieră. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. Principiul dublei înregistrări. respectiv sistematizate pe grupe sau . Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică.

structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. drepturile şi obligaţiile patrimoniale. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă. • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. în cadrul contabilităţii sintetice. drepturi şi obligaţii. situaţiei financiare şi rezultatului. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE. Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal". ♦ Pe feluri de bunuri. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. Ca atare. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare. sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute. aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. prin componentele lor. menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. aceste situaţii. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale. să fie corecte şi complete. 1.PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. Potrivit acestei directive. deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. respectiv Registrul „Cartea Mare" . De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. Principiul înregistrării sintetice şi analitice. . Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă. drepturi şi obligaţii.

ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. riscuri şi pierderi posibile. printre altele. b) Permanenţa metodelor. cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. Pot totusi să apară schimbări de metode. De asemenea. considerat un exerciţiu financiar. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. care impune. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. ci şi în spaţiu. la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. chiar dacă acestea sunt foarte probabile. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. La finele anului calendaristic. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate. evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. continuitatea exploatării se întrerupe. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. Prudenţa presupune. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. în esenţă. c) Prudenţa. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. În consecinţă. în continuare. impune . generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri.Se prezintă. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. Evitarea acestor fapte. această informaţie trebuie prezentată. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului.

. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. Exerciţiile financiare au. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului. Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. prin înregistrări contabile adecvate. conform directivelor europene. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. care să afecteze cheltuielile entităţii. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. In mod concret. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv. Eventualele erori constatate în contabilitate. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere. g) Necompensarea. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. trebuie corectate în anul în care acestea se constată. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. a căror facturare şi decontare se fac ulterior. între drepturi şi angajamente. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. d)Independenţa exerciţiului. şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului.constituirea de provizioane. o durată de 12 luni. Ca atare. De asemenea. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. între elemente de activ şi de pasiv. Creanţele şi datoriile entităţiii economice. de regulă.

drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. In cazul României.De asemenea. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. precum şi motivele care le-au determinat. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. dobândind astfel calitatea de document justificativ. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. cu respectarea prevederilor legale. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. datoriilor. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii. i) Principiul pragului de semnificaţie. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. acestea se mai numesc documente justificative. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. ♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. vizat şi aprobat. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. ori înregistrat în contabilitate. 2. şi nu numai de forma juridică a acestora. care parcurge tranziţia la economia de piaţă. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor.

cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. . de regulă. ♦ numele şi prenumele. ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. după caz. ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. Înscrierea documentelor justificative are loc. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit. dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. In cadrul fiecărei entităţi. de regulă. astfel încât acestea să fie lizibile. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale.patrimoniale. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. ce presupune urmărirea legalităţii. Pentru înregistrarea în contabilitate. dacă ele corespund cu cele din anexe. răzuituri. necesităţii. -verificarea de fond. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. Documentele justificative cuprind. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. modificări sau alte asemenea procedee. ♦ numărul şi data întocmirii acestuia. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. nefiind admise ştersături. -verificarea aritmetică. etc. După întocmire. vizat şi aprobat. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei. realităţii. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice. care constă în: -verificarea formei. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. Sub aspect metodologic. Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea.

a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. fiind un document cle înregistrare contabilă. ♦ arhiva generală. cu preţul determinat obiectiv. -bunurile procurate cu titlu oneros. care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. Ea trebuie să fie simplă. nu circulă. care se păstrează timp de 50 de ani. valoarea de aport şi. valoarea justă. documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare.la data intrării în entitate. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ. cu excepţia statelor de salarii. la valoarea justă. se substituie costului de achiziţie. în cadrul unei tranzacţii.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. In aceste cazuri. respectiv. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. la cost de achiziţie. . Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă. la valoarea de aport. conducere şi control. se stabilesc prin actele normative în speţă. • registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii.bunurile obţinute cu titlu gratuit. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. verificarea şi înregistrarea lor. care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. • cartea mare. 3. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. După întocmirea. stabilită în urma evaluării. organizată la nivel de entitate. următoarele reguli : . O bunurile produse în . Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii.

reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor.entitate. direct atribuibile activului. denumită valoare de inventar. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . celelalte cheltuieli directe de producţie. stabilită m funcţie de utilitatea bunului. precum şi costurile de desfacere. -la încheierea exerciţiului financial'. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. În sensul prezentelor reglementări. taxele de import şi taxele nerecuperabile. starea acestuia şi preţul pieţei. la cost de producţie. ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. cheltuielile de depozitare. Pierderile de materiale. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. In acest scop. În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. până la finalizarea sa. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. aferente aceleiaşi perioade. respectiv de plată. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. construcţia sau producţia acestuia. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. In cazul creanţelor şi datoriilor.

In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit. de asemenea. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie. Contabilitatea financiară. Ea prezintă un interes major pentru stat. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii. La fiecare dată a bilanţului. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. respectiv unificată. -la data ieşirii din entitate. în practică. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. denumită şi valoare contabilă sau cost istoric.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. Faptul că obiectul său este omogen. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. se înregistrează la venituri sau cheltuieli. . Informaţiile publicabile terţilor. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. la valoarea lor de intrare. iar informaţiile confidenţiale. aceste elemente menţinându-se. după caz. după caz. cumulate. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând. numită şi generală. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune. atunci când deprecierea este reversibilă. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. favorabile sau nefavorabile. utilizate numai de entitate. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. face ca. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. de regulă. 4. Diferenţele de curs valutar. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată.

Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. de organizarea şi conducerea contabilităţii. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. • este condusă cu o periodicitate variabilă. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. numit şi exerciţiu financiar. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. adesea legată de ciclul de exploatare. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . • este o contabilitate suplă. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate . ♦ rezultatul global. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. în compartimente distincte. care nu au personal calificat încadrat. de regulă. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii. rezultatele financiare au în vedere. activitatea şi structura lor.000 euro. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare. adică adaptabilă la toate entităţile. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. 5. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii. conduse de către directorul economic. calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. de regulă. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea. un ciclu de un an.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. -din raţiuni juridice şi fiscale. împreună cu personalul din subordine. oricare ar fi mărimea. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. 6. potrivit legii. Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă.

bilanţul contabil. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . formele de inregistrare contabilă au evoluat. jurnal de inregistrare. care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă.forma de inregistrare contabilă . forma de inregistrare contabilă . registrul inventar. registrul jurnal.(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. adaptate calculatoarelor electronice. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice. registrul inventar. în corespondenţă cu conturile debitoare. situaţii auxiliare. 7. s-au perfecţionat continuu. ♦ tehnica de calcul utilizată. . stocarea. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. fişe de cont analitice. Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. • Forma de înregistrare „maestru-şah" .se aplică încă într-un număr mare de entităţi.maestru-şah". • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" . Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată. balanţe de verificare. Are o productivitate a muncii redusă. adică o singură dată în creditul conturilor. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral. fişe sintetice şah. ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. -respectarea normelor contabile. În decursul timpului. Acestea au în vedere.pe jurnale". precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic. uşor accesibilă lucrătorilor contabili. balanţa de verificare. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale. în general. prin contractele de livrare a programelor informatice. fiecare având şi conturi corespondente.. registrul-jurnal.. Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne. bilanţul contabil.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. PLANUL DE CONTURI . fişe de cont analitic. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă.

Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare. 263. 267 şi 269. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. De exemplu. ♦ Conturi speciale (clasa 8). din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. 262. Aşa este cazul conturilor din grupele 29. • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane. b) Grupele de conturi. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. Altele se detaliază pe conturi de grad inferior.conturi sintetice de gradul I. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. contabilitatea trebuie să se folosească. 59.Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin. iar ultimul. atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. care are cifra 9 în poziţia a 3-a . în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. 39. toate fiind conturi de provizioane. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. Sunt operaţionale. . Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică. 49. . • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. reprezintă conturi de cheltuieli financiare. • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare.Grupa 66. are funcţia contabilă de pasiv. în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare. A doua cifră din simbolul lor este identică. Astfel: . • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. situaţie în care sunt operaţionale. care sunt simbolizate cu trei cifre. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. . Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ. c) Conturile sintetice. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. şi de planul de conturi. iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. Se prezintă în două forme şi anume: . Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre.Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale. . ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). Sunt formate din două cifre.

care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. activele imobilizate pot fi: .reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). utilaje. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1. nemonetare şi fără suport material. mobilier. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate). construcţii.. In funcţie de natura lor. a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. b) Ajustări provizorii. efectuându-se anumite corecţii. reprezentate de terenuri. . instalaţii. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice. concesiuni. direct sau indirect. în funcţie de natura deprecierilor. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate.reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii.imobilizări necorporale. se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente. denumite ajustări pentru depreciere .imobilizări financiare. precum şi creanţe imobilizate. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie. licenţe. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. de factori economici. concretizate în cheltuieli de constituire. precum: . sociali. generatoare de beneficii economice viitoare. maşini. cheltuieli de dezvoltare. denumite amortizări . mărci de fabricate. aparatură birotică etc.imobilizări corporale şi . politici etc. brevete. programe informatice etc. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui.

scăderea cursului valutar. Donaţie proces verbal de predare-primire. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. contract de vânzare-cumpărare. ieşiri. expertiză tehnică. natură declaraţie de subscriere. . 2. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. proces verbal de recepţie. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. fişă limită de consum. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. stat de salarii. închiriere. gestiune.diminuarea preţurilor. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. locaţie de locaţie de gestiune. Aport social în act constitutiv. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. factură fiscală. proces verbal privind producţia neterminată. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare. proces verbal de recepţie. închirieri etc. proces verbal de receptie. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. factură fiscală. oferta publică de vânzare a acţiunilor. contract de concesiune. proces verbal de recepţie. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic. prospectul de vânzare a acţiunilor. deviz de lucrări. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. deprecieri.

bilanţieră. prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă. Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare. închiriere.). Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. proces verbal de vânzare-cumpărare. contabilă netă. cec. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . cec.chitanţă. . de gestiune. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. locaţie contract de concesionare. închiriere locaţie de gestiune. bilet la ordin. reziduală.) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere. în special a imobilizarilor corporale. de inventar. (calamităti. ateliere.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată. furt etc. proces asociaţi verbal de predare-primire. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. laboratoare etc. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora. pe obiecte de evidenţă. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate. bilet la ordin. Situaţii excepţionale contract de asigurare. chitanţă. 3. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare.

♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. 4. ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. după deducerea cheltuielilor aferente cedării. potrivit principiului prudenţei. diminuarea preţurilor. În cazul casării. care. ♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. denumită şi valoare de inventar. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. la valoarea contabilă netă. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite. nu se inregistrează în contabilitate. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. scăderea cursului valutar etc). echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. . iar în bilanţ. când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală). care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală. iar ajustările. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. cu preţul determinat în mod obiectiv. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. În contabilitatea curentă. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv. e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare.s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă.a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută. valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării. starea acestuia şi preţul pieţei. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale.

♦ proiectarea. precum şi preţul (redevenţa. brevetelor de invenţie. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. printre altele. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice. vad comercial. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. cheltuieli cu emiterea de acţiuni. design etc. clientelă. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. Fondul comercial se calculează ca o . fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. este interzisă distribuirea profiturilor. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. mărcilor. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. construcţia şi operarea unei uzine pilot. • Cheltuielile de dezvoltare . legături comerciale etc. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. • Marca de fabricaţie.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire. tehnici. durata concesionării bunurilor sau serviciilor. ♦ proiectarea. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. uzufructului.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate. licenţelor.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele. reputaţie. • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. know-how-urilor. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie.

care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. concesiune. . de asemenea. care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. ca imobilizări necorporale. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. control şi reglare. mijloace de transport. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. amenajări de terenuri. utilaje şi instalaţii de lucru. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. cu menţiunea de rigoare în notele explicative. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri. în prestarea de servicii. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. numită "mijloace fixe". denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. plantaţii. • mijloacele fixe puse partial în funcţiune. cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale. după caz. formau o subgrupă distinctă. animale. sau pe o perioadă mai mare. maşini. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. Fondul comercial se amortizează. dacă sunt realizate de către entitate. avansuri pentru investiţii etc. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor. CD-uri.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. cum ar fi: diskete. aparate şi instalaţii de măsurare. Patentele. de regulă. construcţii. mobilier. 5. know-how-urile. evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie. licenţele. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. drepturile de autor. fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. Sunt. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere.07.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1. Mărcile. Potrivit tradiţiei contabile româneşti. locaţie de gestiune. • investiţiile efectuate pentru descopertă. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. imobilizările corporale. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. hard-diskuri. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. aparatură birotică.

De aceea. navele.reprezintă procesul de învechire tehnologică. uşor coroziv. în principiu. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. închiriate. după caz. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. ♦ sculele. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. ♦ animalele tinere. care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. întreţinere şi reparare. a progresului tehnic. tablourile şi operele de artă. în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. puternic . bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia. altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. În funcţie de cauzele care o produc. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. păsările şi coloniile de albine.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. ♦ uzură morală . închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. ♦ pădurile. a acţiunii agenţilor naturali. cu duratele economice de utilizare. Nu se supun amortizării: terenurile. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare. aeronavele. Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal. pe baza unui plan de amortizare. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. lacurile.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. precum şi de influenţa factorilor naturali. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. animalele de îngrăşat. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . care nu sunt rezultatul unei investiţii. care au durata normala de utilizare expirată. În schimb. 6. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru. costul lucrărilor de modernizare. bălţile şi iazurile.

7. Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. . subclase şi familii. □ denumirea grupei. subgrupe.liniara. începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic.accelerată.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă.5. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe. inclusiv. Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. De asemenea. traditional. .REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor. clasei. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. pe o perioadă de 10 ani.degresivă. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. . Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. subgrupei. care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. clase. recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale. cu durata normală de utilizare neconsumată. stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. subclasei şi familiei imobilizărilor corporale. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. fiind eel mai simplu de utilizat. durata de utilizare rămasă). se amortizează liniar. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1.coroziv. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate.

prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi. din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. prin amânarea la plată a impozitului pe profit. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) .5 . inclusiv. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR.se determină ca diferenţă între DUI şi DUD. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare. 2. Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI . Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi. Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) .dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani.. Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal. Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale. se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. DUR . se aplică metoda de amortizare liniară.se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR). Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale. în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. inclusiv a echipamentelor 2 .

(2) Amortizarea fiscală. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. Din punct de vedere contabil. care este reglementată de Legea fir. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. 8. se aplică metoda de amortizare liniară. pe o perioadă de 10 ani.2003. 571/2003 privind Codul fiscal. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. ♦ în cazul construcţiilor. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. în principal. următoarele . prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. ♦ pentru locuinţele de serviciu. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. cu modificările şi completările ulterioare.12. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. care se recunoaşte în bilanţ.periferice ale acestora. luându-se in calcul valoarea contabilă. reglementată de Legea nr. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. cu modificările în vigoare. republicată. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra . -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. degresivă sau accelerată. Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. Regulile specifice amortizării fiscale sunt.ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă. ♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor. în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare.

000 lei In vederea calculării impozitului pe profit.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. 9. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . clădiri.000 lei va reprezenta deducere fiscală. starea acestuia şi de preţul pieţei.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere. Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. cât şi amortizarea cumulată. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete. In cazul din urmă.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. 12. valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. (2) Metoda valorii nete . Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. utilitatea bunului.000 : 20 = 1.în contabilitate. amortizarea contabilă în sumă de 1.) trebuie să fie reevaluate simultan. cu pregătire tehnică în domeniu. Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa. fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans. maşini şi echipamente etc. 11. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite. Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. ţinându-se seama de inflaţie. atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate. două metode: (1) Metoda valorii brute .

precum şi creanţe imobilizate. cum ar fi: constructive. instalaţiile etc.livrării de bunuri. mijloacele de treansport. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. în acest caz. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii. • nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile. baza de impozitare este suma imputată.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: . Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri .CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. După amortizarea completă. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. baza de impozitare este valoarea rămasă. bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. după caz. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă. 13. 14. dobânzilor etc. înclusiv TVA. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. 15. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. b) dacă lipsurile sunt imputabile. baza de impozitare este zero. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate.

Se consideră că există control.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei.tea ei.care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. 16. pentru obţinerea de dobânzi. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar. adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare). Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile. Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. cauţiuni etc. . Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . nici filială a acestuia. iar cealaltă se numeşte fllială. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. □ împrumuturile acordate pe termen lung . Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. sub forma de ajutoare financiare. depozite bancare. Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare.

faze de fabricate) sau se livrează terţilor. (3) disponibilităţi în bănci şi casierie. produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii. produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi. materiale recuperabile şi deşeutri. materiile prime . de regulă. astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile . După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi. . mânji etc. miei. materialele de natura obiectelor de inventar . activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri. baracamente şi amenajări provizorii. produse finite şi produse reziduale.reprezentate de semifabricate.Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene. materiale consumabile. produsele . m produsul finit. cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului.sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale. producţia în curs de execuţie . animale. animalele şi păsările .sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor.sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. coloniile de albine. care includ ambalajele refolosibile. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile. de regulă. animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. materialele consumabile . fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite). (2) investitii pe termen scurt. inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură.) crescute şi folosite pentru reproducţie. obiecte de inven-tar. ambalajele . In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. achiziţionate sau fabricate. putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii. animalele pentru producţie (lână. lapte.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. ouă). (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării. fie în starea lor iniţială.este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic. ambalaje. purcei. blană.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei.

TVA înscrisă în factura fumizorului. fie se află la terti în custodie.). mărfuri. stabilită în urma evaluării. care se vând ulterior în aceeaşi stare. b) Stocurile fabricate (produse finite. taxe de asigurare etc. la încheierea exercitiului financiar. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv. ambalaje etc. In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. care se pot afla fie în spaţiile proprii. televizoare. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile. format din: cheltuieli directe: cu materiile prime. pentru prelucrare. comisioane. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme. la ieşire. accize. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti. la inventariere. cu materialele. in care se includ. care în cadrul fiecărei categorii. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie. pentru prelucrare sau reparare. cu salariile muncitorilor direct productivi. dar se află în gestiunea entităţii. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire.. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort. ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport. cheltuieli de transport. semifabricate. reparare etc. produse reziduale. cu salariile personalului de conducere din secţii etc. de regulă. taxe nerecuperabile (taxe vamale. în consignaţie. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime. care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. stocurile se . cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor.♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. calculatoare etc. semifabricate etc. . ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri.) se evaluează la costul de producţie. în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu. produse finite. cu reparaţiile. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. materiale.

consum.evaluează la valoarea actuală. care se pot identifica prin serie. EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi). deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar.prima ieşire" (LIFO) . donaţii. adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare . Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată.prima ieşire" (FIFO) . stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri. .se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar). starea acestuia şi preţul pieţei. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) . denumită şi valoare de inventar. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. • Metoda "ultima intrare . stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) .presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. data de intrare. fie periodic (de exemplu. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. În acest fel. distrugere etc. . Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului. Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. Când se calculează la sfârşitul lunii. la sfârşitul lunii). adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie. Astfel. In situaţiile financiare. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi). cost de achiziţie.constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). fie după fiecare recepţie. dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar.

b) Preţul cu amănuntul . vânzarea. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare.se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor.se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului . Aceste costuri trebuie actualizate periodic. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. păstrarea. prelucrarea în procesul de producţie. iar pe baza acestora se încheie contracte economice.O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii. gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor. cum ar fi: aprovizionarea. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. • recepţia calitativă . Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni. ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii. în situaţii excepţionale. în funcţie de conditiile existente la un moment dat. Pe baza constatărilor făcute. eliberarea din depozite. Entităţile emit către furnizori comenzi. m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. . cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală. semnat de ambele părţi. inventarierea etc.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă.ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri. în anumite condiţii. de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . • recepţia cantitativă . Dacă.

Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. cu ajutorul fişelor de magazie.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. dar nefacturate. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. dispoziţii de livrare etc."pentru prelucrare la terti". a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. bonuri de transferrestituire. c) Metoda global-valorică. cât şi în contabilitate. note de recepţie. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum. care se întocmeşte separat pentru fel. Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor. . acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate. iar in cadrul acestora. • bunurile livrate. se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune.). în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). . cât şi în contabilitate. tehnică etc. b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic). pe categorii de stocuri. calitate sau sortiment de stocuri. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. avize. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. pe baza documentelor de intrare (facturi. Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. în conturi în afara bilanţului. iar in contabilitate. pe care se face menţiunea.

• valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. Periodic. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. Se observă că în cazul acestei metode. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori. a etichetelor şi a marcajelor electronice. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. mai ales. • totalurile valorilor pe pagini. . în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. atât cantitativ. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat. Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare. Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. Metoda global-valorica se utilizează. subgrupe. ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. magazii. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). 2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. cât şi valoric.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. conturi sintetice. pe grupe.

conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări . ♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil.♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli. cum ar fi: barăci. împrejmuiri etc. Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic. verificatoarele (SDV-uri). dispozitivele. deşeurile. fie transformate. aparatele de măsură şi control (AMCuri). Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care. fără a se regăsi. ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. adică. fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate . nu se recuperează materiale: platforme de beton. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor.reprezintă rebuturile. schele. d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. fie între semifabricate şi produse . • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. la un moment dat. materialele recuperabile. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. com-bustibilii. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare.stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. seminţele şi materialele de plantat. matriţele şi alte obiecte similare. produse reziduale . fie în starea lor iniţială. în produsul finit. materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. fie au durata de utilizare mai mica de un an. materialele pentru ambalat.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. produse finite . • echipamentul de protecţie. piesele de schimb. podeţe. de regulă.. mecanismele. gropi de var etc. drumuri de acces. prin demolare sau demontare. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor. • sculele. furajele etc. în care se regăsesc integral sau partial. echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit.

dar nerecepţionate. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate.care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. ulterior. serviciile şi studiile în curs de execuţie. ouă). • aflate în curs de aprovizionare. mânji etc). CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. sau prin vânzarea de produse animaliere. destinate sacrificării sau vânzării. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei. . Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- . Pe traseul producător . Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii. purcei. ca animale de muncă şi pentru reproducţie. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei.care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale. prin sacrificare. • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. în principal. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. • date spre prelucrare la terţi. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor . folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice. adică achitate. Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie. mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . fără vreo prelucrare suplimentară. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie.) şi care. Intrarea în entitate a animalelor se poate face.consumator. Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. c) animalele pentru producţie (lâna. ca produse finite. precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. lapte.finite. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. materiale. b)animalele la îngrăşat. dar nesosite sau sosite. produse finite etc). d) coloniile de albine. blană. obiecte de inventar etc. cost de producţie sau la preţ standard. miei. • stocurile provenite din producţie proprie. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard. • lucrările.

pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. cum ar fi: cheltuieli de transport. care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor. comisioane. • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. În acest caz. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice. iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. In acest caz. • Preţul standard (prestabilit) . Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial. cât şi pe magazine.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. şi alte cheltuieli. astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate. • Astfel. De regulă. prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor. prime de asigurare etc. taxe vamale. adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul. metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie.se determină pentru fiecare sortiment de marfă. între cele două noţiuni există. totuşi. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). în cantităţi şi la preţuri diferite. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. pe lângă preţul de cumpărare. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv. care cuprinde. metoda „ultima intrare . iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor.prima ieşire" (LIFO).

Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. numită consignatar. după caz. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. mărfuri spre a le vinde. pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal. în momentul în care acestea au fost vândute. consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. inclusiv TVA. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. La vânzare. inclusiv. de regulă. (2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. • Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri. Impozitul se calculează. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie". cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. neimputabile. se reţine şi se virează de către consignaţie. până la data de 25. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. persoane juridice. intervenită între două părţi. numită consignant. prin care una dintre părţi. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite. cât şi asupra stocului final de mărfuri. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie".repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. încredinţează celeilalte părţi. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului. după caz. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor". dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau .

Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. ♦ ambalaje care circulă la schimb. fiind facturate separat. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat. Exemple: lăzi pentru marmeladă. c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar.oportună. recondiţionare etc. după golire. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare. Ele se folosesc pentru depozitarea. sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol". dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului. . ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a . reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje. AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. în acest sens. dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. . care. Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje.care la rândul lor. untură. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. ♦ ambalaje care circulă prin restituire. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia. depozitării şi desfacerii. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale. transportul intern al bunurilor. ambalaje pentru unt. când se înregistrează cloar mărfurile.care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie. ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) . b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor. caracterul reutilizabil.ambalaje de natura activelor circulante . fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile.

Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate.sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. • obligaţiuni emise de către entitate. La intrarea în entitate. cum ar fi comisioanele. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală). titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie. • bonurile de tezaur . într-o perioadă de timp determinată. care asigură. care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . operaţia se numeşte cumpărare. • obligaţiuni emise de către alte entităţi.este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis. în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite . . 17. care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt.mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată.sunt titluri emise de către stat. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci. la un preţ fix. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. operaţia se numeşte răscumpărare. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. clientul fiind obligat să le restituie. o anumită dobândă. la o scadenţă viitoare. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. furnizorul va întocmi o factură. respectiv de a cumpăra. cecuri etc. având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'. care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde. • contractele futures . CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. • avansuri de trezorerie. Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. un anumit activ. având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. la scadenţă. • certificatele de depozit . Pentru ambalajele nerestituite de către client. ♦ titluri de plasament: acţiuni. obligaţiuni etc.

prin mişcarea directă a sumelor băneşti. Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. timbre poştale. soldul final. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. în principal. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. magnetic sau electronic. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente.♦ alte valori: timbre fiscale. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. care se face. prin intermediul băncilor. bon de vânzare. încasările. bonuri valorice de combustibil. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice. ♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. monetar. care. tichete de masă etc. fără intermediere. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. bon de comandă-chitanţa. foaie de vărsămănt. lista de avans chenzinal. numărul documentelor justificative. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. chitanţă. cec de numerar. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. care se poate face în numerar sau fără numerar. . pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. borderou de achiziţie. plăţile. biletul la ordin şi cambia. statul de salarii. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. soldul precedent. de regulă. ordinul de plată.

pot apărea fie diferenţe favorabile. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă. ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. magnetic sau electronic. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat . • Efecte remise spre scontare . dar neînregistrate în extrasul de cont.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. În această categorie se includ: cecul. cambia. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. conţinând instrucţiunile de plată. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. dar neajunse la bancă. plăţi: stingeri de datorii monetare. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. În funcţie de obiectivele urmărite. înregistrate la cheltuieli financiare. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. ♦ sume virate de către terţi.) în procesarea acestui tip de plăţi. c. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare.sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . modul de înregistrare si prelucrare al acestora. • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci. care se înregistrează la venituri financiare. Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. În anumite cazuri. încasări de venituri şi câştiguri. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi. biletul la ordin. warantul. dar neapărute în extrasul de cont. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare. încasări: stingeri de creanţe monetare. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. operaţie numită scontare.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. fie diferenţe nefavorabile. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. b. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. se stabilesc conturile sintetice şi analitice. • Efecte de încasat .sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă.

Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului. pierdere.Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar. frecvent utilizată în decontările internaţionale. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt. Atunci când se foloseşte numerarul. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. • Livrarea bunurilor. pe baza unui decont de cheltuieli. extrase de cont). plata se face individual. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. concomitent cu întocmirea documentelor aferente. Acreditivul este o modalitate de decontare. încasări de venituri şi câştiguri. Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. fie în valută.plăţi: stingeri de datorii monetare. De regulă. există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. imediat şi fără intermediere. fie în lei. virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului. . Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii. impusă de către furnizor. . întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . furt etc). CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. . de regulă. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. • între conturile bancare şi casieria entităţii.încasări: stingeri de creanţe monetare. • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. • Utilizarea efectivă a acreditivului. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. În condiţii normale.

♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor. chitanţă. chitanţă. cec. servicii.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi". de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. De exemplu: furnizori. iar cealaltă. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. bunuri. ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori.reprezintă surse externe (străine) de finanţare.CONTABILITATEA TERŢILOR . b) CREANŢELE . de regulă.sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani. salariaţi etc. care în contabilitate se numesc terţi. bunuri sau servicii. puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. Pentru a se evita anumite erori contabile. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. a) DATORIILE . bugetul statului. asociaţi. . lucrări şi mărfii. bilet la ordin. ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări". diverşi creditori şi debitori. un an. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie.) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe). factură fiscală. 18. ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi. bilet la ordin. clienţi. Clienţi avansuri primite. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. depunerea sumei la bancă. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii. cambie. ordin de plată. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor. debitori. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. respectiv. ordin de plată. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice. salariaţi.

Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. datorate. notă de dispozite de plată acţionari dividende. diurne. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. Personalul avansuri acordate. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. stat de salarii. TVA de plată. listă pentru plăţi. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. alte impozite şi taxe. listă de listă de indemnizatii.indemnizaţii sociale. stat de salarii. de vănzări. impozit pe salarii.Personalul entităţii stat de salarii. cumpărări. jurnal de ordin de plată. bilet la ordin. chitanţă. listă de chitanţă. stat de salarii. de livrare de bunuri. cec. decont privind TVA. aviz de însoţire a cec. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe. chenzinal. listă de indemnizaţii. ordin de deplasare. situaţii de calcul. Bugetul statului impozit pe profit. prime reprezentând participarea la profit. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. indemnizatii. indemnizatii. entităţii salarii plătite în plus. indemnizaţii. situaţii de calcul. jurnal chitanţă. desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. listă pentru plăţi ordin de deplasare. cambie. ordin de plată. stat de salarii. către casierie. alte sume contabilitate. Asociaţi şi restituirea aportului. bilet la ordin. 1 2 Asigurări şi pro. premii. chitanţă. mărfii. stat de salarii. lucrări şi servicii. ordin de plată. . chitanţe. listă listă de avans de avans chenzinal. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. indemnizaţii sociale. listă de indemnizatii. ajutorul de şomaj. ordin de plată.

în care se consemneaza. se disting creanţe. jurnal de vânzări. Cînd decontarea se face ulterior.care. folosind instrumente clasice (ordlin de plată. pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul . pe termene de decontare. TVA de cumpărări.care. respectiv prestate.cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul . recuperat. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). ♦ imobilizări. declaratie de subscriere. De asemenea. respectiv datorii. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. suma de plată. Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus. stat de salarii. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. . Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". cec. printre altele. scadenţa şi banca la care se va face decontarea. în calitate de vânzător. chitanţă). Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). când decontarea se va face ulterior. decontprivind TVA. se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii. În funcţie de momentul decontării. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. situaţii de calcul şi aport social subscris. vânzările . dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. in calitate de cumpărător. chitanţă. Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie).sociale. dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate.

care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . Salariul brut cuprinde următoarele elemente: . risturnele. remizele. In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. iar sconturile acordate. asigurările şi protecţia socială. risturnul. sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. reprezentaţi de sindicate. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. remiza. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. apoi remizele.REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate. Potrivit legislaţiei în vigoare. personalul angajat primeşte un salariu. În schimbul muncii depuse. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. fidelitatea clientului.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor. rabaturile. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client. la cheltuieli financiare. Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. ♦ reduceri financiare: scontul. ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. În schimb. iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. ♦ se operează întâi rabaturile. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. volumul mare al unor comenzi. • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul.

reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază. luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS).se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele.care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. ca urmare a creşterii preţurilor. f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit. se calculează în cote. 6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale . 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) .la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. g) Avantajele în natură . 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) . în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor. . stres etc. ♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare.se datorează de către angajatori. izolare. în funcţie de ramura de activitate. nocive. 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă . b) Sporurile . Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. ♦ premiile acordate din fondul de premiere.care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora. ♦ primele de vacanţă şi de sărbători. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate .a) Salariul de încadrare . d) Indexările . Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. c) Adaosurile . ♦ tichetele de masă acordate conform legii.care.calculată în cotă din fondul de salarii realizat. periculoase. din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. penibile. în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar. • pentru folosirea unei limbi străine.constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii. dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului.

înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă. salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă. muzee. cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. biblioteci. având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice. • Acordarea de ajutoare pentru naştere. cluburi. cabinete medicale. 3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . şcoli. • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii. 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale. dispensare. în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate. având ca bază de calcul salariul impozabil. baze sportive. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. imputaţii. . aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. pensii alimentare etc. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale . cămine de nefamilişti. Achitarea drepturilor salariale se face. ca urmare a unor calamităţi naturale. de regulă. creşe. Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. după data de unu a lunii următoare.se calculează în cotă din salariul de bază. cantine. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. chirii. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I). CAS . • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. de 16%.se calculează în cotă din salariul brut. popriri.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. după data de 15 a lunii curente. amenzi. ♦ restul de plată (chenzina a II-a).13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică.care se calculează în cotă din salariul brut.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute. în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. cum ar fi: grădiniţe.

In acest scop. se plătesc zilele lucrătoare. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. Din duratele de acordare a concediilor medicale. situatia prezenţei şi a absenţelor.se plăteşte atât din fondul de salarii.se acordă salariaţilor dacă. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. listă de avans chenzinal. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. pontajul lucrărilor manuale.cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. foaie colectivă de pontaj. raport de product: e şi salarizare. exprimate în zile calendaristice.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. listă pentru plăţi parţiale. nu mai pot realiza durata normală de muncă. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. care are o durată maxima de 120 de luni. b) Indemnizaţie de carantină .se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . cornet de pontaj. pontaj id mecanizatorului etc. la cererea salariatei. c) Tratament balnear . 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav . 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate . cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. din motive de sănătate. drepturi băneşti-chenzina I. . condică de prezenţă. fişă de evidenţă a salariilor. bon de lucru colectiv. care constituie document justificativ de plată. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. etc. un concediu de risc maternal. desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. drepturi băneşti-chenzina a II-a. stat de salarii pentru colaboratori.

se reţine şi se varsă de către persoana juridică. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. • Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. pe venitul agricol. pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil. se obţine profitul contabil brut. rezultă o pierdere contabilă brută. ♦ impozitul pe dividende. . ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. afişaj şi reclamă etc. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). pentru profitul obţinut din orice sursă. STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. fondul de sănătate fondul pentru mediu. fondul pentru turism etc. taxa pentru mijloacele de transport. impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează. ♦ impozitul pe venituri din salarii. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. pe terenuri. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. 2) Impozite indirecte. Datoriile fiscale concretizate in impozite. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. autorizaţii de funcţionare etc. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT . care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale. conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. ♦ accize.

conform legii anuale a bugetului de stat. dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. ♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. neîncasate.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3.Gradul de îndatorare al capitalului se . pentm fiecare participant. într-un an fiscal. ♦ amenzile. pentru deplasări în ţară şi străinătate. inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). confiscările. în caz contrar. dacă legea nu prevede altfel. ♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu. penalităţile. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. pentm partea neacoperită de provizioane. care depăşesc de 2. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale. neimputabile. altele decât cele prevăzute în contractele economice.

se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal.pentru celelalte imobilizări. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal.nivelul ratei dobânzii anuale. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare. eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. • pierderea fiscală din anii precedent. Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi. în momentul recepţiei finale: .nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR. pentru împrumuturile în euro. beneficiilor. până când rezervele ating 20% din capitalul social. pentru împrumuturile în lei. Dacă gradul de îndatorare este peste 3. la data achiziţiei: . ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%. ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă.~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. deducerea suplimentară se acordă: . Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. .determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu.pentru plantaţii. primelor de emisiune. . din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea. la data punerii în funcţiune. ♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit. • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile.pentru animale. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . • amortizarea fiscală.

odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile .Pentru determinarea profitului impozabil. contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora." ^. inclusiv. iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere".pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere". a anului următor. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect. parcurgându-se. Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. rezultă o pierdere contabilă netă. ♦ negativă. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului.venituri neimpozabile . rezultă profitul contabil net. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. din profitul fiscal. .cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. document cu regim special de tipărire şi distribuire. diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă. în acest scop. CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial. Completarea se face în ordine cronologică. cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate .

de publicitate. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. cercetări şi expertize etc. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. care au efectul a două livrări separate. din punctul de vedere al regimului de impozitare. culturale. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. care este de 9%. de apărare şi ordine publică. de siguranţa statului. case memoriale. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. ziare şi reviste. operaţiuni de intermediere. muzee. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. religioase . Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. lucrări de construcţii. astfel: a) Operaţiuni taxabile. care este de 19%. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. sindicale. destinate realizării operaţiunilor scutite. sociale. de învăţământ. cărţi. cinematografe. ♦ prestările de servicii. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. stocuri. de consulting. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel. ştiinţifice. expoziţii. de studii. monumente istorice. închirieri. civice. inclusiv accesoriile acestora. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. grădini zoologice şi botanice. transport. ♦ livrarea de manuale. mărci de fabricaţie etc. politice. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. legate direct de exportul de bunuri. cu excepţia protezelor dentare. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată. licenţe. destinate realizării operatiunilor scutite. ♦ transportul international de persoane. târguri. educative. ♦ prestări de servicii: reparaţii. brevete. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate.

cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. transport. taxele vamale. de intermediere financiară. ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii. case de schimb valutar. vânzări cu plata în rate. case memoriale.închirierea seifurilor. monumente istorice. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative. .serviciile de parcare a vehiculelor. cooperative de credit etc. case de ajutor reciproc. risturnele. solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile. accizele. fără facturare. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. cu următoarele excepţii: .sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. cum ar fi: comisioanele. • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. operaţiuni de leasing. ♦ casarea mijloacelor fixe. destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. case de economii. remizele. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare. ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati. ♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune. . sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. ♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci. ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. . . cheltuielile de ambalare. ♦ arendarea. ♦ operatiunile de investiţii financiare. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier.închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. asigurare. concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

-bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat.• veniturile din subvenţii bugetare. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. precum şi pentru alte situaţii similare. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. acordate în numerar.TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată. Din compararea celor două totaluri. să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. . rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA". • stocurile degradate calitativ. dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. transferului proprietăţii bunurilor imobile. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). . din vânzarea de bunuri la licitaţie. Prin derogare. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege. • perisabilităţile în limitele stabilite de lege. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile. precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare. In principiu. diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată .TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. care nu mai pot fi valorificate. şi prestării de servicii. pe baza de evaluare sau expertiză. CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată.

DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale. cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii).întocmită de către contribuabil în două exemplare.Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică. . cu scopul determinării TVA colectate. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.se întocmeşte lunar sau trimestrial.în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune. care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . bilete de călătorie. respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor. declaraţii vamale etc.se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. bonuri fiscale. cu scopul determinării TVA deductibile. până la data de 25 ianuarie. se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare. TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: . monetare. Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA .în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. după caz. • Decontul special de TVA .se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat. cu sediul în Romania. bonul de comandă-chitanţă (TVA). Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. • Decontul privind TVA .in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. • Jurnal pentru vânzări . • Borderoul de vânzare (încasare) . bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor. • Jurnal pentru cumpărări . pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări. care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi. CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii). • Cerere de compensare . • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale.

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate. precum şi particularităţile acesteia. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi. De asemenea. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: . denumite şi cheltuieli anticipate. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice. pot determina. abonamente. cum ar fi: chirii. cum sunt: chiriile. 19. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. până la balanţa de verificare. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. de regulă. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. asigurări. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. în schimb. dar încasate anticipat în perioada curentă. 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. 3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. locaţiile cle gestiune. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc. mediu şi scurt. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente. în acest scop. concesiu-nile plătite anticipat. uneori. pe baza unui scadenţar. abonamente la publicaţii achitate antici-pat. primele cie asigurare. 2) Credite bancare pe termen lung. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi. în perioadele următoare. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare.In categoria cheltuielilor înregistrate în avans.

Periodic. care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. c) Obligaţiuni cu loterie. destinaţia . b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. precum şi m notele explicative. diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. prin tragere la sorţi. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont).zile datorate obligatarilor. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). de obicei pe termen lung. • obligatarul este creditorul societăţii. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. care este mai mic. care se revizuieşte periodic. La acordarea creditelor. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă. De asemenea. Obligaţiunea este un titlu de valoare. Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. care depinde de profitul realizat. obiectul cie activitate. ♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor.

potrivit aplicării. . În consecinţă. 20. o entitate economică trebuie: . care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. termenul de rambursare. studiu de fezabilitate. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA . balanţa conturilor etc. stocuri. posibilităţile de rambursare. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare. -să recunoască sistematic subvenţiile primite. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri. garanţii acordate clienţilor. CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare. dobânda. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. preferenţiale.CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului. drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. la sfârşitul exerciţiului financiar. a principiilor pruclenţei. fără abatere. Pentru societatea care acordă împrumutul. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. comisionul etc.creditului. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. fluxul de trezorerie. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate. creanţe. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene. Atunci când creditele sunt acordate in valuta.să constituie provizioane. în funcţie de evoluţia cursului valutar. bilanţul. subvenţiile pentru active. ca venituri constatate In avans. când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii. Dacă dosarul se aprobă.). fie ca exigibilitate. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc. bugetul de venituri şi cheltuieli.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). dar incerte fie ca valoare. când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. pensii private etc. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte.

La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). falimentului. la sfârşitul anului. când.01. la inventariere. Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi. 5. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora. stabilită la inventariere. Acestea se constituie. Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate). Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1.2004. Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). sunt înregistrate după data de 01. 3. sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. nu sunt garantate de altă persoană. 2. se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare. Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. de regulă. adică sunt neimpozabile. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. 4. iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . ca urmare a insolvabilităţii. în urma inventarierii.

c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. ♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. eliminarea unui nivel de conducere). b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. Provizioanele se constituie pentru elemente.impozabile. la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu. deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. lucrările executate şi serviciile prestate. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. ajustările se anulează. ♦ închiderea unor sedii. Pentru această diferenţă nefavorabilă. la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. e) Provizioane pentru impozite . respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private.

Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. din profit si din alte surse proprii. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare. precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă.CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri.Se constituie pentru impozite. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. în cadrul subvenţiilor. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE . capitalurile proprii se structurează în două categorii: . în funcţie de natura. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity. altele decât cele pentru active. să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii.DATORII În contabilitatea financiară. amenzi. 21. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii. provizioanele se anulează. Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. după deducerea tuturor datoriilor. precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. ♦ subvenţii aferente veniturilor.

c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar). rezervele. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi. rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar.pentru depunerea aportului direct la bancă. ♦ Foaie de vărsământ . EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane. prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . care cuprinde. organele de conducere şi administrare. cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. reprezentat de capitalul social. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . acoperirea pierderilor din anii precedenţi. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. In prezent. care se înregistrează distinct în contabilitate.in cazul aporturilor în natură.(Î) capital propriu nominalizat. Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. structura acestuia si modalităţile de constituire. în principal. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. în contul de disponibil. evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. • depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare. vărsămintele efectuate. cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. Uneori se impune micşorarea capitalului social. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi. menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc. în care se includ: primele de capital. forma juridică. în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă . pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. capitalul social subscris. obiectul de activitate. dizolvarea societăţii etc.

situaţia generală a pieţei de capital. societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. prin negociere la bursa de valori.active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. care se stabileşte. Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). în ambele situaţii. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale. f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. de regulă. d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă.datorii . dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. stabilitatea financiară a entităţii. activul net contabil = activ total . Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală. de regulă. Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve. pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . capitalul social subscris se varsă. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari.active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii . pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. active de regularizare. Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre. Dacă societatea comercială are asociat unic. rata dobânzilor etc. Prin acţiunea de subscriere. b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor.

♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii. Practic. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. concomitent cu creşterea capitalului social. profitul. stocuri etc. primele de capital. cum ar fi: rezervele. b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. . în acest caz. REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale). Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. care se face numai cu acordul creditorului. cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. acestea se grupează astfel. a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). în această situaţie.decât să recurgă la împrumuturi. care devine actionar sau asociat. în funcţie de modul de constitute. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. imobilizări. primelor de capital şi profitului. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social. cu excepţia rezervelor legale. Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii. c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii. majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. care implică un efort financiar considerabil.

CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete. Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă. de către profesionişti calificaţi în evaluare. In acest caz. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. în principal. atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. de regulă. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. de regulă. d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. a imobilizarilor corporale. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate. cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. cum ar fi primele de capital . membri ai unui organism profesional în domeniu. De asemenea. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. Cu ocazia reevaluării. amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată. • Valoarea justă este valoarea actuală. recunoscut national şi international. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). (2) eliminată din valoarea contabilă brută. dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. determinată. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. în momentul distribuirii lor. înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. După modul de constituire şi utilizare. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. acoperirea pierderilor. Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. direct sau indirect. precum şi din alte surse. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. . Aceste rezerve se impozitează. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. In caz contrar. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis. De aceea. distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc.şi rezervele din reevaluare. profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. cu excepţia rezervelor legale. În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă. dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. înainte de calcularea impozitului pe profit. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. creşterea capitalului social etc.

Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. care poate fi: ♦ Profit. sau din capitalul social. vărsăminte la buget.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. care generează o majorare a beneficiilor economice. acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. fie majorări ale unor elemente de pasiv. ♦ Pierdere. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. Astfel. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. care generează o diminuare a beneficiilor economice. în mod provizoriu. va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. dividende. rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. participarea salariaţilor la profit. dividende. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . respectiv.22. respectiv. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale. Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ. capital social. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ. pe destinaţii. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii. iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale. In contabilitate. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. Profitul contabil net se repartizează. când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . din rezerve. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. alte rezerve. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare. vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale.

reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate. plata amenzilor şi penalităţilor etc. 3. indiferent de momentul plăţii. când apare obligaţia de plată către furnizori. 2. servicii destinate producţiei. Încorporarea . ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare . precum: diferenţe de curs valutar. Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare .este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare.rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent. cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. Încasarea . rezultatul exerciţiului. ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare.generate de activităţi de natură financiară. . indiferent de momentul încasării acestora. (4) Imputarea . Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent. Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite. lucrări. dobânzi. Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente.este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi.Producţia . • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare. vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile . CONTABILITATEA CHELTUIELILOR .generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. adică sunt suportate din veniturile realizate. (2) Consumul .nestocabile. precum şi de alte activităţi conexe acestora. financiar şi extraordinar. obţinându-se astfel. ♦ cheltuieli şi venituri financiare . utilităţi.reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive. În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1. Facturarea sau vânzarea pe credit . înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse.reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client.este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite. cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc. 4.înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite.

Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. producţia şi desfacerea bunurilor. amenzi. care nu sunt generate de activitatea curentă. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice. financiare şi extraordinare. cheltuieli cu activele cedate. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. donaţiile etc. ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii. cheltuieli poştale. taxa asupra mijloacelor de transport etc. . comisioane şi onorarii. normal. indemnizaţii etc. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. ajustări etc. lucrări executate şi servicii prestate. ♦ cheltuieli cu personalul. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. lucrărilor şi serviciilor. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. de protocol. . amortizări. fond de şomaj. cedarea activelor. CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. de reclamă şi publicitate etc. amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. servicii bancare. cu animalele. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc. deplasări şi detaşări. cu materialele consumable stocate şi nestocate. provizioane. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. provizioanele. donaţii. în principal. asigurări sociale.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. ♦ cheltuieli cu personalul: salarii. colaborări. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. despăgubiri. locaţii de gestiune. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. redevenţe. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. penalităţi. Cheltuielile de exploatare reprezintă. de asemenea. de care beneficiază entitatea. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. chirii. dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. studii. transportul de bunuri şi personal. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare.

active cedate etc. în consecinţă. mărfurilor. dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. ♦ venituri din despăgubiri. nu diferă. comisioane. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. în nume propriu din activităţi curente. cum ar fi: vânzări. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. cât şi câştigurile din orice ale surse. amenzi. evaluată la cost de producţie. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. nu reprezintă venit din activitatea curentă. ♦ dobânzi încasate sau de încasat. dobănzi. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. donaţii. precum şi activităţile anexe acestora. ♦ venituri din investiţii financiare cedate. care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. pentru acoperirea pierderilor etc. ♦ alte venituri financiare. dividende. câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). În această situaţie. penalităţi. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. de veniturile din activitatea curentă. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. ♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. financiare şi extraordinare. ca parte integrantă a obiectului său de activitate. inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. câştigurile obţinute din vânzarea unor active). ca natură. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. .

• Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii . urmăriţi în continuare.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. • Redevenţe. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. cauţiuni. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. • Debitori scoşi din activ. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului. 24. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate. • Valori materiale primite în păstrare sau custodie. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului. în vederea fundamentării unor decizii economice. garanţii. Pentru realizarea acestui obiectiv. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri. • Alte valori în afara bilanţului.a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii. denumite şi active şi datorii contingente. Aceste elemente extrapatrimoniale. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi. garanţiile etc. neajunse la scadenţă. cauţiunile. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie.23. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi. • Stocuri de natura obiectelor de inventar. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului.

Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. 1752/17. cât şi în practica contabilă. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale".11.mecliu de salariaţi: 50. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. Situatia modificărilor capitalului propriu. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria. la încheierea exerciţiului financiar. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă. cât . dubla reprezentare. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie.3 milioane euro. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii. forma abstractă a patrimoniului. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. divizării sau încetării activităţii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului. iar datoriile şi capitalul propriu.65 milioane euro: ♦ nr. întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. situaţii financiare anuale sau conturi anuale. Prin OMFP nr. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. Astfel. după natură şi exigibilitate. iar datoriile şi capitalul propriu. din perspectiva teoriei contabile. precum şi în cazul fuziunii. ♦ total active: 3. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus. Cont de profit şi pierdere. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora. sursele de procurare ale averii. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ. iar datoriile şi capitalul propriu. persoanele juridice care. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE. Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. cum sunt: bilanţ contabil. Astfel. Optional. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative.

acţionari. cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente.DATORII . • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. ca rezultat al unor evenimente trecute. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. organe fiscale. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. înregistrarea.şi sub aspectul surselor de provenienţă. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile. întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. ca procedeu al metodei contabilităţii. Bilanţul contabil. instituţii bancare. care se determină în bilanţ.DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. DATORII PETERMEN SCURT E. precum: salariaţi. ACTIVE IMOBILIZATE B. ACTIVE CIRCULANTE . SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE . Sub aspect practic. creditori diverşi. asociaţi. calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. ACTIVE CIRCULANTE C. care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate. Cheltuieli în avans D. obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente. • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ.

de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate). Potrivit legislaţiei actuale. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. Subvenţii pentru investiţii J. Capitolul. aferente fiecărui element al capitalurilor proprii. precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale. prin soldul contului "Profit şi pierdere".detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. Grupa . Postul . NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. Venituri în avans K. iar la sfârşit. fiind simbolizată cu cifre arabe. pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare.(B+C-D-J) F. Provizioane I. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an).este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. în cadrul bilanţului patrimonial vertical. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. ACTIVE . Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . II. astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale.are sfera cea mai largă. pe parcursul unui exerciţiu financiar. care se redă. potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos. iar la sfârşit. este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică. III. DATORII PE TERMEN LUNG H. CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor.DATORII CURENTE (A+E-I) G. activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci). care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale. toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă.

pe categorii de active fungibile.motivele. sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată.modificările rezervei din reevaluare. de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an.evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor.tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare.denumirea.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ. cu precizarea: . d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora.elementele supuse reevaluării.natura. .valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate. CMP sau LIFO. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total. . . precum şi proporţia de capital deţinută. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie. . de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative. diferă în mod semnificativ. f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: .încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar. cu respectarea legislaţiei în vigoare. rezultată după aplicarea metodelor FIFO. menţionându-se: . absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative. prezentându-se natura oricămi astfel de transfer. . respectiv de până la un an). . • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar. valoarea capitalului şi rezervelor.anuale. Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. . • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'. . • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar. la data bilanţului. profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale.denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. . însoţită de comentarii relevante. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. valori mobilizare. obligaţiuni convertibile. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării. c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile.

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

♦ inventarierea extraordinară . Procedeele folosite diferă. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. furturi. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc. licenţele. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate. pentru fiecare obiect în parte. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. • în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. atunci când comisia părăseşete gestiunea. cântărire. măsurare sau calcule tehnice. mărcile de fabrică. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere. după caz. şi anume: ♦ brevetele. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. respectiv creditoare. ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce. inundaţii. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate. în funcţie de necesităţi. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. • la cererea organelor de control. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. culoare. know-how-urile. spre reparare sau pentru păstrare. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. a bunurilor primite in custodie. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. • cu ocazia modificării preţurilor. cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii.este impusă de anumite situaţii deosebite. demodate. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor .

Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. starea acestuia sau preţul pieţei. Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. precum şi pentru constatarea deprecierilor. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . ♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. după primirea confirmării. minusurile valorice (deprecierile) se . rezultă un plus de inventar. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. în schimb. depreciate. • stocurile fără mişcare. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă.ataşa la listele respective. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. de către membrii comisiei şi de către gestionar. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. Listele se semnează. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar. . este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte. greu vandabile.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate.Diferente valorice. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. rezultă un minus de inventar. • bunurile care aparţin altor entităţi. • bunurile aflate temporar în afara entităţii. în caz contrar. Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate. respectiv de plată. • bunurile aflate asupra angajaţilor. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material. 2. pe fiecare filă. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) . de calitate skibă. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri.

se înregistrează în registrul-inventar. De asemenea. înainte de întocmirea . 25. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere. în principal. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective. la data constatării pagubei. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. se întocmeşte bilanţul. dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare. Astfel. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. prime de asigurare etc. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. în contabilitate.EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. minusurilor şi deprecierilor constatate. grupate clupă natura lor. în funcţie de natura lor.înregistrează. toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective. persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. de catre administrator. reparaţii. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans". situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. numele membrilor comisiei de inventariere. care conţine. trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". următoarele: data întocmirii. rezultatele inventarierii. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. abonamente. stabilită la inventariere. creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. conform posturilor din bilanţ.

prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. creanţelor şi datoriilor în valută. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . • în cazul datoriilor. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. rezultând profitul contabil net. O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal. . dar cu pierdere fiscală. rezultând o pierdere contabilă netă. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. ♦ pierdere contabilă brută.deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. dar cu profit fiscal. se obţine pierderea contabilă brută. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. se obţine profitul contabil brut. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. generată de deduceri fiscale. atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. ♦ profit contabil brut. se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. atunci când cursul valutar creste. general de cheltuieli nedeductibile. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. atunci când cursul valutar scade. Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar. atunci când cursul valutar scade. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". 26. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. din profitul fiscal. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate.

Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii.STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. totalul cheltuielilor anuale efectuate. -Pentru alte destinaţii. până la data de 25. în cazul societăţilor naţionale. inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. 28.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. 27. Plata impozitului se face trimestrial. contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate. -Până la un procent din profitul contabil net. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare. companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). respectiv. inclusiv. cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale. iar în debit. -Pentru dividende. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii.Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie. ori dividende. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor. se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. capital social). în cazul regiilor autonome. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: . a primei luni din trimestrul următor. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve.

b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice.a) Pregătirea conturilor. care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice. BAFTĂ ! . c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice. • totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă. • stabilirea soldurilor finale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful