BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

întocmesc un set de situatii financiare de bază. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. Ministerul Finanţelor Publice. ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). urmând ca decontarea lui (plata. format din 5 components. holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. (cash. ' 1. depozite bancare şi alte valori şi creanţe). ♦ sunt certificate potrivit legii. 4 din OMFP nr. OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. Astfel. Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene. de trezorerie. . Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea. Ca unitate sintetică de structură. Sub aspectul economic. ♦ este personal. respectiv. patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. de avere circulantă. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale. de regulă societăţile-mamă. ♦ este unic şi indivizibil. Banca Naţională a României. universalitatea valorilor corporale. Potrivit art. de cenzori aleşi de adunarea generală. la unele tipuri de entităţi. ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia. apariţia angajamentului (suma de plată. în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei.) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora. PATRIMONIUL. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. nemateriale ori financiare. In acest fel.. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. tangibile) şi necorporale (netangibile). 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate.

• Patrimoniul economic este format.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. iar cea din dreapta egalităţii. Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. şi drepturile şi obligaţiile. stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. evaluabile în bani. în contabilitate. ca pasive patrimoniale. În mod conventional. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic. patrimoniu juridic. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. valori în curs de decontare. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. pe de altă parte. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat. maşini. prin prisma elementelor sale componente. Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1. Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. din bunuri economice. cumpărării. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit.). bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale. datorii şi capitaluri proprii. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului.persoana fizică sau juridică. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial . mărfuri etc. concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. iar drepturile şi obligaţiile. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". deci. Deci. aflate în stânga egalităţii. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. Ele formează substanţa materială a patrimoniului. brevete de invenţii etc. Între obiectele de drepturi şi obligaţii. pe de o parte. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. creanţe şi obligaţii. materiale. totuşi. ca subiect de drepturi şi obligaţii. adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. 2.bunurile economice. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi.

din producţia stocată. ♦ mijloace fixe luate cu chirie. rezultatul exerciţiului financiar. precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. Ca atare. cheltuieli cu personalul.Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii.Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea . Deci." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri . denumită profit sau beneficiu. cauţiuni. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. sau o mărime valorică negativă. respectiv profitul sau pierderea. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. . REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. în situatia inversă.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele .Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare." Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă. 2. De asemenea. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi. denumită pierdere. fie venituri. indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor. valoarea contabilă a activelor cedate. diminuarea sau anularea provizioanelor. producţia imobilizată. fiind considerate extrapatrimoniale. executarea de lucrări. 3. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. efectul mişcării. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE . se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului. În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri. respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. executarea unor obligaţii legale sau contractuale. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite. prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească.

locaţii de gestiune. deci. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie. bugete etc. ♦ alte valori extrapatrimoniale. ♦ debitori scoşi din activ.♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice. următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie. în principal. . înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise). pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). urmăriţi în continuare. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. informaţiile manageriale. 4. ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. având. . administrativă. Ca atare. utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. cercetare-dezvoltare). -Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii.PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri.explicarea rezultatelor obţinute. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. -obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. în păstrare sau custodie. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti.). aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. INFORMAŢIILE MANAGERIALE . ~*" . comercială. calculând costurile produselor (bunuri şi servicii). ♦ redevenţe. Contabilitatea de gestiune are. chirii şi alte datorii asimilate.

un obiect propriu de cercetare.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. şi anume dubla înregistrare. are. cât şi grupate. care este numită egalitate bilanţieră.cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică. Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. Între cele două părţi ale bilanţului. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. ca orice disciplină ştiinţifică. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru. De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului. respectiv între activ şi pasiv. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică. In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. aşa cum s-a arătat. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. adică în succesiunea lor în timp. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. Principiul dublei înregistrări. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere. format din bunuri economice. respectiv sistematizate pe grupe sau . cheltuieli si rezultate. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic.

deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare. Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. prin componentele lor. Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă. drepturi şi obligaţii. aceste situaţii. drepturile şi obligaţiile patrimoniale.structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. Potrivit acestei directive. . • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. 1. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă. Ca atare. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. în cadrul contabilităţii sintetice. să fie corecte şi complete. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. drepturi şi obligaţii. respectiv Registrul „Cartea Mare" . menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal". Principiul înregistrării sintetice şi analitice. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE. situaţiei financiare şi rezultatului. sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute.PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. ♦ Pe feluri de bunuri.

riscuri şi pierderi posibile.Se prezintă. generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. printre altele. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate. chiar dacă acestea sunt foarte probabile. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. care impune. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. Pot totusi să apară schimbări de metode. cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. ci şi în spaţiu. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. c) Prudenţa. Prudenţa presupune. De asemenea. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. La finele anului calendaristic.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. impune . la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. b) Permanenţa metodelor. În consecinţă. evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. considerat un exerciţiu financiar. Evitarea acestor fapte. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. această informaţie trebuie prezentată. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. în continuare. în esenţă. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. continuitatea exploatării se întrerupe. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului.

Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. trebuie corectate în anul în care acestea se constată.constituirea de provizioane. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. de regulă. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. conform directivelor europene. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. In mod concret. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului. Creanţele şi datoriile entităţiii economice. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi. Exerciţiile financiare au. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. o durată de 12 luni. între drepturi şi angajamente. a căror facturare şi decontare se fac ulterior. . Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor. Eventualele erori constatate în contabilitate. g) Necompensarea. Ca atare. In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. care să afecteze cheltuielile entităţii. De asemenea. d)Independenţa exerciţiului. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. prin înregistrări contabile adecvate. între elemente de activ şi de pasiv. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv.

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. datoriilor. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii. i) Principiul pragului de semnificaţie. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. cu respectarea prevederilor legale. care parcurge tranziţia la economia de piaţă. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. In cazul României. acestea se mai numesc documente justificative. şi nu numai de forma juridică a acestora. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . ♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. precum şi motivele care le-au determinat. vizat şi aprobat. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. 2. ori înregistrat în contabilitate. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. dobândind astfel calitatea de document justificativ.De asemenea. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale.

Înscrierea documentelor justificative are loc. realităţii. -verificarea aritmetică. nefiind admise ştersături. ♦ numărul şi data întocmirii acestuia. -verificarea de fond. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice.patrimoniale. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. etc. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. In cadrul fiecărei entităţi. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare. prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. vizat şi aprobat. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. ce presupune urmărirea legalităţii. care constă în: -verificarea formei. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. Sub aspect metodologic. După întocmire. de regulă. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit. necesităţii. ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. Documentele justificative cuprind. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. ♦ numele şi prenumele. după caz. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. modificări sau alte asemenea procedee. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. Pentru înregistrarea în contabilitate. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. astfel încât acestea să fie lizibile. răzuituri. . prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. dacă ele corespund cu cele din anexe. de regulă.

respectiv. • registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. valoarea de aport şi. la cost de achiziţie. Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă. Ea trebuie să fie simplă. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. următoarele reguli : . documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare. la valoarea de aport. • cartea mare. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. conducere şi control. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. ♦ arhiva generală. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. fiind un document cle înregistrare contabilă. 3. elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. In aceste cazuri. cu excepţia statelor de salarii. ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. se stabilesc prin actele normative în speţă. Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor. . organizată la nivel de entitate.bunurile obţinute cu titlu gratuit. în cadrul unei tranzacţii. care se păstrează timp de 50 de ani. stabilită în urma evaluării. la valoarea justă. a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii. se substituie costului de achiziţie.la data intrării în entitate. Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. nu circulă. cu preţul determinat obiectiv.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. verificarea şi înregistrarea lor. care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. valoarea justă. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. O bunurile produse în . După întocmirea. -bunurile procurate cu titlu oneros.

Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. respectiv de plată. In acest scop. cheltuielile de depozitare. aferente aceleiaşi perioade. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. la cost de producţie. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. Pierderile de materiale. până la finalizarea sa. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. celelalte cheltuieli directe de producţie. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. taxele de import şi taxele nerecuperabile. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. direct atribuibile activului. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. denumită valoare de inventar. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. starea acestuia şi preţul pieţei. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. construcţia sau producţia acestuia. In cazul creanţelor şi datoriilor. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. precum şi costurile de desfacere. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. stabilită m funcţie de utilitatea bunului.entitate. -la încheierea exerciţiului financial'. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. În sensul prezentelor reglementări.

la valoarea lor de intrare. elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. denumită şi valoare contabilă sau cost istoric. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. -la data ieşirii din entitate. Informaţiile publicabile terţilor. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. 4.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. după caz. Contabilitatea financiară. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând. favorabile sau nefavorabile. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune. cumulate. atunci când deprecierea este reversibilă. La fiecare dată a bilanţului. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit. respectiv unificată. contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie. Ea prezintă un interes major pentru stat. numită şi generală. . se înregistrează la venituri sau cheltuieli. de regulă. In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. de asemenea. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. în practică. iar informaţiile confidenţiale. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. utilizate numai de entitate. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. Diferenţele de curs valutar. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. Faptul că obiectul său este omogen. după caz. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. face ca. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. aceste elemente menţinându-se.

6. de regulă. contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. activitatea şi structura lor. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare. • este o contabilitate suplă. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă. potrivit legii. oricare ar fi mărimea. în compartimente distincte. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. • este condusă cu o periodicitate variabilă. de regulă. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală. calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. rezultatele financiare au în vedere. împreună cu personalul din subordine. care nu au personal calificat încadrat. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii. de organizarea şi conducerea contabilităţii. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. adică adaptabilă la toate entităţile. Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. ♦ rezultatul global. 5. adesea legată de ciclul de exploatare. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. numit şi exerciţiu financiar. un ciclu de un an. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate .000 euro. -din raţiuni juridice şi fiscale. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii. conduse de către directorul economic. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea.

În decursul timpului. . în general. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. ♦ tehnica de calcul utilizată.se aplică încă într-un număr mare de entităţi. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice. -respectarea normelor contabile. PLANUL DE CONTURI . adaptate calculatoarelor electronice.forma de inregistrare contabilă . • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" . fişe de cont analitice. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. bilanţul contabil. clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate. ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. Are o productivitate a muncii redusă. adică o singură dată în creditul conturilor. formele de inregistrare contabilă au evoluat.. Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale.. • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice. stocarea. Acestea au în vedere. Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. • Forma de înregistrare „maestru-şah" . păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. registrul inventar. registrul-jurnal. bilanţul contabil. fiecare având şi conturi corespondente. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. fişe sintetice şah. uşor accesibilă lucrătorilor contabili. s-au perfecţionat continuu. balanţa de verificare. forma de inregistrare contabilă . registrul inventar. situaţii auxiliare. balanţe de verificare. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . prin contractele de livrare a programelor informatice. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral. în corespondenţă cu conturile debitoare. Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată.(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic.pe jurnale". fişe de cont analitic.maestru-şah". Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. registrul jurnal. 7. jurnal de inregistrare.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă.

♦ Conturi speciale (clasa 8).conturi sintetice de gradul I. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. Aşa este cazul conturilor din grupele 29. care are cifra 9 în poziţia a 3-a . Se prezintă în două forme şi anume: . 262. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. reprezintă conturi de cheltuieli financiare. Sunt formate din două cifre. iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare. . contabilitatea trebuie să se folosească. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor. . 49. iar ultimul. b) Grupele de conturi.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. c) Conturile sintetice. . 267 şi 269. 39.Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare.Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare. De exemplu. • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. care sunt simbolizate cu trei cifre. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre. . Astfel: . din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane.Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin. Altele se detaliază pe conturi de grad inferior. în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare. Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice. toate fiind conturi de provizioane. Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică. şi de planul de conturi. Sunt operaţionale.Grupa 66. situaţie în care sunt operaţionale. 59. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. A doua cifră din simbolul lor este identică. în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. 263. • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. are funcţia contabilă de pasiv. Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ. atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri.

reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. politici etc. de factori economici. Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate). c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. concesiuni. sociali. precum: . a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală. maşini. precum şi creanţe imobilizate. activele imobilizate pot fi: . cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. instalaţii. denumite amortizări . El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii. cheltuieli de dezvoltare. cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). mobilier. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie.imobilizări necorporale. In funcţie de natura lor. licenţe. mărci de fabricate. utilaje. brevete. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. programe informatice etc. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide. în funcţie de natura deprecierilor. denumite ajustări pentru depreciere . se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an. concretizate în cheltuieli de constituire. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. nemonetare şi fără suport material.reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale. la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. construcţii. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. generatoare de beneficii economice viitoare. direct sau indirect. . Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui. aparatură birotică etc. reprezentate de terenuri.imobilizări corporale şi . efectuându-se anumite corecţii. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1.. b) Ajustări provizorii. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii.imobilizări financiare.

deprecieri. Aport social în act constitutiv. factură fiscală. prospectul de vânzare a acţiunilor. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. proces verbal de recepţie. proces verbal de recepţie. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. ieşiri. scăderea cursului valutar. contract de vânzare-cumpărare. . 2. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. închirieri etc. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. fişă limită de consum. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic. contract de concesiune. locaţie de locaţie de gestiune. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare. proces verbal de receptie. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. natură declaraţie de subscriere. închiriere. proces verbal de recepţie. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. stat de salarii.diminuarea preţurilor. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. expertiză tehnică. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. oferta publică de vânzare a acţiunilor. proces verbal privind producţia neterminată. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. gestiune. factură fiscală. Donaţie proces verbal de predare-primire. deviz de lucrări.

.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată. ateliere. chitanţă. Situaţii excepţionale contract de asigurare.) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . furt etc. în special a imobilizarilor corporale. bilanţieră. se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. de inventar.). Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare. reziduală. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. proces asociaţi verbal de predare-primire. 3. de gestiune. închiriere. pe obiecte de evidenţă.chitanţă. laboratoare etc. cec. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată. prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă. proces verbal de vânzare-cumpărare.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. închiriere locaţie de gestiune. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere. Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. bilet la ordin. locaţie contract de concesionare. contabilă netă. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe. bilet la ordin. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare. (calamităti. cec. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate.

care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. . Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. ♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. diminuarea preţurilor. când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală). 4. care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare. valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă. iar în bilanţ. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv. În contabilitatea curentă. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută. starea acestuia şi preţul pieţei. denumită şi valoare de inventar. e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare.s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. după deducerea cheltuielilor aferente cedării. care.a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. scăderea cursului valutar etc). nu se inregistrează în contabilitate. la valoarea contabilă netă. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. cu preţul determinat în mod obiectiv. echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. ♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. potrivit principiului prudenţei. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-. iar ajustările. În cazul casării.

cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . legături comerciale etc. design etc. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. licenţelor.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie. construcţia şi operarea unei uzine pilot. • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. Fondul comercial se calculează ca o . durata concesionării bunurilor sau serviciilor. know-how-urilor. uzufructului. ♦ proiectarea. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. vad comercial. ♦ proiectarea. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. tehnici. brevetelor de invenţie. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. clientelă.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. • Marca de fabricaţie. fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. mărcilor. • Cheltuielile de dezvoltare . reputaţie. cheltuieli cu emiterea de acţiuni. precum şi preţul (redevenţa. este interzisă distribuirea profiturilor. printre altele. precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil.

• mijloacele fixe puse partial în funcţiune. dacă sunt realizate de către entitate. animale. în prestarea de servicii. formau o subgrupă distinctă. care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. de regulă. mijloace de transport. aparatură birotică. care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. de asemenea. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. drepturile de autor. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. construcţii. imobilizările corporale. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente. amenajări de terenuri.07. cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. aparate şi instalaţii de măsurare. know-how-urile. locaţie de gestiune. ca imobilizări necorporale. cum ar fi: diskete. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. control şi reglare. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei. . plantaţii. mobilier. cu menţiunea de rigoare în notele explicative.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute. Patentele. Sunt.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale. numită "mijloace fixe". evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie. avansuri pentru investiţii etc. Fondul comercial se amortizează. Mărcile. hard-diskuri.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. CD-uri. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. Potrivit tradiţiei contabile româneşti. utilaje şi instalaţii de lucru. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. maşini. concesiune. • investiţiile efectuate pentru descopertă. licenţele. 5. sau pe o perioadă mai mare. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. după caz.

cu duratele economice de utilizare. aeronavele. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. a progresului tehnic. închiriate. În funcţie de cauzele care o produc. In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. ♦ animalele tinere. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. care au durata normala de utilizare expirată.reprezintă procesul de învechire tehnologică. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate. navele. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. animalele de îngrăşat. bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. ♦ uzură morală . Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. ♦ sculele. închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal. ♦ pădurile. costul lucrărilor de modernizare. puternic . În schimb. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. Nu se supun amortizării: terenurile. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru. bălţile şi iazurile. precum şi de influenţa factorilor naturali. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. uşor coroziv.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. pe baza unui plan de amortizare. care nu sunt rezultatul unei investiţii. după caz. De aceea. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. 6. lacurile. întreţinere şi reparare. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. tablourile şi operele de artă. în principiu. a acţiunii agenţilor naturali. păsările şi coloniile de albine.

accelerată. începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. cu durata normală de utilizare neconsumată. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. subgrupei. însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale. . Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. . care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt.5. □ denumirea grupei. subclasei şi familiei imobilizărilor corporale.coroziv. subgrupe. clase. pe o perioadă de 10 ani. recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. 7. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. .REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . se amortizează liniar. subclase şi familii. fiind eel mai simplu de utilizat. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă. traditional. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1. stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor.liniara. Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic. De asemenea. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară. Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. durata de utilizare rămasă).degresivă. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. inclusiv. clasei. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe.

.se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI. recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR). Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi.5 . se aplică metoda de amortizare liniară. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. inclusiv. prin amânarea la plată a impozitului pe profit.dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale. 2. DUR . Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) . diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) .se determină ca diferenţă între DUI şi DUD. din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului.dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI . Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi. inclusiv a echipamentelor 2 . în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar. se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi. corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale. Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal.

degresivă sau accelerată. luându-se in calcul valoarea contabilă. 8. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. ♦ în cazul construcţiilor.12. 571/2003 privind Codul fiscal. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra . Din punct de vedere contabil. în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare. care se recunoaşte în bilanţ. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară.2003. ♦ pentru locuinţele de serviciu. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. cu modificările în vigoare. reglementată de Legea nr. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. în principal. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare. republicată. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. (2) Amortizarea fiscală. prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. pe o perioadă de 10 ani. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. ♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. următoarele . Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor. cu modificările şi completările ulterioare. -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. Regulile specifice amortizării fiscale sunt. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. se aplică metoda de amortizare liniară.ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă.periferice ale acestora. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. care este reglementată de Legea fir.

12. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate. starea acestuia şi de preţul pieţei.000 lei va reprezenta deducere fiscală. maşini şi echipamente etc. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului.000 lei In vederea calculării impozitului pe profit.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă. amortizarea contabilă în sumă de 1.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri. ţinându-se seama de inflaţie.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal. In cazul din urmă. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%. cât şi amortizarea cumulată. două metode: (1) Metoda valorii brute . (2) Metoda valorii nete . atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare.000 : 20 = 1. utilitatea bunului. Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale. 9. Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. clădiri.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea. fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans. valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.în contabilitate.) trebuie să fie reevaluate simultan. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve. 11. cu pregătire tehnică în domeniu.

• nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. b) dacă lipsurile sunt imputabile. instalaţiile etc. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii. dobânzilor etc. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. baza de impozitare este valoarea rămasă. 14. După amortizarea completă. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. cum ar fi: constructive. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri . baza de impozitare este zero.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: .livrării de bunuri. în acest caz. precum şi creanţe imobilizate. 13.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate. mijloacele de treansport. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. înclusiv TVA. după caz. baza de impozitare este suma imputată. 15. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.

Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei. . Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. 16. pentru obţinerea de dobânzi. depozite bancare.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. cauţiuni etc. nici filială a acestuia. Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă.care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile. Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide. iar cealaltă se numeşte fllială. sub forma de ajutoare financiare. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare).tea ei. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. Se consideră că există control. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. □ împrumuturile acordate pe termen lung .

este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv. de regulă. purcei.) crescute şi folosite pentru reproducţie.Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene. produse finite şi produse reziduale. animalele pentru producţie (lână. fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite).sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi. materiile prime . achiziţionate sau fabricate.reprezentate de semifabricate. produsele . blană. (3) disponibilităţi în bănci şi casierie. animale. mânji etc. materiale recuperabile şi deşeutri. obiecte de inven-tar. de regulă.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei. animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. materialele de natura obiectelor de inventar . (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării. In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care. fie în starea lor iniţială. coloniile de albine. miei. (2) investitii pe termen scurt. . materiale consumabile. precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. lapte. După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime. ambalaje. produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte. producţia în curs de execuţie .sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile. inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură. putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii. activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile . materialele consumabile . ouă). ambalajele . animalele şi păsările . baracamente şi amenajări provizorii. se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii.sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. care includ ambalajele refolosibile. faze de fabricate) sau se livrează terţilor. m produsul finit.

TVA înscrisă în factura fumizorului. cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor. format din: cheltuieli directe: cu materiile prime. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile.. televizoare. care se pot afla fie în spaţiile proprii. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv. la încheierea exercitiului financiar. ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. pentru prelucrare. evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. comisioane. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie. calculatoare etc.) se evaluează la costul de producţie. . ambalaje etc. cu salariile personalului de conducere din secţii etc. la inventariere. reparare etc. în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA. In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme.♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. de regulă. fie se află la terti în custodie. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort. care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti. la ieşire. cu reparaţiile. produse finite. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime. cheltuieli de transport. semifabricate etc. taxe nerecuperabile (taxe vamale. cu salariile muncitorilor direct productivi. taxe de asigurare etc. produse reziduale. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire. mărfuri. in care se includ. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu. materiale. cu materialele. stocurile se . dar se află în gestiunea entităţii. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu. semifabricate. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. stabilită în urma evaluării. pentru prelucrare sau reparare. b) Stocurile fabricate (produse finite. în consignaţie. ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile.). care se vând ulterior în aceeaşi stare. accize. care în cadrul fiecărei categorii.

În acest fel. deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor. (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. In situaţiile financiare. starea acestuia şi preţul pieţei. stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar. fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. consum. Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată. fie periodic (de exemplu. donaţii. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie. cost de achiziţie. Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar).constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). . • Metoda "ultima intrare . stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar. EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) . data de intrare. distrugere etc. Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului. denumită şi valoare de inventar. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) .se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate.presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. fie după fiecare recepţie.prima ieşire" (FIFO) . care se pot identifica prin serie.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. . Astfel. stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi). la sfârşitul lunii). în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă.evaluează la valoarea actuală. Când se calculează la sfârşitul lunii. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi). adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare .prima ieşire" (LIFO) . Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor.

se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor. în situaţii excepţionale. m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. în anumite condiţii. gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite. • recepţia calitativă . Entităţile emit către furnizori comenzi. vânzarea. iar pe baza acestora se încheie contracte economice. b) Preţul cu amănuntul . În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului . cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog).se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor.ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă. • recepţia cantitativă . Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul. de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii. inventarierea etc. . Dacă. Pe baza constatărilor făcute. Aceste costuri trebuie actualizate periodic. semnat de ambele părţi. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare. cum ar fi: aprovizionarea. administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri. păstrarea. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni. ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. în funcţie de conditiile existente la un moment dat. eliberarea din depozite. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . prelucrarea în procesul de producţie.

avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. c) Metoda global-valorică. acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. calitate sau sortiment de stocuri. avize. ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. nemaifiind considerate proprietatea acesteia."pentru prelucrare la terti". Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor. Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. care se întocmeşte separat pentru fel. bonuri de transferrestituire. • bunurile livrate. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. . iar in contabilitate. pe care se face menţiunea. pe categorii de stocuri. a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare.). ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune. tehnică etc. cât şi în contabilitate. dispoziţii de livrare etc. note de recepţie. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). dar nefacturate. cât şi în contabilitate. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare. b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic). astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. pe baza documentelor de intrare (facturi. cu ajutorul fişelor de magazie. în conturi în afara bilanţului. documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum. . iar in cadrul acestora. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate.

Metoda global-valorica se utilizează. entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. mai ales. magazii. pe grupe. cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. cât şi valoric. . ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. a etichetelor şi a marcajelor electronice. conturi sintetice. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. • totalurile valorilor pe pagini. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. atât cantitativ. Se observă că în cazul acestei metode. • valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. Periodic. in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. 2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). subgrupe. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.

♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit. materialele pentru ambalat. dispozitivele. Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic. • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor. piesele de schimb. deşeurile. prin demolare sau demontare. echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale. nu se recuperează materiale: platforme de beton. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare. conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări . la un moment dat. materialele recuperabile. fie au durata de utilizare mai mica de un an. fie în starea lor iniţială. podeţe. produse reziduale . împrejmuiri etc. fie între semifabricate şi produse . cum ar fi: barăci. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. • sculele. drumuri de acces. schele.stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor. matriţele şi alte obiecte similare.♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli.. în care se regăsesc integral sau partial. • echipamentul de protecţie. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. fie transformate. de regulă. adică.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. aparatele de măsură şi control (AMCuri). gropi de var etc.reprezintă rebuturile. produse finite . fără a se regăsi. ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. în produsul finit. mecanismele. verificatoarele (SDV-uri). com-bustibilii. materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. seminţele şi materialele de plantat. d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate . O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. furajele etc. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime.

ouă). adică achitate. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate. Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii. obiecte de inventar etc. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- . folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice. ca produse finite. dar nesosite sau sosite.) şi care. Intrarea în entitate a animalelor se poate face. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei. fără vreo prelucrare suplimentară. prin sacrificare.consumator. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. mânji etc). miei.finite. destinate sacrificării sau vânzării. sau prin vânzarea de produse animaliere. • stocurile provenite din producţie proprie. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. b)animalele la îngrăşat. în principal. cost de producţie sau la preţ standard. . Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei. Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie. Pe traseul producător .care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. produse finite etc). lapte. blană. mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . • date spre prelucrare la terţi. • aflate în curs de aprovizionare. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard. • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. d) coloniile de albine.care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale. materiale. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. serviciile şi studiile în curs de execuţie. CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie. dar nerecepţionate. ulterior. ca animale de muncă şi pentru reproducţie. c) animalele pentru producţie (lâna. purcei. • lucrările. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor .

între cele două noţiuni există. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice. care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. cum ar fi: cheltuieli de transport. care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA. prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor. iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . taxe vamale. totuşi. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor. pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. metoda „ultima intrare . Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv. comisioane. şi alte cheltuieli. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. • Astfel. având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial.se determină pentru fiecare sortiment de marfă. prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie. adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. De regulă. cât şi pe magazine.prima ieşire" (LIFO). care cuprinde. astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate. în cantităţi şi la preţuri diferite. • Preţul standard (prestabilit) . deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). pe lângă preţul de cumpărare. In acest caz. prime de asigurare etc. În acest caz.

inclusiv. mărfuri spre a le vinde. după caz. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor". până la data de 25. MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. încredinţează celeilalte părţi. inclusiv TVA. (2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. cât şi asupra stocului final de mărfuri. dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau . • Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri. La vânzare. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie". ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. după caz. cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". de regulă. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. numită consignatar. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. prin care una dintre părţi. numită consignant. intervenită între două părţi. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite. Impozitul se calculează. consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. se reţine şi se virează de către consignaţie. neimputabile. persoane juridice. pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie".repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. în momentul în care acestea au fost vândute. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului.

depozitării şi desfacerii. ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) . b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor. sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător. caracterul reutilizabil.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale. untură. AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje. Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje. Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . . recondiţionare etc. indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. . ♦ ambalaje care circulă la schimb. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a .care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie. ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc. Ele se folosesc pentru depozitarea. fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare. în acest sens. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol". c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. ♦ ambalaje care circulă prin restituire. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului. când se înregistrează cloar mărfurile. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. ambalaje pentru unt.ambalaje de natura activelor circulante . dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. după golire.oportună. pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat. care. fiind facturate separat. Exemple: lăzi pentru marmeladă. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia. transportul intern al bunurilor.care la rândul lor.

sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite . • bonurile de tezaur . • certificatele de depozit . care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. care asigură. Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde. CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. 17. • obligaţiuni emise de către alte entităţi. furnizorul va întocmi o factură.sunt titluri emise de către stat. • obligaţiuni emise de către entitate. având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie. cecuri etc. pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. respectiv de a cumpăra. obligaţiuni etc. clientul fiind obligat să le restituie. o anumită dobândă. cum ar fi comisioanele. la o scadenţă viitoare. La intrarea în entitate. ♦ titluri de plasament: acţiuni. care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective. operaţia se numeşte cumpărare. la scadenţă. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală). un anumit activ. Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. • avansuri de trezorerie. Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . .este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis.mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată. • contractele futures . Pentru ambalajele nerestituite de către client. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării. într-o perioadă de timp determinată. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. la un preţ fix. operaţia se numeşte răscumpărare.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare. se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'. având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci.

Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. statul de salarii. de regulă. soldul precedent. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice. biletul la ordin şi cambia. prin mişcarea directă a sumelor băneşti. bonuri valorice de combustibil. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. soldul final. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. plăţile. magnetic sau electronic. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. care. ordinul de plată. Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. chitanţă. în principal. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. numărul documentelor justificative. prin intermediul băncilor. fără intermediere. timbre poştale. pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. monetar. care se poate face în numerar sau fără numerar. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente. lista de avans chenzinal. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. bon de comandă-chitanţa. borderou de achiziţie. care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice. cec de numerar. încasările. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii.♦ alte valori: timbre fiscale. bon de vânzare. foaie de vărsămănt. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. ♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. . care se face. tichete de masă etc.

dar neajunse la bancă.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. operaţie numită scontare. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. conţinând instrucţiunile de plată. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci. fie diferenţe nefavorabile. Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. ♦ sume virate de către terţi. încasări: stingeri de creanţe monetare. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. În funcţie de obiectivele urmărite. se stabilesc conturile sintetice şi analitice. dar neînregistrate în extrasul de cont. ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. c. dar neapărute în extrasul de cont. În anumite cazuri. Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. • Efecte de încasat . pot apărea fie diferenţe favorabile. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt.sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă.) în procesarea acestui tip de plăţi. În această categorie se includ: cecul. b. cambia. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă. încasări de venituri şi câştiguri. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat . • Efecte remise spre scontare . Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. plăţi: stingeri de datorii monetare. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. care se înregistrează la venituri financiare.sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. magnetic sau electronic. înregistrate la cheltuieli financiare.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. modul de înregistrare si prelucrare al acestora. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. biletul la ordin. warantul. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi.

Atunci când se foloseşte numerarul. impusă de către furnizor. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. imediat şi fără intermediere. CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului. întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică. De regulă. plata se face individual. pierdere. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. încasări de venituri şi câştiguri. concomitent cu întocmirea documentelor aferente. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. pe baza unui decont de cheltuieli. există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. . • Utilizarea efectivă a acreditivului. Acreditivul este o modalitate de decontare. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . de regulă. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. • între conturile bancare şi casieria entităţii. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor.plăţi: stingeri de datorii monetare. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. frecvent utilizată în decontările internaţionale. • Livrarea bunurilor. furt etc). • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii. extrase de cont). Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. . CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. fie în lei. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. În condiţii normale. Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt.încasări: stingeri de creanţe monetare. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului. . fie în valută.Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar.

Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. cambie. de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. factură fiscală. bilet la ordin. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. bilet la ordin.sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani. ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi. diverşi creditori şi debitori. bunuri. puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări". Clienţi avansuri primite. salariaţi etc. care în contabilitate se numesc terţi. bunuri sau servicii. depunerea sumei la bancă. ♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. chitanţă. . Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor. chitanţă.CONTABILITATEA TERŢILOR .) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe). servicii. un an. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. De exemplu: furnizori. de regulă. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie. ordin de plată. 18. respectiv. clienţi. ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi.reprezintă surse externe (străine) de finanţare. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii. Pentru a se evita anumite erori contabile. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. debitori. ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice. asociaţi. bugetul statului. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. iar cealaltă.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi". b) CREANŢELE . a) DATORIILE . salariaţi. ordin de plată. lucrări şi mărfii. cec.

desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. prime reprezentând participarea la profit. de livrare de bunuri. stat de salarii. alte impozite şi taxe. listă de indemnizatii. jurnal chitanţă. listă pentru plăţi ordin de deplasare. bilet la ordin. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. ordin de plată. ordin de deplasare. indemnizatii. ordin de plată. listă de chitanţă. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. stat de salarii. cec. chitanţă. alte sume contabilitate. ajutorul de şomaj. de vănzări. premii. datorate. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe. . diurne. stat de salarii. notă de dispozite de plată acţionari dividende. lucrări şi servicii. entităţii salarii plătite în plus. listă de listă de indemnizatii. stat de salarii. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. ordin de plată. chenzinal. situaţii de calcul. Bugetul statului impozit pe profit. chitanţe. listă listă de avans de avans chenzinal. listă de indemnizaţii.Personalul entităţii stat de salarii. către casierie. situaţii de calcul. chitanţă. 1 2 Asigurări şi pro. TVA de plată. stat de salarii. listă pentru plăţi. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. aviz de însoţire a cec. mărfii. decont privind TVA. indemnizatii. bilet la ordin. Personalul avansuri acordate. indemnizaţii sociale.indemnizaţii sociale. indemnizaţii. Asociaţi şi restituirea aportului. jurnal de ordin de plată. cambie. cumpărări. impozit pe salarii.

printre altele. Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". respectiv datorii. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie). Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. Cînd decontarea se face ulterior. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. . stat de salarii. În funcţie de momentul decontării.care. recuperat. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. situaţii de calcul şi aport social subscris. ♦ imobilizări. Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. în calitate de vânzător. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost. declaratie de subscriere. Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. TVA de cumpărări. în care se consemneaza. pe termene de decontare. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii.care. când decontarea se va face ulterior. chitanţă. cec. suma de plată. in calitate de cumpărător.cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul . dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. respectiv prestate. folosind instrumente clasice (ordlin de plată. pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul . se disting creanţe. scadenţa şi banca la care se va face decontarea. decontprivind TVA. Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus. chitanţă).sociale. De asemenea. vânzările . jurnal de vânzări.

sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. fidelitatea clientului. • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul. risturnele. În schimb. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. ♦ se operează întâi rabaturile.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. personalul angajat primeşte un salariu. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. iar sconturile acordate. sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor. reprezentaţi de sindicate. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare. Potrivit legislaţiei în vigoare. Salariul brut cuprinde următoarele elemente: . Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. asigurările şi protecţia socială. rabaturile. apoi remizele. În schimbul muncii depuse. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client. volumul mare al unor comenzi. ♦ reduceri financiare: scontul. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate. remiza. risturnul.REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. la cheltuieli financiare. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. remizele.

♦ premiile acordate din fondul de premiere. în funcţie de ramura de activitate. g) Avantajele în natură . în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar.care. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală.a) Salariul de încadrare .calculată în cotă din fondul de salarii realizat. 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate .la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.se datorează de către angajatori. 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) .se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele. se calculează în cote. dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului.calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator.care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora. 6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale . izolare. luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS). b) Sporurile .constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit. • pentru folosirea unei limbi străine.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor. stres etc. f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) .reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază. penibile. c) Adaosurile . . ♦ primele de vacanţă şi de sărbători. ca urmare a creşterii preţurilor. ♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare. nocive. 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă .care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. d) Indexările . ♦ tichetele de masă acordate conform legii. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. periculoase.

în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă. salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă. amenzi. având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice. cum ar fi: grădiniţe. • Acordarea de ajutoare pentru naştere. 3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. popriri. creşe. • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . baze sportive. cămine de nefamilişti. 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate. • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii. imputaţii. după data de 15 a lunii curente. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I). în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual. muzee. chirii. cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. ♦ restul de plată (chenzina a II-a). Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. . CAS .se calculează în cotă din salariul de bază. Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. având ca bază de calcul salariul impozabil. dispensare. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale . biblioteci. cantine. Achitarea drepturilor salariale se face. înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . de regulă. de 16%. şcoli.se calculează în cotă din salariul brut. după data de unu a lunii următoare. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale.care se calculează în cotă din salariul brut. ca urmare a unor calamităţi naturale. • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. pensii alimentare etc. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute. cabinete medicale.13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică. cluburi.

cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. bon de lucru colectiv. cornet de pontaj. din motive de sănătate.se plăteşte atât din fondul de salarii. un concediu de risc maternal.se acordă salariaţilor dacă. exprimate în zile calendaristice. listă pentru plăţi parţiale. la cererea salariatei. Din duratele de acordare a concediilor medicale. stat de salarii pentru colaboratori. etc. raport de product: e şi salarizare. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. fişă de evidenţă a salariilor. . • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. pontajul lucrărilor manuale. care are o durată maxima de 120 de luni. situatia prezenţei şi a absenţelor. nu mai pot realiza durata normală de muncă. cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. listă de avans chenzinal. se plătesc zilele lucrătoare.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. drepturi băneşti-chenzina I. desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav . Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". b) Indemnizaţie de carantină .se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. foaie colectivă de pontaj. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. c) Tratament balnear . cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. care constituie document justificativ de plată. exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav.se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. condică de prezenţă. pontaj id mecanizatorului etc. 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate .se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. In acest scop. drepturi băneşti-chenzina a II-a. Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

♦ accize. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT . ♦ impozitul pe venituri din salarii. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică. autorizaţii de funcţionare etc. ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. . taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice. conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . pe terenuri. se reţine şi se varsă de către persoana juridică. STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. pe venitul agricol. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil. ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. fondul de sănătate fondul pentru mediu. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. se obţine profitul contabil brut. Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. 2) Impozite indirecte. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. pentru profitul obţinut din orice sursă. Datoriile fiscale concretizate in impozite. rezultă o pierdere contabilă brută. fondul pentru turism etc. taxa pentru mijloacele de transport. afişaj şi reclamă etc. ♦ impozitul pe dividende. • Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează.

♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. penalităţile. ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale. cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate.Gradul de îndatorare al capitalului se . ♦ amenzile. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. pentm partea neacoperită de provizioane. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual. care depăşesc de 2.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. dacă legea nu prevede altfel. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. neîncasate. pentm fiecare participant. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. ♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. pentru deplasări în ţară şi străinătate. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. în caz contrar. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. neimputabile. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. altele decât cele prevăzute în contractele economice. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. conform legii anuale a bugetului de stat. într-un an fiscal. confiscările.

cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal.pentru celelalte imobilizări. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu. ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă.pentru animale. deducerea suplimentară se acordă: . la data punerii în funcţiune. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. primelor de emisiune. beneficiilor. precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal. eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. pentru împrumuturile în euro. .nivelul ratei dobânzii anuale. Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi. • amortizarea fiscală.nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR. • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor.~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit. se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung.pentru plantaţii. Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. ♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea. ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe. pentru împrumuturile în lei. în momentul recepţiei finale: . până când rezervele ating 20% din capitalul social. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. la data achiziţiei: . ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . • pierderea fiscală din anii precedent. Dacă gradul de îndatorare este peste 3. • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile. .

Completarea se face în ordine cronologică. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere". în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. ♦ negativă. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. inclusiv. rezultă o pierdere contabilă netă. document cu regim special de tipărire şi distribuire. Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora.pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. . Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). în acest scop. din profitul fiscal. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar." ^. cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate . Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile . a anului următor. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie.Pentru determinarea profitului impozabil. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală.venituri neimpozabile . rezultă profitul contabil net. CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere". parcurgându-se.cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat. calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori.

lucrări de construcţii. sociale. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. expoziţii. grădini zoologice şi botanice. ştiinţifice. cinematografe. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. din punctul de vedere al regimului de impozitare. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. astfel: a) Operaţiuni taxabile. muzee. cercetări şi expertize etc. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. ziare şi reviste. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. care este de 9%. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale. cu excepţia protezelor dentare. care au efectul a două livrări separate. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. legate direct de exportul de bunuri. civice. târguri. de apărare şi ordine publică. de consulting. care este de 19%. sindicale. religioase . transport. mărci de fabricaţie etc. licenţe. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. ♦ prestări de servicii: reparaţii. monumente istorice. de siguranţa statului. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. stocuri. închirieri. ♦ livrarea de manuale. destinate realizării operatiunilor scutite. de publicitate. ♦ transportul international de persoane. brevete. Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. cărţi. de învăţământ. educative. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. ♦ prestările de servicii. case memoriale. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. operaţiuni de intermediere. cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. de studii. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. culturale. inclusiv accesoriile acestora. destinate realizării operaţiunilor scutite. politice. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată.

♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune. concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. taxele vamale.serviciile de parcare a vehiculelor. cooperative de credit etc. remizele. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare. . ♦ operatiunile de investiţii financiare. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. de intermediere financiară. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. case memoriale. . Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. ♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci. vânzări cu plata în rate. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. ♦ casarea mijloacelor fixe. accizele. case de ajutor reciproc. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. cum ar fi: comisioanele. asigurare. destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. fără facturare. cu următoarele excepţii: . ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. case de schimb valutar. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile. cheltuielile de ambalare. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati. ♦ arendarea. • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii.închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului. case de economii. operaţiuni de leasing. risturnele. . • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere.închirierea seifurilor. solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. monumente istorice. . ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. transport.

Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege.TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. din vânzarea de bunuri la licitaţie. • perisabilităţile în limitele stabilite de lege. dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. precum şi pentru alte situaţii similare. pe baza de evaluare sau expertiză. să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. In principiu. Din compararea celor două totaluri. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare. care nu mai pot fi valorificate. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). . transferului proprietăţii bunurilor imobile. Prin derogare. exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată . • stocurile degradate calitativ. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. acordate în numerar. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile.TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată.• veniturile din subvenţii bugetare. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare. rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA". în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . şi prestării de servicii. .

bonuri fiscale. • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale. pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări. se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare. declaraţii vamale etc. bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc. cu sediul în Romania. • Cerere de compensare . cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii). PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică.în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului. • Jurnal pentru vânzări .se întocmeşte lunar sau trimestrial. • Decontul special de TVA .in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. după caz. Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune. . cu scopul determinării TVA deductibile. cu scopul determinării TVA colectate. • Decontul privind TVA . până la data de 25 ianuarie. Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA . Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii).în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor. care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi. bonul de comandă-chitanţă (TVA).se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. • Jurnal pentru cumpărări . TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: . respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor. bilete de călătorie.se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.întocmită de către contribuabil în două exemplare. care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . monetare.Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. • Borderoul de vânzare (încasare) .

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

în perioadele următoare. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi. precum şi particularităţile acesteia. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. asigurări. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. de regulă. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. în schimb. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. 3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. în acest scop. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: . pot determina. 2) Credite bancare pe termen lung. 19. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. mediu şi scurt. locaţiile cle gestiune. cum ar fi: chirii. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. concesiu-nile plătite anticipat.In categoria cheltuielilor înregistrate în avans. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. De asemenea. denumite şi cheltuieli anticipate. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. primele cie asigurare. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc. uneori. până la balanţa de verificare. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. dar încasate anticipat în perioada curentă. cum sunt: chiriile. abonamente. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare. pe baza unui scadenţar. împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. abonamente la publicaţii achitate antici-pat.

Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. Obligaţiunea este un titlu de valoare. b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. precum şi m notele explicative. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul. diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. De asemenea. destinaţia . prin tragere la sorţi. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. Periodic. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont). entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. • obligatarul este creditorul societăţii. care se revizuieşte periodic. care depinde de profitul realizat. care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. c) Obligaţiuni cu loterie. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. care este mai mic. ♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). obiectul cie activitate. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă. La acordarea creditelor. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). de obicei pe termen lung.zile datorate obligatarilor. iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală.

CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene. CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate. . În consecinţă. garanţii acordate clienţilor. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. fără abatere. entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. a principiilor pruclenţei. subvenţiile pentru active. drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. preferenţiale. -să recunoască sistematic subvenţiile primite. 20.). fluxul de trezorerie. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare. dobânda. bugetul de venituri şi cheltuieli. când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii.creditului. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului. stocuri. Dacă dosarul se aprobă. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor. termenul de rambursare. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. o entitate economică trebuie: . la sfârşitul exerciţiului financiar. ca venituri constatate In avans. posibilităţile de rambursare. bilanţul. dar incerte fie ca valoare. creanţe.să constituie provizioane. fie ca exigibilitate. comisionul etc. pensii private etc. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. potrivit aplicării. Atunci când creditele sunt acordate in valuta. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA . Pentru societatea care acordă împrumutul. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). în funcţie de evoluţia cursului valutar. care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. studiu de fezabilitate. balanţa conturilor etc.

Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când. iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora. 2. Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare. 3. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. la sfârşitul anului. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1.DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. 4. 5. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. când. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. de regulă. falimentului. ca urmare a insolvabilităţii. stabilită la inventariere. Acestea se constituie. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. nu sunt garantate de altă persoană. în urma inventarierii. Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). la inventariere.01.2004. se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate). Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. sunt înregistrate după data de 01. adică sunt neimpozabile. iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări.

la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate. lucrările executate şi serviciile prestate. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. eliminarea unui nivel de conducere). ♦ închiderea unor sedii. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. Provizioanele se constituie pentru elemente. ♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu. Pentru această diferenţă nefavorabilă. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. ajustările se anulează. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private. respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare. deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract. e) Provizioane pentru impozite .impozabile. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă.

după deducerea tuturor datoriilor. în funcţie de natura. Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.Se constituie pentru impozite. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE .CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi. din profit si din alte surse proprii. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. amenzi. capitalurile proprii se structurează în două categorii: . O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar. provizioanele se anulează. 21.DATORII În contabilitatea financiară. ♦ subvenţii aferente veniturilor. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity. să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. altele decât cele pentru active. precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri. în cadrul subvenţiilor. Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii.

care cuprinde. menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc. în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . rezervele.(Î) capital propriu nominalizat. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi. rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat. obiectul de activitate. Uneori se impune micşorarea capitalului social. în care se includ: primele de capital. cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. reprezentat de capitalul social. vărsămintele efectuate. pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. • depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare. ♦ Foaie de vărsământ . în principal. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi.in cazul aporturilor în natură. care se înregistrează distinct în contabilitate. In prezent. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. capitalul social subscris. acoperirea pierderilor din anii precedenţi. prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. forma juridică. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. dizolvarea societăţii etc.pentru depunerea aportului direct la bancă.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar. organele de conducere şi administrare. în contul de disponibil. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă . cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate. cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. structura acestuia si modalităţile de constituire. c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar). Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi. EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane. următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire.

active de regularizare. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve.datorii . Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . de regulă. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. capitalul social subscris se varsă. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. de regulă. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate. integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală. care se stabileşte. dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea.active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii . Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp. în ambele situaţii. prin negociere la bursa de valori. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. situaţia generală a pieţei de capital. Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre. activul net contabil = activ total . societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. rata dobânzilor etc. Dacă societatea comercială are asociat unic. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat. d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Prin acţiunea de subscriere. stabilitatea financiară a entităţii. b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor.

Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale). majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. care se face numai cu acordul creditorului. b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. profitul. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. care devine actionar sau asociat.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. . cum ar fi: rezervele. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. în acest caz.decât să recurgă la împrumuturi. care implică un efort financiar considerabil. concomitent cu creşterea capitalului social. ♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni. a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente. în funcţie de modul de constitute. Practic. stocuri etc. Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii. cu excepţia rezervelor legale. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. primelor de capital şi profitului. în această situaţie. primele de capital. acestea se grupează astfel. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. imobilizări. REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii.

d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii. amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. de regulă. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare. • Valoarea justă este valoarea actuală. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată. CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. (2) eliminată din valoarea contabilă brută. situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. a imobilizarilor corporale. cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. în principal. membri ai unui organism profesional în domeniu. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. cum ar fi primele de capital . determinată. In acest caz. De asemenea. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. recunoscut national şi international. de regulă. Cu ocazia reevaluării. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. de către profesionişti calificaţi în evaluare. o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate.

Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora. direct sau indirect. De aceea. CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. creşterea capitalului social etc. In caz contrar. dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris. Aceste rezerve se impozitează.şi rezervele din reevaluare. acoperirea pierderilor. cu excepţia rezervelor legale. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. precum şi din alte surse. Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. în momentul distribuirii lor. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. înainte de calcularea impozitului pe profit. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis. În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă. După modul de constituire şi utilizare. profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. . înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi.

alte rezerve. CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . participarea salariaţilor la profit. dividende. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. fie majorări ale unor elemente de pasiv. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. vărsăminte la buget. care poate fi: ♦ Profit. capital social. vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). sau din capitalul social. Profitul contabil net se repartizează. respectiv.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. respectiv. când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. în mod provizoriu. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. dividende. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare. va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . care generează o diminuare a beneficiilor economice. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale. In contabilitate. Astfel. Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. pe destinaţii. • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ. care generează o majorare a beneficiilor economice. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. ♦ Pierdere. clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale. Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ. pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale.22. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. din rezerve.

când apare obligaţia de plată către furnizori. .rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent. ♦ cheltuieli şi venituri financiare . financiar şi extraordinar. cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc.este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi. cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. Facturarea sau vânzarea pe credit .reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente. • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare. Încasarea . rezultatul exerciţiului. 3. precum şi de alte activităţi conexe acestora. În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1. 2. Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare . 4.reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client.este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului.generate de activităţi de natură financiară. servicii destinate producţiei. Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent.înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite.Producţia . ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare. indiferent de momentul încasării acestora. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite. plata amenzilor şi penalităţilor etc. adică sunt suportate din veniturile realizate. dobânzi. lucrări. obţinându-se astfel. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare. ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare .reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive. precum: diferenţe de curs valutar. înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR .nestocabile. (4) Imputarea .generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. indiferent de momentul plăţii. Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente. Încorporarea .este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani. utilităţi. (2) Consumul . Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite. vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile .

CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. studii. în principal. . amortizări. cu materialele consumable stocate şi nestocate. . dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. de protocol. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. lucrărilor şi serviciilor. de asemenea. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii. colaborări. ♦ cheltuieli cu personalul: salarii. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. asigurări sociale. locaţii de gestiune. indemnizaţii etc. penalităţi. producţia şi desfacerea bunurilor. de reclamă şi publicitate etc. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. comisioane şi onorarii. donaţiile etc. cheltuieli poştale. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc. cedarea activelor. provizioanele. normal. donaţii. fond de şomaj. care nu sunt generate de activitatea curentă. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. de care beneficiază entitatea. chirii. taxa asupra mijloacelor de transport etc. transportul de bunuri şi personal. cu animalele. lucrări executate şi servicii prestate. amenzi. redevenţe. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. deplasări şi detaşări. despăgubiri. provizioane. ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. Cheltuielile de exploatare reprezintă. servicii bancare. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. ajustări etc. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. ♦ cheltuieli cu personalul. Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. financiare şi extraordinare. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. cheltuieli cu activele cedate.

♦ venituri din investiţii financiare cedate. ♦ dobânzi încasate sau de încasat. de veniturile din activitatea curentă. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. mărfurilor. ♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. ca natură. . dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. comisioane. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. penalităţi. nu diferă. În această situaţie. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. cât şi câştigurile din orice ale surse. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi. dividende. financiare şi extraordinare. în consecinţă. ♦ alte venituri financiare. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. pentru acoperirea pierderilor etc. active cedate etc. ♦ venituri din despăgubiri. cum ar fi: vânzări. în nume propriu din activităţi curente. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. dobănzi. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. nu reprezintă venit din activitatea curentă. câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). ca parte integrantă a obiectului său de activitate. donaţii. amenzi. câştigurile obţinute din vânzarea unor active). daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. evaluată la cost de producţie. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. precum şi activităţile anexe acestora.

Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului.23. cauţiunile. Pentru realizarea acestui obiectiv. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii . Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi. Aceste elemente extrapatrimoniale. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. • Redevenţe. urmăriţi în continuare. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului. în vederea fundamentării unor decizii economice. • Debitori scoşi din activ. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate. denumite şi active şi datorii contingente. • Alte valori în afara bilanţului. garanţiile etc. • Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. • Valori materiale primite în păstrare sau custodie. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii. neajunse la scadenţă. garanţii. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. • Stocuri de natura obiectelor de inventar. 24. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. cauţiuni. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie.a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi.

cum sunt: bilanţ contabil. cât şi în practica contabilă. Cont de profit şi pierdere.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale". cât . Situatia modificărilor capitalului propriu.65 milioane euro: ♦ nr. după natură şi exigibilitate. ♦ total active: 3. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. persoanele juridice care. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. Prin OMFP nr. din perspectiva teoriei contabile. dubla reprezentare. sursele de procurare ale averii. divizării sau încetării activităţii. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. iar datoriile şi capitalul propriu. precum şi în cazul fuziunii.11. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus.3 milioane euro. iar datoriile şi capitalul propriu. situaţii financiare anuale sau conturi anuale. Optional. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ. 1752/17. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora. la încheierea exerciţiului financiar. Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. iar datoriile şi capitalul propriu. Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii.mecliu de salariaţi: 50. întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. Astfel. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE. Astfel. forma abstractă a patrimoniului. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative.

ca procedeu al metodei contabilităţii. care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente. • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari.DATORII . înregistrarea. Cheltuieli în avans D. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ. calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate. asociaţi. Bilanţul contabil. ca rezultat al unor evenimente trecute. care se determină în bilanţ. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. ACTIVE IMOBILIZATE B. creditori diverşi. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. DATORII PETERMEN SCURT E. Sub aspect practic. instituţii bancare. întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. organe fiscale. ACTIVE CIRCULANTE C.DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. precum: salariaţi. ACTIVE CIRCULANTE . SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE . obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. acţionari.şi sub aspectul surselor de provenienţă.

Potrivit legislaţiei actuale.are sfera cea mai largă. fiind simbolizată cu cifre arabe.(B+C-D-J) F. pe parcursul unui exerciţiu financiar. Subvenţii pentru investiţii J. DATORII PE TERMEN LUNG H. sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate). Postul . NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an).este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. care se redă. II. care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale. iar la sfârşit. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică.detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor.DATORII CURENTE (A+E-I) G. iar la sfârşit. CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar. Provizioane I. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos. III. astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale. Venituri în avans K. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă. ACTIVE . Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. Capitolul. prin soldul contului "Profit şi pierdere". CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare. Grupa . aferente fiecărui element al capitalurilor proprii. în cadrul bilanţului patrimonial vertical. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci). potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial.

elementele supuse reevaluării.anuale. precum şi proporţia de capital deţinută. însoţită de comentarii relevante. în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an. . cu respectarea legislaţiei în vigoare. g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. diferă în mod semnificativ. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării.denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. pe categorii de active fungibile. • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar. absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative.încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile.valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate. Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie. valoarea capitalului şi rezervelor. • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'.tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare. obligaţiuni convertibile. • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar. prezentându-se natura oricămi astfel de transfer.denumirea. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile. • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar. .motivele. d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora. de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative. rezultată după aplicarea metodelor FIFO.modificările rezervei din reevaluare.natura. sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată. profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. . valori mobilizare. . f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: . . cu precizarea: . la data bilanţului. menţionându-se: . .evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor. de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. . . CMP sau LIFO.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ. . respectiv de până la un an).

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

♦ inventarierea extraordinară . cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii. pentru fiecare obiect în parte. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. atunci când comisia părăseşete gestiunea. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. cântărire. după caz. inundaţii. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. mărcile de fabrică.este impusă de anumite situaţii deosebite. Procedeele folosite diferă. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. a bunurilor primite in custodie. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. culoare. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. demodate. furturi. licenţele. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce. • la cererea organelor de control. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate. în funcţie de necesităţi. şi anume: ♦ brevetele. • cu ocazia modificării preţurilor. • în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice. spre reparare sau pentru păstrare. respectiv creditoare. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor . know-how-urile. măsurare sau calcule tehnice.

în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere. greu vandabile. Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. respectiv de plată. rezultă un plus de inventar.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. în caz contrar. 2. pe fiecare filă. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte. după primirea confirmării. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. Listele se semnează. în schimb. se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate. • bunurile aflate asupra angajaţilor. • bunurile aflate temporar în afara entităţii. lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere.Diferente valorice. de către membrii comisiei şi de către gestionar. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate. • stocurile fără mişcare. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar. ♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. rezultă un minus de inventar. precum şi pentru constatarea deprecierilor. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) . Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă. • bunurile care aparţin altor entităţi. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material. minusurile valorice (deprecierile) se .ataşa la listele respective. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. de calitate skibă. depreciate. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. . starea acestuia sau preţul pieţei.

se întocmeşte bilanţul. care conţine. în contabilitate. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. De asemenea. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. la data constatării pagubei. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans". dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare.EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. rezultatele inventarierii. prime de asigurare etc. următoarele: data întocmirii. situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective. înainte de întocmirea . creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". se înregistrează în registrul-inventar. conform posturilor din bilanţ. reparaţii. stabilită la inventariere. grupate clupă natura lor. în funcţie de natura lor. astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. în principal. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. de catre administrator. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. minusurilor şi deprecierilor constatate. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere.înregistrează. Astfel. abonamente. numele membrilor comisiei de inventariere. 25.

O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal. 26. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. creanţelor şi datoriilor în valută. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile .deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. dar cu pierdere fiscală. atunci când cursul valutar creste. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie. stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar. ♦ pierdere contabilă brută. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor. • în cazul datoriilor. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. se obţine pierderea contabilă brută. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. rezultând profitul contabil net. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. generată de deduceri fiscale. . Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. general de cheltuieli nedeductibile. atunci când cursul valutar scade. din profitul fiscal. ♦ profit contabil brut. dar cu profit fiscal. atunci când cursul valutar scade. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. rezultând o pierdere contabilă netă. se obţine profitul contabil brut. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar.

b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli. b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor. companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: . când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. -Până la un procent din profitul contabil net. capital social). se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. -Pentru alte destinaţii. 27. până la data de 25. aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat).Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. în cazul regiilor autonome. în cazul societăţilor naţionale. totalul cheltuielilor anuale efectuate. Plata impozitului se face trimestrial.STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. 28. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. -Pentru dividende. iar în debit. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve. inclusiv. cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale. a primei luni din trimestrul următor. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani. ori dividende. respectiv. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate.

b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice. • stabilirea soldurilor finale.a) Pregătirea conturilor. c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice. BAFTĂ ! . • totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă. care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful