P. 1
Baze conta final

Baze conta final

|Views: 113|Likes:
Published by Persida Maroscsak

More info:

Published by: Persida Maroscsak on Mar 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/30/2011

pdf

text

original

BAZELE CONTABILITĂŢII NOTE DE CURS

ARMONIZARE ŞI CONFORMITATE ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
1. SCURT ISTORIC Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului. Realităţile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare. Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia. În anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. 2. ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA ÎN CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ Romania, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, şi-a căutat de cîţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglementarea contabilă. Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia. De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General francez. Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internationale de Contabilitate, pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene pentru entităţile mici şi mijlocii. Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele: (1) la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a Vll-a şi a VIII-a; (2) la nivel international, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se

fundamentează pe IAS/IFRS. Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practici diferite şi anume: Cultura contabilă latino-europeană creată, dezvoltată şi promovată de ţări europene cu econornie dezvoltată ca: Franţa, Germania, Italia care se caracterizează prin: ♦ orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului; ♦ este puternic normată şi controlată prin reglementări ce fac parte din aşa-zisul "plan de conturi general"; ♦ aplică o contabilitate dualistă, respectiv în două circuite (financiară şi de gestiune); ♦ imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii financiare, realizată prin conformitate, regulamente şi sinceritate; ♦ informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice. Cultura contabilă anglo-saxonă dezvoltată de Anglia şi SUA, se caracterizează prin: ♦ orientarea, de regulă, pe linia includerii fiscalităţii de către contribuabili; ♦ apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic; ♦ este mai puţin rigidă, se fundamenteză pe tradiţii şi cutume, fără existenţa unui plan contabil general; ♦ structurarea cheltuielilor şi veniturilor nu se face în funcţie de conţinutul lor economic, ci după destinaţie (produs, secţie, serviciu); ♦ imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial; ♦ informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Romania a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate: latino-europeană şi anglo-saxonă. Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.
Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să

înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi "autentificate" prin auditare. Armonizarea contabilă este o necesitate obiectivă. Ea se va realiza chiar dacă în prezent, în unele grupuri de ţări, ea stagnează sau este condiţionată de interese specifice. Aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, Romania aplică începând din anul 2006 reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a). Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile. Cuprind două categorii de norme: -obligatorii - care sunt preluate întocmai din Directivele originale sau modificate pe parcurs; -opţionale - a căror aplicare este la latitudinea organului de reglementare din fiecare ţară, în cazul nostru de către Direcţia de legislaţie contabilă din MFP. Normele sunt preluate de ţările membre ale CCE şi cele care vor intra în această comunitate.

3. ARIA DE APLICARE Şl MONEDA NAŢIONALĂ DE RAPORTARE Sunt abordate două categorii de aspecte care împreună vor forma contabilitatea conformă cu Directivele Comunităţii Economice Europene: a) Prezentarea reglementărilor ca formă, conţinut al situaţiilor financiare, principii contabile şi reguli de evaluare, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi prelucrare a situaţiilor financiare anuale. b) Tehnica şi procedura contabilă folosite pentru transpunerea în contabilitatea curentă a acestor reglementări, având în vedere, în principal, planul de conturi recomandat de noile norme europene. Noile reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane juridice (denumite în continuare entităţi): a) societăţile comerciale : ♦ societăţile în nume colectiv; ♦ societăţile în comandită simplă; ♦ societăţile pe acţiuni; ♦ societăţile în comandită pe acţiuni şi ♦ societăţilor cu răspundere limitată. b) societăţile/companiile naţionale; c) regiile autonome; d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiul societăţilor comerciale; f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul în Romania, precum şi sediile permanente din Romania care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. Contabilitatea se ţine în limba română şi moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valuta se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, entităţile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursulde schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative. Toate entităţile economice folosesc, începând cu 01 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunităţii Economice Europene, dar ele sunt împărţite în două categorii: - entităţi mari sau foarte mari; entităţi mijlocii şi mici. Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul prag de semnificatie: - total active: 3.650.000 euro; -cifra de afaceri: 7.300.000 euro; -număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 5. Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de normare: -conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

de trezorerie. efectele tranzacţiilor şi a altor evenimerite sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimeniele se produc şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită. ♦ este personal. de regulă societăţile-mamă. OBIECT AL CONTABILITĂŢII Sub aspect juridic. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ENTITĂŢILOR ECONOMICE OBIECTUL CONTABILITĂTII FINANCIARE Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. Ca unitate sintetică de structură. de avere circulantă. Potrivit art. Entităţile care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus: " ♦ conduc aceeaşi contabilitate conformă cu directivele europene. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor stabili condiţiile de aplicare a Standar-delor Internationale de Raportare Financiară începând cu situatiile financiare ale anului 2007. 4 din OMFP nr. 907/2005 în funcţie de cerinţele reglementărilor Uniunii Europene şi de evaluările efectuate de instituţiile implicate. Astfel. încasarea) să aibă loc într-o altă etapă. patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea. Ele trebuie să aparţină subiectului de drept care este întreprinderea (entitatea.întocmesc un set de situatii financiare de bază. patrimoniul are următoarele trăsături caracteristice: ♦ este o universalitate juridico-economico-financiară. tangibile) şi necorporale (netangibile). ♦ întocmesc situatiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii şi 2 facultative). holdinguri şi cele ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. apariţia angajamentului (suma de plată. format din 5 components. -sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. de cenzori aleşi de adunarea generală. ♦ sunt certificate potrivit legii. patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice . ♦ este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu este inclus acesteia. PATRIMONIUL. suma de încasat este înregistrată în contabilitate într-o primă etapă. Obiectul contabilităţii entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora.. cpntabilizate sub formă de bunuri materiale. depozite bancare şi alte valori şi creanţe). Banca Naţională a României. rezultatele financiare şi elententele extrapatrimoniale. (cash. In acest fel. în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este netransmisibil fiind condiţie fundamentală de întemeiere ontologică a persoanei. Sub aspectul economic. nemateriale ori financiare. respectiv. ♦ este unic şi indivizibil. la unele tipuri de entităţi. ' 1. .) şi care intră sub incidenţa cadrului juridic creat pentru stimularea activităţilor într-o economie de piaţă. urmând ca decontarea lui (plata. Ministerul Finanţelor Publice. universalitatea valorilor corporale.

Deci. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. partea din stânga egalităţii poate fi denumită-patrimoniu economic. el înlocuindu-se cu noţiunea de „poziţie financiară" formată din active. concretizată în bunuri materiale sau corporale (cladiri. datorită obişnuinţei practicii contabile cu acest termen. deci. egalitatea generalizatoare este: Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic Conţinutul juridic are ca fundament conţinutul economic.bunurile economice. materiale. Ele formează substanţa materială a patrimoniului. Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai in cazul in care el este investit. Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate. mărfuri etc. termenul de pasiv în contabilitate este înlocuit cu poziţie financiară şi obligaţii. ori în activităţi administrative şi social-culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii. pe de altă parte. în contabilitate. prin prisma elementelor sale componente. provenienţa juridică a elementelor patrimoniale concrete şi formează substanţa juridică a patrimoniului.) şi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanţe. iar conţinutul economic este suportul material concret al conţinutului juridic ca provenienţă sau sursă de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete. În mod conventional. datorii şi capitaluri proprii. pe de o parte. creanţe şi obligaţii. de unde apare o altă ecuaţie a patrimoniului: Active patrimoniale = Pasive patrimoniale In literatura de specialitate. stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi si obligaţii. ca pasive patrimoniale. Literatura de specialitate prezintă numeroase interpretări şi variante în definirea şi analiza patrimoniului ca obiect al contabilităţii >5Ne vom referi în continuare la concepţia economico-juridică a patrimoniului potrivit căreia acesta. iar drepturile şi obligaţiile. Existenţa unui patrimoniu presupune îmbinarea a doua elemente: 1. totuşi. aflate în stânga egalităţii. În legislaţia românescă s-a renunţat la termenul de „patrimoniu". cumpărării. maşini. evaluabile în bani. noi î1 vom folosi în prezentele note de curs. 2.). se dedublează ca patrimoniu economic şi respectiv patrimoniu juridic. Deşi conceptul de patrimoniu pare perimat. brevete de invenţii etc. care laolaltă alcătuiesc o universalitate. şi drepturile şi obligaţiile. putem formula egalitatea celor două părţi prin ecuaţia: Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii In contabilitate. • Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu valoare economică care reprezintă cauza. ca subiect de drepturi şi obligaţii. ca obiecte de drepturi şi obligaţii. bunurile economice sunt cunoscute ca active patrimoniale. adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării. din bunuri economice. Între obiectele de drepturi şi obligaţii.persoana fizică sau juridică.Patrimoniul poate fi alcătuit dintr-o varietate extrem de complexă şi de diversă de bunuri. iar cea din dreapta egalităţii. Poziţia financiară reprezintă activul brut bilanţier minus datoriile. valori în curs de decontare. Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balanţe cu două părţi. patrimoniu juridic. • Patrimoniul economic este format. Ea se mai numeşte patrimoniul net sau activ net patrimonial .

rezultatul exerciţiului financiar. se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului. executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. ♦ mijloace fixe luate cu chirie. sau o mărime valorică negativă. Deci. denumită pierdere. . respectiv al transformării lui prin operaţii care generează fie cheltuieli. alături de patrimoniu considerat obiect al contabilităţii. 2. Atât activele patrimoniale cât şi pasivele patrimoniale pot fi clasificate după criterii diferite. Ca atare.OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE SPECIALE Entităţile economice se pot afla în situaţia în care unele drepturi şi obligaţii." Rezultatul exerciţiului financiar poate face obiectul mai multor ecuaţii de echilibru şi anume: -pentru determinarea lui pe baza conturilor de rezultate: Rezultat = Venituri . cauţiuni. producţia imobilizată.Cheltuieli sau Venituri = Cheltuieli ± Rezultat . În această categorie se cuprind: ♦ angajamente (giruri. fie venituri. intră în obiectul aceleiaşi contabilităţi. garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii. REZULTATELE FINANCIARE – OBIECT AL REFLECTĂRII CONTABILE Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate. 3. precum şi unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entitaţii. ELEMENTELE EXTRAPATRIMONIALE . indiferent de data încasării sau pl'ăţii lor.pentru determinarea lui pe baza bilanţului contabil patrimonial: Rezultat = Capitaluri proprii la finele . cheltuieli cu personalul. executarea de lucrări. prestările de servicii şi din avantajele pe care entitatea a consimţit să le primească. din producţia stocată. în situatia inversă. distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare. valoarea contabilă a activelor cedate. Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrările de bunuri. Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile. lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea .Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar exerciţiului financiar “N” exerciţiului financiar „N-1" Exercitiul financiar este identic cu anul calendaristic. Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare. denumită profit sau beneficiu.Obligaţiile sunt împărţite în situaţiile financiare anuale în datorii plătibile pănă la 1 an şi datorii plătibile peste un an. De asemenea. fiind considerate extrapatrimoniale. diminuarea sau anularea provizioanelor. în cadrul cheltuielilor se mai cuprind amortizările şi provizioanele constituite. executarea unor obligaţii legale sau contractuale. vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraordinare. respectiv profitul sau pierderea. efectul mişcării. Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului fînanciar." Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă.

-Contabilitatea de gestiune trebuie să fie independentă faţă de contabilitatea financiară. cele cu privire la conturile de rezultate şi cele privind elementeie extrapatrimoniale sunt produsul contabilităţii financiare. Contabilitatea acestor elemente extrapatrimoniale se realizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. ♦ redevenţe. utilizate de factorii de conducere ai entităţilor economice sunt produsul contabilităţii de gestiune. înregistrate în contabilitatea financiară la „cost de producţie” (noţiune strict definită şi limitată la anumite elemente precise).PRODUSUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE Dacă informaţiile cu privire la mişcarea şi transformarea patrimoniului. locaţii de gestiune. având. chirii şi alte datorii asimilate. considerată şi contabilitate managerială sau intemă. denumite si conturi de ordine şi evidenţă În funcţie de opţiunea entităţii. metodologia de organizare a contabilităţii în Romania se bazează pe concepţia dualistă (în dublu circuit). administrativă. drept obiect furnizarea tuturor informaţiilor în măsură să permită luarea deciziilor de către manageri.).explicarea rezultatelor obţinute. măsură care este conformă cu reglementările Comunităţii Economice Europene. contabilitatea respectivelor elemente se poate ţine în partidă simplă sau în partidă dublă. comercială. în principal. 4. -Atât cheltuielile cât şi veniturile entităţii fac obiectul ambelor contabilităti. deci.stabilirea previziunilor privind cheltuielile şi veniturile (costuri prestabilite. dar colectarea şi înregistrarea lor în cele două contabilităţi au în vedere obiective specifice. folosindu-se grupări şi metodologii de lucru diferite. -obţinerea indicatorilor de gestiune ce permit să se constate şi să se explice eventualele abateri faţă de previziuni. pentru a le compara cu preţul de vânzare aferent acestora). INFORMAŢIILE MANAGERIALE . ♦ stocuri de natura obiectelor de inventar. următoarele obiective: -cunoaşţerea costurilor diferitelor funcţii ale entităţilor (de producţie. bugete etc. ♦ alte valori extrapatrimoniale. ♦efecte scontate neajunse la scadenţă. informaţiile manageriale. -asigurarea bazei de evaluarea a bunurilor obţinute din producţia proprie. cercetare-dezvoltare). ♦ debitori scoşi din activ. Deşi organizarea contabilităţii de gestiune în tara noastră este obligatorie. ~*" . . în păstrare sau custodie.♦ valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. Ca atare. urmăriţi în continuare. Contabilitatea de gestiune reprezintă un mod specific de prelucrare a informaţiilor contabile. calculând costurile produselor (bunuri şi servicii). aceasta beneficiază de facilităţi sporite în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare de către fiecare entitate economică. în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile de informare în vederea actului decizional. . Contabilitatea de gestiune are.

adică în succesiunea lor în timp. întrucât obiectul arată ce trebuie studiat şi cercetat. Orice modificare a patrimoniului presupune înregistrări contabile pentru modificarea a cel puţin două elemente patrimoniale. care este numită egalitate bilanţieră. acesta se dedublează în contabilitate ca patrimoniu economic. Se formează un nou nivel valoric al egalităţii bilanţiere. dar şi o metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său. care presupun modificări doar în componenţa bunurilor economice şi respectiv a drepturilor şi obligaţiilor şi care nu generează o modificare a dublei reprezentări dobândite anterior. -orice drept sau obligaţie cu valoare juridică sunt generatoare de bunuri economice. Echilibrul bilanţier este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătura specifică metodei sale de lucru. un obiect propriu de cercetare. Înfăptuirea obiectivelor contabilităţii presupune respectarea unor principii de lucru care decurg din parti. iar metoda ne spune cum trebuie realizat obiectul său. ca obiecte de drepturi şi obligaţii şi patrimoniu juridic format din drepturile şi obligaţiile cu valoare juridică. Egalitatea bilanţieră rămâne la nivelul valoric anterior. În toate cazurile de modificări ale patrimoniului se menţine o egalitate valorică a patrimoniului economic cu cel juridic. format din bunuri economice. Asemenea modificări pot fi de două feluri: ♦ Modificări numai în componenţa activului si respectiv a pasivului. ♦ Modificări atât în structura activului cât şi a pasivului în sensul creşterii sau descreşterii ambelor părţi ale egalităţii bilanţiere. Principiul dublei înregistrări. Dată fiind complexitatea obiectului de studiu. precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. Potrivit concepţiei economico-juridice a patrimoni-ului. Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate presupune că orice modificare a acestuia în sensul creşterii sau descreşţerii lui să afecteze atât bunurile economice cât şi drepturile si obligaţiile cu valoare economică. ca orice disciplină ştiinţifică. şi anume dubla înregistrare. Între cele două părţi ale bilanţului. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face în contabilitate atât în ordine cronologică. cheltuieli si rezultate. are. cât şi grupate. respectiv sistematizate pe grupe sau . In acest mod se înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. respectiv între activ şi pasiv. metoda contabili|tăţii este constituită dintr-un sistem logic de principii şi procedee de lucru.cularităţile şi esenţa acesteia: Principiul dublei reprezentări.METODA CONTABILITĂŢII Contabilitatea. Principiul înregistrării cronologice şi sistematice. aşa cum s-a arătat. De menţionat că dubla înregistrare asigură raporturi de echilibru nu numai între cele două forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic şi patrimoniul juridic) ci şi între venituri. Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei discipline ştiinţifice. există o permanentă egalitate deoarece: -orice bun economic este expresia unor drepturi sau obligaţii cu valoare economică.

deoarece reflectă numai un anumit fel dintre bunurile economice. • înregistrările din evidenţa sistematică permit separarea informaţiilor economice după conţinutul economic şi se consemnează în alt tip de registre. Contabilitatea sintetică exprimă valoric întregul volum de bunuri. menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informaţiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiţii : ♦ datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate şi utilizate. drepturi si obligaţii în cadrul contabilităţii analitice. De aceea ea reprezintă principalul instrument de asigurare a integrităţii patrimoniului economic şi juridic. drepturi şi obligaţii. respectiv Registrul „Cartea Mare" . aceste situaţii. în cadrul contabilităţii sintetice. Contabilitatea analitică are o sferă de cuprindere mai restrânsă. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se poate face: ♦ Pe grupe sau categorii de bunuri economice. drepturi şi obligaţii. sunt documente de sinteză contabilă care prezintă situaţia patrimoniului economic şi juridic la un moment dat precum şi rezultatele financiare obţinute. să fie corecte şi complete. Între contabilitatea sintetică şi cea analitică există o strânsă interdependenţă. în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". Principiul înregistrării sintetice şi analitice. ♦ Pe feluri de bunuri. Ca atare. Potrivit acestei directive.structuri componente ale patrimoniului • înregistrările cronologice permit însumarea valorică a modificărilor patrimoniale şi a rezultatelor financiare şi determină rulajul în etalon monetar al tuturor operaţiilor economice şi financiare ce au avut loc in cursul unei perioade de gestiune. Informaţiile obţinute din înregis trarea şi prelucrarea datelor privind operaţiile economice şi financiare ce au loc la nivelul entităţilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situaţiilor financiare anuale. Rezultatul înregistrărilor cronologice este consemnat în „Registrul Jurnal".PRINCIPIILE CONTABILITĂŢII Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute. . aceste informaţii trebuiesc reluate cu detalieri şi explicaţii suplimentare în notele explicative ce constituie ultima componentă a situaţiilor financiare din setul prevăzut pentru entităţile mari şi mici. ♦ informaţiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată. Principiul generalizării şi sintetizării informatiilor. drepturile şi obligaţiile patrimoniale. prin componentele lor. situaţiei financiare şi rezultatului. Aşa cum se arată in Directiva a IV-a a CEE. ele formând un tot unitar in procesul de furnizare a datelor şi informatiilor necesare. atunci când simpla prezentare a unei cifre în structurile situaţiilor financiare nu este suficient de edificatoare. Între cele două forme de realizare a contabilităţii agenţilor economici există atât asemănări cât şi deosebiri. 1.

chiar dacă acestea sunt foarte probabile. la data respectivă trebuind să se întocmească situaţiile financiare corespunzătoare. ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp. impune . stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă. care în ultima instanţă ar putea duce la supraevaluarea rezultatului. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. în sensul că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii. contabilizarea oricărei pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate.Se prezintă. De asemenea. c) Prudenţa. ♦ informaţiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. Pot totusi să apară schimbări de metode. în această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei asupra exerciţiului financiar curent. indiferent de preţurile cu care figurează în contabilitate. Dacă activitatea entităţii este întreruptă în timpul anului printr-o decizie de lichidare. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza pnncipiului continuităţii. printre altele. În consecinţă. riscuri şi pierderi posibile. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. care impune. continuitatea exploatării se întrerupe. generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor. La finele anului calendaristic. considerat un exerciţiu financiar. această informaţie trebuie prezentată. în continuare. Prudenţa presupune. Coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor contabile implică constanţă în aplicarea regulilor şi procedurilor contabile de evaluare a patrimoniului precum şi prezentarea lor prin situaţiile financiare. Despre acest lucru se fac menţiuni în notele explicative la Situaţiile financiare anuale. Desfăşurarea activităţii exerciţiului financiar curent sau anterior poate determina deprecieri. ci şi în spaţiu. se întocmesc situaţiile financiare prevăzute de lege. Activitatea unei entităţi economice este urmărită în accepţiunea de continuitate.♦ contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică şi economică. Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de catre contabilitate trebuie ca la organizarea contabilităţii entităţilor economice să se ţină seama de mai multe principii. ori de subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Este cunoscut şi sub denumirea de principiul fixismului. ♦ informaţiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedeelor contabile. b) Permanenţa metodelor. cuprinse în legislaţia românească conformă cu directivele europene: a) Continuitatea activităţii. Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exercitiu financiar la altul. dacă o altă procedură se dovedeste mai bună pentru informarea entităţii. evaluarea elementelor patrimoniale este efectuată într-o perspectivă continuă a activităţii entităţii. Evitarea acestor fapte. principiile ce trebuie avute în vedere la organizarea contabilităţii. în esenţă.

a căror facturare şi decontare se fac ulterior. -trebuie să se ţină cont de toate deprecierile. cheltuielile aferente exerciţiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă se vor plăti în exerciţiile financiare viitoare. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. între elemente de activ şi de pasiv. Eventualele erori constatate în contabilitate. Creanţele şi datoriile entităţiii economice. vor fi reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi. Bilanţul de deschidere a unui nou exerciţiu financiar trebuie să corespundă bilanţului de încheiere a exercitiului precedent. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent. -trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. prin înregistrări contabile adecvate. Presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii. e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere. între drepturi şi angajamente. după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare. Situaţiile financiare ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate. veniturile aferente exercitiului financiar curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare. Nerespectarea acestui principiu influenţeaza direct mărimea rezultatului financiar al exerciţiului curent. Ca atare. Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unei entităţi pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului financiar la care se referă. . Orice schimbări de metodă sau corectarea unor erori trebuie să fie transparente. De asemenea. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. Exerciţiile financiare au. d)Independenţa exerciţiului. g) Necompensarea. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unor poziţii din bilanţ. d) Evaluarea separata a elementelor de activ şi pasiv. de regulă. şi în special: -poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. conform directivelor europene. se determină separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau pasiv. care să afecteze cheltuielile entităţii. In această perioadă efectele tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. o durată de 12 luni. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului. In mod concret. chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. trebuie corectate în anul în care acestea se constată. Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi oferă în acelaşi timp creditorilor o marjă de siguranţă. evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă.constituirea de provizioane. Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor.

Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate numai în cazuri excepţionale. în cadrul mecanismului aplicării principiului prudentei. documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. şi nu numai de forma juridică a acestora. 2. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de aceeaşi entitate economică pot fi efectuate. DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE Şl REGISTRELE DE CONTABILITATE Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi se face după consemnarea prealabilă a acestora în documente corespunzătoare operaţiilor respective. drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor . acestea se mai numesc documente justificative. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor. h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. ♦ o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri. cu condiţia că elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. dobândind astfel calitatea de document justificativ. i) Principiul pragului de semnificaţie. Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile mari şi foarte mari. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi. cu respectarea prevederilor legale. iar entităţile mici şi mijlocii numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. pentru diminuarea blocajului financiar se pot face temporal compensări între creanţele şi datoriile faţă de acelaşi terţ. datoriilor. In cazul României. vizat şi aprobat. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit sau pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile mari şi foarte mari la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. Elementele de bilanţ şi de cont de profit sau pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: ♦ acestea reprezintă o sumă nesemnificativă. In afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate. dar numai pe baza de procese-verbale de compensare cu trimitere la documentele primare care au generat asemenea creanţe şi datorii. ori înregistrat în contabilitate. precum şi motivele care le-au determinat.De asemenea. fără ele contabilitatea neputând face dovada efectuării operaţiilor respective. ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. Deoarece asemenea documente preced şi fundamentează datele cuprinse în ele. Documentele justificative reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. care parcurge tranziţia la economia de piaţă.

prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele obligatorii din formular. iar în cazurile necesare şi temeiul legal al efectuării ei.patrimoniale. . dacă există semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut. documentele justificative trebuie să beneficieze de o circulaţie cât mai rapidă şi mai raţională din momentul şi de la locul întocmirii sau intrării în entitate şi până la momentul predării lor la arhiva. astfel încât acestea să fie lizibile. Ele trebuie să parcurgă un traseu cât mai scurt şi într-o anumită ordine de succesiune. realităţii. -verificarea aritmetică. la locul unde se produce operaţia economică sau financiară. documentele justificative sunt supuse analizei contabile şi contării. în funcţie de data de întocmire sau intrare în entitate şi sistematic în registrele deschise pe conturi sintetice şi analitice. ♦ datele cantitative şi valorile aferente operaţiei efectuate. cu reţineri şi opriri minime şi numai la resoartele şi persoanele împuternicite în acest scop. de regulă. modificări sau alte asemenea procedee. vizat şi aprobat. Înscrierea datelor în documentele justificative se face manual sau cu mijloace de prelucrare automată. prin care se urmăreşte dacă sunt bine făcute calculele aritmetice. următoarele elemente principale: ♦ denumirea documentului. precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. oportunităţii şi economicităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care s-au întocmit. ♦ numele şi prenumele. care constă în: -verificarea formei. necesităţii. Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după o prealabilă centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă. ♦ numărul şi data întocmirii acestuia. documentele justificative se supun verificării şi prelucrării. Înscrierea documentelor justificative are loc. Sub aspect metodologic. Pentru înregistrarea în contabilitate. ♦ menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este cazul). ♦ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate. -verificarea de fond. etc. ce presupune urmărirea legalităţii. după caz. înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi financiare se face cronologic. nefiind admise ştersături. de regulă. ♦ denumirea şi sediul entităţii economice care întocmeşte documentul. ♦ conţinutul operaţiei patrimoniale. circulaţia documentelor trebuie să fie bine studiată. prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare. răzuituri. precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit. In cadrul fiecărei entităţi. dacă ele corespund cu cele din anexe. Pentru a-şi îndeplini menirea lor. Documentele justificative cuprind. După întocmire. adică înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice debitoare şi creditoare.

cu excepţia statelor de salarii. se stabilesc prin actele normative în speţă. cu preţul determinat obiectiv. După întocmirea. Tot 50 de ani se păstrează în arhiva generală şi situaţiile financiare ale entităţilor. • cartea mare. la valoarea justă. Documentele justificative ca si cele de altă natură trebuie păstrate în condiţii care să asigure integritatea lor pentru a anumită perioadă de timp. Ea trebuie să fie simplă.formalizată pentru a nu genera cheltuieli inutile sau îngreunarea procesului de prelucrare şi utilizare a lor. Organizarea circulaţiei documentelor se face pe bază de grafice de circulaţie. . Clasarea documentelor are ca scop să asigure identificarea cu uşurinţă a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă.bunurile obţinute cu titlu gratuit. Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. respectiv. nu circulă. Prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. EVALUAREA CONTABILĂ Pentru evaluarea elementelor din bilanţ. conducere şi control. elastică şi adaptabilă specilicului entităţii. organizată la nivel de entitate. valoarea justă. ♦ arhiva generală. Documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate. fiind un document cle înregistrare contabilă. în cadrul unei tranzacţii. documentele justificative sunt supuse operaţiei de clasare. se substituie costului de achiziţie. -bunurile procurate cu titlu oneros.la data intrării în entitate. 3. următoarele reguli : . care poate fi de două feluri: ♦ arhiva curentă a fiecărui sector sau serviciu care permite consultarea documentelor în cursul anului de gestiune. stabilită în urma evaluării. care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a entităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. In aceste cazuri. Registrele de contabilitate obligatorii sunt: • registrul jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului entităţii şi ca probă în litigii. la care se predau documentele după expirarea anului de gestiune. cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. la valoarea de aport. ca şi registrele de contabilitate se păstrează în arhiva generală a entităţilor economice timp de 10 ani. valoarea de aport şi. care se stabileşte astfel: -bunurile reprezentând aport la capitalul social. a căror întocmire şi urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiarcontabil al entităţii. bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. Se pot folosi mai multe criterii cle clasare a documentelor. • registrul inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. verificarea şi înregistrarea lor. O bunurile produse în . Se întocmeşte numai la sfârşitul lunii. la cost de achiziţie. care se păstrează timp de 50 de ani.

precum şi costurile de desfacere. aferente aceleiaşi perioade. manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise. anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final. această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat. respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime si consumabilelor. direct atribuibile activului.entitate. starea acestuia şi preţul pieţei. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative. celelalte cheltuieli directe de producţie. cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. denumită valoare de inventar. elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare. în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea . taxele de import şi taxele nerecuperabile. Pierderile de materiale. -evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element. -la încheierea exerciţiului financial'. la cost de producţie. valoarea de intrare (sau contabilă) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel: • pentru elementele de activ : ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia. costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate. In cazul creanţelor şi datoriilor. reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor. În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări. ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare. Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie. precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia. cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. prin activ cu ciclu lung de fabricate se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare. construcţia sau producţia acestuia. respectiv de plată. ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare. În sensul prezentelor reglementări. In acest scop. cheltuielile de depozitare. până la finalizarea sa. stabilită m funcţie de utilitatea bunului.

elementele monetare şi nemonetare exprimate în valuta trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. numită şi generală. ♦ Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion. Informaţiile publicabile terţilor. Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici: -se realizează după o schemă normalizată. -la data ieşirii din entitate. iar informaţiile confidenţiale. • pentru elementele de pasiv de natura datoriilor: ♦ Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate. Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare. -este organizată în vederea prezentării patrimoniului organismelor şi persoanelor exteme. Ea prezintă un interes major pentru stat. între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valuta sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar. . contabilitatea financiară să fie unitară şi în acelaşi timp obligatorie. impusă de către autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului. utilizate numai de entitate. 4. prin înregistrarea elementului de pasiv supus conversiei ca de exemplu datoriile în valută. Contabilitatea financiară. care vrea să controleze aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului şi stabilirea rezultatelor ce formează baza de determinare a impozitelor pretinse de fisc. Faptul că obiectul său este omogen. spre a determina l'ezultatul financial" al acesteia. denumită şi valoare contabilă sau cost istoric. Diferenţele de curs valutar. respectiv unificată. una din următoarele metode: -metoda costului mediu ponderat(CMP) -metoda primei intrări primei ieşiri. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII Contabilitatea entităţilor economice din Romania este organizată în dublu circuit. bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. aceste elemente menţinându-se. utilizate şi de entitate sunt furnizate de contabilitatea financiară. sunt furnizate de contabilitatea de gestiune. în practică. de regulă. In cazul bunurilor de natura stocurilor şi a titlurilor de valoare similare sau identice care au valori de intrare diferite. are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care afectează patrimoniul entităţii. La fiecare dată a bilanţului. cumulate. favorabile sau nefavorabile. fără diferenţe apreciabile de la o entitate la alta. aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare. se înregistrează la venituri sau cheltuieli.(FIFO) -metoda ultimei intrări primei ieşiri(FIFO) -metoda costului standard etc. mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. atunci când deprecierea este reversibilă. după caz. după caz. de asemenea. face ca. la valoarea lor de intrare. evaluarea acestora la ieşire se poate face utilizând.

contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. -din raţiuni juridice şi fiscale. • este condusă cu o periodicitate variabilă. calculat provizoriu lunar şi definitivat anual. ♦ rezultatul global. c) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte. b) Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. de regulă. care nu au personal calificat încadrat. Exerciţiul financiar al entităţilor nou înfiinţate începe la data înfiinţării. răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective. Contabilitatea de gestiune mai poate fi definită şi contabilitate managerială sau contabilitate internă. • acoperă insuficienţele contabilităţii financiare în materie de gestiune internă a entităţii. de regulă. în compartimente distincte. activitatea şi structura lor. • este o contabilitate suplă. sau nu au contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate . Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund. oricare ar fi mărimea. Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Caracteristicile contabilităţii de gestiune pot fi formulate astfel: • are ca obiect gestiunea internă a patrimoniului şi oferă un evantai de soluţii pentru gestionarea concretâ a entităţii. nu este suficient pentru a conduce bine gestiunea entităţii. nepropunându-şi fumizarea unor informaţii de detaliu. încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate şi care au înregistrat o cifră de afaceri de până în echivalentul în lei a 50. Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) şi sistematică . un ciclu de un an. adesea legată de ciclul de exploatare. numit şi exerciţiu financiar. Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic. conduse de către directorul economic. Contabilitatea financiară are şi anumite limite şi anume: ♦ nu permite comparări în timp şi spaţiu (între entităţi) ale rezultatului global şi ale situaţiilor financiare. de organizarea şi conducerea contabilităţii.-prezintă patrimoniul entităţilor într-o viziune globală.000 euro. CONDUCEREA CONTABILITĂŢII Conducerea contabilităţii entităţilor economice este prevăzută prin lege astfel: a) Persoanele juridice conduc contabilitatea. împreună cu personalul din subordine. 5. Conducerea ei este obligatorie şi pentru entitătile care desfăşoară activităţi de producţie sau prestări de servicii. adică adaptabilă la toate entităţile. rezultatele financiare au în vedere. Nu permite cunoasterea contribuţiei fiecărui produs sau sector de activitate la rezultatele financiare ale entităţii. 6. FORMELE DE INREGISTRARE CONTABILĂ Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente şi a modalităţilor de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a agenţilor economici. potrivit legii.

balanţe de verificare. care constituie instrumentul de lucru de bază în această formă de înregistrare contabilă. direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. pe care le adaptează posibilităţilor de lucru ale calculatoarelor electronice. Prezintă avantajul că înregistrarea operaţiilor economice se face unilateral. în general. fişe sintetice şah.maestru-şah". registrul-jurnal.se aplică încă într-un număr mare de entităţi. clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la entităţile economice din Romania sunt: . adică o singură dată în creditul conturilor.forme de inregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor. prin contractele de livrare a programelor informatice. registrul inventar. respectiv atât în debitul cât şi în creditul conturilor. Forma de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente: ♦ formularistica de lucru utilizată. balanţa de verificare. 7. registrul inventar. în corespondenţă cu conturile debitoare. aceleaşi formulare de lucru specifice formelor de înregistrare clasice. precum şi clauze privind eliminarea probabilităţilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori. tot mai multe entităţi economice trec de la formele clasice de înregistrare contabilă la forme moderne.forma de inregistrare contabilă . registrul jurnal. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea. s-au perfecţionat continuu. Formularistica de lucru utilizată este formată din: note de contabilitate. • Forma de înregistrare contabilă „pe jurnale" . -respectarea normelor contabile.asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic. formele de inregistrare contabilă au evoluat. deoarece se bazează pe înregistrarea bilaterală în conturi a operaţiilor economice. bilanţul contabil. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. . stocarea. uşor accesibilă lucrătorilor contabili. În decursul timpului. fiind apreciată ca o forma de înregistrare simplă.pe jurnale". • Forme de îregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor Ca urmare a creşterii gradului de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de prelucrare a datelor. jurnal de inregistrare... ♦ modul de completare a formularisticii de lucru. fişe de cont analitic. Acestea au în vedere. adaptate calculatoarelor electronice. • Forma de înregistrare „maestru-şah" . Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale.(după natura şi felul lor) privitoare la toate operaţiile economice ale entităţilor. Are o productivitate a muncii redusă. situaţii auxiliare. Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automata a datelor au obligaţia să asigure: -efectuarea controlului legal intern şi extern. fişe de cont analitice. ♦ tehnica de calcul utilizată. bilanţul contabil. fiecare având şi conturi corespondente. PLANUL DE CONTURI . forma de inregistrare contabilă .

reprezintă conturi de cheltuieli financiare. Unele dintre acestea nu se detaliază pe alte conturi sintetice de grad inferior. În planul de conturi regăsim trei elemente: a) Clasele de conturi. • Cifra 9 în poziţia a 2-a pentru conturile din clasele 2-5 se referă la provizioanele aferente activelor care fac obiectul acestor clase. • Cifra 9 în poziţia a 3-a a conturilor cu trei cifre ce fac partea din aceeaşi grupă schimbă funcţia contabilă a contului respectiv faţă de celelalte conturi. situaţie în care sunt operaţionale. 59. . contabilitatea trebuie să se folosească. Aşa este cazul conturilor din grupele 29. Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor şi se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice.Grupa 66. -conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre şi provin din detalierea conturilor cu trei cifre.Grupele 60-65 reprezintă grupele de conturi de cheltuieli din activitatea de exploatare. ♦ Conturi de rezultate (clasele 6-7). Primele patru conturi au funcţia contabilă de activ. b) Grupele de conturi. 39. adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea şi înregistrarea operaţiilor economice. . în timp ce grupa 76 reprezintă conturi de venituri financiare. Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică.Grupa 67 indică conturile cheltuielilor extraordinare.conturi sintetice de gradul I. Se prezintă în două forme şi anume: . ♦ Conturi speciale (clasa 8). care sunt simbolizate cu trei cifre. • Clasele 1-8 aparţin contabilităţii financiare. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9. iar grupele 70-75 reprezintă grupele de conturi de venituri din activitatea de exploatare. iar grupa 77 reprezintă conturile de venituri extraordinare (câte un cont pentru fiecare grupă). şi de planul de conturi. 262. De exemplu. • între conturile de cheltuieli şi venituri există o anumită relaţie în ce priveşte simbolizarea lor.Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin. A doua cifră din simbolul lor este identică. Ele nu sunt operaţionale în sensul că nu se folosesc la contarea operaţiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate. Altele se detaliază pe conturi de grad inferior. iar grupa 78 cuprinde conturile veniturilor din provizioane. din grupa 26 „Imobilizări financiare" fac parte următoarele conturi: 261. Sunt formate din două cifre. . Sunt operaţionale. iar ultimul. 267 şi 269. care are cifra 9 în poziţia a 3-a . atât pentru cheltuieli cât şi pentru venituri. . 263. Astfel: . 49. toate fiind conturi de provizioane.Grupa 68 cuprinde conturile de cheltuieli cu amortizările şi provizioanele. fiind grupate în: ♦ Conturi bilanţiere (clasele 1-5). • Clasa 9 aparţine contabilităţii de gestiune. în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii. situaţie în care conturile sintetice de gradul I rămân neoperaţionale. din care prima cifră aparţine clasei în care se încadrează grupa. are funcţia contabilă de pasiv. c) Conturile sintetice.

politici etc. precum: . maşini. programe informatice etc. b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosinţă îndelungată. precum şi creanţe imobilizate.reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali. STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE Activele imobilizate sunt active deţinute pe o perioadă mai mare de un an.. b) Ajustări provizorii. reprezentate de terenuri. mobilier. a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile. mărci de fabricate. concesiuni. efectuându-se anumite corecţii. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. nemonetare şi fără suport material.reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice şi morale ale imobilizărilor necorporale şi corporale.imobilizări corporale şi . Amortizarea are atât o funcţie juridică (de depreciere a activelor imobilizate). la fluxurile de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate. activele imobilizate pot fi: . sociali. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. construcţii. brevete. CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 1. Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală. d) O categorie distinctă în cadrul activelor imobilizate o formează imobilizările necorporale şi corporale în curs de execuţie.imobilizări necorporale. utilaje. de factori economici. La întocmirea bilanţului trebuie să se ţină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate. c) Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung. cât şi una economică (de eşalonare în timp a consumului activelor imobilizate). cheltuieli de dezvoltare. concretizate în cheltuieli de constituire. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de trezorerie ale entităţii. Echivalentele de trezorerie reprezintă investitii financiare pe termen scurt extrem de lichide. denumite ajustări pentru depreciere . . instalaţii. Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poatefi evaluat în mod credibil. direct sau indirect. In funcţie de natura lor. generatoare de beneficii economice viitoare. denumite amortizări . se mai numesc ajustări şi se pot grupa astfel: a) Ajustări permanente.imobilizări financiare. în funcţie de natura deprecierilor. aparatură birotică etc. licenţe. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui. Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entităţii economice.

. proces verbal de recepţie. corporale Producţie proprie proiecte pentru studii şi cercetari. Aport social în act constitutiv. diminuarea cotaţiilor la bursă a titlurilor imobilizate etc. atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic. Un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă la cedare sau la casare. Imobilizări Producţie proprie necorporale şi corporale în curs de execuţie Realizate de către terţi Imobilizări Achiziţionare financiare bon de consum. deviz pentru lucrări executate: proces verbal de recepţie. ordin privind cumpărarea titlurilor de valoare. Plusuri la proces verbal de inventariere inventariere Concesionare. scăderea cursului valutar. contract de concesiune.diminuarea preţurilor. proces verbal de recepţie. caiet de sarcini al închiriere concesiunii. natură declaraţie de subscriere. prospectul de vânzare a acţiunilor. stat de salarii. 2. Documentele de evidenţă utilizate depind atât de natura acestor operaţiuni. deviz de lucrări. oferta publică de vânzare a acţiunilor. deprecieri. fişă limită de consum. cât şi de categoria de active imobilizate la care se referă. DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA IN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de Căi de intrare Documente de evidenţă active imobilizate Imobilizări Cumpărare factură fiscală. proces verbal privind producţia neterminată. închiriere. locaţie de locaţie de gestiune. factură fiscală. contract de vânzarenecorporale şi cumpărare. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea activelor imobilizate: intrări. gestiune. proces verbal de receptie. închirieri etc. expertiză tehnică. ieşiri. contract de vânzare-cumpărare. proces verbal de recepţie. Donaţie proces verbal de predare-primire. factură fiscală.

3. proces verbal de vânzare-cumpărare. bilet la ordin. cec. bilanţieră. în special a imobilizarilor corporale.). de inventar.Achiziţionate achitate Aport social şi ordin de plată. Contabilitatea analitică a activelor imobilizate. Donaţie proces verbal de predareprimire Concesionare. furt etc. reziduală. raport de evaluare Retrase de către cerere de retragere. Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizarilor corporale sunt: -registrul numerelor de inventar şi -fişa mijlocului fix. închiriere locaţie de gestiune. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE În funcţie de regulile generate de evaluare şi de momentul evaluării. act constitutive raport de evaluare DOCUMENTE PRIVIND IEŞIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Categoria de active Căi de ieşire Documente de evidenţă imobilizate Imobilizări Casare proces verbal de scoatere din necorporale şi funcţiune . se organizează pe locuri de folosinţă (secţii. (calamităti. laboratoare etc. necorporale şi imobilizări corporale în curs de necorporale sau execuţie corporale Imobilizari Vânzare ordin de vânzare a titlurilor: financiare ordin de plată. cec. locaţie contract de concesionare. pe categorii de imobilizări şi în cadrul acestora. Pentru mişcarea mijloacelor fixe în interiorul entităţii se foloseşste bonul de mişcare a mijloacelor fixe. de gestiune.) Imobilizări Transferarea la proces verbal de recepţie. închiriere. bilet la ordin. activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare.chitanţă. pe obiecte de evidenţă. . ateliere. Situaţii excepţionale contract de asigurare. contabilă netă.de declasare a unor corporale bunuri materiale Vânzare factură fiscală. proces asociaţi verbal de predare-primire. chitanţă. prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcţie distinctă.

a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ Se determină în funcţie de modul de dobândire. (2) când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obţine un minus de valoare. trebuie să îndeplinească următoarele criterii: □ obţinerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare. Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile. În contabilitatea curentă. nu se inregistrează în contabilitate. c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea (scăderea) din valoarea contabilă a amortizărilor şi ajustărilor constituite. 4. În cazul casării. activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută. la valoarea contabilă netă.s d) VALOAREA BILANŢIERĂ La închiderea exerciţiului financiar. adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările şi ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare. care. ♦ imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă. reprezentate de valori nemateriale şi de documente juridice şi comerciale. diminuarea preţurilor. denumită şi valoare de inventar. iar în bilanţ. ♦ imobilizările obţinute din producţie proprie se evaluează la cost de producţie. scăderea cursului valutar etc). când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală). după deducerea cheltuielilor aferente cedării. ♦ prin ajustări pentru pierdere de valoare. potrivit principiului prudenţei. care este stabilită în funcţie de utilitatea bunului. starea acestuia şi preţul pieţei. valoarea reziduală reprezintă diferenţa dintre valoarea materialelor şi pieselor recuperate şi cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării. . ♦ imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport. care se înregistrează în contabilitate astfel: ♦ sub forma unei amortizări suplimentare. e) VALOAREA REZIDUALĂ Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare. b) VALOAREA DE INVENTAR Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală.se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. astfel: ♦ imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achizitie-. iar ajustările. care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacţii. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală. În urma acestei comparaţii rezultă două situaţii: (1) când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obţine un plus de valoare. când deprecierea este reversibilă (scăderea cotaţiilor la bursă. cu preţul determinat în mod obiectiv. echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor.

durata concesionării bunurilor sau serviciilor.□ costul activului să poată fi măsurat în mod credibil.sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei societăţi comerciale sau de modificarea actului de constituire.) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate. • Licenţa este dreptul obţinut de o persoană de a utiliza o invenţie. Fondul comercial se calculează ca o . fiind reprezentate de taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. tehnici.sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial. mărcilor. construcţia şi testarea producţiei intermediare etc. brevetelor de invenţie. design etc. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestui teren. • Concesiunea reprezinta dreptul de exploatare a unor bunuri şi servicii obţinut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. • Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizarii exclusive a unei formule. clientelă. ♦ proiectarea. Cheltuielile de constituire şi de dezvoltare se recuperează prin includerea eşalonată a acestora în cheltuielile de producţie (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (în măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activităţi precum: ♦ proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă. • Fondul comercial reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei. de servicii sau de comerţ reprezintă semne distinctive folosite de către o entitate economică pentru a-şi deosebi produsele. dar care aparţin celor care le-au creat şi care pot fi comercializate. vad comercial. • Marca de fabricaţie. dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate. • Cheltuielile de dezvoltare . • Know-how-urile reprezinta cunoştinţe tehnice şi procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenţie. Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziţionării şi utilizarii concesiunilor. uzufructului. licenţelor. • Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantaţii construite pe terenul altei persoane. precum şi preţul (redevenţa. cheltuieli cu emiterea de acţiuni. cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel. lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare. Principalele imobilizări necorporale sunt: • Cheltuielile de constituire . precum şi de alte cheltuieli legate de înfiinţarea sau extinderea activităţii persoanei juridice. construcţia şi operarea unei uzine pilot. printre altele. • Brevetul de invenţie (patentul) este documentul prin care i se recunoaşte unei persoane dreptul asupra unei invenţii. • Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparţine altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului. reputaţie. know-how-urilor. superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. este interzisă distribuirea profiturilor. legături comerciale etc. ♦ proiectarea. În contractul de concesiune încheiat între cele două părţi se prevăd.

aparatură birotică. sau pe o perioadă mai mare. care îndeplinesc următoarele caracteristici: -sunt utilizate în producţia de bunuri. aparate şi instalaţii de măsurare. construcţii. numită "mijloace fixe". Fondul comercial se amortizează. evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie. în prestarea de servicii. maşini. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani. animale. CD-uri.2005 valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de minimum 1. 5. amenajări de terenuri.07. realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare. de asemenea. formau o subgrupă distinctă. Sunt. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noţiune. de regulă. cum ar fi: diskete. după caz. utilaje şi instalaţii de lucru. -au durata normală de funcţionare mai mare de un an. plantaţii. avansuri pentru investiţii etc. • mijloacele fixe puse partial în funcţiune. Nu sunt considerate imobilizări corporale: ♦ componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparaţiilor. control şi reglare. know-how-urile. concesiune. . cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată. locaţie de gestiune.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale. • investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente. fără a depăşi durata de utilizare economică a activului. mijloace de transport. hard-diskuri. care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici iniţiali ale acestora. cu menţiunea de rigoare în notele explicative.500 lei) Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate. cu excepţia terenurilor şi amenajărilor de terenuri. In categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri. ca imobilizări necorporale. Patentele. mobilier. în activităţi administrative sau sunt închiriate terţilor. Mărcile. Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege (de la 01. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale. dacă sunt realizate de către entitate. prin majorarea valorii mijloacelor fixe. Potrivit tradiţiei contabile româneşti. licenţele. • Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice. fondul comercial şi alte categorii similare nu trebuie recunoscute. considerate imobilizări corporale: • investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. • investiţiile efectuate pentru descopertă. drepturile de autor.diferenţă dintre costul de achiziţie (mai mare) şi valoarea justă (mai mica) aferente a unor active achiziţionate. sub forma cheltuielilor cu modernizarea. de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. imobilizările corporale. denumite şi imobilizări materiale sau active fixe tangibile. Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei.

păsările şi coloniile de albine. indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. care au ca scop creşterea performanţelor tehnice iniţiale ale imobilizărilor corporale. orice alt mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii . după caz. a acţiunii agenţilor naturali. ♦ animalele tinere. instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi. Amortizarea cheltuielilor de investiţii efectuate la mijloacele fixe concesionate. costul lucrărilor de modernizare. Această depreciere fizică şi valorică se numeşte uzură.generată de funcţionarea tehnică şi mecanică. precum şi de influenţa factorilor naturali. bălţile şi iazurile. tablourile şi operele de artă. In cazul imobilizărilor corporale achiziţionate. pe baza unui plan de amortizare. a progresului tehnic. DURATELE NORMALE DE UTILIZARE Duratele normale de utilizare corespund. întreţinere şi reparare. uzura poate fi: ♦ uzură fizică . în cadrul cărora veniturile obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcţionare. Nu se supun amortizării: terenurile. cauzat de evoluţia rapidă a tehnicii. bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare. altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor. închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora. ♦ echipamentul de protecţie şi de lucru. îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat. de apariţia a noi maşini cu performance mai ridi-cate. ♦ sculele. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează.AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca urmare a folosirii lor. uşor coroziv. durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv. luate în locaţie de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiţia.reprezintă procesul de învechire tehnologică. În schimb. aeronavele. Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte amortizare. 6. închiriate. valoarea de intrare (costul de achiziţie) se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică. puternic . care nu sunt rezultatul unei investiţii. pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare. în principiu.♦ construcţiile şi instalaţiile provizorii. din luna următoare punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare. Costurile privind reparaţiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca şi cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. casele de odihnă proprii: locuinţele de protocol. ♦ uzură morală . De aceea. lacurile. Durata normală de utilizare depinde şi de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate şi care poate fi normal. Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate. animalele de îngrăşat. cu duratele economice de utilizare. navele. care au durata normala de utilizare expirată. În funcţie de cauzele care o produc. se adaugă la valoarea contabilă a acestora. ♦ pădurile.

. subgrupe. însă nu ţine seama de influenţa uzurii morale. clasei. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale. cu durata normală de utilizare neconsumată. subgrupei.REGIMURI DE AMORTIZARE Entităţile economice îşi amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare: . subclase şi familii.5.accelerată. clase. Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. De asemenea. . Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate. 7. durata de utilizare rămasă).liniara. Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării şi stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe): □ codul de clasificare. cheltuielile de investiţii pentru amenajarea terenurilor. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe. In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. durata normală de funcţionare se stabileşte de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent. cu durata normală de funcţionare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare. □ denumirea grupei. în cazul construcţiilor se aplică in mod obligatoriu regimul de amortizare liniară. subclasei şi familiei imobilizărilor corporale. Amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea în funcţiune. recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcţionare rămasă. pe o perioadă de 10 ani.dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 şi 5 ani. care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă. In Romania duratele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotărâre de Guvern şi sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienţii următori: 1.degresivă. fiind eel mai simplu de utilizat. Duratele normale de utilizare se află în "Catalogul privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe". In cazul mijloacelor fixe achiziţionate. inclusiv.coroziv. . stabilite proportional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune. se amortizează liniar. traditional. începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune. Amortizarea liniară reprezintă regimul clasic.

diferenţa reprezentând influenţa uzurii morale.dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani. Amortizarea degresivă şi accelerată au avantajul că atenuează influenţa uzurii morale. inclusiv a echipamentelor 2 . Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante: Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) In primul an de funcţionare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. • Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI) DUI . prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi. se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea rămasă la numărul de ani de functionare rămasi.se obţine prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă. se aplică metoda de amortizare liniară. 2. Regimul de amortizare pentru imobilizările corporale se determină conform următoarelor reguli: -în cazul construcţiilor. ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DUL) .5 . DUR . prin amânarea la plată a impozitului pe profit.. Amortizarea anuală pentra anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă (rămasă) până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi. Aceste două regimuri de amortizare produc şi un avantaj fiscal. Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea urmatoarelor elemente: • Durata de utilizare aferentă regimului liniar.se calculează prin diferenţa dintre DN şi DUI. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar. inclusiv. Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare. în cheltuielile de exploatare a unei amortizări in cota de 50 % din valoarea de intrare. corespunzător creşterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de utilizare a imobilizarilor corporale. -în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare.se determină ca diferenţă între DUI şi DUD.se calculează ca diferenţă între durata normală de utilizare conform Catalogului (DN) şi DUR. din care: ♦ Durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DUD) -se stabileşte ca diferenţă între DUI şi DUR. Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare. datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt un cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilizare de până la 5 ani nu se calculează influenţa uzurii morale. • Durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM) . recalculată în funcţie de cota de amortizare degresivă (DUR).

571/2003 privind Codul fiscal. reglementată de Legea nr.2003. luându-se in calcul valoarea contabilă. Deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice reevaluare contabilă a activelor imobilizate efectuată după data de 31. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale. degresivă sau accelerată. rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de functionare. O amortizarea cheltuielilor cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda liniară. durata de utilizare şi regimul de amortizare ales. entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă. ♦ pentru locuinţele de serviciu. cu modificările în vigoare. Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administratie al entităţii economice. pe o perioadă de 10 ani. ci numai în Registrul de evidenţă fiscală al entităţii. -în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. ♦ în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil. Din punct de vedere contabil. amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exerciţiului financiar. 8. Mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice. precum şi pentru computere şi echipamentele periferice ale acestora. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu.ASPECTE FISCALE PRIVIND AMORTIZAREA Amortizarea activelor imobilizate trebuie privită din două puncte de vedere: (1) Amortizarea contabilă. republicată. cât şi un element rectificativ al valorii contabile. cu modificările şi completările ulterioare. se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă. amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute în Legea locuinţelor.periferice ale acestora. ♦ în cazul echipamentelor tehnologice. care este reglementată de Legea fir. în principal. Amortizarea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. prin care se determină valoarea contabilă netă a imobilizarilor amortizabile. Regulile specifice amortizării fiscale sunt. următoarele . în care se vor determina cu anticipaţie amortizarea anuală (anuitatea) şi valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârşitul fiecărui an cle funcţionare.12. se poate opta pentm oricare dintre cele trei metode de amortizare. entităţile economice vor întocmi un plan de amortizare. • Amortizarea fiscală nu va lua în considerare reevaluarea contabilă şi nu se va înregistra . entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară. ♦ în cazul construcţiilor. Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281 Amortizarea fiscală se foloseşte numai pentru determinarea rezultatului impozabil şi a impozitului pe profit. (2) Amortizarea fiscală. care se recunoaşte în bilanţ. se aplică metoda de amortizare liniară. ♦ valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situaţia în care acestea sunt valorificate prin entităţi specializate sau prin licitaţie organizată potrivit legii.

000 : 20 = 1. 9. Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate. Operaţiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se în principal. atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%.000 lei In vederea calculării impozitului pe profit.care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate şi a ajustărilor pentru depreciere. amortizarea contabilă în sumă de 1. două metode: (1) Metoda valorii brute . fie la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. 12. fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. cu pregătire tehnică în domeniu. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăţi în avans se realizează prin stornarea facturilor de avans. la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a . valoarea rezervei transferate este egală cu diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale. clădiri. ţinându-se seama de inflaţie. pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare ănuale a unor sume care sunt o combinaţie de valori calculate la date diferite.REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă.) trebuie să fie reevaluate simultan. starea acestuia şi de preţul pieţei. in schimb amortizarea fiscală în sumă de 1. Dacă lucrările se fac după expirarea acestei durate. o comisie tehnică va stabili o nouă durată de utilizare. cât şi amortizarea cumulată.în contabilitate. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreştere a valorii contabile nete. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve. utilitatea bunului. factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans.600 lei va fi considerată cheltuială nedeductibilă fiscal.000 lei va reprezenta deducere fiscală. fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea. (2) Metoda valorii nete . Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizaţi sau de către specialişti din cadrul entităţii.AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE In cazul în care se acordă avansuri pentru imobilizări corporale. Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durata normală de utilizare ramasa.LUCRĂRI DE MODERNIZARE A IMOBILIZARILOR CORPORALE Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali în vederea obtinerii de venituri suplimentare. Activele care fac parte din aceeaşi clasă de imobilizări corporate (terenuri. astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanţului. 11. maşini şi echipamente etc. Amortizarea fiscală anuală = Valoarea fiscală : durata de utilizare = 20. Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creştere a rezervei din reevaluare. In cazul din urmă.

bunurile trebuie să aibă durata de utilizare mai mare de un an şi valoarea de intrare mai mare decât limita minima prevăzută de lege. • reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara entităţii. înclusiv TVA.CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE Imobilizările financiare sunt investiţii financiare care cuprind acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung.IMOBILIZARI CORPORALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR Pentru a fi încadrate în categoria activelor imobilizate. Diferenţa de cheltuială care execede valorii recuperate este nedeductibilă fiscal. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse este cheltuială deductibilă fiscal. pot exista situaţii în care valoarea de intrare a imobilizărilor corporale să rămână mai mică decât această limită minima. 15. pentru care se constituie ajustări pentru pierderea de valoare. 14. în acest caz. imobilizările respective vor fi menţinute în contabilitate ca imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar. • generează venituri financiare sub forma dividendelor. La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare ale obiectelor de inventar. Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: • nu au structură materială. aceste active se pot scoate din evidenţa imobilizărilor corporale pentru a se transfera in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate. IMOBILIZĂRI CORPORALE CONSTATATE LIPSĂ LA INVENTARIERE Baza de impozitare aferentă TVA pentru mijloacele fixe constatate lipsă la inventariere se stabileşte astfel: a) dacă lipsurile nu sunt imputabile. b) dacă lipsurile sunt imputabile. • pot fi supuse unor deprecieri temporale reversibile. precum şi creanţe imobilizate. mijloacele de treansport. instalaţiile etc. • nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile. Ca urmare a faptului că această valoare limită se actualizează periodic. cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate pe termen lung. numai în măsura în care această cheltuială este acoperită de valoarea recuperată in baza contractelor de asigurare încheiate. dar nu mai puţin decât valoarea rămasă. După amortizarea completă. 13.livrării de bunuri. dobânzilor etc. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea In cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum trei ani. Imobilizările financiare se pot grupa astfel: . Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură fiscală pe care se evidentiaza contravaloarea integrala a livrarii de bunuri . Nu se transfera la obiecte de inventar imobilizările corporale care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar. baza de impozitare este suma imputată. baza de impozitare este zero. după caz. cum ar fi: constructive. baza de impozitare este valoarea rămasă.

Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului financiar. • Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale in scopul obţinerii de venituri financiare. atunci când se define peste 50% din drepturile de vot in conducerea filialei. Imobilizările financiare recunoscute ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. sub forma de ajutoare financiare. pentru obţinerea de dobânzi. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide.care sunt sume de bani acordate terţilor pe baza unor contracte de împrumut. Entitatea asociată este entitatea in care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici asociere în participate. atunci când depăşeşte un procentaj de 20%. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces cle transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie. Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare. □ Dobânzi aferente creanţelor imobilizate. iar cealaltă se numeşte fllială. Entitatea care deţine controlul asupra unei alte entităţi este societatea-mamă. cauţiuni etc. care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii. • Creanţele imobilizate sunt reprezentate de: □ Sumele datorate de filiale . adică la un preţ de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfaşurării normale a activităţii entităţii (ciclului de exploatare). □ împrumuturile acordate pe termen lung . Se consideră că există control. fară intervenţia în gestiunea societăţilor la care sunt deţinute titlurile.CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activita. mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare. □ Creanţele aferente contractelor de leasing financiar.tea ei. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă interes de participare. Titlurile deţinute în capitalul entităţilor asociate într-o proporţie de 20-50% asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative asupra politicii operaţionale sau financiare a unei entităţi. în scopul obţinerii de avantaje economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa semnificativă exercitate asupra societăţii respective. nici filială a acestuia.• Acţiunile deţinute la entităţile afiliate sunt drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entităţi. □ Alte creanţe imobilizate: garanţii.care sunt împrumuturile acordate entităţilor de la care s-au achiziţionat titluri sau interese de participare. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezinta un gntp de entităţi. depozite bancare. 16. .

După sursa de provenienţă avem: ♦ Stocuri cumpărate: materii prime. blană. semifabircatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trece în continuare în procesul tehnologic al unei alte secţii (respectiv.sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. ambalajele . (2) investitii pe termen scurt. animale. de regulă. produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime: lucrările şi serviciile. materiale consumabile. materiale recuperabile şi deşeutri.care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc in produsul finit integral sau partial. miei. coloniile de albine. materiile prime . m produsul finit. fie transformată (reprezintă substanţa principală a produselor finite).sunt stocurile cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi. activele circulante sunt clasificate astfel: (1) stocuri. produse finite şi produse reziduale. (4) creanţe CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării. mânji etc. inclusiv valoarea serviciilorprestate pentru care nu a fost întocmită factură. . produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii. obiecte de inven-tar. faze de fabricate) sau se livrează terţilor. baracamente şi amenajări provizorii. purcei.sunt bunurile care nu îndepli-nesc condiţiile de valoare şi/sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale.sunt stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor. se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. animalele pentru producţie (lână. care includ ambalajele refolosibile. putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii. producţia în curs de execuţie . achiziţionate sau fabricate. ambalaje. animalele şi păsările . produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi.sunt reprezentate de: animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei. materialele consumabile . animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate. de regulă. In categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care. lapte. produsele . precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare ale procesului tehnologic.) crescute şi folosite pentru reproducţie. astfel: după forma fizică şi destinaţie: mărfurile .reprezentate de semifabricate. fie în starea lor iniţială. materialele de natura obiectelor de inventar . (3) disponibilităţi în bănci şi casierie. ouă).Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene. cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte.

pentru prelucrare. ambalaje etc.) se evaluează la costul de producţie. stocurile se . ciclul de exploatare constă în cumpărarea de mărfuri. comisioane. materiale. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ŞI LA ÎNCHIDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exercitiului financiar. dar se află în gestiunea entităţii. de regulă. TVA înscrisă în factura fumizorului. format din: cheltuieli directe: cu materiile prime. cu salariile personalului de conducere din secţii etc. cheltuieli de transport. cu salariile muncitorilor direct productivi. taxe nerecuperabile (taxe vamale. care se vând ulterior în aceeaşi stare. taxe de asigurare etc. . pentru prelucrare sau reparare. ♦ Stocuri fungibile sau interschimbabile. ♦ Stocuri care nu fac parte din patrimoniu. evaiuarea stocurilor se face la următoarele momente: la intrare. astfel: a) Stocurile cumpărate (materii prime. chiar dacă sunt cumpărate la preţuri cliferite etc. După apartenenţa la patrimoniu: ♦ Stocuri care fac parte din patrimoniu. care se pot afla fie în spaţiile proprii. semifabricate. stabilită în urma evaluării. cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor. la ieşire. mărfuri. b) Stocurile fabricate (produse finite. televizoare. După gradul de individualizare şi modul de gestionare: ♦ Stocuri identificabile. manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. EVALUAREA STOCURILOR Potrivit reglementărilor contabile româneşti.♦ Stocuri fabricate: producţie în curs de execuţie. fund primite de la terp pentru vânzare în consignaţie. produse finite. produse reziduale. fie se află la terti în custodie.) se evaluează la --costul de achiziţie care are următoarea structură: preţul de cumpărare fără TVA. in care se includ. la inventariere. nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahăr ambalat care aparţin aceluiaşi sort. accize. cu materialele. calculatoare etc. d)Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport.. cu reparaţiile. reparare etc. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate în funcţie de modul lor de dobândire. care în cadrul fiecărei categorii. în consignaţie. la încheierea exercitiului financiar. In cazul entităţilor din domeniul comerţiilui. semifabricate etc. bunurile cle folosinţă în-delungată: autoturisme.). care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri. c) Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţul determinat obiectiv. în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA.

la sfârşitul lunii).constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare). adică: CMP = (VSi+Vi):(Qsi+Qi) Când se calculează după fiecare recepţie.presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element. consum. . . fiind atribuite stocurilor ieşite preţurile cele mai vechi. In situaţiile financiare. fie după fiecare recepţie. Când se calculează la sfârşitul lunii. distrugere etc. care se pot identifica prin serie. stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea de inventar.prima ieşire" (FIFO) . stocurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor şi nu al bunurilor. (2) Valoarea de inventar < Valoarea contabilă. în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar.evaluează la valoarea actuală. • Metoda costului mediu ponderat (CMP) . dacă se constată că: (1) Valoarea de inventar > Valoarea contabilă. utilizându-se următoarele metode: • Metoda identificării specifice (IS) .se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. denumită şi valoare de inventar. În acest fel.se bazează pe ipoteza că primele articole ieşite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate. Cu acest prilej se stabilesc: ♦ Diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la inventariere şi situaţia scriptică din contabilitate: ♦ Diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) si valoarea actuală (de inventar). în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. data de intrare. adică: CMP = (VSp+Vi):(Qsp+Qi) Dacă se ponderează cantităţile ieşite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor ieşite (Ve) adică: Ve = CMPxQe • Metoda "prima intrare .prima ieşire" (LIFO) . Astfel. Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului. Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată. Pentru diferenţa dintre valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor. Metoda FIFO poate fi utilizată indiferent de fluxul real al stocurilor. cost de achiziţie. costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului initial (Vsi plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul initial (Qsi plus cantitaţile intrate (Qi). EVALUAREA STOCURILOR LA IEŞIREA DIN PATRIMONIU La ieşirea din patrimoniu prin vânzare. fie periodic (de exemplu. Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente preţuri. starea acestuia şi preţul pieţei. donaţii. stocul final este evaluat la cele mai vechi preţuri. • Metoda "ultima intrare . costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte ca un raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (VD şi cantitatea existentă în stocui precedent (Qsp) plus cantităţile intrate (Qi).

cumpărătorul primeşte de la furnizor avizul de însoţire a mărfii sau factura fiscală. prelucrarea în procesul de producţie.este folosit în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu miscare rapidă. Pentru lipsurile constatate se întocmeşte un procesverbal de constatare. cum ar fi: aprovizionarea. contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă. eliberarea din depozite. vânzarea. Aceste operaţiuni trebuie consemnate in diferite documente de evidenţă operativă a stocurilor.ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor materiale şi de manoperă. Pe baza constatărilor făcute. care au marje de adaos comercial similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. semnat de ambele părţi. în funcţie de conditiile existente la un moment dat. se mai pot folosi următoarele metode de evaluare a stocurilor: a) Costul sau preţul standard . ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR În funcţie de specificul activităţii. aviz de însoţire a mării sau factură fiscală) cu cantităţile de stocuri efectiv primite.se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR Activele circulante materiale din cadrul unei entităţi ocazionează numeroase operaţiuni. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare.se efectuează de către gestionar şi presupune confruntarea datelor din documente (comandă. b) Preţul cu amănuntul . Entităţile care întocmesc factura fiscală în momentul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoţire a mărfii. în situaţii excepţionale. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financial" la altul. • recepţia calitativă . gestiona-rul întocmeşte nota de recepţie şi constatare de diferenţe. m Notele explicative din cadrul Situaţiilor financiare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. Entităţile emit către furnizori comenzi. Costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. de eficienţă si de utilizare a capacităţilor de producţie. administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri. • recepţia cantitativă . care presupune efectuarea următoarelor operaţiuni: • recepţia transportului .se efectuează de către delegatul entităţii cumpărătoare şi constă în verificarea stării ambalajelor. inventarierea etc. iar pe baza acestora se încheie contracte economice. Aceste costuri trebuie actualizate periodic. păstrarea. .O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. • Diferenţele dintre costul standard şi costul efectiv (de achiziţie sau de producţie) se înregistrează distinct în contabilitate. recunoscându-se în costuri pe măsura consumului productiv sau vânzării bunurilor respective. în anumite condiţii. Dacă. Luarea in primire a bunurilor aprovizionate se numeşte recepţie.

avize. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. In cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. pe categorii de stocuri. dispoziţii de livrare etc. • bunurile livrate. astfel: • bunurile vândute şi nelivrate se înregistrază distinct in gestiune. iar in cadrul acestora. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ANALITICE A STOCURILOR Contabilitatea analitică a stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric. cât şi în contabilitate. în conturi în afara bilanţului.Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiză chimică. dar nefacturate. La cel mult o săptămână după înregistrarea lor in fişele de magazie. iar in contabilitate. c) Metoda global-valorică. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. se procedează astfel: ♦ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare. tehnică etc. care se întocmeşte separat pentru fel."pentru prelucrare la terti". b) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic). In cazul unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii. bonuri de predare etc) şi a documentelor de ieşire ('bonuri de consum. a) METODA OPERATIV-CONTABILĂ (pe solduri) Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: 1) Evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile cle depozitare. ♦ bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct in contabilitate ca intrare in gestiune. Valorile materiale trimise pentru prelucrare la terţi se înregistrează în avizul de însoţire a mărfii. documentele de intrare şi ieşire se preiau de contabilitate. . Acelaşi document se foloseşte şi pentru restituirea materialelor neutilizate. pe care se face menţiunea. pe baza documentelor care confirmă ieşirea acestora din gestiune. Se poate organiza folosind una din următoarele metode. avizului de însoţire a mărfii şi facturii fiscale. 2) Preluarea documentelor de intrare-ieşire în contabilitate. Documentele utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum sunt bonul de consum şi fişa limită de consum. Pentru predarea la magazie a produselor obţinute din producţie proprie şi pentru tranzitarea materialelor de la un loc de depozitare la altul se întocmeşte bonul de predaretransfer-restituire. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale entităţii: a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri). acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate.). calitate sau sortiment de stocuri. . cu ajutorul fişelor de magazie. note de recepţie. cât şi în contabilitate. pe baza recepţiei şi a documen-telor însoţitoare. Livrarea mărfurilor şi a produselor se face pe baza dispoziţiei de livrare. Documentul de evidenţă operativă a magaziei sau depozitului este fişa de magazie. ocazie cu care se efectuează controlul înregistrărilor din fişele de magazie. bonuri de transferrestituire. Fişele de magazie se întocmesc zilnic de către magazioner. pe baza documentelor de intrare (facturi. Preluarea documentelor se face pe baza borderoului de predare a documentelor.

Periodic. Odată cu introducerea pe scară tot mai largă a calculatoarelor. in care se înscriu: • cantităţile de stocuri preluate din Fişele de magazie. în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire. conturi sintetice. • valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare. imprimatelor şi materialelor pentru ambalat. cât şi In contabilitate Ccu ajutorul fişelorde cont pentru operaţii diverse). 3) înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice pentru valori materiaie: 4) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitice. în cazul mărfurilor şi ambalajelor aflate în entităţile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul. 4) Pentru uşurarea depistării unor erori. se face controlul concordanţei dintre evidenţa operative cu cea din contabilitate. a etichetelor şi a marcajelor electronice. ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în fiecare moment a mărimii stocurilor. Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. Această metodă se poate folosi şi în cazul rechizitelor de birou. în practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor. • totalurile valorilor pe pagini. . 2) Preluarea documentelor de intrare şi ieşire de către contabilitate pe baza borde-roului de predare a documentelor. metoda inventarului permanent a devenit mai simplu de utilizat şi mai puţin costisitoare. 5) Verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţia din fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor de verificare analitice. atât cantitativ. mai ales.3) întocmirea registrului stocurilor la sfârşitul perioadei. cu ocazia includerii in cheltuieli a soldurilor constatate la sfârşitul perioadei precedente. Se observă că în cazul acestei metode. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE A STOCURILOR Există două metode de evidenţă sintetică a stocurilor: (1) Metoda inventarului permanent (2) Metoda inventarului intermitent În condiţiile inventarului permanent. b) METODA CANTITATIV-VALORICĂ (pe fişe de cont analitice) Folosirea metodei cantitativ-valorice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1} înregistrarea cantitativă a intrărilor şi ieşirilor de stocuri în fişele de magazie. cât şi valoric. la contabilitate se foloseşte Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. Metoda global-valorica se utilizează. entităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice. c) METODA GLOBAL-VALORICĂ Această metodă constă în ţinerea numai a evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune). pe grupe. registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică. subgrupe. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul corespunzătoare. In acest caz : ♦ Conturile de stocuri se debitează la sfârşitul perioadei cu soldurile determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei următoare. Valorile stabilite în registrul stocurilor se compară cu situaţia din conturile sintetice care se întocmesc de către contabilitate. magazii.

fie în starea lor iniţială. • echipamentul de protecţie. care sunt bunuri achiziţio-nate sau construite in regie proprie pentru buna funcţionare a şantierelor de constructs. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare. împrejmuiri etc. com-bustibilii. gropi de var etc. O Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: • bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor corporale. ocupând o poziţie intermediară fie între materii prime şi semifabricate. echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale. materialele pentru ambalat. conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării acestora în depozit. furajele etc. • sculele. prin demolare sau demontare. produse finite .reprezintă rebuturile.stocuri finale = ieşiri Dezavantajul acestei metode constă în lipsa unor informaţii detaliate privincl stocurile existente în patrimoniu. matriţele şi alte obiecte similare. fie au durata de utilizare mai mica de un an. deşeurile. verificatoarele (SDV-uri). cum ar fi: barăci. în produsul finit. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE Produsele fac parte din categoria stocurilor.. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care.sunt bunurile care au parcurs toate fazele procesului tehnologic. podeţe. materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventor. de regulă. piesele de schimb. CONTABILITATEA MATERMLOR PRIME Şl MATERIALELOR În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime. nu se recuperează materiale: platforme de beton.♦ Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct in conturile de cheltuieli. materialele recuperabile. întrunesc condiţiile de calitate şi sunt predate pe bază de acte la magazie sau sunt livrate direct terţilor. • baracamentele şi amenajările provizorii de şantier. în care se regăsesc integral sau partial. aparatele de măsură şi control (AMCuri). fie între semifabricate şi produse . schele. drumuri de acces. adică. dispozitivele. fără a se regăsi. mecanismele. O Materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de produc-ţie sau de exploatare. conform relaţiei: stocuri iniţiale + intrări . la un moment dat. Producţia in curs de execute este reprezentată de: • produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic. fie transformate. produse reziduale . fiind reprezentate de următoarele elemente: semifabricate . ♦ leşirile de stocuri se determină prin calcul extracontabil.sunt acele produse al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o secţie sau fază de fabricate şi care tree în continuare pentru prelucrare în altă secţie sau fază de fabricaţie sau se livrează terţilor. d Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produsului. seminţele şi materialele de plantat. fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală.

ca produse finite.consumator. c) animalele pentru producţie (lâna. în principal. • produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate. folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice.finite. blană. şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor. • aflate în curs de aprovizionare. destinate sacrificării sau vânzării. mânji etc). b)animalele la îngrăşat. care urmează a fi trecute ulterior în categoria imobilizărilor corporate. • trimise pentru depozitare temporară la terţi. miei. • predate terţilor pentru vânzare în consignaţii. îndeosebi celor de vânzare cu amănuntul: (2) circulaţia cu amănuntul a mărfurilor . Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de producţie sau la preţ standard.care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali. Intrarea în entitate a animalelor se poate face. ouă). Sunt asimilate mărfurilor: • stocurile achizitionate pentru utilizare proprie (materii prime. • lucrările. Pe traseul producător . obiecte de inventar etc. d) coloniile de albine. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie al mărfurilor poartă denu- . ulterior. fără vreo prelucrare suplimentară. care se vând prin magazine proprii (semifabricate. • date spre prelucrare la terţi. prin sacrificare. mărfurile parcurg două stadii şi anume: (1) circulatia cu ridicata a mărfurilor . lapte. Producţia în curs de execuţie se evaluează la cost de producţie. purcei. dar nerecepţionate. serviciile şi studiile în curs de execuţie. adică achitate. prin achiziţii de la terţi sau din producţie proprie. cost de producţie sau la preţ standard. materiale.care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte entităţi comerciale.) şi care. Evaluarea animalelor se poate face la cost de achiziţie. CONTABILITATEA ANIMALELOR In grupa activelor circulante materiale se includ urmatoarele categorii de animale: a)animale tinere de orice fel (viţei. • stocurile provenite din producţie proprie. . Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei. sau prin vânzarea de produse animaliere. produse finite etc). CONTABILITATEA MĂRFURILOR Mărfurile sunt bunurile achiziţionate din afara entităţii pentru a fi vândute în aceeaşi stare. dar nesosite sau sosite. precum şi unor entităţi pentru consumul propriu. ca animale de muncă şi pentru reproducţie. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI Sunt considerate stocuri aflate la terţi acele bunuri care se află în una din următoarele situaţii: • achitate şi lăsate în custodia furnizorilor. Ieşirea animalelor se poate face prin vânzarea de animale vii.

iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obtinerea unui profit. metoda „prima intrare prima ieşire" (FIFO). prime de asigurare etc. prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achiziţie. De regulă. Acest mod de evaluare se impune din raţiuni practice.se determină pentru fiecare sortiment de marfă. care se poate utiliza în douâ variante: a) Preţul cu amănuntul. pe lângă preţul de cumpărare. şi alte cheltuieli. La entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en detail) se reco-mandă evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul. totuşi. prin aplicarea cotei de rabat asupra preţului de vânzare al mărfurilor. ieşirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu ponderat (CMP). trebuie evidenţiate distinct diferenţele de preţ dintre preţul standard şi costul efectiv de achiziţie. În acest caz. • Rabatul comercial se stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute.prima ieşire" (LIFO). Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor. In acest caz. • Preţul standard (prestabilit) . comisioane. având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate. La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune este necesar să se . care este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus TVA. taxe vamale. care cuprinde. deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi momentul în care se face calculul. EVALUAREA MĂRFURILOR LA ENTITĂŢILE CU RIDICATA Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la unul din următoarele preţuri de înregistrare: • Costul de achiziţie efectiv. iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. cum ar fi: cheltuieli de transport. la entităţile comerciale cu amănuntul se consideră cost de achiziţie preţul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor. b) Detailiştii neplătitori de TVA utilizează preţul cu amănuntul compus din costul de achiziţie (în care se include şi TVA din factura de cumpărare) plus adaosul comercial. în cantităţi şi la preţuri diferite. astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100): (cota de adaos + 100) EVALUAREA MARFURILOR LA ENTITĂŢILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL În cadrul entităţilor cu amănuntul se conduce evidenţa analitică global-valorică atât la nivel de entitate.mirea de adaos comercial sau rabat comercial. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează aplicând procedeul sutei majorate. între cele două noţiuni există. Cu toate că exprimă aceeaşi realitate. pe baza preţurilor medii din perioada anterioară. adaosul comercial se determină în momentul achiziţionării mărfurilor. metoda „ultima intrare . Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. cât şi pe magazine. întrucât este dificil să se recalculeze preţul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcţie de cheltuielile de transport-aprovizionare. • Astfel.

(2) Dacă deponentul este o persoană fizică sau juridică neplătitoare de TVA. Beneficiarii veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în regim de consignaţie datorează un impozit in cotă de 10% din venitul brut încasat. prin reducerea sau majorarea corespunzătoare a adaosului comercial. cu excepţia bunurilor provenite din patrimoniul personal al deponentului. MĂRFURI CONSTATATE ÎN MINUS SAU IN PLUS LA INVENTARIERE Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau degradate. neimputabile. • Preţul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de achiziţie plus un adaos comercial care se stabileşte în funcţie cle nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul respectiv de mărfuri. pe baza unui coeficient de repartizare care se calculează cu date cumulate de la începutul anului. (1) în cazul în care deponentul este o persoană juridică. numită consignant. precum şi "Borderoul de programare la plată a deponenţilor". se reţine şi se virează de către consignaţie. Înregistrările din contabilitatea consignaţiei diferă în funcţie de situaţia juridică a deponentului. MĂRFURI AFLATE ÎN CONSIGNAŢIE Comerţul în consignaţie are ca scop preluarea de la persoane fizice şi juridice a unor mărfuri în vederea vânzării acestora. Pentru deponenţii persoane fizice rezidente se întocmeşte "Bonuldeprimire în consignaţie" Mărfurile primite sunt înregistrate în "Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie" şi "Notele de receptie şi constatare de diferenţe". în momentul în care acestea au fost vândute. inclusiv TVA. după caz. Entitatea cu profil de consignaţia încarcă în gestiune mărfurile primite. Impozitul se calculează. până la data de 25. inclusiv. cât şi asupra stocului final de mărfuri. ale lunii următoare celei în care se face plata venitului. de regulă.repartizeze diferenţele de preţ atât asupra ieşirilor. Este permisă reclucerea preţului până la cel mult costul efectiv de achiziţie. Comerţul în consignaţie este organizat în cadrul comerţului cu amănuntul. Contractul de consignaţie este o înţelegere scrisă. prin care una dintre părţi. operaţii care se fac pe baza inventarului de schimbare a preţurilor. consignaţia calculează TVA numai pentru comisionul ce-i revine. persoane juridice. dacă se constată că o astfel de operaţie este justificată sau . după caz. când se întocmeşte "Borderoul de ieşire a mărfurilor din consignaţie". încredinţează celeilalte părţi. reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal. intervenită între două părţi. consignaţia are obligaţia de a cere deponentului să-i trimită factura până la sfârşitul lunii. MODIFICĂRI DE PREŢ LA MĂRFURI Preţul cu amănuntul se poate reduce sau majora. Sumele rezultate din vânzarea mărfurilor se prescriu dacă nu sunt ridicate de către deponenţi în termen de 3 ani. mărfuri spre a le vinde. numită consignatar. pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare. La vânzare. acesta trimite bunurile pe bază de aviz de însotire a mărfli pe care va menţiona "pentru vânzare în regim consignaţie".

AMBALAJE DE TRANSPORT CARE CIRCULĂ DUPĂ PRINCIPIUL RESTITUIRII În această categorie intră: ambalajele pentru băuturi nealcoolice şi ambalajele pentru care proprietarul acestora este furnizorul de mărfuri. reutilizarea ambalajelor şi reciclarea cleşeurilor de ambalaje. caracterul reutilizabil. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circulă pe bază de aviz de însoţire a . dar uneori se pot folosi şi pentru livrare la terţi. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale. ambalaje pentru unt. Exemple: lăzi pentru marmeladă. sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia.ambalaje de natura activelor circulante . indiferent că sunt de natura imobi-lizărilor sau activelor circulante. dar pot fi valorificate ca şi deşeuri. când se înregistrează cloar mărfurile. al caror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărător. fâcându-se abstracţie de ambalajele care circulă in regim "plin-gol". transportul intern al bunurilor.care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională. pot fi: • ambalaje de natura obiectelor de inventar. sistemul de marcare a ambalajelor etc? Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectiMil calculat şi eel realizat de \"alorificare a deşeurilor de ambalaje. b) după durata de utilizare: □ ambalaje de natura imobilizărilor. utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare. fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale. depozitării şi desfacerii. ♦ ambalaje care circulă la schimb. Ambalajele se pot clasifica după multe criterii: a) după posibilităţile de folosire: ♦ ambalaje refolosibile . recondiţionare etc. ♦ ambalaje care circulă prin restituire. după golire. Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje. în acest sens. ambalaje din sticlă cu mărfuri de import etc. d) după modul de circulate şi recuperare: ♦ ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare. care. ♦ ambalaje pierdute (de unică folosinţă) . ♦ ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor. . . fiind facturate separat.care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie. fie se restituire către furnizorul de la care s-au primit mărfu-rile.oportună. Ele se folosesc pentru depozitarea. CONTABILITATEA AMBALAJELOR Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului.care la rândul lor. c) după modul de facturare şi decontare: ♦ ambalaje de transport facturate distinct. untură. • ambalaje de transport sau de circulaţie: • materiale de ambalat.

având următoarea structură: • numerarul aflat în casieria entităţii. la scadenţă. . Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament. clientul fiind obligat să le restituie. respectiv de a cumpăra. • contractele futures . care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât eel de cumpărare.sunt titluri emise de către stat. • avansuri de trezorerie.mărfii) şi nu se supun taxei pe valoarea adăugată. Titlurile de plasament se deosebesc de titlurile imobilizate deoarece acestea din urmă sunt achiziţionate şi păstrate de către entitate în mod durabil. 17. • obligaţiuni emise de către alte entităţi. cum ar fi comisioanele. • certificatele de depozit . Dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi anulate sau revândute. care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora. având următoarea structură: ♦ valori de încasat: efecte comerciale. care au preţul de vânzare (de emisiune) mai mic decât preţul de răscumpărare (valoarea nominală). operaţia se numeşte cumpărare. care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig. Pentru ambalajele nerestituite de către client. în termen de 5 zile calendaristice de la data comunicării. în categoria investiţiilor financiare pe termen scurt se includ: • acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afară a acestuia. operaţia se numeşte răscumpărare. care sunt cumpărate pentru a fi vândute pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig: • warantul . se înregistrează direct m cheltuielile exerciţiului financial'.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare. titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie. prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită potrivit contractelor. care asigură.reprezintă o înţelegere între două părţi de a vinde. • disponibilităţi băneşti aflate în conturile din bănci. La intrarea în entitate. ♦ titluri de plasament: acţiuni. Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt. într-o perioadă de timp determinată. pe când titlurile de plasament sunt achiziţionate şi păstrate pe termen scurt. la o scadenţă viitoare.este un titlu de valoare care dă dreptul detinatomlui să cumpere acţiunile societăţii care 1-a emis. în care va înregistra si TVA aferentă ambalajelor nerestituite . Dacă titlurile de plasament achiziţionate au fost emise de către alte societăţi. • bonurile de tezaur . care sunt uşor convertibile în mijloace băneşti efective. un anumit activ. o anumită dobândă. cecuri etc.sunt titluri de valoare emise de către stat sau de bănci. CONTABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR AFLATE ÎN BĂNCI Şl CASIERIE Noţiunea de trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de numerar de care dispune o entitate pentru a face faţă plăţilor scadente. • obligaţiuni emise de către entitate. la un preţ fix. obligaţiuni etc. furnizorul va întocmi o factură. Lichidităţile monetare reprezintă mijloacele băneşti efective pe care le deţine o entitate.

Documentul utilizat pentru înregistrarea operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate prin casieria entităţii este Registrul de casă. ♦ evidenţa şi controlul operativ al operaţiilor de trezorerie cu si fără numerar: ♦ gestionarea eficientă a investiţiilor financiare şi a creditelor bancare pe termen scurt. Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont. bon de comandă-chitanţa. de regulă. ordinul de plată. încasările. fără intermediere. magnetic sau electronic. soldul final. soldul precedent. borderou de achiziţie. foaie de vărsămănt. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII TREZORERIEI Organizarea contabilităţii trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective. chitanţă. care se face. biletul la ordin şi cambia. numărul documentelor justificative. Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. statul de salarii. în principal. Fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul operaţiilor monetare şi financiare pe care le efectuează o entitate economică pentru asigurarea mijloacelor băneşti şi efecuarea decontărilor curente. lista de avans chenzinal. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE ÎN NUMERAR Plata/încasarea în numerar se face imediat. care. cec de numerar. Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul. DOCUMENTE PRIVIND DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR În cazul încasării/plăţii fară numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării decontării. timbre poştale. . monetar. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data emiterii.♦ alte valori: timbre fiscale. tichete de masă etc. sunt următoarele: dispoziţie deplatăîncasare către casierie. bonuri valorice de combustibil. ♦ fundamentarea bugetului de trezorerie. prin intermediul băncilor. plăţile. DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ A MIJLOACELOR BĂNEŞTI Structura documentelor privind operaţiile de încasări şi plăţi diferă în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţiilor băneşti dintre entităţile economice. In cadrul operaţiilor monetare se includ încasările şi plăţile curente. bon de vânzare. Operaţiile financiare asimilate trezoreriei generează angajamente sub forma creditelor bancare pe termen scurt. cum sunt: ♦ efectuarea plăţilor şi a încasărilor la termenele scadente. Înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în registrul de casă se face pe baza documentelor justificative. pe baza documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. prin mişcarea directă a sumelor băneşti. care se poate face în numerar sau fără numerar. care se efectuează în legătură directă cu decontarea drepturilor de creanţă şi a obligaţiilor scadente ale entităţilor economice.

încasări de venituri şi câştiguri. În anumite cazuri. CONTABILITATEA VALORILOR DE INCASAT Valorile de încasat sunt instrumente de plată la termen aflate în posesia beneficiarului pentru a fi încasate în termen scurt. conţinând instrucţiunile de plată. biletul la ordin. determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR IN NUMERAR . dar neapărute în extrasul de cont. transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie. modul de înregistrare si prelucrare al acestora. înregistrate la cheltuieli financiare. Datorită fluctuaţiei cursurilor valutare.) în procesarea acestui tip de plăţi.sunt instrumente de plată la termen depuse la bancă în vederea încasării acestora înainte de scadenţă.sunt bilete la ordin sau cambii depuse la bancă pentru încasarea acestora la scadenţă. • Existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci. plăţi: stingeri de datorii monetare.♦ respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE BANCARE Încasările şi plăţile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar şi se fac prin virarea unor sume în lei sau în valuta din contul debitorului în contul creditorului. • Efecte remise spre scontare . cambia. banca percepe o dobândă (taxă de scont) calculată în raport cu numărul de zile rămase până la scadenţă. care se înregistrează la venituri financiare. • Diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii. Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel: a. c. achitarea cheltuielilor şi pierderilor. b. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. dar neajunse la bancă. ♦ sume achitate prin mandat poştal de către terţi. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt: • Natura lor dublă. dar neînregistrate în extrasul de cont. warantul. fie diferenţe nefavorabile. magnetic sau electronic. Aceste valori se grupează în contabilitate astfel: • Cecuri de încasat . se stabilesc conturile sintetice şi analitice. Sunt considerate sume în curs de decontare: ♦ sumele depuse la bancă. Încasările şi plăţile în valută se echivalează în lei la cursul zilei. pot apărea fie diferenţe favorabile. • Efecte de încasat . Pentru disponibilităţile în valuta se deschid conturi distincte pentru fiecare tip de valută. În funcţie de obiectivele urmărite. În această categorie se includ: cecul. iar la sfârşitul lunii disponibilităţile în valută se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii.sunt instrumente de plată la termen primite de la clienţi si depuse la bancă pentru încasare. ♦ sume virate de către terţi. încasări: stingeri de creanţe monetare. ♦ sume consemnate in conturi separate la bănci pentru procurări de valută. operaţie numită scontare. Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie. sistemul de documente pentru consemnarea operaţiilor de trezorerie. se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare.

Atunci când se foloseşte numerarul. CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE Există anumite operaţii care reprezintă transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul de trezorerie şi anume: • între conturile bancare deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. virate într-un cont distinct şi destinate achitării obligaţiilor faţă de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de către banca furnizorului băncii clientului. Avansurile de trezoreire se pot acorda în lei sau în valută. imediat şi fără intermediere. extrase de cont). Încasările şi plăţile în numerar se fac prin casieria entităţii. În condiţii normale. -transferuri băneşti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers. pe baza unui decont de cheltuieli. ca o măsură de siguranţă pentru încasarea creanţelor. plata se face individual. Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt. impusă de către furnizor. frecvent utilizată în decontările internaţionale. . • Deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale. furt etc).Entităţile pot efectua o serie de decontări în numerar. cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. • între conturile bancare şi casieria entităţii. există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operaţiei respective. . • Utilizarea efectivă a acreditivului. • Intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client. aceste operaţii au o pondere redusă în totalul decontărilor. concomitent cu întocmirea documentelor aferente. achitarea cheltuielilor şi pierderilor.încasări: stingeri de creanţe monetare. pierdere.plăţi: stingeri de datorii monetare. încasări de venituri şi câştiguri. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel: . Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt: • încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv. . CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor salariaţi din entitate. fie în valută. dacă cumpărătorul nu dispune de lichidităţi proprii. întrucât sumele mari de numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică. • Livrarea bunurilor. Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valuta. CONTABILITATEA ACREDITIVELOR Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti ale unei entităţi economice. de regulă. Acreditivul este o modalitate de decontare. Intrucât aceeaşi operaţie se evidenţiază în mai multe registre (registru de casă. în vederea efectuării unor plăţi în numele acesteia. De regulă. fie în lei. justificarea avansului şi transformarea sa în cheltuială efectivă are loc la încheierea mandatului.

salariaţi etc. ♦ datorii şi creanţe faţă de salariaţi. debitori. cambie. Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel: ♦ datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori si clienţi. entităţile intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice. iar cealaltă. cât şi în extrasul de cont la rubrica "încasări". 18. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENTA DECONTARILOR CU TERŢII Documentele primare care reflectă creanţele şi datoriile fata de terţi diferă în funcţie de categoria în care se încadrează terţii (furnizori. ♦ datorii şi creanţe faţa de bugetul statului: ♦ datorii şi creanţe faţă de asociaţi. chitanţă. chitanţă. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii) lor. clienţi. bilet la ordin. De exemplu: furnizori. această operaţie se va înregistra folosind două formule contabile: una care exprimă ridicarea sumei de la casierie. bugetul statului. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaţie. ♦ datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale. depunerea sumei la bancă. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura datoriilor Documente privind angajarea plata datoriilor datoriilor Furnizori datorii din operaţiuni factură fiscală. factură fiscală.De exemplu ridicarea unei sume de la casierie şi depunerea acesteia la bancă se consemnează atât în registrul de casă la rubrica "plăţi". bunuri sau servicii. Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor a căror durată nu depăşeşte. cec. bilet la ordin. lucrări şi mărfii. asociaţi. Pentru a se evita anumite erori contabile. b) CREANŢELE . .reprezintă surse externe (străine) de finanţare.) si de natura juridică a relaţiilor economice (datorii sau creanţe).CONTABILITATEA TERŢILOR . Clienţi avansuri primite. ordin de plată. a) DATORIILE .sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani. respectiv. servicii. STRUCTURA GENERALĂ A CREANŢELOR ŞI DATORIILOR Pentru realizarea obiectului lor de activitate. salariaţi. de regulă. puse la dispoziţia entităţii de catre creditori. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. ordin de plată. bunuri. de aprovizionare cu aviz de însoţire a cec. un an. diverşi creditori şi debitori. care în contabilitate se numesc terţi. ♦ datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori. În tabelul următor sunt redate cele mai frecvente datorii.

indemnizatii. de livrare de bunuri. Asigurări şi contribuţia la protecasigurările sociale. de vănzări. indemnizaţii sociale. listă de chitanţă. ajutorul de şomaj. Bugetul statului impozit pe profit. stat de salarii. alte impozite şi taxe. ţie socială contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. indemnizatii. alte sume contabilitate. . Personalul avansuri acordate. listă pentru plăţi ordin de deplasare. prime reprezentând participarea la profit. datorate. bilet la ordin. cec. ordin de deplasare. situaţii de calcul. notă de dispozite de plată acţionari dividende. ordin de plată. factură fiscală Clienţi creanţe din operaţiuni factură fiscală. desfăşiirătond indemnizaţiilor salarii brute. desfăşurătorul indemnizaţiilor sociale. situaţii de calcul. ordin de plată. cumpărări. decont privind TVA. listă de indemnizatii. listă de listă de indemnizatii. ordin de plată. 1 2 Asigurări şi pro. listă de indemnizaţii. diurne. chitanţe. bilet la ordin. indemnizaţii.Personalul entităţii stat de salarii. lucrări şi servicii. mărfii. cambie. chitanţă. impozit pe salarii. premii. entităţii salarii plătite în plus. listă listă de avans de avans chenzinal.indemnizaţii sociale. indemnizaţii pentru concediul de odihnă. aviz de însoţire a cec. listă pentru plăţi. jurnal de ordin de plată. stat de salarii. stat de salarii. In tabelul următor sunt redate cele mai frecvente creanţe. tecţie socială 3 4 listă de ordin de plată. precum şi documentele în care acestea se reflectă: Categoria de terţi Natura creanţelor Documente privind crearea încasarea drepturilor drepturilor 1 2 3 4 Furnizori avansuri acordate. Asociaţi şi restituirea aportului. chitanţă. stat de salarii. stat de salarii. TVA de plată. jurnal chitanţă. către casierie. chenzinal.

cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel: ♦ vânzări-cumpărări cu decontarea imediată m numerar. Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului. se disting creanţe. Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin şi cambie). Bugetul statului impozite vărsate în jurnal de plus.sociale. achiziţionează contra cost bunuri sau servicii. care provin din vânzări-cumpărări de: ♦ stocuri şi servicii. declaratie de subscriere. situaţii de calcul şi aport social subscris. Principalul document de evidenţă operativă şi analitică a clienţilor şi furnizorilor este "Situatia încasării-achitării facturilor". pe baza unei înţelegeri prealabile: • clientul . pe termene de decontare. Contabilitatea analitică a furnizorilor şi clienţilor se ţine pe categorii (interni şi externi). când decontarea se va face ulterior. recuperat. precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. TVA de cumpărări. vânzările . în care se consemneaza. Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţele faţă de client pentru bunurile şi serviciile livrate. scadenţa şi banca la care se va face decontarea. decontprivind TVA. suma de plată. dar şi datorii pentru avansurile primite cle la clienţi. ♦ imobilizări. pune la dispoziţia terţilor bunuri sau servicii contra cost. dar şi creanţe pentru avansurile acordate furnizorilor. folosind instrumente clasice (ordlin de plată. stat de salarii. chitanţă).care. cec. În funcţie de destinaţia bunurilor şi serviciilor comercializate. De asemenea. act de constituire ordin de plată Asociaţi acţionari foaie de vărsământ. se înregistrează distinct în contabilitate datoriile şi creanţeie aferente livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârşitul lunii. jurnal de vânzări. Cînd decontarea se face ulterior. ♦ vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial). chitanţă. . respectiv datorii. În funcţie de momentul decontării. în calitate de vânzător. Clientul înregistrează în contabilitate datoriile faţă de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.procesverbal de predareprimire CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII Şl CLIENŢII Operaţiile comerciale presupun legătura dintre două entităţi economice: • furnizorul . respectiv prestate.care. in calitate de cumpărător. printre altele.

Cota de majorări trebuie prevăzută în contract. personalul angajat primeşte un salariu. remizele. reprezentaţi de sindicate. Dacă clientul nu achită datoria către furnizor până la scadenţă. sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare. ♦ facturile care conţin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. CHELTUIELI SALARIALE SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJATORI 1) Fondul de salarii . risturnele. ♦ reduceri financiare: scontul. STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR PRIVIND PERSONALUL ŞI BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTECŢIE SOCIALE Alături de resursele materiale. iar sconturile acordate. • Risturnul este o reducere anuală şi globală acordată pentru depăşirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor.REDUCERI DE PREŢURI ACORDATE DE CĂTRE FURNIZORI CLIENŢILOR Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel: ♦ reduceri comerciale: rabatul. Trebuie menţionat faptul că aceste reduceri trebuie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contractual. Diferenţa dintre valoarea la preţ de vânzare şi reducerile comerciale se numeşte net comercial. apoi remizele. În schimbul muncii depuse. rabaturile. care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi. cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul. sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizori direct clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. • Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate. Potrivit legislaţiei în vigoare. la cheltuieli financiare. ♦ reducerile se aplică asupra netului anterior. In urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI Şl PROTEC-ŢIE SOCIALĂ . În schimb. prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract. forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. risturnul. ♦ se operează întâi rabaturile. dacă acesta îşi plăteste înainte de scadenţă datoria. asigurările şi protecţia socială. remiza. Salariul brut cuprinde următoarele elemente: . • Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă. Metodologia de calcul a reducerilor: ♦ reducerile comerciale premerg reducerile financiare. fidelitatea clientului. volumul mare al unor comenzi. • Remiza este reducerea pe care o acordă furnizorul pentru consideraţie faţă de client.reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. furnizorul va pretinde majorări calculate în raport cu datoria restantă şi cu numărul de zile de întârziere.

♦ pentru munca suplimentară ♦ pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ♦ pentru lucrul în timpul nopţii: ♦ pentru vechime în muncă♦ pentru exercitarea uneifuncţii suplimentare. c) Adaosurile .care se calculează în cotă din fondul brut de salarii în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator.calculată în cotă din fondul de salarii realizat.calculat din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă sau din fondul de salarii realizat pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor.care se stabileste prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentaţii acestora. ♦ premiile acordate din fondul de premiere.reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază. 2) Contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS) . ♦ primele de vacanţă şi de sărbători.se datorează de către angajatori. nocive. în funcţie de ramura de activitate. în cote stabilite aplicate asupra fondului de salarii brut lunar. . ca urmare a creşterii preţurilor. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare. izolare. Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă proportional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii. din care se vor suporta indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea economică principală. 4) Contribuţia entităţii la fondul de asigurări de sănătate (CASS) . b) Sporurile . 5) Contribuţia pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate . dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului.la salariul de bază sunt: ♦ adaosul de acord. g) Avantajele în natură . d) Indexările . periculoase.constituie o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii. e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă Dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.se acordă în următoarele cazuri: ♦ pentru conditii deosebite de muncă: grele. • pentru folosirea unei limbi străine.a) Salariul de încadrare . se calculează în cote. luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat: 3) Contribuţia entităţii la fondul de şomaj (CFS). 7) Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă . stres etc. penibile.care. ♦ tichetele de masă acordate conform legii. 6) Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale .calculată în cotă din fondul de salarii realizat în care se includ şi indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă suportate de angajator. Alte drepturi de personal: ♦ participarea salariaţilor la profit.

muzee. CONCEDIILE Şl INDEMNIZAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE Potrivit reglementărilor actuale.se calculează având la bază un salariu de bază minim pe ţară şi se reţine din indemnizaţiile brute. amenzi. cheltuieli sociale care sunt deductibile fiscal. şcoli. • Acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi în gospodăriile proprii.care se calculează în cotă din salariul brut. după data de unu a lunii următoare. biblioteci. baze sportive. înmormântare sau pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile . de regulă. având ca bază de calcul salariul impozabil. salariaţii pot beneficia de următoarele drepturi privind asigurările sociale de sănătate : • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă. Pentru beneficiarii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate. chirii. pensii alimentare etc. Baza de calcul nu poate depăşi cinci salarii medii brute pe economie. Achitarea drepturilor salariale se face. dispensare. popriri. REŢINERI DIN SALARII SUPORTATE DE CĂTRE ANGAJAŢI Angajatorii au obligaţia legală de a reţine din salariile datorate personalului angajat cu contract de muncă următoarele sume: 1) Contribuţia personalului la asigurările sociale . 5) Alte reţineri datorate terţilor: rate.se calculează în cotă din salariul brut. • Acoperirea parţială a cheltuielilor privind biletele de tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora. în limita unei cote aplicată asupra fondului de salarii realizat anual. ca urmare a unor calamităţi naturale. cabinete medicale. cluburi. aceste reţineri se efectuează numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale. având ca destinaţii principale: • Funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau subunităţi aflate în administrarea entităţilor economice. . ♦ restul de plată (chenzina a II-a). de 16%. Contribuţia lunară pentru persoanele aflate în concediul de risc maternal se stabileşte prin aplicarea unei cote asupra sumei reprezentând valoarea unui salariu minim brut pe ţară. cantine. cum ar fi: grădiniţe. 3) Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate . • Acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. • Acordarea de ajutoare pentru naştere. imputaţii. 2) Contribuţia personalului la fondul de şomaj . CAS . după data de 15 a lunii curente.13 4) Impozitui pe salarii – stabili tîn cotă unică. creşe. • Acoperirea a cheltuielilor ocazionate de cadourile în bani sau în natură acordate salariatelor sau copiilor salariaţilor. în cotă de 40-45% din salariul de încadrare. astfel ■ ♦ avansul (chenzina I).se calculează în cotă din salariul de bază. cămine de nefamilişti.Entităţile economice cu capital de stat sau privat pot efectua anual. în care se includ salariul de încadrare şi sporurile reglementate prin lege sau prevăzute în Contractul colectiv de muncă.

• Concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. 1) Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă . 4) Concediul şi indemnizaţia pentru ingrijirea copilului bolnav . DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA SALARIILOR Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat in parte se pot grupa astfel: • Documente privind prezenţa la lucru şi volumul de muncă prestată: fişă de pontaj. fişă de evidenţă a salariilor. . desfăşurătond indemnizaţiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat. 5) Indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. 3) Concediul şi indemnizaţia de risc maternal.se desfăşoară în conformitate cu programul de recuperare întocmit de către medicul curant. se plătesc zilele lucrătoare. din motive de sănătate. Pentru protecţia mamei şi a copilului se poate acorda. listă de avans chenzinal. 2) Concediul şi indemnizaţia pentru maternitate . nu mai pot realiza durata normală de muncă. stat de salarii pentru colaboratori. cornet de pontaj.se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase. foaie colectivă de pontaj. situatia prezenţei şi a absenţelor. care are o durată maxima de 120 de luni. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. Aceste indemnizaţii se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.se plăteşte atât din fondul de salarii.se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. drepturi băneşti-chenzina a II-a. la cererea salariatei. • Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajati. cât şi din bugetul asigurărilor sociale de sănătate.cauzată de boli obişnuite sau accidente in afara muncii. un concediu de risc maternal. drepturi băneşti-chenzina I. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se face pe baza "Certificatului de concediu medical". bon de lucru colectiv. listă de indemnizatii pentru concediul de odihnă. pontaj id mecanizatorului etc. etc. exprimate în zile calendaristice. c) Tratament balnear . b) Indemnizaţie de carantină . condică de prezenţă.se acordă salariaţilor dacă. care constituie document justificativ de plată. raport de product: e şi salarizare. pontajul lucrărilor manuale. • Documente privind producţia obţinută: bon de lucru individual. exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale. • Concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav. salariaţii pot beneficia de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) Indemnizaţie pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală . listă pentru plăţi parţiale. In acest scop. cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale. Din duratele de acordare a concediilor medicale. • Concedii medicale si indemnizaţii de rise maternal.

autorizaţii de funcţionare etc. pe terenuri. suportate direct de cei care le plătesc: ♦ impozitul pe profit. taxa pentru mijloacele de transport. Din relaţiile cu bugetul statului pot să apară şi unele creanţe privind subvenţiile de primit şi vărsămintele virate în plus. 2) Impozite indirecte. iar dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. pentru profitul obţinut din orice sursă. ♦ impozitul pe venituri din salarii. ENTITĂŢILE PLĂTITOARE DE IMPOZIT PE PROFIT Principalele categorii de contribuabili ai impozitului pe profit sunt: • Persoanele juridice române. pe venitul agricol. ♦ impozitul pe dividende. Datoriile fiscale concretizate in impozite. . ♦ impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. ♦ fondurile speciale: fondul special al drumurilor publice. sunt considerate cheltuieli deductible numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. STABILIREA BAZEI DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT Rezultatul contabil brut reprezintă diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora într-un an fiscal. fondul de sănătate fondul pentru mediu. pentru profitul realizat în România: • Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică. rezultă o pierdere contabilă brută. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT . conform relaţiei următoare: rezultat impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . impozitul pe profit datorat de persoana fizică se calculează. ♦ taxe vamale: ♦ taxe pentru jocuri de noroc. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe cel al cheltuielilor. fondul pentru turism etc.CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUi STRUCTURA DATORIILOR Şl CREANŢELOR FISCALE Desfăşurarea activităţii economice a entităţilor generează în mod implicit datorii şi creanţe faţă de bugetul de stat şi faţă de alte organisme publice. taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate. ♦ accize. ♦ impozite şi taxe locale: impozitul pe clădiri. taxe şi contribuţii se pot clasifica astfel: 1) Impozite directe. ♦ taxe pentru eliberare de licenţe. cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor: ♦ taxa pe valoarea adăugată. se obţine profitul contabil brut. • Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente. afişaj şi reclamă etc. Impozitul pe profit are ca baza de calcul rezultatul impozabil (fiscal). se reţine şi se varsă de către persoana juridică. care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale.deduceri fiscale Pentru determinarea profitului impozabil.

altele decât cele prevăzute în contractele economice. ♦ TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură. dacă legea nu prevede altfel. care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului: ♦ cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabi-lului. ♦ amenzile. ♦ cheltuielile privind contribuţiile peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative. ♦ cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii. precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate. ♦ cheltuielile sociale care depăşesc cota de 2% din fondul de salarii anual. ♦ cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative. ♦ sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele legale.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice. aceste cheltuieli sunt limitate la nivelul stabilit pentru instituţiile publice. ♦ cheltuieli cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor. ♦ valoarea stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă la inventariere sau degradate. în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul financiar curent şi/sau din anii precedenţi. pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare. cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora: ♦ pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau in litigiu.a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculează impozitul pe profit. ♦ perisabilităţi care depăşesc limitele legale. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: ♦ cheltuielile cu impozitul pe profit. confiscările. penalităţile. ♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit autorizate sunt integral deductibile In cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. neîncasate. cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentm creditele utilizate în vederea desfăşurării activităţii economice autorizate: ♦ cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor imobilizate. neimputabile. pentm partea neacoperită de provizioane. dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă. într-un an fiscal. ♦ cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator In numele angajatului. ♦ cheltuielile de protocol care depăşesc limitele legale (2% din profitul impozabil calculat prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol). ♦ cheltuielile efectuate în numele unui angajat cu schemele facultative de pensii ocupaţionale şi cu primele de asigurare privată de sănătate. pentru deplasări în ţară şi străinătate. conform legii anuale a bugetului de stat. în caz contrar. peste limita echivalentului in lei a 200 de euro. inclusiv TVA aferentă acestor bunuri. ♦ cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile.Gradul de îndatorare al capitalului se . dobânzile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române. care depăşesc de 2. ♦ alte cheltuieli salariale şi asimilate acestora care nu sunt impozitate la per-soana fizică. pentm fiecare participant.

♦ cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit autorizate sunt deductibile până la următoarele limite: . • amortizarea fiscală. beneficiilor. până când rezervele ating 20% din capitalul social. din ajustările pentru care nu s-a admis deducerea. se actualizează prin Hotărâre a Guvernului. Contribuabilii care au beneficiat cle această facilitate au obligaţia cle a păstra în patrimoniu aceste mijloace fixe. cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile fiscal. ca medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit.determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu. pentru împrumuturile în lei. Cheltuielile din diferenţe de curs valutar care se limitează sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare.nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR.pentru plantaţii.pentru animale. la data achiziţiei: . precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal.nivelul ratei dobânzii anuale. precum şi suplimentul de amortizare aferent imobilizărilor corporale reevaluate. precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. ♦ entităţile economice care investesc în imobilizări corporale şi în brevete de invenţie amortizabile şi care nu au optat pentru regimul cle amortizare accelerată pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora: valoarea rămasă de recuperat pe durata cle viaţă utilă este egală cu valoarea contabilă diminuată cu ctedu-cerea de 20%. ♦ diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile aferente diferenţelor de curs valutar va fi supusă limitărilor de deductibilitate utilizate pentru cheltuielile cu dobânzile. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.~~ b) Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile. eel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. primelor de emisiune. Principalele deduceri fiscale sunt: • sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezen'elor legale în limila a 5% din profitul impozabil anual. Dacă gradul de îndatorare este peste 3. • dividendele primite de la o altă persoană juridică română: • veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile. ♦ cheltuielile cu amortizarea contabilă. pentru împrumuturile în euro. In cazul in care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice forma. Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile In următorii 5 ani consecutivi.pentru celelalte imobilizări. deducerea suplimentară se acordă: . • pierderea fiscală din anii precedent. în momentul recepţiei finale: . • diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor. . . la data punerii în funcţiune.

contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un Registru de evidenţăfiscală. document cu regim special de tipărire şi distribuire. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit. Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. CALCULAREA IMPOZITULUI PE PROFIT Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial.venituri neimpozabile . rezultă o pierdere contabilă netă.Pentru determinarea profitului impozabil. diferenţa trimestrială privind impozitul pe profit poate fl: ♦ pozitivă. următoarele etape: (1)determinarea rezultatului contabil. Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului financiar este negativ. CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ TVA este un impozit indirect.cheltuieli cumulate (2) determinarea rezultatului impozabil. Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financial' anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie. rezultă profitul contabil net. Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici). inclusiv. Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată activităţile economice privind livrările de bunuri şi prestările de servîcii efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate acestora. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare. parcurgându-se. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. cumulat de la începutul anului: RIC = RCC + cheltuieli nedeductibile . a anului următor.pierderea fiscală din anii precedenti In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul. odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. din profitul fiscal. în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii ale acestuia. Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar." ^. Completarea se face în ordine cronologică. iar informaţiile înregistrate trebuie să corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat. Operaţiile înregistrate în registru sunt la latitudinea contribuabilului. care reprezintă soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere". calculat pe valoarea adăugată realizată de entităţile cconomică şi suportat de către consumatori. Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial. In cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor (inclusiv eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit). ♦ negativă. . cumulat de la începutul anului (RCC) : RCC = venituri cumulate . Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiasi stadiu al circuitului economic. dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere. în acest scop. care reprezintă soldul debitor al contului 121 "Profit şi pierdere".

legate direct de exportul de bunuri. d) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. sociale. de siguranţa statului. mărci de fabricaţie etc. ♦ importuri cle bunuri şi senicii. muzee. cercetări şi expertize etc. culturale. monumente istorice. din punctul de vedere al regimului de impozitare. transport. de apărare şi ordine publică. licenţe. ♦ prestări de servicii: reparaţii. inclusiv transportul şi prestările de servicii accesorii transportului. sindicale. stocuri. case memoriale. lucrări de construcţii. operaţiuni de intermediere. de publicitate. pentru care entităţile economice au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate. cinematografe.REGIMURI DE IMPOZITARE Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. ♦ bunuri constatate lipsă la inventariere. de învăţământ. ziare şi reviste. ♦ schimburi de bunuri şi servicii. b) Operaţiuni taxabile la care se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată. grădini zoologice şi botanice. destinate realizării operatiunilor scutite. pentru care entităţile economice nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achizitionate. Principalele operaţiuni taxabile sau impozabile sunt: ♦ livrări de bunuri corporale şi necorporale: imobilizări corporale. de către furnizor sau de altă persoană în contul său. la care se aplică cota standard a taxei pe valoarea adăugată. ♦ livrarea de manuale. expoziţii. ştiinţifice. politice. Principalele operatiuni scutite cu drept de deducere sunt: ♦ livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării. civice. ♦ plata în natură a salariilor şi a dividendelor: ♦ contravaloarea echipamentului de lucru sau de protecţie suportată cle salariaţi. Cota redusă se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări cle bunuri şi prestări de servicii: ♦ dreptul de intrare la castele. Principalele operatiuni scutite fără drept de deducere sunt: ♦ activităţile administrative. religioase . inclusiv accesoriile acestora. ♦ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu_funcţie similară. cu excepţia protezelor dentare. de studii. care au efectul a două livrări separate. care este de 19%. ♦ livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care depăşesc plafoanele legale. târguri. c) Operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. ♦ transportul international de persoane. cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii. închirieri. astfel: a) Operaţiuni taxabile. educative. destinate realizării operaţiunilor scutite. cărţi. ♦ prestările de servicii. care este de 9%. de consulting. ♦ medicamente de uz uman şi veterinar ♦ livrările de proteze şi produse ortopedice de orice fel. brevete.

♦ operatiunile bancare efectuate de către bănci.sportive desfăşurate de către instituţiile publice şi de către alte organisme şi organizatii fâră scop patrimonial. ♦ importul de bunuri primite cu titlu gratuit. ♦ activităţile economice realizate de către producătorii agricoli individuali ♦ aportul în natură la capitalul social efectuat între două persoane impoza-bile. • ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb. impozitele şi taxele decontate cumpărătorului. d) Alte operatiuni scutite: ♦ importul de bunuri destinate comercializării în regim duty-free. taxele vamale. accizele. asigurare. solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. ♦ activităţile de îngrijire medicală desfăşurate de către entităţi specializate: ♦ activitatea agenţilor economici care au realizat o cifră de afaceri anuală de până la 2 miliarde lei. ♦ activităţile de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc efectuate de către contribuabili autorizati.închirierea seifurilor. cu următoarele excepţii: .serviciile de parcare a vehiculelor. concesionarea şi închirierea de bunuri imobile. case de economii. ♦ activităţile specifice posturilor publice naţionale de radio şi de televiziune. risturnele. cheltuielile de ambalare. . monumente istorice. Sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii. cum ar fi: comisioanele. case de schimb valutar. case de ajutor reciproc.operaţiunile de casare din cadrul sectorului hotelier. BAZA DE IMPOZITARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ De regulă. ♦ lucrările de construcţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative. Notă: Persoanele impozabile pot opta pentru taxarea acestor operatiuni. fără facturare. de valori mobiliare şi alte instrumente financiare. baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată este preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în momentul livrării bunurilor şi prestării serviciilor. ♦ operatiunile de asigurare şi reasigurare. de intermediere financiară. ♦ arendarea. . .închirierea utilajelor şi a masinilor fixate in bunurile imobile. chiar şi înainte de expirarea duratei normale de funcţionare. case memoriale. destinate unor scopuri cu caracter nelucrativ. sconturile si alte reduced de preţ acordate de furnizori direct clienţilor. operaţiuni de leasing. cu exceptia activităţilor de publicitate şi altor activităţi cle natură comer-cială. . • penalizările şi alte sume reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. dacă notifică această opţiune la organele fiscale teritoriale. inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. transport. ♦ casarea mijloacelor fixe. vânzări cu plata în rate. Nu se cuprind în baza de impozitare: • rabaturile. • dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere. remizele. ♦ operatiunile de investiţii financiare. cooperative de credit etc.

• perisabilităţile în limitele stabilite de lege. CALCULAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ Taxa pe valoarea adăgată se calculează prin aplicarea cotei standard sau cotei reduse asupra bazei de impozitare. pot rezulta două situaţii: • dacă TVA colectată este mai mare ciecât TVA deductibilă. în limita unui procent din cifra de afaceri şi un procent din impozitul pe profit datorat (pentru aceste bunuri nu se întocmeşte factură fiscală). pe baza de evaluare sau expertiză. dacă suma respective este mai mare decât limita stabilită prin lege: TVA deductibilă . TVA se calculează prin înmulţirea acestor sume cu cota recalculată. Din compararea celor două totaluri. . -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat. exigibilitatea TVA ia naştere la data livrării bunurilor mobile. din unele prestări de servicii în ale căror tarife se include TVA. şi prestării de servicii. Se calculează TVA dacă s-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului corespunzător depăşirii. Prin derogare. -bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol. înseamnă că entitatea economică a platit furnizorilor mai mult TVA decât a încasat de la clienţi. • bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. TVA-ul aferent depăşirii se include în rubrica cle regularizari din Decontul întocmit pentru perioada fiscală în care s-au depus situaţiile financiare. La sfârşitul lunii se totalizează TVA deductibilă din jurnalul pentru cumpărări şi TVA colectată din jurnalul pentru vânzări. acordate în numerar. exigibilitatea TVA este anticipate faptului generator în cazul în care factura este emisă înaintea livrării bunurilor si prestării serviciilor. .TVA deductibilă = TVA de plată • dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată. să fie compensate cu alte impozite şi taxe datorate sau să fie rambursată de către organele fiscale. Pentru sumele obţinute din vânzarea mărfurilor cu amănuntul. diferenţa respectivă urmând să fie virată bugetului: TVA colectată . care nu mai pot fi valorificate. înseamnă că entitatea economică a încasat mai mult TVA de la clienţi decât a plătit furnizorilor. precum şi în cazul în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor este încasată înaintea livrării bunurilor şi prestării serviciilor. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările şi alte acţiuni prevăzute prin lege. în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol. In principiu.TVA colectată = TVA de recuperat REGIMUL DEDUCERILOR Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială. rezultând un excedent denumit "sumă negativă a TVA".• veniturile din subvenţii bugetare. • stocurile degradate calitativ. Aceasta urmează să fie compensate cu TVA de plată din perioada următoare. din vânzarea de bunuri la licitaţie. transferului proprietăţii bunurilor imobile. precum şi pentru alte situaţii similare. dacă degradarea se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente.

• Borderoul de vânzare (încasare) .se întocmeşte si se depune de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA. care s-a încasat sau se va încasa de la clienţi.se întocmeşte lunar sau trimestrial.în care se înregistrează livrările pe baza facturilor şi a altor documente legale emise in cursul lunii sau trimestrului.Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. • Decontul privind TVA . cu scopul determinării TVA deductibile. cu sediul în Romania. . • Borderoul cuprinzând operaţiunile asimilate livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu se emit facturi fiscale. bonul de comandă-chitanţă (TVA). monetare. Persoanele impozabile au dreptul de deducere a TVA atât pentru operatiunile impozabile (livrări cle bunuri şi servicii). pe baza totalurilor preluate din jurnalele pentru vânzări şi cumpărări. care s-a achitat sau se va achita furnizorilor. după caz. bonuri fiscale. cum ar fi: bunuri constatate lipsă în gestiune. bunuri achiziţionate sau fabricate care sunt utilizate in scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică etc. PERIOADA FISCALĂ Perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică. • Decontul special de TVA .întocmită de către contribuabil în două exemplare. • Jurnal pentru vânzări . cât şi pentru operatiunile scutite cu drept de deducere (export de bunuri şi servicii). • Jurnal pentru cumpărări .se întocmeşte în cazul în care TVA de rambursat se compensează cu impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.in care se centralizează zilnic încasările realizate de entităţile care nu au obligaţia să utilizeze aparate de marcat fiscale. Persoanele impozabile care se încadrează în această categorie au obligaţia de a depune la organele fiscale. cu scopul determinării TVA colectate. până la data de 25 ianuarie. se depune la organele financiare până la data de 25 a lunii următoare. DOCUMENTE UTILIZATE Principalele documentele justificative pe baza cărora se poate înregistra taxa pe valoarea adăugată în contabilitatea persoanelor impozabile sunt: facturile fiscale. bilete de călătorie. Organizarea evidenţei operative a TVA constă din întocmirea următoarelor documente: • Cerere de luare în evidenţă ca plătitor de TVA . respectiv până la data de 25 a primei luni din trimestrul următor. declaraţii vamale etc. CONTABILITATEA DATORIILOR DIN ALTE IMPOZITE. o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. care sunt beneficiarii operaţiunilor taxabile efectuate de către persoane impozabile stabilite în străinătate şi care nu si-au desemnat un reprezentant fiscal în Romania . • Cerere de compensare .în care se înregistrează toate cumpărările pe baza facturilor primite in cursul lunii sau trimestrului. TAXE Şl VĂRSĂMINTE ASIMILATE Principalele impozite şi taxe care se includ în această categorie sunt: .

1. IMPOZITUL PE DIVIDENDE Dividendele reprezintă remuneraţia capitalurilor puse la dispoziţia societăţilor comerciale de către asociaţi sau acţionari. Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv. a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele nu au fost plătite până la sfârşitul anului in care s-au aprobat Situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 2. ACCIZELE Accizele sunt taxe de consumaţie care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din ţară şi din import, cum ar fi : alcool, produse din tutun, produse petroliere. cafea, confecţii din blănuri naturale, articole de cristal, bijuterii, autoturisme, parfunwr: aparatură electronică etc. Accizele preced TVA şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare. Momentul datorării accizelor îl constituie, de regulă, data efectuării livrărilor pentru produsele interne sau data înregistrării Declaraţiei vamale pentru produsele din import. 3. IMPOZITELE Şl TAXELE LOCALE Impozitele şi taxele locale reprezintă venituri ale bugetelor locale. Principalele impozite şi taxe locale sunt : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi antorizaţiilor în domeniul construcţiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă, taxa pentru şederea in statiunile balneoclimaterice, impozitul pe spectacole etc 4. TAXELE VAMALE Taxele vamale reprezintă sumele percepute de stat pentru exportul, importul sau tranzitul de bunuri şi valori. Taxa calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii in vamă, exprimată în lei. 5. FONDUL SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ŞI MODERNIZAREA TURISMULUI Se constituie prin aplicarea unei cote asupra veniturilor realizate din activitatea turistică.. 6. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE Se constituie prin aplicarea unei cote asupra preţului cu ridicata la rafinărie pentru carburanţii auto din producţia internă şi a valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi. 7. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ 8. FONDUL PENTRU MEDIU Veniturile fondului pentru mediu se constituie, în principal, din: • contribuţii din veniturile realizate din vănzarea deşeurilor feroase şi neferoase; • taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă; • o taxă din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către importatorii şi producătorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere; • o contribute din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, comercializate de către producători sau importatori; • o cotă din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior; • o cotă din valoarea de vânzare a produselor obţinute în urma prelucrării lemnului; • o taxă /kg anvelopă încasată de la producătorii sau importatorii care introduc pe piaţă

anvelope noi sau uzate; • o contribute din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondului de vănătoare. 9.ALTE FONDURI SPECIALE Alte fonduri speciale care se constituie în prezent sunt: • Fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control şi a trecerii frontierei; • Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic; • Fondul special pentru protejarea asiguraţilor; • Fondul special al aviaţiei civile; • Fondul naţional de solidaritate; • Fondul cultural naţional; • Fondul cinematografic naţional. CONTABILITATEA DECONTARILOR ÎN CADRUL GRUPULUI Şl CU ASOCIAŢII Din relaţiile societăţilor comerciale cu celelalte entităţi din cadrul grupului sau cu asociaţii rezultă datorii şi creanţe generate de o gamă foarte variată de operaţiuni. cum ar fi: ♦ acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din cadrul unui grup; ♦ acordări şi retrageri de resurse băneşti ale asociaţilor sau acţionarilor; ♦ subscrieri şi retrageri de capital social; ♦ transferuri de cheltuieli şi venituri in cadrul activităţilor în participaţie. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI Entităţile economice se pot asocia, constituindu-se grupuri, care au ca scop: asigurarea unui plus de capital, autoprotecţie reciprocă, dezvoltarea activităţii, ameliorarea rezultatelor financiare etc. Grupul este un ansamblu de societăţi comerciale constituit, de regulă, dintr-o societate-mamă(dominantă), care exercită direct sau indirect controlul sau influenţa asupra celorlalte societăţi din grup numite filiale. Fiecare membru al grupului îşi păstrează autonomia şi personalitatea economică şi juridică. Entităţile din cadrul grupului îsi pot acorda reciproc ajutoare materiale şi financiare cu titlu rambursabil. Din aceste relaţii rezultă datorii si creanţe. C0NTABIL1TATEA DECONTĂRILOR PRIVIND INTERESELE DE PARTICIPARE Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute pe termen lung în capitalul altei societăţi comerciale. Acestea cuprind investiţii în entităţi economice asociate, când participarea este de pănă la 10% şi investiţii strategice, când procentul de participare este cuprins între 10 şi 20%. Uneori, se pot acorda ajutoare financiare pe termen scurt entităţilor la care se deţin interese de participare sau se pot achiziţiona acţiuni, pentru care se încasează dobânzi sau dividende. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU ASOCIAŢII Între societăţile comerciale şi asociaţii sau acţionarii acestora pot exista relaţii de decontare generate de operaţiuni, precum: ♦ sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia entităţii; ♦ aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social;

♦ aporturi sociale retrase de către asociaţi; ♦ dividende de plată. CONTABILITATEA DECONTARILOR DIN OPERATII ÎN PARTICIPATIE In practica economică pot apărea situaţii în care două sau mai multe entităţi economice se asociază pentru realizarea in comun a unor afaceri, cum ar fi: construirea unor obiective, desfacerea în comun a unor mărfuri etc. Fiecare dintre entităţi participă cu anumite active sau activităţi la realizarea obiectivelor propuse, conform contractului încheiat între parteneri. Una dintre entităţile asociate în participaţie conduce o evidenţă contabilă distinctă a operaţiilor în participate sau se poate organiza un birou de evidenţă a afacerii în comun. Entitatea care ţine evidenţa transmite lunar entităţilor asociate cote părţi din cheltuielile şi veniturile înregistrate, în raport cu cotele de participate. Transmiterea bunurilor şi valorilor. a cheltuielilor şi a veniturilor se face pe baza Decontului pentru operaţiuni în participaţie, care se întocmeşte lunar, în două exemplare. Rezultatele se împart între participant, în funcţie de cota de participare a fiecăruia. Asociatul care conduce evidenţa contabilă a asociaţiei va întocmi o balanţă de verificare în care sunt prezentate conturile cu ajutorul cărora s-au înregistrat numai activităţile realizate de asociaţie: clienţi, furnizori. cheltuieli, venituri, etc. Impozitul pe profit/venit obţinut in urma unei asocieri în participaţie se plăteşte de către fiecare coparticipant. Evidenţierea TVA-ului şi plata acestuia se face de către entitatea desemnată prin contractul de asociere să ţină contabilitatea acestor operaţiuni. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII Şl CREDITORII DIVERŞI În practica economică a entităţilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte. De regulă, aceste creanţe şi datorii intervin fortuit în viaţa economică a unei entităţi, neavând legătură cu obiectul de bază al activităţii acesteia. Principalele operaţiuni din care rezultă creanţe şi datorii diverse sunt: • imputaţii, despăgubiri şi penalităţi de primit de la terţi sau datorate terţilor; • vânzarea imobilizărilor şi a titlurilor de plasament; • împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni; • sume cuvenite pentm concesiuni, locaţii de gestiune, chirii etc; • dividende şi dobânzi de încasat pentru titluri imobilizate sau de plasament; • reactivarea unor debite. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE REGULARIZARE In cursul exerciţiului financiar, dar mai ales la sfârşitul acestuia, apar unele operaţii economice care trebuie reflectate temporar în contabilitate şi care, ulterior, urmează a fi anulate sau repartizate la alte conturi. Asemenea operaţii se mai numesc regularizări. Principalele operaţii de regularizare se referă la: ♦ delimitarea cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei viitoare de cele aferente perioadei curente; ♦ separarea creanţelor şi datoriilor care necesită cercetări si lămuriri supli-mentare.

abonamente la publicaţii achitate antici-pat. Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans urmează a se încorpora în mod eşalonat în rezultat. până la balanţa de verificare. se includ cheltuielile efectuate in cursul exerciţiului financiar curent. locaţiile cle gestiune. 19. uneori. precum şi particularităţile acesteia. asigurări. informaţiile din balanţele întocmite de către subuni-tăţi se centralizează într-o balanţă la nivelul entităţii. primele cie asigurare. abonamente. dar încasate anticipat în perioada curentă. 5) Dobânzile aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate. în acest scop. dobânzi aferente contractelor de leasig financiar etc. de regulă. între entitate şi subunităţi pot avea loc transferuri de valori. pot determina. concesiu-nile plătite anticipat. în perioadele următoare. pot avea loc astfel de transferuri si între subunitătile aceleiaşi entităţi. Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile aferente perioadelor următoare. 3) Sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare. Entităţile trebuie să-şi menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categoric chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la încheierea exerciţiului financial'. mediu şi lung de la instituţiile bancare sau de la alte persoane fizice sau juridice. De asemenea. mediu şi scurt. Activele de regularizare pot fi considerate ca fiind creanţe ale exercitiului financiar curent faţă de exercitiul financiar următor. CONTABILITATEA DECONTĂRILORÎN CADRUL ENTITĂŢII Volumul mare de activitate. 4) Alte imprumuturi şi datorii asimilate. Principalele operaţii în curs de clarificare se referă la încasările şi plaţile pentru care nu există documente. documente din care nu rezultă clar natura operaţiei etc. în urma cărora apar datorii şi creanţe ale entităţii faţă de subunităţi şi invers. iar pasivele de regularizare sunt datorii ale exercitiului financiar curent faţă de exerciţiul viitor. împrumuturile au caracter rambursabil şi sunt purtătoare de dobânzi contabilizate ca şi cheltuieli financiare. în schimb. dar care se referă la exerciţiile financiare următoare. încasări sau plăţi efectuate din eroare în conturile bancare. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: 1) Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora. cum sunt: chiriile. denumite şi cheltuieli anticipate. 2) Credite bancare pe termen lung. cum ar fi: chirii. descentralizarea entităţilor economice pe subunităţi.CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILORILOR SI DATORIILOR ASIMILATE Entităţile economice pot beneficia de împrumuturi pe termen scurt. pe baza unui scadenţar. Lucrările contabile ale subunităţilor fără personalitate juridică se realizează în cadrul acestora. clacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele: .In categoria cheltuielilor înregistrate în avans. situaţiile financiare anuale se întocmesc doar la nivelul entităţii. dobânzi aferente contractelor de leasing financiar etc. Toate sumele în curs de clarificate trebuie lămurite până la închiderea exercitiului financiar.

Acesta are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut. între obligaţiuni şi acţiuni există următoarele deosebiri: • obligaţiunea este un titlu de credit. băncile solicită entităţilor economice garanţii care trebuie să depăşească cu 20-30 % valoarea creditului şi a dobânzilor. iar posesorul acţiunii primeşte ca venit dividendul.♦ termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni. care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. iar acţiunea este un titlu de proprietate asupra unei părţi din capitalul societăţii pe acţiuni. de obicei pe termen lung. ca o corecţie a împrumutului sau datoriei. Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi. Obligaţiunea este un titlu de valoare. precum şi m notele explicative.zile datorate obligatarilor. se vor putea câştiga venituri echivalente cu dobân. primă care se calculează ca diferenţă între valoarea nominală (înscrisă pe obligaţiuni) şi preţul de de emisiune (de vânzare). diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. destinaţia . Obligaţiunile pot fi emise în formă materială (pe suport de hârtie). Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echi-valează cu o anumită dobândă anuală. prin tragere la sorţi. Aceasta trebuie prezentată în bilanţ. c) Obligaţiuni cu loterie. Cele mai întâlnite obligaţiuni sunt: a) Obligaţiuni ordinare. Periodic. sau în formă dematerializată (prin înscriere în cont). care asigură cumpărătorilor de obligaţiuni (obligatarilor) o dobândă fixă sau variabilă. • obligaţiunea nu conferă deţinătorului drept de vot în adunarea generală a acţionarilor. • obligaţiunea are termen de valabilitate până la scadenţă. care trebuie să conţină informaţii privind sediul societăţii. convenit ofi-cial înainte de încheierea exerciţiului financiar". care depinde de profitul realizat. care reflectă o sumă de bani împrumutată de o persoană juridică de la publicul investitor. iar acţiunea este valabilă pe toată durata de funcţionare a societăţii. Obligaţiunile pot fi nominative sau la purtător. CONTABILITATEA ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI Societăţile comerciale pe acţiuni pot contracta împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni pentru o sumă care nu poate depăşi trei pătrimi din capitalul social. Atunci când suma de rambursat pentru imprumuturi şi datorii asimilate este mai mare decât decât suma primită. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă. care se revizuieşte periodic. entităţile trebuie să întocmească un closar de creditare. fie prin tragere la sorţi înainte de scadenţă. b) Obligaţiuni cu primă de rambursare. Creditele bancare pe termen lung (peste 5 ani) şi pe termen mediu (1-5 ani) sunt destinate finanţării investiţiilor. ♦ există un acord de refinanţare sau de reesalonare a plăţilor. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG Şl MEDIU Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi care trebuie rambursate (restituite) la un anumit termen numit scadenţă. iar acţionarul este coproprietarul socie-tăţii. La acordarea creditelor. • obligatarul este creditorul societăţii. obiectul cie activitate. De asemenea. • posesorul obligaţiunii primeşte ca venit o dobândă fixă sau variabilă. care este mai mic.

Pentru societatea care acordă împrumutul.creditului. Titlurile pot fi cumparate de la societati din cadrul gmpului sau din afara acestuia. care se înregistrează ca venituri de exploa-tare ale perioadei în care se produc şi se recunosc ca atare la închiderea exerciţiului financiar. drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. dobânda. când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii. posibilităţile de rambursare. aşa cum sunt prevăzute prin reglemen-tările contabile conforme cu directivele europene. 20. entităţile economice româneşti trebuie să-şi evalueze periodic patrimoniul. instrumente şi disponibilităţi din trezorerie. CONTABILITATEA DATORIILOR CARE PRIVESC IMOBILIZĂRILE FINANCIARE Acţiunile unei societati comerciale pot fi cumpărate de către o altă entitate sub forma de titluri imobilizate. dar incerte fie ca valoare. studiu de fezabilitate. care se înregistrează ca subvenţii pentru investitţii şi se recunosc. subvenţiile pentru active. Dacă dosarul se aprobă. independenţei exerciţiilor financiare şi continuităţii activităţii. pot apărea diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. potrivit aplicării. aceste sume reprezintă datorii ce privesc imobilizările financiare. bugetul de venituri şi cheltuieli. Astfel sunt subvenţiile pentru venituri. ca venituri constatate In avans. numai în cazul ajustării (acoperirii) datoriilor. aceste sume reprezintă creanţe imobilizate şi se contabilizează ca imobilizări financiare.). când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări. fie ca exigibilitate. . CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR DE VALOARE CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA .să constituie provizioane. fluxul de trezorerie.să efectueze corecţii (ajustări provizorii). CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN SCURT Entităţile care nu au resurse financiare suficiente pot apela la credite bancare pe termen scurt acordate prin conturi distincte. pensii private etc. Contractul de credit încheiat între bancă şi debitor stipulează vdlumul şi obiectul creditului. fără abatere. a principiilor pruclenţei. stocuri. în funcţie de evoluţia cursului valutar. la sfârşitul exerciţiului financiar. preferenţiale. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societăţii care le-a emis ajutoare financiare sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase. PROVIZIOANELOR SI SUBVENTIILOR Prin aplicarea principiilor contabile generate. creanţe. garanţii acordate clienţilor. o entitate economică trebuie: .CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR. În consecinţă. bilanţul. Pentru societatea care beneficiază de împru-mut. Atunci când creditele sunt acordate in valuta. -să recunoască sistematic subvenţiile primite. termenul de rambursare. se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanţiilor. balanţa conturilor etc. comisionul etc. să recunoască efectele tranzacţiilor şi altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc.

CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR Poate să apară uneori riscul de a nu se putea încasa total sau partial creanţele. La fel ca şi alte deprecieri ale activelor. Constituirea şi majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ajustările pentru deprecierea stocurilor reprezintă corecţii generate de scăderea conjuncturală a valorii acestora. se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri şi imobilizări financiare. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. acestea pot fi reversibile sau ireversibile. 4. iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. Ajustările pentru depreciere sunt consecinţa realizării principiului prudenţei şi al independenţei exerciţiului financiar. Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când. 3. sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului. la inventariere. la sfârşitul anului. sunt neîncasate într-o perioadă care depăşeşte 270 zile de la data scadenţei. Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile (nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal). Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare. adică sunt neimpozabile. Reducerea sau anularea ajustărilor care au fost anterior deduse se include în veniturile . ca urmare a insolvabilităţii. Sunt deductibile fiscal ajustările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: 1. falimentului. se compară valoarea de intrare (valoarea contabilă) a creanţelor cu valoarea actuală sau reală a acestora. Ajustările constituite pentru deprecierea creanţelor se diminuează sau se anulează prin contabilizarea acestora la venituri în cazul încasării ulterioare a creanţei sau când hotărârea judecătorească definitivă atestă imposibilitatea încasării creanţei. în urma inventarierii. când. se face şi o diminuare corespunzătoare (anularea parţială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate).01. iar pentru diferenţele stabilite se calculează ajustări pentru depreciere sau se actualizează ajustările existente. dispariţiei clienţilor sau debitorilor diverşi. se constată diferenţe în minus între valoarea contabilă netă (mai mare) si valoarea de inventar (mai mică). iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale. sunt înregistrate după data de 01. nu sunt garantate de altă persoană. Pentru situaţia în care au apărut deprecieri reversibile. Acestea se constituie. stabilită la inventariere. 5. Deprecierile ireversibile necesită scoaterea din evidenţă a creanţelor şi înregistrarea lor la pierderi.DE VALOARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă echivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. Ajustările se constituie la nivelul diferenţelor dintre valoarea actuală (mai mică) a stocurilor stabilită la inventariere şi valoarea contabilă (mai mare). 2. Mărimea acestor ajustări se stabileşte prin diferenţa dintre valoarea de intrare (mai mare) şi valoarea actuală (mai mică). de regulă.2004.

deoarece există riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea unităţii respective. Aceste provizioane nu sunt deductibile fiscal. prin majorarea corespunzătoare a veniturilor financiare. Provizioanele se constituie pentru elemente. dar constituirea lor se impune din necesitatea determinării corecte a profitului net şi a dividendului pe acţiune. e) Provizioane pentru impozite . lucrările executate şi serviciile prestate. respectiv pentru care se acordă garanţii în perioadele următoare. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE TREZORERIE Aceste ajustari se constituie în cazul în care. c) Provizioane pentru restructurare Se constituie în următoarele situaţii: ♦ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii. considerată ca fiind o pierdere de valoare reversibilă. Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţii acordate clienţilor se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrisă în contract. la inventarierea de la sfârşitul exerciţiului financiar. la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori a serviciilor prestate.impozabile. ♦ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul entităţii. d) Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare Se constituie la viitoarele entităţi care vor administra pensii private. Un provizion va fi recunoscut în bilanţ. numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: (1) entitatea are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior. Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor sunt deductibile fiscal. În cazurile în care titlurile de plasament se vând sau când valoarea acestora creşte până la nivelul valorii de cumpărare. ♦ închiderea unor sedii. (2) pentru onorarea obligaţiei respective este probabil necesară o ieşire de resurse. ♦ modificări in structura conducerii (de exemplu. astfel: a) Provizioane pentru litigii Provizioanele pentru litigii se pot constitui la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. Pentru această diferenţă nefavorabilă. ajustările se anulează. eliminarea unui nivel de conducere). (3) valoarea obligaţiei poate fi estimată în mod credibil. Reducerea sau anularea oricărui provizion care a fost anterior deductibil se include în veniturile impozabile. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau cu valoare incertă. se constată că valoarea de piaţă a investiţiilor pe termen scurt este inferioară valorii de cumpărare a acestora. se constituie o ajustare pe seama cheltuielilor financiare. b) Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor Se constituie numai pentru bunurile livrate. Provizioanele trebuie constituite la nivelul sumelor aflate în litigiu.

precum şi în cazul în care cauzele pentru care au fost constituite au dispărut. Ele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate prin majorare sau diminuare. Dacă riscul aşteptat se produce sau cheltuiala are loc. ♦ subvenţii aferente veniturilor. Venitul amânat se înregistrează în contul de "profit sau pierdere" pe măsura recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoareajustă. capitalurile proprii se structurează în două categorii: .CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari şi asociaţi) asupra activelor unei entităţi. altele decât cele pentru active. conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE . cu îndeplinirea condiţiei principale ca entitatea beneficiară să cumpere. Se includ în această categorie: ♦ subvenţii pentru acoprerirea diferenţelor de preţ la anumite bunuri şi servicii. în funcţie de natura. în cadrul subvenţiilor. Contabilitatea provizioanelor de tine pe feluri. după deducerea tuturor datoriilor. în categoria subvenţiilor pentru active intră şi donapile pentru invenstiţii. pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat. scopul sau obiectul pentru care au fost constituite CONTABILITATEA SUBVENŢIILOR Subvenţiile sunt sume primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care se pot clasifica astfel: ♦ subvenţii aferente activelor. Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile. să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate. se reflectă distinct: ♦ subvenţii guvernamentale ♦ împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii ♦ alte sume primte cu caracter de subvenţii Subvenţiile aferente activelor sunt sume primite gratuity. Capitalurile proprii se constituie din aportul proprietarilor. 21.Se constituie pentru impozite. O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar.DATORII În contabilitatea financiară. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor de exploatare. din profit si din alte surse proprii. amenzi. ♦ subventionarea locurilor de muncă în cazul angajării de absolvenţi şi de someri. precum şi plusurile constatate la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale Subvenţiile pentru active se înregistrează în contabilitate ca subventiipentru investitii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Anularea sau diminuarea provizioanelor se face prin majorarea corespunzătoare a veniturilor din provizioane. provizioanele se anulează. în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate în bilanţ ca datorie în relaţia cu statul.

• depunerea actului constitutiv la Oficiul Registrului Comerţului în vederea înmatriculării şi eliberarea certificatului cle înregistrare. următoarele etape: • întocmirea şi autentificarea actului de constituire. evaluate de către o comisie sau de către un expert evaluator. b) Vărsarea capitalului social subscris se reflectă în următoarele tipuri de documente. Uneori se impune micşorarea capitalului social. cuprinzând informaţii privind: denumirea si sediul societăţii. în contul de disponibil.(Î) capital propriu nominalizat. Capitalul social se poate majora prin noi aporturi în natură sau numerar. care cuprinde. menţiuni privind vânzarea sau cumpărarea de părţi sociale (acţiuni) etc. în care se precizează caracteristicile şi valoarea bunurilor aduse ca aport. In prezent. pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital (2) capitaluri proprii nenominalizate reprezintă capitalul acumulat de către entitate ca urmare a unei activităţi economice profitabile. organele de conducere şi administrare. acoperirea pierderilor din anii precedenţi.in cazul aporturilor în natură. vărsămintele efectuate. DOCUMENTE PRIVIND EVIDENŢA CAPITALULUI SOCIAL a) Actul constitutiv este documentul prin care se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale. în care se includ: primele de capital. care poate avea drept cauze retragerea unor asociaţi. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social reprezintă o componentă a capitalurilor proprii care exprimă valoarea totală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de acţionari sau asociaţi. obiectul de activitate. rezervele. în funcţie de natura aporturilor: ♦ Chitanţă . cuprinzând numărul de părţi sociale (acţiuni) subscrise şi valoarea nominală a acestora. reprezentat de capitalul social. prin încorporarea rezervelor şi a profiturilor etc. capitalul social subscris. ♦ Proces verbal de predare-prelnare . s-a simplificat procedura de constituire a societăţilor comerciale. Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori: a) Valoarea nominală este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul . EVALUAREA CAPITALULUI SOCIAL Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la societăţile de persoane.pentru depunerea aportului direct la bancă. structura acestuia si modalităţile de constituire. Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi. • înscrierea la organul fiscal teritorial şi obţinerea codului unic de înregistrare fiscală. cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.pentru depunerea aportului la casierie sub forma de numerar. forma juridică. care se înregistrează distinct în contabilitate. în principal. redimensionarea capitalului în funcţie de volumul activităţii etc. în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. c) Registrul acţionarilor (asociaţilor) ţine evidenţa nominală a capitalului social pe fiecare asociat (acţionar). rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat. ♦ Foaie de vărsământ . dizolvarea societăţii etc.

Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul încorporat în rezerve. Mărimea miniăa a capitalului social depinde de tipul de societate. Valoarea financiară = dividendul distribuit pe acţiune/ rata medie a dobânzii pe piaţă e) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. integral înainte de începerea formalităţilor de constituire. pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital . în ambele situaţii. de regulă. valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL Necesitatea măririi capitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină dificultăţi financiare. activul net contabil = activ total . b) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor. CONSTITUIREA CAPITALULUI SOCIAL Constituirea capitalului social se face prin subscriere de aport social de către asociaţi sau acţionari. pe baza raportului dintre cerere şi ofertă. asociaţii sau acţionarii se angajează în actul de constituire la o contribute în bani sau în natură. d) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. prin negociere la bursa de valori. în vederea înfiinţării sau dezvoltării unei societăţi comerciale. Preţul de emisiune poate fi egal sau mai mare decât valoarea nominală.active fictive Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire. c) Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. de regulă. capitalul social subscris se varsă. Pentru că între subscriere şi depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un anumit decalaj în timp. capital subscris vărsat: La constituirea societăţilor pe acţiuni trebuie vărsat cel puţin 30% din capitalul subscris. active de regularizare. Restul de capital se va vărsa in termen de 12 luni de la înmatriculare. Dacă societatea comercială are asociat unic. Orice modificare a capitalului social se poate face numai pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi cu îndeplinirea tuturor formalităţilor juridice legate de această hotărâre. situaţia generală a pieţei de capital. societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri. dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperă şi vrea să-şi extindă activitatea. f) Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri. care se stabileşte.de titluri emise (acţiuni sau părţi sociale). rata dobânzilor etc. Preţul de piaţă al unei acţiuni depinde de mai mulţi factori. cum ar fi mărimea dividendelor aşteptate de către acţionari. În cazul societăţilor cu răspundere limitată. stabilitatea financiară a entităţii.datorii . Prin acţiunea de subscriere. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat.active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii .

Majorarea capitalului social se poate face pe mai multe căi şi anume: a) Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau numerar O asemenea creştere a capitalului social este determinata de necesitatea procurarii de noi resurse pentru finanţarea investiţiilor sau pentru întărirea situaţiei financiare a entitatii. fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale existente. cărora li se restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia. acestea se grupează astfel. mărirea capitalului social se face prin conversia unor datorii în acţiuni sau părţi sociale. ♦ Existenţa unui capital supradimensionat in raport cu activitatea economică a entităţii. care se face numai in cazul în care se constată că pierderile sunt prea man pentru a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare. ♦ răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea acestora. Practic. imobilizări. în acest caz. Operaţia produce o creştere a activelor (mijloace băneşti. în această situaţie. care se face numai cu acordul creditorului. profitul. cu excepţia rezervelor legale. cum ar fi: rezervele. stocuri etc. Primele de emisiune au o dublă funcţie: (1) să acopere cheltuielile de emisiune a acţiunilor. Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe căi: ♦ reducerea valorii nominale sau a numămlui de acţiuni sau părţi sociale. concomitent cu creşterea capitalului social.decât să recurgă la împrumuturi.) şi o majorare corespunzătoare a capitalului social. care devine actionar sau asociat. în funcţie de modul de constitute. primele de capital. a) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune (de vânzare) a noilor acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoarea nominala a acestora (mai mica). b) Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul social. Motivul acestor operaţiuni este anularea anumitor datorii fără a apela la trezorerie. CONTABILITATEA PRIMELOR DE CAPITAL Primele de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social. REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL Principalele situaţii în care se impune reducerea capitalului social sunt: ♦ Acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare. majorarea capitalului social se realizeaza prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii. (2) să egalizeze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari. b) Majorarea capitalului prin operaţiuni interne Motivul creşterii capitalului social este întărirea credibilităţii financiare a entitaţii. Operaţiile conduc la diminuarea rezervelor (altele decât cele legale). c) Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale societăţii în acţiuni. primelor de capital şi profitului. . ♦ Retragerea unor asociaţi sau acţionari. majorarea capitalului se poate face fie prin distribuirea gratuită de noi acţiuni sau părţi sociale către acţionarii sau asociaţii existenţi. prin compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni. care implică un efort financiar considerabil.

recunoscut national şi international. de regulă. d) Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni. Dacă rezultatul evaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă. Rezervele din reevaluare se calculează ca diferenţă între valoarea justă şi cea contabilă netă. atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare. în principal. profituri capitalizate în mod durabil de către întreprindere. astfel încât valoarea contabilă netă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă). • Valoarea justă este valoarea actuală. membri ai unui organism profesional în domeniu. Rezervele se mai pot constitui şi din alte surse. In acest caz. de către profesionişti calificaţi în evaluare. • Valoarea contabilă netă a unui activ reprezintă valoarea contabilă diminuată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere aferente activului respectiv. valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului initial al activului. atunci aceasta se tratează ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii. Nici o parte din rezervele din reevaluare nu poate fi distribuită direct sau indirect. CONTABILITATEA REZERVELOR Rezervele reprezintă. iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuiala. cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat. De asemenea. cum ar fi primele de capital . dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un plus din reevaluare sau ca o scădere a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii. determinată. Cu ocazia reevaluării. Prima de aport are aceeasi funcţie ca şi prima de emisiune. (2) eliminată din valoarea contabilă brută. a imobilizarilor corporale. situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. astfel încât valoarea contabilă actualizată să fie egală cu valoarea reevaluată (valoarea justă) plus amortizarea actualizată. de regulă. o parte din câştig poate fi realizată pe măsură ce activul este folosit de entitate.c) Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale atribuite in schimbul contribu-ţiei. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. CONTABILITATEA REZERVELOR DIN REEVALUARE Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de valoare rezultate din reevaluarea activelor. Rezervele din reevaluare se calculează numai în cazul în care creşterea sau diminuarea de valoare este considerată ca fiind sigură şi durabilă. amortizarea cumulată aferentă imobilizarilor corporale poate fi: (1) recalculată proporţional cu modificarea valorii contabile brute. dacâ nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ. Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete.

în momentul distribuirii lor. cu excepţia rezervelor legale. profit din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate hotărî răscumpărarea acţiunilor proprii. creşterea capitalului social etc. Acţiunile dobândite nu ciau drept la dividende. d) Alte rezerve (rezerve libere sau facultative) se pot constitui din profitul net pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. direct sau indirect. Rezervele consolidează baza materială a entităţii. După modul de constituire şi utilizare. În cazul în care rezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub orice formă.şi rezervele din reevaluare. CONTABILITATEA ACŢIUNILOR PROPRII Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni. In caz contrar. c) Rezervele reprezentând surplusul realizatdin rezerve din reevaluare se constituie pe mâsura amortizării activelor reevaluate sau in momentul vânzării sau casării acestora. până la un nivel din capitalul subscris şi vărsat. ♦ regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră etc. rezervele sunt o expresie a spiritului de prevedere. Aceste rezerve se impozitează. Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii. precum şi din alte surse. Rezervele legale sunt deductibile în limita unei cote din profitul contabil. rezervele se grupează astfel: a) Rezervele legale se constituie anual în procent din profitul societăţii comerciale. prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care le-a emis. până ce vor atinge minim o cincime din capitalul social". acoperirea pierderilor. asupra acestor sume se calculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere de la data aplicării facilităţii respective. finanţarea investiţiilor sau pentru majorarea capitalului social. distribuirea de dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi. b) Rezervele statutare se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea pierderilor. sporind capacitatea acesteia de a face faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. conform clauzelor prevăzute în actul de constituire al societăţii. De aceea. Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat. înainte de calcularea impozitului pe profit. . dar valoarea acestora nu poate depăşi un procent din capitalul social subscris. Rezervele constituite în urma unor facilităţi fiscale de care a beneficiat entitatea nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Răscumpărarea acţiunilor proprii se poate face în următoarele scopuri: ♦ reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor proprii răscumpărate: ♦ cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii. având ca destinaţii finanţarea investiţiilor. înclusiv în cazul folosirii acestor rezerve pentru acoperirea pierderilor contabile.

un agent economic realizează o diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri. în mod provizoriu. participarea salariaţilor la profit (în cotă de până la 10% din profitul net realizat de către societăţile cu capital majoritar de stat). va figura ca rezultat reportat până în momentul distribuirii definitive a profitului . vărsăminte la bugetul statului surse proprii de finanţare aferente profitului rezultat din vânzări de active (la societăţile cu capital majoritar de stat). alte rezerve. Cheltuielile reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ.22. capital social. de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. sau din capitalul social. respectiv. profitul (sau pierderea) se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. dividende. Efectuarea cheltuielilor şi generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. fie o diminuare a unor elemente de pasiv. respectiv. pe destinaţii. • Destinaţii stabilite prin actul constitutiv al societăţii: rezerve statutare. pe următoarele destinaţii: • Destinaţii prevăzute obligatoriu prin lege: rezerve legale. Profitul propus pentru a fi repartizat pentru alte destinaţii decât rezervele constituite pe baza unor prevederi legale. vărsăminte la buget. ♦ Pierdere. respectiv pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. din rezerve. când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. Cheltuielile diminuează performanţele financiare ale entităţii. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. fie majorări ale unor elemente de pasiv. iar veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale acesteia. Veniturile reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ.CONTABILITATEA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sub aspect financiar-contabil. iar pierderea reportată urmează a sc acoperi din profitul exerciţiilor următoare.intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi . care generează o diminuare a beneficiilor economice. Astfel. dividende. care poate fi: ♦ Profit. în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente: (1) Angajarea cheltuielilor . acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi. Repartizarea definitivă a profitului se înregistrează în contabilitate. care generează o majorare a beneficiilor economice. CONTABILITATEA REZULTATULUI REPORTAT Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat. clupă aprobarea situaţiilor financiare anuale. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR STRUCTURA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR IN CONTABILITATEA FINANCIARĂ În cadrul activităţii sale. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia . participarea salariaţilor la profit. Profitul contabil net se repartizează. In contabilitate. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinaţii în exerciţiile financiare următoare. când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. • Destinaţii hotărâte de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor: surse proprii de finanţare. rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

Producţia . ♦ cheltuieli şi venituri extraordinare . Încasarea . 2. cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit. Există anumite plăţi care reprezinta un transfer fără echivalent.generate de activităţi de natură financiară. • gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea stabilirii rezultatului din exploatare. Întrucât Romania a optat pentru o contabilitate de angajamente.nestocabile. lucrări. Încorporarea . dobânzi. • separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele aferente perioadei viitoare. Structurarea cheltuielilor şi a veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor care le-au generat şi anume: ♦ cheltuieli şi venituri de exploatare . (2) Consumul . precum: diferenţe de curs valutar. ORGANIZAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi veniturilor sunt: • fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a obiectivelor din perioada următoare.generate de activităţi desfâşurate în cadrul obiectului de activitate al entităţii. Exemplu: utilizarea materiilor prime pentru fabricarea produselor finite. 3. ♦ cheltuieli şi venituri financiare . În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: 1.reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive. înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de resurse.este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al unei entităţi. rezultatul exerciţiului. cheltuieli şi venituri aferente investiţiilor financiare etc. 4.reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client.rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent. Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi serviciilor pe bază de factură sau alte documente. Facturarea sau vânzarea pe credit . obţinându-se astfel. financiar şi extraordinar. (4) Imputarea . adică sunt suportate din veniturile realizate. plata amenzilor şi penalităţilor etc. .înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite. precum şi de alte activităţi conexe acestora. ♦ cheltuieli şi venituri privind amortizările şi provizioanele: ♦ cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite. utilităţi. indiferent de momentul plăţii. vânzarea mărfurilor: (3) Plăţile . când apare obligaţia de plată către furnizori. indiferent de momentul încasării acestora.este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obţin-erii rezultatului.este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR . servicii destinate producţiei.reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate.

donaţii. producţia şi desfacerea bunurilor. de asemenea. servicii bancare. ♦ cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii. lucrărilor şi serviciilor. penalităţi. cu animalele. taxa asupra mijloacelor de transport etc. CHELTUIELILE DE EXPLOATARE Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea. amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare a elementelor patrimoniale. de protocol.Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: ♦ consumuri de stocuri. dau naştere la venituri şi cheltuieli extraordinare. ♦ dobânzi plătite sau de plătit. provizioanele. normal. CHELTUIELILE FINANCIARE Sunt considerate cheltuieli financiare. care nu sunt generate de activitatea curentă. cheltuieli poştale. ♦ cheltuieli cu personalul. Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi şi alte evenimente extraordinare. ♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. . ajustări etc. Cheltuielile de exploatare reprezintă. ♦ cheltuieli cu personalul: salarii. amortizări. Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile în raport cu natura lor economică. ♦ cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri. ♦ sconturi acordate clienţilor ♦ provizioane etc. despăgubiri. donaţiile etc. redevenţe. cu materialele consumable stocate şi nestocate. cheltuielile care se referă la: ♦ pierderi din creanţe imobilizate. de care beneficiază entitatea. asigurări sociale. CHELTUIELILE EXTRAORDINARE Activităţile care nu au caracter ordinar. deplasări şi detaşări. Principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt: ♦ cheltuieli cu materiile prime. ♦ costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute. provizioane. amenzi. ♦ cheltuieli privind investiţiile financiare cedate. In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind. lucrări executate şi servicii prestate. comisioane şi onorarii. cheltuieli cu activele cedate. În această categorie sunt incluse şi alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie. expresia bănească a consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii entităţilor economice. colaborări. ♦ alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe. financiare şi extraordinare. în principal. locaţii de gestiune. de reclamă şi publicitate etc. chirii. ♦ diferenţe nefavorabile de curs valutar. studii. fond de şomaj. prin gruparea acestora în cheltuieli de exploatare. transportul de bunuri şi personal. . indemnizaţii etc. cedarea activelor.

♦ variaţia (creşterea sau scăderea) soldului producţiei stocate la sfârşitul perioadei faţă de soldul existent la începutul perioadei. . ♦ venituri din investiţii financiare cedate. Activitatile curente sunt orice activităţi desfăşurate de entitate. în nume propriu din activităţi curente. nu diferă. ♦ alte venituri financiare. ca natură. inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision. fie rezultatul obţinut din alte activităţi (de exemplu. mărfurilor. financiare şi extraordinare. în consecinţă. cât şi câştigurile din orice ale surse. ♦ producţia de imobilizări din producţie proprie. ♦ diferenţe favorabile de curs valutar. ♦ venituri din investiţii pe temien scurt. evaluată la cost de producţie. ♦ venituri din despăgubiri. Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri. câştiguri realizate din rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale). daune pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii de calamităţi etc. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. prin gruparea acestora în venituri de exploatare. cum ar fi: vânzări. precum şi activităţile anexe acestora. dar sunt rezultatul fie din desfăşurarea activităţilor curente ale entităţii (de exemplu. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice viitoare şi.CONTABILITATEAVENITURILOR În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat. penalităţi. donaţii. VENITURILE FINANCIARE Principalele venituri financiare sunt următoarele: ♦ venituri din imobilizări financiare. câştigurile obţinute din vânzarea unor active). ♦ dobânzi încasate sau de încasat. ♦ subvenţii de exploatare pentm acoperirea diferenţelor de preţ. ♦ sconturi obtinute de la furnizori. VENITURILE EXTRAORDINARE În categoria veniturilor extraordinare intră subvenţiile pentru dezastre naturale. active cedate etc. veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. Contabilitatea financiară reflectă veniturile în raport cu natura lor economică. Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi. care provin din următoarele activităţi: ♦ vânzarea produselor. nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie. dividende. VENITURILE DIN EXPLOATARE Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat. de veniturile din activitatea curentă. amenzi. comisioane. dobănzi. ca parte integrantă a obiectului său de activitate. pentru acoperirea pierderilor etc.

• Stocuri de natura obiectelor de inventar. ALTE ELEMENTE EXTRAPATRIMONIALE • Imobilizări corporale luate cu chirie. Exemple de active şi datorii contingente: despăgubiri ce pot rezulta dintr-un litigiu în instanţă. denumite şi active şi datorii contingente. în cazul în care entitatea va trebui să plătească în locul acestora suma ce constituie obiectul angajamentului. • Dobânzi aferente contractelor de leasing şi a altor contracte asimilate. denumite şi conturi de ordine şi evidenţă. • Redevenţe. garanţiile etc. apar ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului. 24. • Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare.23.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare. iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit sau o cheltuială care să nu se realizeze niciodată. Aceste elemente extrapatrimoniale. în vederea fundamentării unor decizii economice. urmăriţi în continuare. Activele şi datoriile contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare deoarece ele nu sunt certe. Aceste angajamente reprezintă eventualele creanţe faţă de terţi. care nu pot fi controlate în totalitate de către entitate. Activele şi datoriile contingente sunt reprezentate de urmatoarele elemente: ANGAJAMENTE ACORDATE In categoria angajamentelor acordate de entitate terţilor intră girurile. efecte scontate neajunse la scadenţă etc. precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi pasivele entităţii. în cazul în care aceştia vor trebui să plătească în locul entităţii suma ce constituie obiectul angajamentului. • Debitori scoşi din activ. • Alte valori în afara bilanţului. dar a căror existenţă urmează a fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unor evenimente viitoare incerte. se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului.CONTABILITATEA OPERAŢIILOR ÎN AFARA BILANŢULUI CONTABILITATEA ANGAJAMENTELOR ŞI ALTOR ELEMENTE EXTRABILANŢIERE Drepturile şi obligaţiile. ANGAJAMENTE PRIM1TE In categoria angajamentelor primite de entitate de la terţi intră giruri. • Efecte scontate neajunse la scadenţă. neajunse la scadenţă. în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi. care reprezintă eventualele datorii ale entităţii faţă de terţi. cauţiuni. locaţii de gestiune chirii şi alte datorii asimilate. care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii .a performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii. debitori scoşi din activ şi urmăriţiîn continuare. garanţii. • Valori materiale primite în păstrare sau custodie. cauţiunile. este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate. Pentru realizarea acestui obiectiv.

cum sunt: bilanţ contabil. cât şi în practica contabilă. Cont de profit şi pierdere. Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus. persoanele juridice care. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitâţii. Prin OMFP nr. după natură şi exigibilitate. Situatia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţiile financiare anuale. situaţii financiare anuale sau conturi anuale. iar datoriile şi capitalul propriu. Situaţiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. cât . întocmesc „Situaţii financiare anuale simplificate'' care cuprind: Bilanţ prescurtat. precum şi în cazul fuziunii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului. prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale. Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus. bilanţul traduce în practică unul dintre principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume. la încheierea exerciţiului financiar. Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE.65 milioane euro: ♦ nr. Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate. Bilanţul contabil are un rol deosebit atât în teoria.mecliu de salariaţi: 50. întocmesc „Situaţii financiare anuale'' care se compun din: Bilanţ. care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ. Astfel. care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri. Situatia modificărilor capitalului propriu. Astfel. BILANŢUL Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora.3 milioane euro. din perspectiva teoriei contabile. datorii si capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar.11. ♦ total active: 3. iar datoriile şi capitalul propriu. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă. depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii: ♦ cifra de afaceri: 7. ele pot întocmi Situatia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie. divizării sau încetării activităţii. forma abstractă a patrimoniului. Optional. dubla reprezentare. iar datoriile şi capitalul propriu. Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii.desfaşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Cont de profit şi pierdere şi Note explicative.2005 s-a adoptat formularea „Situaţii financiare anuale". 1752/17. sursele de procurare ale averii.

înregistrarea. ca diferenţă între total active şi obligaţii curente. datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii. ca rezultat al unor evenimente trecute. asociaţi. • Funcţia de analiză Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari. întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori şi anume: • Fondul de rulment. ACTIVE CIRCULANTE C. calculat ca diferenţă între active circulante şi obligaţii nete • Poziţia financiară netă curentă. Sub aspect practic. obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate. DATORII PETERMEN SCURT E. Reprezentarea schematică a bilanţului vertical se poate reda astfel: DENUMIREA ELEMENTULUI SOLD LA: începutul Sfârşitul exerciţiului exerciţiului financiar financiar A. ACTIVE IMOBILIZATE B.DATORII . SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE . • Funcţia de informare Bilanţul contabil asigură culegerea. prelucrarea şi generalizarea informaţiilor contabile. prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii entităţii. ♦ de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi ♦ al cărui cost poate fi evaluat în mod credlbil. care decurge din evenimente trecute şi ♦ prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. ACTIVE CIRCULANTE . care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate. În înţelesul actualelor reglementări contabile: un activ reprezintă: ♦ o resursă controlată de entitate.DATORII faţă de terţi Schema verticală de bilanţ reprezintă o viziune pragmatică asupra prezentării periodice a patrimoniului. creditori diverşi. Bilanţul contabil. care se determină în bilanţ. are următoarele funcţii: • Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile În bilanţ. cât şi altor persoane fizice şi juridice interesate. în vederea luării unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente. capitalurlle proprli reprezintă: ♦ interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi ♦ după deducerea tuturor datoriilor sale. instituţii bancare. acţionari. ca procedeu al metodei contabilităţii. cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale. O datorie reprezintă: ♦ o obligaţie actuală a entităţii. Cheltuieli în avans D.şi sub aspectul surselor de provenienţă. bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute. precum: salariaţi. organe fiscale.

iar la sfârşit. Elementele de pasiv sunt structurate în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor. Subvenţii pentru investiţii J. Provizioane I. astfel: SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separata a situaţiilor financiare anuale. pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve). grupând elementele patrimoniale după caracteristici generale.detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ cu cifre romane. sunt prezentate mai întâi elementele de activ cu eel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate).este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ. în cadrul bilanţului patrimonial vertical. aferente fiecărui element al capitalurilor proprii. aşa după cum rezultă din formularul prezentat mai jos.DATORII CURENTE (A+E-I) G. potrivit modelului de mai jos: SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financial. care cuprinde o prezentare a soldurilor iniţiale şi finale. Capitolul. CAPITAL Şl REZERVE După cum rezultă din schema de mai sus. Grupa . activele cu lichiditate maxima (casa şi conturi la bănci). Venituri în avans K. prin soldul contului "Profit şi pierdere". ACTIVE . este necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de generare a rezultatului si care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au derminat o anumită performanţă economică. III. CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului financiar.are sfera cea mai largă. Potrivit legislaţiei actuale. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine. Situaţia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăţile de mijloace băneşti în trei grupe. prezentându-se mai întâi pasivele cu termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an). NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE Notele explicative la situaţiile financiare anuale conţin informaţii suplimentare. relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative. DATORII PE TERMEN LUNG H.(B+C-D-J) F. II. pe parcursul unui exerciţiu financiar. fiind simbolizată cu cifre arabe. iar la sfârşit. Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei niveie şi anume: I. Principalul obiectiv al Situaţiei fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare. de investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţi. precum şi a modificărilor din cursul exerciţiului financiar. toate entităţile întocmesc contul de profit şi pierdere sub formă de listă. Se vor prezenta: a) Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . Postul . care se redă.

denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care compania deţine interese de participare reprezentând un procent din capital. de la metodele de evaluare şi de la alte prevederi din reglementările contabile. obligaţiuni convertibile. la data bilanţului. b) Abaterile de la principiile contabile şi politicile contabile. absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative. . Se vor prezenta următoarele informaţii: a) se menţionează existenţa oricăror certificate de participare. . poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. . .evaluarea efectului asupra activelor şi datoriilor.natura. . . g) Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv m scop fiscal. cu respectarea legislaţiei în vigoare. însoţită de comentarii relevante.modificările rezervei din reevaluare. de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului. în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare (peste un an. respectiv de până la un an). • diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financial'.elementele supuse reevaluării. suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate in notele explicative.valoarea la cost istoric a imobilizărilor reeyaluate. . profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. prezentându-se natura oricămi astfel de transfer. sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care compania este asociat cu răspundere limitată.motivele. rezultată după aplicarea metodelor FIFO. • sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar.numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferâ. diferă în mod semnificativ. pe categorii de active fungibile. CMP sau LIFO. precum şi metodele prin care sunt determinate valorile rezultate in urma reevaluării. c) Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile. valoarea capitalului şi rezervelor. valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total.încadrării acestora la imobilizări financiare sau la investiţii pe termen scurt. . • valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar. cu precizarea: . • valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitutul exerciţiului financiar.tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare.denumirea. e) Suma dobânzilor incluse m costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de producţie. valori mobilizare. d) Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau costul de producţie al acestora. precum şi proporţia de capital deţinută.anuale. h) Dacă valoarea prezentată în bilanţ. . menţionându-se: . f) în cazul reevaluării imobilizărilor corporale: .

b) capital social subscris/patrimoniul entităţii; c) numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, menţionându-se dacă au fost integral vărsate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat. efectuarea vărsămintelor; d) acţiuni răscumpărabile: - data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare; - caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpârârii; - valoarea eventualei prime de răscumpărare; e) acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar: - tipul de acţiuni; - numărul de acţiuni emise; - valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire; - drepturi legate de distribute: - numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare: - perioada de exercitare a drepturilor; - preţul plătit pentai acţiunile distribuite. Obligaţiuni emise: - tipul obligaţiunilor emise; - valoarea emisă şi suma primiţă pentm fiecare tip de obligaţiuni; - obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de aceasta: - valoarea nominală; - valoarea înregistrată în momentul plăţii. Informaţii prfvind salariaţii, administratorii şi directorii Se vor face menţiuni cu privire la: a) indemnizaţiile acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere; b) obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii membri ai organelor de administrate, conducere şi supraveghere, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie; c) valoarea avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrate, conducere şi supraveghere în timpul exerciţiului financial": - rata dobânzii; - principalele cauze ale creditului; - suma rambursată până la acea data; - obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora; d) salariaţi: - număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie; - salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului financial'; - cheltuieli cu asigurările sociale; - alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii. INTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, INAINTE DE INVENTARIERE Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin anual, la închiderea exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a situaţiilor

financiare. La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare si anume: □ 0 balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ; □ O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar; Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul contabil al patrimoniului. Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit si principala funcţie a unei balanţe şi anume, verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, într-o balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi. trebuie să existe următoarele corelaţii: ♦ Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare; ♦ Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare; ♦ Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare; ♦ Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare. Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei şi anume: ♦ înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente; ♦ omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente; ♦ înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor respective; ♦ înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente; 24.INVENTARIEREA PATRIMONIULUI a) INVENTARIEREA - PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului. Uneori, însă, pot apărea discrepanţe între datele din contabilitate şi din realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijenţe, greşeli, delapidări etc. Concordanţa dintre informaţiile scriptice şi cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere. Ca procedeu al contabilităţii, inventarierea îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii: • Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi cele faptice În cadrul acestei funcţii, cu ajutorul inventarierii se verifică integritatea patrimoniului, prin compararea datelor faptice, stabilite la inventariere, cu informaţiile din contabilitate. Din această comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de bunuri sau de valori, luânduse măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea. Exemplu : se stabilesc diferenţele cantitative la inventariere pentru materia primă "A", dacă stocul din fişa de cont pentru valori materiale este de 200 kg, iar stocul real stabilit prin inventariere este de 205 kg. Preţul de înregistrare în contabilitate este de 20 lei/kg. (stoc faptic - stoc scriptic) x preţul de înregistrare = plusuri sau minusuri de inventar (205 - 200) x 20 lei/kg = 100 lei, plus de inventar.

Funcţia de actualizare a valorii de înregistrare a elementelor patrimoniale Pentru ca Situaţiile financiare anuale să reflecte cât mai fidel realitatea, este necesară actualizarea valorilor contabile ale elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, stabilindu-se valorile actuale sau de inventar ale acestora. Prin compararea valorilor de înregistrare (contabile) cu cele actuale (de inventar) pot rezulta plusuri sau minusuri valorice, conform relaţiei: VALOAREA actuală - VALOAREA de înregistrare = PLUSURI sau MINUSURI de valoare ♦ PLUSURILE valorice, potrivit principiului prudenţei, nu se înregistrează în contabilitate; ♦ MINUSURILE valorice se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere sau a amortizarilor suplimentare. • Funcţia de stabilire a Situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului financiar Cu ajutorul inventarierii se stabileşte situaţia reală, atât a elementelor de activ, cat şi a celor de pasiv. În acest mod, se poate determina situaţia netă a patrimoniului. conform relaţiei: SITUAŢIA NETĂ a patrimoniului = ACTIVE inventariate - DATORII inventariate (ACTIVUL NET CONTABIL) Dacă în cursul exerciţiului financiar nu există creşteri sau diminuări de capital social, se poate stabili rezultatul exerciţiului financiar în funcţie de variaţia Situaţiei nete, astfel: REZULTATUL exerciţiului = Situaţia netă la sfârşitui exerciţiuiui - Situaţia netă laînceputuiexerciţiuiui financiar • Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor Această funcţie este specifică entităţilor care folosesc, pentru evidenţa stocurilor, metoda inventarului intermitent, când stocurile cumpărate se includ direct în cheltuieli, urmând ca la sfârşitul perioadei, pe baza inventarierii, să se stabilească soldurile finale, care se vor înregistra în conturile de stocuri. La începutul perioadei următoare, aceste solduri se vor încorpora din nou în cheltuieli. Stocurile ieşite prin consum sau prin vânzare, în cursul lunii, se determina astfel: IEŞ1RI = STOCURI iniţiale + INTRĂRI - STOCURI finale b) FELURILE INVENTARIERII 1. După intervalul de timp la care se efectuează: ♦ inventarierea periodică - se efectuează în cursul anului la anumite intervale de timp (1 lună, 3, 6 luni), în funcţie de particularităţile valorilor inventariate. De exemplu, mijloacele băneşti se inventariază lunar, iar mărfurile de 2-3 ori pe an; ♦ inventarierea anuală - se efectuează la sfârşitul anului, având ca scop principal întocmirea unor situaţii financiare anuale pe baza unor date reale. 2, După gradul de cuprindere: ♦ inventarierea generală - cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv aflate în patrimoniu; ♦ inventarierea parţială - prin care se verifică numai anumite elemente patrimoniale. 3. După condiţiile în care se desfăşoară: ♦ inventarierea ordinară - are un caracter normal, la termene planificate; entităţile au obligaţia de a efectua inventarierea patrimoniului la începutul activităţii (pentru stabilirea şi evaluarea aportului social al asociaţilor) si cel puţin o data pe an pe parcursul funcţionării;

• în urma unor cazuri de forţă majoră: incendii. a bunurilor primite in custodie. măsurare sau calcule tehnice. ♦ Verificarea aparatelor de măsurat etc. care trebuie să fie formată din cel puţin două persoane numite prin decizie scrisă. dacă a predat sau primit bunuri fară să întocmească documentele nece-sare. ♦ întocmirea unei declaraţii scrise de către gestionar din care să rezulte dacă are în gestiune bunuri nerecepţionate sau care nu aparţin gestiunii. ♦ Constituirea comisiei de inventariere. atunci când comisia părăseşete gestiunea.♦ inventarierea extraordinară . în funcţie de natura elementelor patrimoniale inventariate. ♦ disponibilităţile bancare se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont cu soldurile din contabilitate. pentru fiecare obiect în parte. şi anume: ♦ brevetele. ♦ creanţele şi obligaţiile fata de terţi se verifică şi se confirmă pe baza extraselor soldurilor debitoare. furturi. după caz. iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare care se vor . cântărire. ♦ imobilizările corporale şi necorporale in curs de execuţie se identifică menţionând. denumirea obiectului si descrierea stadiului in care se află acesta. • cu ocazia modificării preţurilor. INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ În această etapă are loc constatarea faptică şi descrierea elementelor patrimoniale care se înscriu în listele de inventariere. demodate. respectiv creditoare. culoare. spre reparare sau pentru păstrare. în funcţie de necesităţi. ♦ Sistarea operaţiunilor de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune. • la cererea organelor de control. know-how-urile. ♦ Aranjarea separata a bunurilor degradate. ♦ stabilirea stocului faptic se face prin numărare. licenţele. inundaţii. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj. ♦ Sigilarea căilor de acces în gestiuni. cum ar fi: • în cazul fuzionării sau încetării activitaţii. • când sunt indicii că există plusuri sau minusuri în gestiune. cum sunt: ♦ Determinarea obiectului inventarierii şi a sferei de cuprindere. ♦ numerarul din casieria societăţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar. clacă are cunoştinţă cle existenţa unor plusuri sau minusuri de inventar etc. mărcile de fabrică. Procedeele folosite diferă. confruntându-se soldurile din registru de casă cu cele din contabilitate.este impusă de anumite situaţii deosebite. ♦ pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. • în cazul schimbării gestionarului sau a reorganizării gestiunilor. terenurile şi construcţiile se inventariază prin identificarea acestora pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. c) ETAPELE INVENTARIERII Inventarierea este o lucrare complexă care cuprinde mai multe etape şi anume: PREGĂTIREA INVENTARIERII Constă în luarea unor măsuri organizatorice. ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi sau pe baza punctajelor reciproce.

Diferente valorice. în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă. • stocurile fără mişcare. Rezultă că plusurile valorice nu se înregistrează în contabilitate. Listele se semnează. • bunurile aflate asupra angajaţilor. minusurile valorice (deprecierile) se . se poate avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu plusurile constatate. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare. după primirea confirmării. respectiv de plată. • bunurile care aparţin altor entităţi. . Se înscriu în liste de inventariere separate: • lucrările de investiţii sistate sau abandonate. în schimb. lipsurilor şi deprecierilor constatate şi propune modul de regularizare a diferentelor de inventariere. pe gestiuni şi pe categorii de elemente patrimoniale. 2. rezultă un minus de inventar. diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune. pe fiecare filă. să existe riscul de confuzie între costurile aceluiaşi bun material. în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.stoc scriptic) x preţul de înregistrare în contabilitate = plus sau minus de inventar. Pot exista două tipuri de diferenţe stabilite la inventariere: -Diferente cantitative concretizate în plusuri sau minusuri de inventar. depreciate. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităţilor şi valorilor consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice cu valorile şi cantităţile înregistrate în contabilitate. în vederea stabilirii diferentelor de inventariere. care se stabilesc astfel: (stoc faptic . de către membrii comisiei şi de către gestionar. Valoarea de inventar se stabileşte astfel: ♦ activele imobilizate şi stocurile se evaluează în funcţie de utilitatea bunului. ♦ creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de încasare. care rezultă în urma actualizării valorii contabile a elementelor patrimoniale la valoarea de inventar. care să fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice respective. de calitate skibă. Pentru elementele de activ şi de pasiv care nu reprezintă bunuri. Comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor. Dacă stocul faptic este mai mare declt stocul scriptic. în caz contrar. rezultă un plus de inventar. greu vandabile. In cazul in care lipsurile nu sunt considerate infracţiuni. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1. starea acestuia sau preţul pieţei. Listele de inventariere reprezintă documente justificative pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri şi valori. este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice distincte. Diferenţele valorice se stabilesc astfel: (stoc faptic x valoarea actuală) .ataşa la listele respective. • bunurile aflate temporar în afara entităţii. In cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă.(stoc faptic x valoarea contabilă) În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă. precum şi pentru constatarea deprecierilor.

toate veniturile încasate în exerciţiul financiar curent si care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare. creanţelor şi datoriilor în valută Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului. în contabilitate. astfel: ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri. minusurilor şi deprecierilor constatate. se întocmeşte bilanţul. se înregistrează în creditul contului "Venituri înregistrate în avans". de catre administrator. în principal. grupate clupă natura lor. reparaţii.EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A CHELTUIELILOR Şl VENITURILOR a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans Aplicarea principiului independents exerciţiului financiar impune o delimitare clară a cheltuielilor şi veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului financiar curent de cheltuielile şi veniturile realizate în perioada curentă. b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor. persoanele vinovate şi propunerile de măsuri în legătura cu acestea etc. concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor. la data constatării pagubei. abonamente. rezultatele inventarierii. ♦ lipsurile cantitative se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu ale elementelor respective. ♦ deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile se înregistrează sub forma unor amortizări suplimentare. trebuie înregistrate în debitul contului "Cheltuieli înregistrate în avans". 25. se înregistrează în registrul-inventar. ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv. iar lipsurile se vor imputa la valoarea de înlocuire a bunurilor respective. toate cheltuielile efectuate în exerciţiul financiar curent şi care sunt aferente exerciţiilor financiare viitoare şi anume: chirii. Elementele patrimoniale înscrise în registru-inventar au la bază listele de inventariere. Rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv. conform posturilor din bilanţ. ÎNREGISTRAREA DIFERENTELOR DE INVENTAR Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de eel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verval de inventariere. prime de asigurare etc. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. înainte de întocmirea . dar care sunt aferente exerciţiilor financiare următoare. rezultatele inventarierii se înregistrează astfel: ♦ plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniu ale elementelor respective. situaţiile analitice si procesele-verbale de inventariere. Plusurile în gestiune se vor înregistra la valoarea justă. următoarele: data întocmirii. care reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare. ♦ deprecierile reversibile se înregistrează sub forma ajustărilor pentru deprecieri sau pierdere de valoare. ♦ deprecierile ireversibile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale se înregistrează sub forma amortizării suplimentare. în funcţie de natura lor. stabilită la inventariere.înregistrează. numele membrilor comisiei de inventariere. De asemenea. Pe baza registrului-inventar si a balanţei de verificare întocmite la 31 decembrie. care conţine. Astfel.

care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile fiscale. creanţelor şi datoriilor în valută. 26. atunci când cursul valutar scade. Pierderea fiscală din anii precedent se acoperă trimestrial. se obţine profitul contabil brut. din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit. Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate. potrivit relaţiei: Impozitul pe profit = rezultat impozabil x cota de impozit (%) Dacă rezultatul impozabil este negativ. atunci când cursul valutar creste. care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate. Dacă volumul veniturilor îl depăşeşte pe eel al cheltuielilor. • în cazul datoriilor. dar cu profit fiscal. generată de deduceri fiscale. atunci când cursul valutar scade. DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI FINANCIAR ŞI REPARTIZAREA ACESTUIA a) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie.situaţiilor financiare anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente aferente disponibilităţilor. . odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit. conform relaţiei următoare: rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile . prin compararea valorilor contabile cu valorile actuale. ♦ pierdere contabilă brută. se procedează la închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli în corespondenţă cu contul "Profit şi pierdere". rezultând profitul contabil net. b) Calcularea impozitului pe profit Entităţile mici şi mijlocii calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul contabil brut. din care se scad eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit. acesta reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile financiare următoare.deduceri fiscale Dacă rezultatul impozabil stabilit conform ecuaţiei de mai sus este pozitiv (profit fiscal sau impozabil) se calculează impozitul pe profit datorat. ♦ pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor. Prin compararea valorii contabile cu valoarea actuală pot rezulta: Diferenţe favorabile de curs valutar. dar cu pierdere fiscală. se obţine pierderea contabilă brută. ♦ profit contabil brut. Diferenţe nefavorabile de curs valutar. O entitate se poate înregistra cu: ♦ profit contabil brut şi cu profit fiscal. rezultând o pierdere contabilă netă. Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal. atunci când cursul valutar creşte: • în cazul datoriilor. general de cheltuieli nedeductibile. în funcţie de volumul cheltuielilor nedeductibile si cel al deducerilor fiscale. din profitul fiscal. stabilite pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului financiar. ci numai în "Declaraţia anuală privind impozitul pe profit". care se obţin în următoarele situaţii: • în cazul disponibilităţilor şi creanţelor.

inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. capital social). 27. -Vărsăminte la bugetul de stat sau local. ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie. Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape: .STABILIREA RULAJELOR LUNARE IN REGISTRUL-JURNAL Şl ÎN CARTEA MARE a) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI-JURNAL Registrul-jurnal serveste ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a modificării elementelor de activ şi de pasiv ale entităţii. contul "Profit şi pierdere" va avea sold creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. 28. totalul cheltuielilor anuale efectuate. Dacă volumul cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor. -Pentru constituirea surselor proprii de finanţare. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor (alte rezerve. b) ÎNTOCMIREA REGISTRULUI CARTEA MARE Registrul Cartea mare serveşte la stabilirea rulajelor şi soldurilor conturilor sintetice si la întocmirea balantei de verificare. -Acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani. -Până la un procent din profitul contabil net. respectiv. -Pentru alte destinaţii. inclusiv. -Constituirea şi majorarea rezervelor statutare sau contractuale. cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea elaborării situaţiilor financiare anuale. ori dividende. Repartizarea profitului contabil net se face pe destinaţii. aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit. conform prevederilor din actul constitutiv al entităţii. în cazul regiilor autonome. b) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului financiar După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli. -Pentru dividende. conform hotărârii adunării generale a acţionarilor asociaţilor. a primei luni din trimestrul următor. în cazul societăţilor naţionale. Dacă volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor. respectându-se în mod obligatoriu ordinea menţionată mai jos: -Constituirea şi majorarea rezervelor legale in limita unui procent din profitul impozabil anual. Plata impozitului se face trimestrial. aferente profitului rezultat din vânzări de active (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). companiilor naţionale sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. pentru participarea salariaţilor la profit (în cazul entităţilor cu capital majoritar de stat). până la data de 25. când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net.Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului financiar. se obţine în contul "Profit şi pierdere" un sold final debitor. iar în debit.ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii înregistrărilor din contabilitate. contul "Profit şi pierdere" încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate.

• totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă. • stabilirea soldurilor finale. b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel: • soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă: • rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice. c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice. BAFTĂ ! .a) Pregătirea conturilor. care presupune: • calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->