Master complementar- zi

CURS NR 13

CAPITOLUL 6
TEHNICA CONTABILĂ

Normele metodologice care reglementează întocmirea şi utilizarea formularelor

comune privind activitatea financiară şi contabilă definesc formele de înregistrare în
contabilitate ca reprezentând „sistemul de registre, formulare si documente contabile corelate
intre ele, care servesc la inregistrarea cronologica si sistematica in contabilitate a
operatiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercitiului financiar”.1

6.1 Documente justificative în contabilitate

Legea contabilităţii republicată stabileşte că „orice operaţiune economico-financiară
efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza
înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”2.
Operaţiunile economice şi financiare consemnate în momentul efectuării lor într-un document
justificativ furnizează datele de intrare în sistemul informaţional contabil.3
Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o
operaţiune. Într-un document justificativ, pe baza căruia urmează să se facă înregistrările în
contabilitate trebuie să se regăsească următoarele elemente:
ü denumirea documentului;
ü denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul;
ü numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
ü menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice şi
financiare (când este cazul);
ü conţinutul operaţiei economice şi financiare, iar când este necesar şi temeiul legal
al efectuării ei;
ü datele cantitative şi valorice aferente operaţiei economice efectuate;
ü numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operaţiei economice şi financiare, a persoanelor cu atribuţii de control financiar
preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiile respective, după caz;
ü alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documente
justificative.
Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi netipizate. Formularele
tipizate sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi formatul sunt prestabilite şi
imprimate. Formularele netipizate sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi
formatul nu sunt prestabilite şi imprimate, iar folosirea lor este la latitudinea unităţii
patrimoniale.
Documentele care servesc la cunoaşterea operaţiilor contabilizate cunosc o mare
varietate. Ele pot fi clasificate după mai multe criterii:
Ø după destinaţie:

1
*** Ordin nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
870 din 23/12/2008, pct. 25
2
*** Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 /2008, art.6,
aliniatul 1.
3
Călin, O., Ristea, M., Op. cit., p. 139.

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 § documente de dispoziţie – cuprind dispoziţia în vederea executării unor operaţii
(de exemplu, ordinul de plată cuprinde un ordin dat băncii pentru efectuarea unei plăţi în
favoarea unui terţ);
§ documente de execuţie – confirmă faptul că operaţiile s-au îndeplinit (de exemplu,
extrasul de cont confirmă faptul că au avut loc încasări sau plăţi în/sau din contul de
disponibil);
§ documente combinate – reunesc elementele unui document de dispoziţie şi cele
ale unui document de execuţie (de exemplu bonul de consum este, în acelaşi timp, un
document prin care se dispune eliberarea de materiale din gestiune, dar şi un document care
justifică consumul de materiale);
§ documente contabile – sunt documente care se întocmesc în cadrul
compartimentului contabilităţii pe baza documentelor justificative (de exemplu, registrul de
casă se întocmeşte zilnic pe baza documentelor care justifică încasări şi plăţi în numerar).
Ø după conţinut:
§ documente primare – sunt documente care se referă la operaţiuni de o anumită
natură;
§ documente centralizatoare – sunt documente care se referă la mai multe operaţiuni
de aceeaşi natură şi care au loc în aceeaşi perioadă de gestiune.
Ø după locul întocmirii:
§ externe – primite din afară, de la corespondenţii unităţii;
§ interne – sunt acelea care se întocmesc în cadrul întreprinderii.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă pix, cu maşina de scris
sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz. În principiu, documentele justificative se
întocmesc la locul unde a avut loc operaţia pe formulare tipizate sau netipizate. După
completare, documentele sunt supuse operaţiei de prelucrare. Ea constă în sortarea
documentelor pe operaţii, exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiei economice şi
financiare şi, dacă este cazul, cumularea mai multor documente justificative şi obţinerea, pe
această cale, a documentelor centralizatoare. În vederea înregistrării în contabilitate, se face
analiza şi contarea documentelor justificative, indicându-se simbolurile conturilor în care
urmează să se reflecte operaţia consemnată în acestea. Înregistrările în contabilitatea sintetică
şi analitică se fac pe bază de documente justificative primare sau pe baza unor documente
centralizatoare în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conţinut se
referă la operaţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă.
În cazul operaţiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative,
înregistrarile în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note
justificative sau note de calcul, după caz.4 Din punct de vedere metodologic, înregistrările în
contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de
întocmire sau de intrare a acestora în unitate, şi sistematic în registrele deschise pe feluri de
conturi.
Având rolul de a mijloci introducerea datelor în fluxul de prelucrare şi informare
contabilă, documentele primare sunt supuse unor verificări sub diferite aspecte şi la diverse
momente.
După momentul în care se efectuează, verificarea documentelor poate fi:
ü preventivă, respectiv înainte ca operaţia economico-financiară să aibă loc;
ü operativă, adică în timpul efectuării operaţiilor economico-financiare.
ü postoperativă, şi anume după efectuarea operaţiilor contabilizate.
După aspectele care sunt supuse controlului distingem:
ü verificarea formei;
4
*** Ordin nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
870 din 23/12/2008, pct. 14.

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 2

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 ü verificarea calculelor;
ü verificarea fondului.
Verificarea formei constă în urmărirea utilizării formularelor corespunzătoare naturii
operaţiei respective (în cazul documentelor tipizate) sau verificarea elementelor conţinute de
formularele netipizate. În documentele care conţin date se verifică exactitatea acestora.
Verificarea de fond a documentelor se referă la legalitatea, realitatea, oportunitatea,
necesitatea şi economicitatea operaţiei consemnate.
Entităţile economice au obligaţia păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a
documentelor contabile şi a documentelor justificative, care stau la baza înregistrării în
contabilitate. Termenul de păstrare a documentelor justificative şi contabile este de 10 ani, cu
începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia
statelor de salarii şi a situaţiilor financiare anuale care se păstrează timp de 50 de ani. În caz
de încetare a activităţii unităţii patrimoniale, documentele se predau la arhivele statului. În
arhivă, documentele se păstrează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate.

6.2. Registrele de contabilitate

Datele referitoare la operaţiile economice şi financiare consemnate în documentele
justificative sunt înregistrate în ordine cronologică şi grupate în registrele contabile.
Registrele contabile sunt documente contabile obligatorii în care unităţile
patrimoniale înregistrează periodic, cronologic şi sistematic operaţiile economice şi
financiare, consemnate în documente justificative, care produc modificări în patrimoniul
acestora.
Conform Legii contabilităţii republicată, principalele registre de contabilitate
obligatorii sunt:5
Ø Registrul – jurnal;
Ø Registrul inventar;
Ø Cartea mare.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registre sau foi volante,
precum şi listări informatice legate sub formă de registru.
Registru-jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează zilnic în
mod cronologic, operaţie cu operaţie, fără spaţii libere şi fără ştersături, toate mişcările
patrimoniului unităţii.
Operaţiile de aceeaşi natură realizate în acelaşi loc de activitate, în cursul aceleiaşi zile,
pot fi recapitulate într-un document centralizator.
Registrul jurnal se poate prezenta sub forma unui registru jurnal general, iar unităţile cu
volum mare de operaţii pot utiliza pentru detaliere registre jurnal auxiliare pentru operaţii de
casă şi bancă, decontările cu furnizorii, situaţia încasării – achitării facturilor, situaţia
avansurilor spre decontare.
Orice înregistrare în registrul jurnal trebuie sa cuprindă elemente cu privire la:
• felul;
• numărul şi data documentului justificativ;
• sumele corespunzătoare operaţiilor efectuate;
• operaţii privind operaţiile respective
• conturile debitoare şi conturile creditoare în care s-au înregistrat.
Unităţile patrimoniale care utilizează jurnale auxiliare înregistrează sumele centralizate
din acestea în Registrul – jurnal general, periodic, de regulă lunar.

5
*** Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 /2008, art.
20.

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 3

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Registrul inventar este un document contabil obligatoriu, în care se înregistrează
grupat toate elementele patrimoniale inventariate de unităţi potrivit normelor legale. La
sfârşitul fiecărui an, în acest registru se înscriu într-o formă sintetică recapitulativă,
elementele de inventar după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica
conţinutul fiecăruia dintre posturile din bilanţ.
Se întocmeşte pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere şi procesele verbale de
inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau pe grupe de
conturi.
El are următoarea structură:

Nr. Recapitulaţia Valoarea Valoarea de Diferenţe din evaluare

crt. elementelor contabilă inventar (de înregistrare)
inventariate Valoare Cauzele
diferenţei

Registrul inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, anual la încheierea exerciţiului,

cu ocazia fuziunii, divizării sau a lichidării acesteia pe bază de inventar faptic, precum şi în
alte situaţii.
Registrul cartea mare este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regularizarea conturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor
patrimoniale la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi
conţine simbolul contului debitor şi a conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor şi
creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Cartea mare utilizează
câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate.
Acest registru poate fi suplinit de “Fişa de cont pentru operaţii diverse” în condiţiile
utilizării formei de înregistrare în contabilitate “maestru şah”.
Conţinutul acestui registru obligatoriu stă la baza întocmirii balanţei de verificarea conturilor
sintetice.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi
se prezintă în mod ordonat completate, astfel încât să permită, în orice moment, identificarea
şi controlul operaţiilor patrimoniale efectuate. Ele se păstrează în unitate timp de 10 ani, de la
data închiderii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere,
sustragerea sau distrugere, trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la
constatare.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiilor patrimoniale se
întocmeşte lunar balanţa de verificare. Se verifică astfel concordanţa dintre totalul
înregistrărilor din registrul jurnal şi totalul rulajelor (debitoare şi creditoare) din balanţă,
precum şi concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi
totalul soldurilor finale (debitoare şi creditoare) din balanţă.

6.3. Metode de tehnică contabilă

Contabilitatea poate fi definită ca un sistem de organizare a informaţiilor financiare
care să permită:
• sesizarea, clasarea şi înregistrarea în expresie bănească a datelor relative la o
entitate economico-socială, pe de-o parte;

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 4

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 • furnizarea, după prelucrări corespunzătoare, a unui ansamblu de informaţii conforme
cu nevoile diverşilor utilizatori, pe de altă parte.6
Practic, drumul parcurs de la culegerea datelor şi până la furnizarea
informaţiilor de către contabilitate reprezintă ciclul contabil. El reprezintă, deci, totalitatea
etapelor de prelucrare succesivă a datelor contabile în scopul obţinerii informaţiilor
necesare unui utilizator determinat.7
Etapele ciclului contabil sunt:
a) identificare operaţiunilor economice din documentele justificative şi analiza
contabilă a acestora în vederea elaborării articolelor contabile corespunzătoare;
b) înregistrarea cronologică, în registrul jurnal, a articolelor contabile obţinute în
urma analizei contabile a operaţiunilor;
c) sistematizarea pe conturi sintetice şi analitice (dacă este cazul), în registrul Cartea
mare, a situaţiei iniţiale şi a modificărilor suferite, conform articolelor contabile
consemnate în jurnal, precum şi prelucrarea acestor date;
d) verificarea exactităţii prelucrărilor prin întocmirea balanţei de verificare periodice
pe baza datelor din Cartea mare şi din balanţa de verificare precedentă şi, eventual,
corectarea erorilor de prelucrare;
e) inventarierea patrimoniului şi întocmirea registrului inventar, la sfârşitul
exerciţiului;
f) înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de regularizare în vederea punerii de
acord a situaţiei scriptice (din conturi) cu situaţia faptică, constatată prin inventariere
şi consemnată în registrul inventar;
g) parcurgerea celorlaltor lucrări premergătoare întocmirii situaţiilor financiare, şi
anume: determinarea rezultatului contabil, a rezultatului fiscal, a impozitului pe profit
şi înregistrarea acestuia din urmă precum şi a repartizării profitului net sau reportarea
pierderii, după caz, închiderea conturilor de activ şi de pasiv, întocmirea balanţei de
verificare finale;
h) sistematizarea datelor din balanţa de verificare finală sub formă de informaţii în
situaţiile financiare anuale;
i) valorificarea informaţiilor din situaţiile financiare anuale.
Metoda de tehnică contabilă se referă la modalitatea de organizare aciclului contabil
de prelucrare a datelor. Normele contabile româneşti utilizează termenul de "formă de
înregistrare în contabilitate" cu acelaşi înţeles. Însă, considerăm că este mai potrivit termenul
de metodă de tehnică contabilă deoarece noţiunea de metodă exprimă, în general, o cale de
urmat pentru atingerea unui scop. În particular, în cadrul expresiei menţionate, noţiunea
exprimă ideea că există o succesiune obligatorie a etapelor de înregistrare şi prelucrare a
datelor în documentele de evidenţă contabilă în vederea realizării ciclului contabil.8
În normele contabile9 se precizează că „principalele forme de înregistrare în
contabilitate a operaţiilor economice şi financiare în cazul unităţilor care conduc contabilitatea
în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu
jurnale”.
În cadrul metodei de tehnică contabilă cu jurnale multiple (sau formei de
înregistrare în contabilitate „pe jurnale” ), principalele formulare ce se utilizează sunt:
• Registrul-jurnal;

6
Grenier, C., Bonnebouche, J., Système d'information comptable. Comptabilité générale, Édition Foucher, Paris,
1998, p. 25.
7
Horomnea, E., Op. cit., p.372.
8
Petriş, R., Bazele contabilităţii, Editura Gorun, Iaşi, 2002, p.233.
9
*** Ordin nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
870 din 23/12/2008, pct. 26.

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 5

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 • Registrul-inventar;
• Jurnale auxiliare;
• Cartea mare;
• Balanţa de verificare.
În cadrul metodei de tehnică contabilă „maestru-şah”(sau formei de înregistrare în
contabilitate „maestru şah”), principalele formulare ce se utilizează sunt:
• Registrul-jurnal;
• Registrul-inventar;
• Cartea mare – şah;
• Balanţa de verificare.
În cazul utilizării metodei de tehnică contabilă „maestru-şah cu jurnale” (sau
formei de înregistrare combinată „maestru – şah cu jurnale”), pe lângă formularele
menţionate la metoda „maestru-şah” se utilizează şi unele jurnale auxiliare specifice metodei
de tehnică contabilă cu jurnale multiple, cum sunt:
• Jurnal privind operaţiile de casă şi bancă pentru creditul conturilor şi Situaţia
privind operaţiile de casă şi bancă
• Jurnalul privind decontările cu furnizorii
• Situaţie privind mişcarea materialelor, care se foloseşte pentru stabilirea, la
sfârşitul lunii, a rulajelor şi a soldurilor fiecărui cont de materiale.
• Situaţie privind avansurile de trezorerie
Metodele informatice de tehnică contabilă10 (alte forme moderne de contabilitate11),
presupun o adaptare a metodelor de tehnică contabilă tradiţionale la utilizarea calculatorului
electronic. Conform art. 22 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,republicată, persoanele fizice
şi juridice (prevăzute la art. 1 din aceeaşi lege) care utilizează sisteme informatice de
prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile şi
controlul datelor înregistrate în contabilitate, precum şi păstrarea acestora pe suporturi
tehnice.

10
Petriş, R., Op. cit., p.237.
11
Oprean, I., ş.a., Bazele contabilităţii agenţilor economici din România, Ediţia a-III-a, Editura Intelcredo, Deva,
1998, p.359

suport de curs la disciplina Contabilitate pentru afaceri- prof. univ. dr. Iuliana Georgescu 6

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com