BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. In acest fel. de regulă societăţile-mamă.întocmesc un set de situatii financiare de bază. depozite bancare şi alte valori şi creanţe). format din 5 components. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. Ministerul Finanţelor Publice.. ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). Sub aspectul economic. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale. de cenzori aleşi de adunarea generală. holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. nemateriale ori financiare. de avere circulantă. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. Astfel. ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia. ' 1. Ca unitate sintetică de structură. în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei. -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. de trezorerie. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. apariţia angajamentului (suma de plată.) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă. tangibile) şi necorporale (netangibile). universalitatea valorilor corporale. 4 din OMFP nr. OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. (cash. Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea. PATRIMONIUL. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. ♦ este unic şi indivizibil. ♦ sunt certificate potrivit legii. Potrivit art. patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . Banca Naţională a României. . patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. ♦ este personal. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. respectiv. la unele tipuri de entităţi. urmând ca decontarea lui (plata. Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate.

ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial . adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. mărfuri etc. pe de o parte.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri.). ca obiecte de drepturi şi obligaţii. valori în curs de decontare. se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic. prin prisma elementelor sale componente. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. maşini. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. pe de altă parte. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. În mod conventional. Deci. Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi. ca subiect de drepturi şi obligaţii.persoana fizică sau juridică. stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. Între obiectele de drepturi şi obligaţii. Ele formează substanţa materială a patrimoniului.bunurile economice. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs. ca pasive patrimoniale. patrimoniu juridic. Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen. deci. iar cea din dreapta egalităţii. concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri. evaluabile în bani. din bunuri economice. datorii şi capitaluri proprii. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit. totuşi. materiale. creanţe şi obligaţii. şi drepturile şi obligaţiile. aflate în stânga egalităţii. iar drepturile şi obligaţiile. cumpărării. 2. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. brevete de invenţii etc. în contabilitate. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". • Patrimoniul economic este format. bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale.

precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. executarea de lucrări. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii. Ca atare. REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri . diminuarea sau anularea provizioanelor. sau o mărime valorică negativă. lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea .Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic. în situatia inversă. respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi. rezultatul exerciţiului financiar. fie venituri. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare. respectiv profitul sau pierderea. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. Deci. denumită pierdere. . distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare. indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor. 3. cauţiuni. din producţia stocată.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele . alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. denumită profit sau beneficiu. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar.Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . producţia imobilizată. 2. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE . În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri. valoarea contabilă a activelor cedate.Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. efectul mişcării. cheltuieli cu personalul. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. fiind considerate extrapatrimoniale. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii. ♦ mijloace fixe luate cu chirie. prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. executarea unor obligaţii legale sau contractuale. De asemenea." Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă.

-obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni.). Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. 4. . dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice. chirii şi alte datorii asimilate.PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti. -Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. în principal. ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie. folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. ~*" . având. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. comercială. drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. bugete etc. . ♦ alte valori extrapatrimoniale. ♦ debitori scoşi din activ. informaţiile manageriale. în păstrare sau custodie. Contabilitatea de gestiune are. cercetare-dezvoltare).explicarea rezultatelor obţinute. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. locaţii de gestiune. INFORMAŢIILE MANAGERIALE . calculând costurile produselor (bunuri şi servicii). deci. urmăriţi în continuare. administrativă.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite. Ca atare.♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise). Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. ♦ redevenţe.

Între cele două părţi ale bilanţului. cât şi grupate. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică. In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. şi anume dubla înregistrare. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. respectiv între activ şi pasiv. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. respectiv sistematizate pe grupe sau . Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică. ca orice disciplină ştiinţifică. care este numită egalitate bilanţieră. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice. De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. Principiul dublei înregistrări. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului.cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. aşa cum s-a arătat. format din bunuri economice. adică în succesiunea lor în timp. un obiect propriu de cercetare. cheltuieli si rezultate. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. are.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere.

Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale. Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă.PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. prin componentele lor. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. Potrivit acestei directive. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". să fie corecte şi complete. Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. 1. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă. în cadrul contabilităţii sintetice. Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. drepturi şi obligaţii. aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. situaţiei financiare şi rezultatului. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. Principiul înregistrării sintetice şi analitice. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare.structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. . Ca atare. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal". drepturi şi obligaţii. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE. ♦ Pe feluri de bunuri. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. aceste situaţii. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. drepturile şi obligaţiile patrimoniale. respectiv Registrul „Cartea Mare" .

se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. Evitarea acestor fapte. ci şi în spaţiu. Pot totusi să apară schimbări de metode. b) Permanenţa metodelor. chiar dacă acestea sunt foarte probabile. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii. c) Prudenţa. În consecinţă. impune . riscuri şi pierderi posibile. evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. continuitatea exploatării se întrerupe. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. La finele anului calendaristic. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri. De asemenea. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice.Se prezintă. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate. Prudenţa presupune. care impune. considerat un exerciţiu financiar. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului. cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. printre altele. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. în esenţă. stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. în continuare.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. această informaţie trebuie prezentată.

In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv. d)Independenţa exerciţiului. Ca atare. prin înregistrări contabile adecvate. -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. Creanţele şi datoriile entităţiii economice. Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor.constituirea de provizioane. trebuie corectate în anul în care acestea se constată. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. g) Necompensarea. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. a căror facturare şi decontare se fac ulterior. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. de regulă. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. între elemente de activ şi de pasiv. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. . şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. care să afecteze cheltuielile entităţii. In mod concret. Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. Eventualele erori constatate în contabilitate. între drepturi şi angajamente. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. conform directivelor europene. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. De asemenea. o durată de 12 luni. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. Exerciţiile financiare au. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.

Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. ♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. In cazul României. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor.De asemenea. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. dobândind astfel calitatea de document justificativ. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. ori înregistrat în contabilitate. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. precum şi motivele care le-au determinat. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. i) Principiul pragului de semnificaţie. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. care parcurge tranziţia la economia de piaţă. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. 2. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . şi nu numai de forma juridică a acestora. acestea se mai numesc documente justificative. vizat şi aprobat. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. datoriilor. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. cu respectarea prevederilor legale. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi.

cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. Înscrierea documentelor justificative are loc. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. vizat şi aprobat. Pentru înregistrarea în contabilitate. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. In cadrul fiecărei entităţi. . prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. realităţii. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. -verificarea de fond. răzuituri. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. necesităţii. prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. care constă în: -verificarea formei. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. După întocmire. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. de regulă. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit. de regulă. Documentele justificative cuprind. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice. iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei. Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale.patrimoniale. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. dacă ele corespund cu cele din anexe. ce presupune urmărirea legalităţii. ♦ numărul şi data întocmirii acestuia. nefiind admise ştersături. ♦ numele şi prenumele. modificări sau alte asemenea procedee. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. Sub aspect metodologic. etc. -verificarea aritmetică. astfel încât acestea să fie lizibile. după caz.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. stabilită în urma evaluării. 3. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. • registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. ♦ arhiva generală. care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare. verificarea şi înregistrarea lor. conducere şi control. Ea trebuie să fie simplă. In aceste cazuri. cu preţul determinat obiectiv. a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii. care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. valoarea de aport şi. la valoarea justă. nu circulă. • cartea mare. Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ.bunurile obţinute cu titlu gratuit. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. organizată la nivel de entitate.la data intrării în entitate. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. valoarea justă. fiind un document cle înregistrare contabilă. se substituie costului de achiziţie. . următoarele reguli : . la valoarea de aport. Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă. la cost de achiziţie. ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. respectiv. în cadrul unei tranzacţii. După întocmirea. -bunurile procurate cu titlu oneros. se stabilesc prin actele normative în speţă. cu excepţia statelor de salarii. care se păstrează timp de 50 de ani. O bunurile produse în .

precum şi costurile de desfacere. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. In cazul creanţelor şi datoriilor. aferente aceleiaşi perioade. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. respectiv de plată. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. denumită valoare de inventar. starea acestuia şi preţul pieţei. reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor. Pierderile de materiale. la cost de producţie. ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. În sensul prezentelor reglementări. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . celelalte cheltuieli directe de producţie. construcţia sau producţia acestuia. stabilită m funcţie de utilitatea bunului. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. cheltuielile de depozitare. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări.entitate. taxele de import şi taxele nerecuperabile. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. direct atribuibile activului. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. -la încheierea exerciţiului financial'. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. In acest scop. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. până la finalizarea sa. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

utilizate numai de entitate. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii. Faptul că obiectul său este omogen. după caz. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. La fiecare dată a bilanţului. după caz. de asemenea. In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată. în practică. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. numită şi generală. la valoarea lor de intrare. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. atunci când deprecierea este reversibilă. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. face ca. Diferenţele de curs valutar. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. respectiv unificată. -la data ieşirii din entitate. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit. aceste elemente menţinându-se. iar informaţiile confidenţiale. Contabilitatea financiară. Ea prezintă un interes major pentru stat. cumulate. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. de regulă. favorabile sau nefavorabile. 4. se înregistrează la venituri sau cheltuieli. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. . contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. denumită şi valoare contabilă sau cost istoric. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. Informaţiile publicabile terţilor.

Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate . FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. conduse de către directorul economic. un ciclu de un an. Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă. numit şi exerciţiu financiar. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea. de regulă. Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. de organizarea şi conducerea contabilităţii. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. • este o contabilitate suplă. împreună cu personalul din subordine. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare. adică adaptabilă la toate entităţile. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii. de regulă. potrivit legii. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . 6. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. în compartimente distincte. adesea legată de ciclul de exploatare.000 euro. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. care nu au personal calificat încadrat. oricare ar fi mărimea. ♦ rezultatul global. activitatea şi structura lor. 5. -din raţiuni juridice şi fiscale. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală. • este condusă cu o periodicitate variabilă. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. rezultatele financiare au în vedere. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii.

în general. bilanţul contabil. Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă.maestru-şah". clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate. • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" .(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. formele de inregistrare contabilă au evoluat. 7. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale. Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată. care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă. registrul jurnal. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . uşor accesibilă lucrătorilor contabili. • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor.. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne. bilanţul contabil. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral. s-au perfecţionat continuu. stocarea. ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. -respectarea normelor contabile. prin contractele de livrare a programelor informatice. PLANUL DE CONTURI . fişe de cont analitic. În decursul timpului. în corespondenţă cu conturile debitoare. adaptate calculatoarelor electronice.. balanţa de verificare. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. situaţii auxiliare. fişe sintetice şah.se aplică încă într-un număr mare de entităţi. Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. registrul-jurnal. forma de inregistrare contabilă . registrul inventar.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic.pe jurnale". ♦ tehnica de calcul utilizată. .forma de inregistrare contabilă . balanţe de verificare. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice. registrul inventar. • Forma de înregistrare „maestru-şah" . precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. Acestea au în vedere. fiecare având şi conturi corespondente. adică o singură dată în creditul conturilor. fişe de cont analitice. Are o productivitate a muncii redusă. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. jurnal de inregistrare.

Se prezintă în două forme şi anume: .Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare. A doua cifră din simbolul lor este identică. situaţie în care sunt operaţionale. şi de planul de conturi. iar ultimul. . • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare. • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. reprezintă conturi de cheltuieli financiare. 59. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. 49. . care are cifra 9 în poziţia a 3-a . în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare. Sunt operaţionale. . Astfel: . 263. ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică. Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ.Grupa 66.Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare. • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane. .Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin. De exemplu. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). Sunt formate din două cifre. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. are funcţia contabilă de pasiv. • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare. Altele se detaliază pe conturi de grad inferior. • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. Aşa este cazul conturilor din grupele 29. b) Grupele de conturi. c) Conturile sintetice. 267 şi 269. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. 39. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. contabilitatea trebuie să se folosească.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. toate fiind conturi de provizioane.conturi sintetice de gradul I. din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. care sunt simbolizate cu trei cifre. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale. 262. ♦ Conturi speciale (clasa 8). Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice.

imobilizări financiare. la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. b) Ajustări provizorii. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1. denumite amortizări . concesiuni. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. construcţii. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. politici etc. activele imobilizate pot fi: . utilaje. maşini. mărci de fabricate. precum: . în funcţie de natura deprecierilor. efectuându-se anumite corecţii. precum şi creanţe imobilizate.imobilizări necorporale. aparatură birotică etc. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice.reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală. reprezentate de terenuri. se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente. concretizate în cheltuieli de constituire. instalaţii.reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. mobilier. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide. programe informatice etc. sociali. direct sau indirect. licenţe. In funcţie de natura lor. nemonetare şi fără suport material. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate). .. cheltuieli de dezvoltare.imobilizări corporale şi . denumite ajustări pentru depreciere . El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii. generatoare de beneficii economice viitoare. de factori economici. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui. brevete. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile.

proces verbal privind producţia neterminată. proces verbal de recepţie. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. .diminuarea preţurilor. contract de vânzare-cumpărare. locaţie de locaţie de gestiune. 2. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. contract de concesiune. deprecieri. prospectul de vânzare a acţiunilor. factură fiscală. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. închiriere. deviz de lucrări. ieşiri. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. închirieri etc. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. proces verbal de recepţie. proces verbal de recepţie. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. fişă limită de consum. Aport social în act constitutiv. Donaţie proces verbal de predare-primire. oferta publică de vânzare a acţiunilor. scăderea cursului valutar. expertiză tehnică. proces verbal de receptie. stat de salarii. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. factură fiscală. gestiune. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. natură declaraţie de subscriere.

proces verbal de vânzare-cumpărare. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată. (calamităti. închiriere locaţie de gestiune. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate. închiriere. locaţie contract de concesionare. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare.chitanţă. Situaţii excepţionale contract de asigurare.) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie. reziduală. de inventar. bilet la ordin. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere. Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare.). Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. în special a imobilizarilor corporale. cec. cec. pe obiecte de evidenţă. prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora. . furt etc. bilet la ordin. chitanţă. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. proces asociaţi verbal de predare-primire. bilanţieră. laboratoare etc. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. contabilă netă.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. ateliere. de gestiune. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe. 3.

valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă. care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. cu preţul determinat în mod obiectiv. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. la valoarea contabilă netă. În cazul casării. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală. În contabilitatea curentă.a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. 4. când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală).s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. nu se inregistrează în contabilitate. iar ajustările. diminuarea preţurilor.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare. echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. . care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare. ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare. iar în bilanţ. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv. ♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. potrivit principiului prudenţei. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută. denumită şi valoare de inventar.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. starea acestuia şi preţul pieţei. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. scăderea cursului valutar etc). care. ♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. după deducerea cheltuielilor aferente cedării.

durata concesionării bunurilor sau serviciilor.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. clientelă. ♦ proiectarea. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului. precum şi preţul (redevenţa. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. ♦ proiectarea. printre altele.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire. • Cheltuielile de dezvoltare . construcţia şi operarea unei uzine pilot. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. design etc. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. brevetelor de invenţie. licenţelor. legături comerciale etc. cheltuieli cu emiterea de acţiuni. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate. precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. tehnici. mărcilor. • Marca de fabricaţie. • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate. know-how-urilor.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil. Fondul comercial se calculează ca o . lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. reputaţie. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. este interzisă distribuirea profiturilor. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie. vad comercial. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. uzufructului.

fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente. locaţie de gestiune. maşini. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. aparate şi instalaţii de măsurare. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. numită "mijloace fixe". de asemenea. CD-uri. hard-diskuri. care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. plantaţii. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. cum ar fi: diskete. aparatură birotică. drepturile de autor. sau pe o perioadă mai mare.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. . cu menţiunea de rigoare în notele explicative. mijloace de transport. ca imobilizări necorporale. amenajări de terenuri. animale.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. imobilizările corporale. 5. Potrivit tradiţiei contabile româneşti. construcţii. denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. licenţele. în prestarea de servicii. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor. Fondul comercial se amortizează. Mărcile. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. de regulă. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. utilaje şi instalaţii de lucru. • mijloacele fixe puse partial în funcţiune. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri. know-how-urile. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. după caz. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. Patentele. evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. mobilier.07. • investiţiile efectuate pentru descopertă. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. control şi reglare. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale. avansuri pentru investiţii etc. dacă sunt realizate de către entitate. concesiune. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. Sunt. formau o subgrupă distinctă. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora.

DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . păsările şi coloniile de albine. închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. Nu se supun amortizării: terenurile. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate. navele. a progresului tehnic.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . uşor coroziv. în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. animalele de îngrăşat. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. a acţiunii agenţilor naturali. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. În schimb. Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal. închiriate. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia. aeronavele. în principiu. pe baza unui plan de amortizare. bălţile şi iazurile. În funcţie de cauzele care o produc. care au durata normala de utilizare expirată. care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. întreţinere şi reparare. precum şi de influenţa factorilor naturali. ♦ animalele tinere. De aceea. ♦ uzură morală . tablourile şi operele de artă. 6. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru.reprezintă procesul de învechire tehnologică. lacurile. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. puternic . după caz. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. costul lucrărilor de modernizare. ♦ sculele. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. cu duratele economice de utilizare. ♦ pădurile. Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. care nu sunt rezultatul unei investiţii.

începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. De asemenea. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1. subgrupei. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă. traditional. . Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. clase. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent.liniara. durata de utilizare rămasă). însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale. .degresivă.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani.coroziv. subclasei şi familiei imobilizărilor corporale. subclase şi familii.accelerată. Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. . fiind eel mai simplu de utilizat.5. recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. se amortizează liniar. □ denumirea grupei. subgrupe. cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". 7. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe. pe o perioadă de 10 ani. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. inclusiv.REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. cu durata normală de utilizare neconsumată. care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. clasei.

Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) . prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. 2.. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi. prin amânarea la plată a impozitului pe profit.dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare. se aplică metoda de amortizare liniară. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) . Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi.se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI. corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale.dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani. inclusiv.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar. în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar. recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR). din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal.se determină ca diferenţă între DUI şi DUD.5 . inclusiv a echipamentelor 2 . DUR . diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor. Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI .

571/2003 privind Codul fiscal. în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. Din punct de vedere contabil. ♦ pentru locuinţele de serviciu.2003. în principal. reglementată de Legea nr. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra . Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii. cu modificările şi completările ulterioare. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară.12. se aplică metoda de amortizare liniară. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. ♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii.ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. cu modificările în vigoare. luându-se in calcul valoarea contabilă. -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. următoarele . (2) Amortizarea fiscală. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. care este reglementată de Legea fir.periferice ale acestora. degresivă sau accelerată. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. Regulile specifice amortizării fiscale sunt. republicată. prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. care se recunoaşte în bilanţ. ♦ în cazul construcţiilor. pe o perioadă de 10 ani. 8.

fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere.000 : 20 = 1. două metode: (1) Metoda valorii brute . Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. maşini şi echipamente etc. Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. (2) Metoda valorii nete . Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans. Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa. Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. 9. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare. 12.) trebuie să fie reevaluate simultan. amortizarea contabilă în sumă de 1. valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. ţinându-se seama de inflaţie. cu pregătire tehnică în domeniu. starea acestuia şi de preţul pieţei. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans. In cazul din urmă. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate. utilitatea bunului. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal.000 lei va reprezenta deducere fiscală. clădiri. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. 11.în contabilitate.000 lei In vederea calculării impozitului pe profit. cât şi amortizarea cumulată.

baza de impozitare este valoarea rămasă. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: . instalaţiile etc.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. După amortizarea completă. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. înclusiv TVA. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. după caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri . 15. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. • nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic. în acest caz. baza de impozitare este suma imputată. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile. 14.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. 13. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii.livrării de bunuri. baza de impozitare este zero. dobânzilor etc. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate. b) dacă lipsurile sunt imputabile. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. precum şi creanţe imobilizate. bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. mijloacele de treansport. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. cum ar fi: constructive.

care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. □ împrumuturile acordate pe termen lung . pentru obţinerea de dobânzi. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. . Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. cauţiuni etc. Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. iar cealaltă se numeşte fllială. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. nici filială a acestuia. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. 16. depozite bancare.tea ei. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate.care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. sub forma de ajutoare financiare. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare). Se consideră că există control.

inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură. faze de fabricate) sau se livrează terţilor. mânji etc. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv. produse finite şi produse reziduale. animalele pentru producţie (lână. care includ ambalajele refolosibile.sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii. După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime. m produsul finit. ouă). . coloniile de albine.sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale. materialele de natura obiectelor de inventar . cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. produsele . putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor.Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene. miei.reprezentate de semifabricate. materiile prime . ambalaje. de regulă. animalele şi păsările . astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile . fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite). animale. de regulă.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. fie în starea lor iniţială. animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi. materiale consumabile.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei. purcei.este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic. materiale recuperabile şi deşeutri. (2) investitii pe termen scurt. producţia în curs de execuţie . In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care.sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor. baracamente şi amenajări provizorii. (3) disponibilităţi în bănci şi casierie. blană. lapte. produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi. materialele consumabile .) crescute şi folosite pentru reproducţie. activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile. produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii. obiecte de inven-tar. achiziţionate sau fabricate. (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării. precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. ambalajele .

ambalaje etc. de regulă. televizoare. ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri. care se pot afla fie în spaţiile proprii.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. format din: cheltuieli directe: cu materiile prime. . In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. care în cadrul fiecărei categorii. semifabricate. evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort. cu reparaţiile. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. in care se includ. TVA înscrisă în factura fumizorului. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. în consignaţie. pentru prelucrare. produse finite. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme. taxe de asigurare etc. semifabricate etc. b) Stocurile fabricate (produse finite. produse reziduale. în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA. pentru prelucrare sau reparare. stocurile se . dar se află în gestiunea entităţii. materiale. cu salariile muncitorilor direct productivi. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport. reparare etc. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime. ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile. care se vând ulterior în aceeaşi stare. comisioane.). la ieşire. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. la inventariere. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile. care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. fie se află la terti în custodie. calculatoare etc. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire. cheltuieli de transport.) se evaluează la costul de producţie. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv.♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. cu materialele. la încheierea exercitiului financiar. taxe nerecuperabile (taxe vamale. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti. stabilită în urma evaluării. mărfuri.. cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor. accize. cu salariile personalului de conducere din secţii etc. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu.

. adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie. fie periodic (de exemplu. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi). Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor. fie după fiecare recepţie. la sfârşitul lunii). Astfel. fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. cost de achiziţie.prima ieşire" (LIFO) .prima ieşire" (FIFO) . denumită şi valoare de inventar. stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. donaţii. • Metoda "ultima intrare . adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare . (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului. Când se calculează la sfârşitul lunii.presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. In situaţiile financiare. dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. starea acestuia şi preţul pieţei. data de intrare. . Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar). În acest fel. stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri. care se pot identifica prin serie. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi).constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) . EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) . consum.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. distrugere etc. Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată.evaluează la valoarea actuală.

se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor. semnat de ambele părţi. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare. de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. Entităţile emit către furnizori comenzi. eliberarea din depozite. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . vânzarea. iar pe baza acestora se încheie contracte economice. prelucrarea în procesul de producţie. în situaţii excepţionale. cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală. • recepţia calitativă . Aceste costuri trebuie actualizate periodic. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. Pe baza constatărilor făcute.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie. b) Preţul cu amănuntul . administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri. păstrarea. .ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă. Dacă. m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. • recepţia cantitativă . inventarierea etc. în funcţie de conditiile existente la un moment dat. Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor.O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. în anumite condiţii. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni.se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. cum ar fi: aprovizionarea. care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului . Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii.

cât şi în contabilitate. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. care se întocmeşte separat pentru fel."pentru prelucrare la terti". ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. • bunurile livrate. dispoziţii de livrare etc. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. c) Metoda global-valorică. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. iar in contabilitate. cu ajutorul fişelor de magazie. calitate sau sortiment de stocuri. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate. bonuri de transferrestituire.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare. tehnică etc.). ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. dar nefacturate. astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. cât şi în contabilitate. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire. . pe baza documentelor de intrare (facturi. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. note de recepţie. acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum. Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. iar in cadrul acestora. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). pe care se face menţiunea. . în conturi în afara bilanţului. Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor. ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. avize. pe categorii de stocuri. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare. b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic).

Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. Periodic. 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. conturi sintetice. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. cât şi valoric. Metoda global-valorica se utilizează. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat. entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). subgrupe. Se observă că în cazul acestei metode. Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. • totalurile valorilor pe pagini. magazii. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. atât cantitativ. • valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. 2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. a etichetelor şi a marcajelor electronice. cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. mai ales. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. . in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. pe grupe. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice. Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori.

d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. prin demolare sau demontare. produse finite . drumuri de acces. • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. nu se recuperează materiale: platforme de beton. furajele etc. adică. aparatele de măsură şi control (AMCuri). deşeurile. matriţele şi alte obiecte similare. gropi de var etc.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. • sculele. fie în starea lor iniţială.stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări . echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. materialele pentru ambalat. fie între semifabricate şi produse . ♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil. podeţe. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare. piesele de schimb. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor. O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. seminţele şi materialele de plantat. • echipamentul de protecţie. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime. materialele recuperabile. verificatoarele (SDV-uri). materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. dispozitivele. com-bustibilii. fie transformate. ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. în produsul finit. cum ar fi: barăci. împrejmuiri etc. la un moment dat. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit. schele. fie au durata de utilizare mai mica de un an.reprezintă rebuturile. produse reziduale . Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic. fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate .♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. în care se regăsesc integral sau partial. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care. fără a se regăsi. mecanismele. de regulă..

miei. • date spre prelucrare la terţi. dar nerecepţionate. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. serviciile şi studiile în curs de execuţie.care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. • aflate în curs de aprovizionare. prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie.consumator. CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. . mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . lapte. Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei. cost de producţie sau la preţ standard. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate. ca animale de muncă şi pentru reproducţie. şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. • stocurile provenite din producţie proprie. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei. ulterior. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- . Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie.) şi care. c) animalele pentru producţie (lâna. sau prin vânzarea de produse animaliere. Intrarea în entitate a animalelor se poate face. fără vreo prelucrare suplimentară. folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. ca produse finite. dar nesosite sau sosite. ouă). blană. purcei. obiecte de inventar etc. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. Pe traseul producător . • lucrările.finite. Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard. d) coloniile de albine. b)animalele la îngrăşat. • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. produse finite etc). destinate sacrificării sau vânzării. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor . mânji etc). precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. materiale. în principal.care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale. prin sacrificare. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. adică achitate.

adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor.prima ieşire" (LIFO). metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul. metoda „ultima intrare . care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor. • Preţul standard (prestabilit) . prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor. iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. totuşi. • Astfel. De regulă. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial. pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. taxe vamale. cât şi pe magazine.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. In acest caz. prime de asigurare etc. care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv. prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute. iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit. întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . între cele două noţiuni există. cum ar fi: cheltuieli de transport. pe lângă preţul de cumpărare. trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. şi alte cheltuieli. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. în cantităţi şi la preţuri diferite. comisioane. având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. care cuprinde. În acest caz. astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate.se determină pentru fiecare sortiment de marfă. Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent.

neimputabile. persoane juridice. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. până la data de 25. prin care una dintre părţi. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. numită consignatar. după caz. intervenită între două părţi. La vânzare. MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie". se reţine şi se virează de către consignaţie. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite. încredinţează celeilalte părţi. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. după caz. de regulă. consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. mărfuri spre a le vinde. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal.repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau . ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. inclusiv. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie". în momentul în care acestea au fost vândute. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. • Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". cât şi asupra stocului final de mărfuri. Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. Impozitul se calculează. cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. inclusiv TVA. (2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. numită consignant. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor".

Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje. când se înregistrează cloar mărfurile. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia. b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor. sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului. Exemple: lăzi pentru marmeladă. Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile. c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător. recondiţionare etc. fiind facturate separat. untură. dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. ♦ ambalaje care circulă la schimb. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare. Ele se folosesc pentru depozitarea. pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar.care la rândul lor. ambalaje pentru unt. indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat.oportună. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol".care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a .ambalaje de natura activelor circulante . AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. depozitării şi desfacerii. reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje. . ♦ ambalaje care circulă prin restituire. care. caracterul reutilizabil. . utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) . în acest sens. transportul intern al bunurilor. dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. după golire. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale.

având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. 17. furnizorul va întocmi o factură. care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. cecuri etc. care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. • certificatele de depozit . Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci. un anumit activ.sunt titluri emise de către stat. care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . .este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite .mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată.sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării. având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. într-o perioadă de timp determinată. operaţia se numeşte cumpărare. • bonurile de tezaur . pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. care asigură. la scadenţă. cum ar fi comisioanele. • contractele futures . operaţia se numeşte răscumpărare. Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. la un preţ fix. Pentru ambalajele nerestituite de către client. Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective. se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'. la o scadenţă viitoare.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde. o anumită dobândă. • obligaţiuni emise de către alte entităţi. clientul fiind obligat să le restituie. Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate. La intrarea în entitate. titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie. obligaţiuni etc. care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală). • obligaţiuni emise de către entitate. ♦ titluri de plasament: acţiuni. • avansuri de trezorerie. respectiv de a cumpăra.

♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. prin mişcarea directă a sumelor băneşti. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. de regulă. soldul precedent. lista de avans chenzinal. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. soldul final. încasările. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. foaie de vărsămănt. cec de numerar. ordinul de plată. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice.♦ alte valori: timbre fiscale. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. magnetic sau electronic. Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. bonuri valorice de combustibil. bon de comandă-chitanţa. numărul documentelor justificative. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii. pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. chitanţă. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. în principal. borderou de achiziţie. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. care se face. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente. timbre poştale. . care. bon de vânzare. statul de salarii. care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice. care se poate face în numerar sau fără numerar. prin intermediul băncilor. plăţile. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. fără intermediere. tichete de masă etc. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. monetar. biletul la ordin şi cambia.

• Efecte de încasat . CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . fie diferenţe nefavorabile. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. operaţie numită scontare. În anumite cazuri. încasări de venituri şi câştiguri. care se înregistrează la venituri financiare. achitarea cheltuielilor şi pierderilor.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. magnetic sau electronic. În această categorie se includ: cecul. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă. dar neapărute în extrasul de cont. Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. ♦ sume virate de către terţi. Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. În funcţie de obiectivele urmărite.sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. dar neajunse la bancă. plăţi: stingeri de datorii monetare. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. cambia. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. încasări: stingeri de creanţe monetare. b. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci.sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. înregistrate la cheltuieli financiare.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat . ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. dar neînregistrate în extrasul de cont. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. c. modul de înregistrare si prelucrare al acestora. Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. warantul. conţinând instrucţiunile de plată. pot apărea fie diferenţe favorabile.) în procesarea acestui tip de plăţi. biletul la ordin. se stabilesc conturile sintetice şi analitice. • Efecte remise spre scontare .

pe baza unui decont de cheltuieli. Atunci când se foloseşte numerarul. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. de regulă. • Utilizarea efectivă a acreditivului. impusă de către furnizor. frecvent utilizată în decontările internaţionale. pierdere. • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . concomitent cu întocmirea documentelor aferente. există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. plata se face individual. CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. . Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt. . • între conturile bancare şi casieria entităţii. De regulă. încasări de venituri şi câştiguri. cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. • Livrarea bunurilor. Acreditivul este o modalitate de decontare.Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar. Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. fie în valută.plăţi: stingeri de datorii monetare. • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. În condiţii normale. Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. extrase de cont). Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică.încasări: stingeri de creanţe monetare. fie în lei. imediat şi fără intermediere. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. . furt etc).

♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor.) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe). ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori. bugetul statului. de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. cec. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. respectiv. puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. De exemplu: furnizori. a) DATORIILE . lucrări şi mărfii. bilet la ordin. cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări". salariaţi etc. ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi. depunerea sumei la bancă. salariaţi. un an. b) CREANŢELE . bunuri sau servicii. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. chitanţă. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. clienţi. Pentru a se evita anumite erori contabile. chitanţă. Clienţi avansuri primite. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii. ordin de plată. asociaţi. de regulă.sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani.CONTABILITATEA TERŢILOR . debitori. diverşi creditori şi debitori. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor.reprezintă surse externe (străine) de finanţare. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie. ordin de plată. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice. cambie. 18. bilet la ordin. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. servicii. ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi. iar cealaltă.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi". care în contabilitate se numesc terţi. bunuri. factură fiscală. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. .

chenzinal. decont privind TVA. stat de salarii. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. ordin de deplasare. stat de salarii. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe.Personalul entităţii stat de salarii.indemnizaţii sociale. Personalul avansuri acordate. indemnizatii. datorate. premii. listă de listă de indemnizatii. situaţii de calcul. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. listă de indemnizaţii. indemnizatii. stat de salarii. ordin de plată. jurnal de ordin de plată. situaţii de calcul. Bugetul statului impozit pe profit. ajutorul de şomaj. listă pentru plăţi ordin de deplasare. de livrare de bunuri. listă listă de avans de avans chenzinal. jurnal chitanţă. 1 2 Asigurări şi pro. listă de indemnizatii. bilet la ordin. chitanţă. diurne. impozit pe salarii. prime reprezentând participarea la profit. indemnizaţii sociale. Asociaţi şi restituirea aportului. lucrări şi servicii. listă de chitanţă. către casierie. de vănzări. indemnizaţii. cambie. alte impozite şi taxe. Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. cumpărări. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. ordin de plată. entităţii salarii plătite în plus. aviz de însoţire a cec. . chitanţe. ordin de plată. TVA de plată. notă de dispozite de plată acţionari dividende. chitanţă. cec. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. listă pentru plăţi. alte sume contabilitate. mărfii. bilet la ordin. stat de salarii. stat de salarii.

respectiv prestate. folosind instrumente clasice (ordlin de plată. De asemenea. Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie). Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. Cînd decontarea se face ulterior. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus.care. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. TVA de cumpărări. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost. chitanţă). printre altele. Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. scadenţa şi banca la care se va face decontarea. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul . ♦ imobilizări. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). jurnal de vânzări. se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul . vânzările .care.cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. respectiv datorii. în calitate de vânzător. se disting creanţe. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". in calitate de cumpărător. în care se consemneaza.sociale. situaţii de calcul şi aport social subscris. cec. dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. . stat de salarii. când decontarea se va face ulterior. recuperat. declaratie de subscriere. decontprivind TVA. pe termene de decontare. suma de plată. Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. chitanţă. În funcţie de momentul decontării.

sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. În schimb. In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. fidelitatea clientului. ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . volumul mare al unor comenzi. care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. În schimbul muncii depuse. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor. risturnele.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. Salariul brut cuprinde următoarele elemente: . personalul angajat primeşte un salariu. la cheltuieli financiare. risturnul. apoi remizele. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. remiza. ♦ se operează întâi rabaturile. iar sconturile acordate. ♦ reduceri financiare: scontul. • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client. • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare.REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă. rabaturile. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. Potrivit legislaţiei în vigoare. remizele. reprezentaţi de sindicate. asigurările şi protecţia socială. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.

6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale . 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) . stres etc. ca urmare a creşterii preţurilor. b) Sporurile .constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii. d) Indexările . în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar. Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.a) Salariul de încadrare . ♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare.care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. se calculează în cote.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor. dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului. . f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. în funcţie de ramura de activitate. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit. • pentru folosirea unei limbi străine.la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală. nocive. 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) .calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator.se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele.care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora. luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS). Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. c) Adaosurile .care. ♦ primele de vacanţă şi de sărbători. 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă . 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate . ♦ tichetele de masă acordate conform legii. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.calculată în cotă din fondul de salarii realizat.se datorează de către angajatori. periculoase. izolare. penibile. ♦ premiile acordate din fondul de premiere. din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. g) Avantajele în natură .reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază.

3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . baze sportive. . înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . Achitarea drepturilor salariale se face.se calculează în cotă din salariul de bază. după data de 15 a lunii curente. în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual. având ca bază de calcul salariul impozabil. CAS . Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate. de regulă.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. de 16%. cluburi. imputaţii. creşe. popriri. chirii. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale . • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă. cămine de nefamilişti. • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. cum ar fi: grădiniţe. cantine. cabinete medicale. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. pensii alimentare etc. • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii. ♦ restul de plată (chenzina a II-a). având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute. • Acordarea de ajutoare pentru naştere.se calculează în cotă din salariul brut.care se calculează în cotă din salariul brut. aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. biblioteci. şcoli. amenzi. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate. ca urmare a unor calamităţi naturale. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale.13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică. în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I). după data de unu a lunii următoare. cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. dispensare. Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. muzee.

Din duratele de acordare a concediilor medicale. condică de prezenţă. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . raport de product: e şi salarizare.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. exprimate în zile calendaristice. pontajul lucrărilor manuale. drepturi băneşti-chenzina I. nu mai pot realiza durata normală de muncă. un concediu de risc maternal.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. In acest scop.se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. care constituie document justificativ de plată. fişă de evidenţă a salariilor. foaie colectivă de pontaj. c) Tratament balnear . 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal. • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. stat de salarii pentru colaboratori. se plătesc zilele lucrătoare. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav. desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. care are o durată maxima de 120 de luni. drepturi băneşti-chenzina a II-a. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". pontaj id mecanizatorului etc. cornet de pontaj. bon de lucru colectiv. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate.cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. la cererea salariatei. din motive de sănătate. Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav .se acordă salariaţilor dacă. listă de avans chenzinal. cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. etc. listă pentru plăţi parţiale. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . . exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. b) Indemnizaţie de carantină .se plăteşte atât din fondul de salarii. cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. situatia prezenţei şi a absenţelor.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate .

Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. ♦ accize. ♦ impozitul pe dividende.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. pe terenuri. STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. Datoriile fiscale concretizate in impozite. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. . ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. taxa pentru mijloacele de transport. taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe. • Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. autorizaţii de funcţionare etc. fondul de sănătate fondul pentru mediu. fondul pentru turism etc. se obţine profitul contabil brut. pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice. se reţine şi se varsă de către persoana juridică. pe venitul agricol. pentru profitul obţinut din orice sursă. ♦ impozitul pe venituri din salarii. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează. 2) Impozite indirecte. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT . afişaj şi reclamă etc. ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. rezultă o pierdere contabilă brută. ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. ♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate. neimputabile.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi. penalităţile. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. dacă legea nu prevede altfel. care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului. ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. pentm fiecare participant. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. pentru deplasări în ţară şi străinătate. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. neîncasate. într-un an fiscal. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. în caz contrar. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual. care depăşesc de 2. pentm partea neacoperită de provizioane. ♦ amenzile. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale.Gradul de îndatorare al capitalului se . altele decât cele prevăzute în contractele economice. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură. conform legii anuale a bugetului de stat. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. confiscările. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu. inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3.

la data achiziţiei: . precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe.pentru plantaţii.pentru animale. . reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. primelor de emisiune. ♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. deducerea suplimentară se acordă: . Dacă gradul de îndatorare este peste 3. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea.determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu. • pierderea fiscală din anii precedent. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit.nivelul ratei dobânzii anuale. beneficiilor. eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. pentru împrumuturile în lei. ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%.pentru celelalte imobilizări. cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal. pentru împrumuturile în euro.~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. până când rezervele ating 20% din capitalul social. . ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă.nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR. precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal. • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. • amortizarea fiscală. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare. Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. în momentul recepţiei finale: . • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile. la data punerii în funcţiune.

a anului următor. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere.venituri neimpozabile . diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă. ♦ negativă. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere". din profitul fiscal. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. .Pentru determinarea profitului impozabil. contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală.cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere". parcurgându-se. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile . Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora. în acest scop. rezultă o pierdere contabilă netă.pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori." ^. CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial. document cu regim special de tipărire şi distribuire. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului. rezultă profitul contabil net. Completarea se face în ordine cronologică. cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate . inclusiv.

monumente istorice. de publicitate. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. destinate realizării operatiunilor scutite. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. stocuri. care este de 9%. cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. astfel: a) Operaţiuni taxabile. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel. Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. ♦ prestările de servicii. sindicale. educative. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. transport. religioase . închirieri. ştiinţifice. destinate realizării operaţiunilor scutite. muzee. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată. din punctul de vedere al regimului de impozitare. de consulting. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale. culturale. de apărare şi ordine publică. lucrări de construcţii. operaţiuni de intermediere.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. brevete. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. grădini zoologice şi botanice. cu excepţia protezelor dentare. sociale. care au efectul a două livrări separate. de învăţământ. ♦ transportul international de persoane. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate. târguri. case memoriale. cinematografe. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. legate direct de exportul de bunuri. care este de 19%. civice. ziare şi reviste. ♦ prestări de servicii: reparaţii. licenţe. de studii. ♦ livrarea de manuale. politice. cercetări şi expertize etc. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. expoziţii. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. mărci de fabricaţie etc. inclusiv accesoriile acestora. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. de siguranţa statului. cărţi.

închirierea seifurilor. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. ♦ operatiunile de investiţii financiare.serviciile de parcare a vehiculelor. cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. cheltuielile de ambalare. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. cu următoarele excepţii: . ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. . concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere. destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. operaţiuni de leasing. transport. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. taxele vamale. vânzări cu plata în rate. ♦ casarea mijloacelor fixe. ♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier.închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. remizele. fără facturare. case de schimb valutar. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare.sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii. case de ajutor reciproc. case de economii. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile. case memoriale. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. cum ar fi: comisioanele. cooperative de credit etc. ♦ arendarea. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului. ♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci. . asigurare. ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. . sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati. ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. . • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. monumente istorice. accizele. risturnele. de intermediere financiară. solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni.

TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. . diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată . In principiu. şi prestării de servicii. din vânzarea de bunuri la licitaţie. Din compararea celor două totaluri. • stocurile degradate calitativ. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. acordate în numerar. exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră.• veniturile din subvenţii bugetare. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. precum şi pentru alte situaţii similare. pe baza de evaluare sau expertiză. transferului proprietăţii bunurilor imobile.TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. Prin derogare. în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. . care nu mai pot fi valorificate. rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA". să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege. CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . • perisabilităţile în limitele stabilite de lege. TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată.TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată. precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile.

Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA . Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii).întocmită de către contribuabil în două exemplare. • Decontul special de TVA . • Cerere de compensare . • Borderoul de vânzare (încasare) . TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: . care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi.în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică. cu scopul determinării TVA colectate.se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. . bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc.în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor. se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare.in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale. bonul de comandă-chitanţă (TVA). bonuri fiscale. pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări. care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . monetare. • Decontul privind TVA . declaraţii vamale etc. cu scopul determinării TVA deductibile. până la data de 25 ianuarie. Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. după caz. bilete de călătorie. CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii). respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor.se întocmeşte lunar sau trimestrial.se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune.Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. • Jurnal pentru vânzări . cu sediul în Romania. DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale. • Jurnal pentru cumpărări .

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. în acest scop. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. pe baza unui scadenţar. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: . până la balanţa de verificare. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare. 19. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente. în schimb. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar. dar încasate anticipat în perioada curentă. abonamente la publicaţii achitate antici-pat. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. mediu şi scurt. de regulă. primele cie asigurare. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. uneori. cum sunt: chiriile. abonamente. locaţiile cle gestiune. asigurări. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. 2) Credite bancare pe termen lung.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate.In categoria cheltuielilor înregistrate în avans. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. precum şi particularităţile acesteia. în perioadele următoare. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. concesiu-nile plătite anticipat. pot determina. De asemenea. denumite şi cheltuieli anticipate. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. cum ar fi: chirii.

care depinde de profitul realizat. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). care se revizuieşte periodic. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă. iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. • obligatarul este creditorul societăţii. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. De asemenea. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. prin tragere la sorţi. Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. de obicei pe termen lung. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. obiectul cie activitate. care este mai mic. c) Obligaţiuni cu loterie. care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul. diferenţa se înregistrează într-un cont de activ.zile datorate obligatarilor. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă. b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală. precum şi m notele explicative. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. Periodic. ♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. destinaţia . La acordarea creditelor. sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont). Obligaţiunea este un titlu de valoare.

entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. stocuri. dobânda. 20. ca venituri constatate In avans. a principiilor pruclenţei. CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate.CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. . PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate. Pentru societatea care acordă împrumutul.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). Atunci când creditele sunt acordate in valuta. bilanţul. pensii private etc. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri. balanţa conturilor etc. în funcţie de evoluţia cursului valutar. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. posibilităţile de rambursare. creanţe.creditului. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc.să constituie provizioane. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. bugetul de venituri şi cheltuieli.). când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii. o entitate economică trebuie: . fluxul de trezorerie. preferenţiale. la sfârşitul exerciţiului financiar. studiu de fezabilitate. potrivit aplicării. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. Dacă dosarul se aprobă. comisionul etc. În consecinţă. care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. fără abatere. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor. drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. termenul de rambursare. dar incerte fie ca valoare. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene. subvenţiile pentru active. fie ca exigibilitate. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA . -să recunoască sistematic subvenţiile primite. garanţii acordate clienţilor. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare.

dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului. adică sunt neimpozabile. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. de regulă. când. sunt înregistrate după data de 01. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare.DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. 4. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate).01. ca urmare a insolvabilităţii. Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi. 2. se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). falimentului.2004. sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. Acestea se constituie. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. la inventariere. 3. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. în urma inventarierii. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. 5. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora. nu sunt garantate de altă persoană. la sfârşitul anului. Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. stabilită la inventariere.

la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. lucrările executate şi serviciile prestate. ajustările se anulează. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. Pentru această diferenţă nefavorabilă. b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private.impozabile. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă. Provizioanele se constituie pentru elemente. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. ♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. e) Provizioane pentru impozite . CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. eliminarea unui nivel de conducere). ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii. ♦ închiderea unor sedii. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract.

în funcţie de natura. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE . Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor. O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar.Se constituie pentru impozite. capitalurile proprii se structurează în două categorii: .CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi. amenzi. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. după deducerea tuturor datoriilor. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare. precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. în cadrul subvenţiilor. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii. Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. ♦ subvenţii aferente veniturilor. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. din profit si din alte surse proprii.DATORII În contabilitatea financiară. cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. 21. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. altele decât cele pentru active. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. provizioanele se anulează.

Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. capitalul social subscris. rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane. dizolvarea societăţii etc. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . In prezent. acoperirea pierderilor din anii precedenţi. reprezentat de capitalul social. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi. rezervele. care cuprinde. în contul de disponibil.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar. în care se includ: primele de capital. structura acestuia si modalităţile de constituire. c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar). cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. vărsămintele efectuate. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi. în principal. cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. obiectul de activitate. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire. cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. forma juridică. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. Uneori se impune micşorarea capitalului social. • depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare. ♦ Foaie de vărsământ . care se înregistrează distinct în contabilitate. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi.(Î) capital propriu nominalizat. organele de conducere şi administrare.in cazul aporturilor în natură. în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport.pentru depunerea aportului direct la bancă. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă . menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc.

d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. active de regularizare. prin negociere la bursa de valori.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate. Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală. capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris. Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. de regulă. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. în ambele situaţii.datorii . Dacă societatea comercială are asociat unic. Prin acţiunea de subscriere. pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. capitalul social subscris se varsă. integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve.active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii . stabilitatea financiară a entităţii. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale. b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor. care se stabileşte. activul net contabil = activ total .active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. de regulă. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. rata dobânzilor etc. dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari. Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre. situaţia generală a pieţei de capital.

a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni. profitul. Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii. b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. imobilizări. Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. care se face numai cu acordul creditorului. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. stocuri etc. concomitent cu creşterea capitalului social. c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. acestea se grupează astfel. ♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii. cum ar fi: rezervele. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social. cu excepţia rezervelor legale. care devine actionar sau asociat. în acest caz. primele de capital. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. în această situaţie. în funcţie de modul de constitute. care implică un efort financiar considerabil. majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. primelor de capital şi profitului. Practic. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale). .decât să recurgă la împrumuturi.

d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. Cu ocazia reevaluării. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete. CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. In acest caz. membri ai unui organism profesional în domeniu. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. recunoscut national şi international. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. determinată. cum ar fi primele de capital . situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. • Valoarea justă este valoarea actuală. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată. amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. De asemenea. de către profesionişti calificaţi în evaluare. dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. în principal. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. de regulă. Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă. o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate. de regulă. (2) eliminată din valoarea contabilă brută. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. a imobilizarilor corporale.

profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. precum şi din alte surse. înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. In caz contrar. sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. După modul de constituire şi utilizare. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. cu excepţia rezervelor legale. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. De aceea. înainte de calcularea impozitului pe profit. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. acoperirea pierderilor. în momentul distribuirii lor. Aceste rezerve se impozitează. . CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris.şi rezervele din reevaluare. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. direct sau indirect. creşterea capitalului social etc. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora.

alte rezerve. care poate fi: ♦ Profit. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. pe destinaţii. Profitul contabil net se repartizează. va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. In contabilitate. clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale. iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . participarea salariaţilor la profit. care generează o majorare a beneficiilor economice. acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. ♦ Pierdere. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ. Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. dividende. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. din rezerve.22. Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii. Astfel. vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. care generează o diminuare a beneficiilor economice. capital social. vărsăminte la buget. un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. dividende. când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. sau din capitalul social. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . fie majorări ale unor elemente de pasiv. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). respectiv.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . respectiv. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. în mod provizoriu.

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR . înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse. vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile . cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc. ♦ cheltuieli şi venituri financiare . Încasarea . 3. ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare. . precum: diferenţe de curs valutar. indiferent de momentul plăţii. adică sunt suportate din veniturile realizate.este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani.Producţia . servicii destinate producţiei.generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. când apare obligaţia de plată către furnizori. Încorporarea . ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare . Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente.rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent. În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1. cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite.reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client. (4) Imputarea . • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare. plata amenzilor şi penalităţilor etc. obţinându-se astfel. (2) Consumul . utilităţi. financiar şi extraordinar. 4.este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului. rezultatul exerciţiului.înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente.generate de activităţi de natură financiară. Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare .este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare. precum şi de alte activităţi conexe acestora.nestocabile.reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive. Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent.reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate. Facturarea sau vânzarea pe credit . indiferent de momentul încasării acestora. Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite. dobânzi. 2. lucrări.

♦ cheltuieli cu personalul: salarii. . fond de şomaj. asigurări sociale. provizioane. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. de asemenea. cheltuieli poştale. Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. lucrări executate şi servicii prestate. donaţiile etc. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. studii. lucrărilor şi serviciilor. ♦ cheltuieli cu personalul. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc. Cheltuielile de exploatare reprezintă. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri. donaţii. comisioane şi onorarii. dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. ajustări etc. în principal. cu animalele. provizioanele. cheltuieli cu activele cedate. redevenţe. normal. cedarea activelor. . ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. care nu sunt generate de activitatea curentă. de care beneficiază entitatea. chirii. amortizări. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. taxa asupra mijloacelor de transport etc. deplasări şi detaşări. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. financiare şi extraordinare. de protocol.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. colaborări. transportul de bunuri şi personal. despăgubiri. indemnizaţii etc. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. locaţii de gestiune. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. de reclamă şi publicitate etc. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. penalităţi. CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. servicii bancare. amenzi. producţia şi desfacerea bunurilor. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. cu materialele consumable stocate şi nestocate.

de veniturile din activitatea curentă. pentru acoperirea pierderilor etc. nu diferă. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. în consecinţă. în nume propriu din activităţi curente. active cedate etc. ♦ venituri din investiţii financiare cedate. ca natură. ♦ alte venituri financiare. ca parte integrantă a obiectului său de activitate. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. evaluată la cost de producţie. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. nu reprezintă venit din activitatea curentă. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi. dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). dividende.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. donaţii. câştigurile obţinute din vânzarea unor active). inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. mărfurilor. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie. dobănzi. comisioane. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. precum şi activităţile anexe acestora. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. ♦ dobânzi încasate sau de încasat. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. . care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. cât şi câştigurile din orice ale surse. financiare şi extraordinare. ♦ venituri din despăgubiri. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. cum ar fi: vânzări. penalităţi. amenzi. ♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. În această situaţie.

cauţiuni. cauţiunile. Aceste elemente extrapatrimoniale. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii. în vederea fundamentării unor decizii economice. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată. în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. neajunse la scadenţă.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. denumite şi active şi datorii contingente. Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. urmăriţi în continuare. 24. garanţii. • Alte valori în afara bilanţului. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului. • Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii . • Valori materiale primite în păstrare sau custodie. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului.a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului.23. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. garanţiile etc. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate. Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. • Stocuri de natura obiectelor de inventar. Pentru realizarea acestui obiectiv. • Redevenţe. • Debitori scoşi din activ. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile.

după natură şi exigibilitate. precum şi în cazul fuziunii.3 milioane euro. iar datoriile şi capitalul propriu. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri.65 milioane euro: ♦ nr. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. din perspectiva teoriei contabile. Optional. dubla reprezentare. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE. iar datoriile şi capitalul propriu. ♦ total active: 3. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii. Astfel. iar datoriile şi capitalul propriu.11. întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. sursele de procurare ale averii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale". Cont de profit şi pierdere. Astfel. la încheierea exerciţiului financiar. Prin OMFP nr. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. cum sunt: bilanţ contabil. cât şi în practica contabilă. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus. divizării sau încetării activităţii. Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar. persoanele juridice care. situaţii financiare anuale sau conturi anuale.mecliu de salariaţi: 50. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. cât . Situatia modificărilor capitalului propriu. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă. 1752/17. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ. Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. forma abstractă a patrimoniului. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii.

întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. creditori diverşi. precum: salariaţi. care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari. instituţii bancare. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. Sub aspect practic. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. ACTIVE CIRCULANTE . Bilanţul contabil. înregistrarea.şi sub aspectul surselor de provenienţă. DATORII PETERMEN SCURT E.DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate. acţionari. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. organe fiscale. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente. ca rezultat al unor evenimente trecute. • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. asociaţi. ca procedeu al metodei contabilităţii. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente.DATORII . calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. ACTIVE IMOBILIZATE B. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile. Cheltuieli în avans D. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. ACTIVE CIRCULANTE C. cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. care se determină în bilanţ. obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE .

iar la sfârşit. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an). care se redă. Grupa . pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate). toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă.(B+C-D-J) F. Potrivit legislaţiei actuale. CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. ACTIVE .are sfera cea mai largă. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. II. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . DATORII PE TERMEN LUNG H. Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. fiind simbolizată cu cifre arabe. de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. Venituri în avans K. precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial. Provizioane I.detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. pe parcursul unui exerciţiu financiar. grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale. aferente fiecărui element al capitalurilor proprii.DATORII CURENTE (A+E-I) G. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare. este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică. III.este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. Postul . prin soldul contului "Profit şi pierdere". astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale. în cadrul bilanţului patrimonial vertical. CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos. NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor. activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci). Subvenţii pentru investiţii J. iar la sfârşit. Capitolul.

motivele. menţionându-se: . în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an. cu respectarea legislaţiei în vigoare. . cu precizarea: . d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora. f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: . h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. rezultată după aplicarea metodelor FIFO.anuale. de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. . • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'.denumirea.elementele supuse reevaluării. valoarea capitalului şi rezervelor.modificările rezervei din reevaluare. sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată. obligaţiuni convertibile. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total.valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate. pe categorii de active fungibile. absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative. • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie.denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării. • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar. .tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare. la data bilanţului. precum şi proporţia de capital deţinută. Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. însoţită de comentarii relevante. • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar. . .natura. respectiv de până la un an). CMP sau LIFO. . prezentându-se natura oricămi astfel de transfer. . poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. . de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. diferă în mod semnificativ.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ.încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative. valori mobilizare. . c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile.evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor.

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

este impusă de anumite situaţii deosebite. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor . respectiv creditoare. mărcile de fabrică. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. inundaţii. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. în funcţie de necesităţi. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. Procedeele folosite diferă. furturi. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice.♦ inventarierea extraordinară . cântărire. demodate. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. şi anume: ♦ brevetele. după caz. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. licenţele. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii. ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc. atunci când comisia părăseşete gestiunea. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. • în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere. pentru fiecare obiect în parte. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. know-how-urile. în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. culoare. măsurare sau calcule tehnice. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. • la cererea organelor de control. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. • cu ocazia modificării preţurilor. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate. spre reparare sau pentru păstrare. a bunurilor primite in custodie. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate.

minusurile valorice (deprecierile) se . în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri. rezultă un plus de inventar. care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. în schimb. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. 2. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere. • bunurile aflate asupra angajaţilor. • bunurile care aparţin altor entităţi. respectiv de plată. Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. rezultă un minus de inventar. ♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. depreciate. precum şi pentru constatarea deprecierilor. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . Listele se semnează. după primirea confirmării. greu vandabile. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material.Diferente valorice. pe fiecare filă. se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate. în caz contrar. • stocurile fără mişcare.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. • bunurile aflate temporar în afara entităţii. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte. starea acestuia sau preţul pieţei. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. . de calitate skibă. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) . lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere. Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. de către membrii comisiei şi de către gestionar.ataşa la listele respective. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic.

conform posturilor din bilanţ. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere. De asemenea. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. la data constatării pagubei. reparaţii. înainte de întocmirea . trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". numele membrilor comisiei de inventariere. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. grupate clupă natura lor. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. minusurilor şi deprecierilor constatate. dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare. rezultatele inventarierii. următoarele: data întocmirii. prime de asigurare etc. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. de catre administrator. toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. care conţine. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective.EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. se înregistrează în registrul-inventar. în contabilitate. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor.înregistrează. astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. stabilită la inventariere. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. în funcţie de natura lor. se întocmeşte bilanţul. 25. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. abonamente. persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. în principal. Astfel. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans".

♦ profit contabil brut. O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal. rezultând profitul contabil net. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. dar cu profit fiscal. general de cheltuieli nedeductibile. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie. se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". atunci când cursul valutar scade. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor. Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar. 26. stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor. • în cazul datoriilor. prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. ♦ pierdere contabilă brută. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". . dar cu pierdere fiscală. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. atunci când cursul valutar scade. se obţine pierderea contabilă brută.deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. atunci când cursul valutar creste. creanţelor şi datoriilor în valută. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. se obţine profitul contabil brut. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . rezultând o pierdere contabilă netă. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. din profitul fiscal. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. generată de deduceri fiscale.

capital social). cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale. contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate. companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. 27. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani.STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. 28. conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii. până la data de 25. inclusiv.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve. respectiv. ori dividende. în cazul regiilor autonome. totalul cheltuielilor anuale efectuate. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. -Pentru alte destinaţii. iar în debit. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli. b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. Plata impozitului se face trimestrial. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: . aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). -Pentru dividende. în cazul societăţilor naţionale. -Până la un procent din profitul contabil net. Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii. a primei luni din trimestrul următor. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor.Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor.

c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice. BAFTĂ ! . care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice. b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice. • totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă.a) Pregătirea conturilor. • stabilirea soldurilor finale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful