V.

Chirica

Contrabanda VS Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale

Pentru început aşi dori să aduc la cunoştinţă faptul că între jurişti

există discuţii contradictorii despre diferenţierea contrabandei şi
eschivarea de la plăţile vamale. Astfel aşi dori să mă pronunţ şi eu
referitor la difereţierile si asemănările de bază între aceste 2 infracţiuni,
şi asemeni să demonstrez necesitarea modificării art 248 CP.
Conform normelor prevăzute în codul penal, putem observa desigur că
infracţiunea de contrabanda conţine anumite nuanţe prevăzute de
infracţiunea eschivarea de la plăţile vamale, însă în acelaşi timp sunt diferite.
Contrabanda poate fi săvîrşită prin folosirea frauduloasă a documentelor sau
a mijloacelor de indentificare vamală, cît şi prin nedeclararea sau declararea
neautentică. Dar să nu uităm faptul că şi eschivarea de la plăţile vamale
poate fi săvîrşită prin introducerea de date false în documente, prezentarea
de documente false, care influienţează direct asupra volumului plăţilor
vamale.
Problema principală pusă la baza diferenţierii între aceste 2 infracţiuni
prevăzute de CP, deseori apar din cauza că ambele articole prevăzînd
raspundere penală pentru sîvîrşirea acestor infracţiuni, conţit dispoziţii de
blanchetă, iar pentru explicarea, tălmacirea şi întelegerea lor cît mai eficientă
este necesar de a lua în calcul întreaga bază legislativă vamală şi însăşi
întreaga practică judiciară asupra acestor infracţiuni din punct de vedere al
conţinutului si logicii lor.
Dacă obiectul material de bază al contrabandei reprezintă
determinarea succesiunii de deplasări nelegale a mărfii şi a mijloacelor de
transport peste frontiera RM, atunci obiectul material de bază al eschivării
de la achitarea plăţilor vamale este reprezentat prin consecutivitatea plăţilor
vamale în caznaua statului. Pretextul savîrşirii plăţilor vamale şi mărimea lor
este determinată de politica tarifara a statului, necesităţii apărării
producătorului autohton, etc.
Asemeni puteţi observa încă o diferenţiere între contrabanda şi
eschivarea de la plătile vamale, ca de exemplu :
Eschivarea – prezumă o activitate omisivă, adică refuzul de a achita
plăţile vamale în anumite termene prevăzute de legislaţia vamală. Conform
legislaţiei vamale putem conchide asupra faptului că plăţile vamale trebuie
să fie achitate pînă la depunerea declaraţiei vamale, sau în acelaşi timp cu
depunerea declaraţiei vamale.
 Contrabanda – prezumă trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor,
obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludindu-se controlul vamal ori
tăinuindu-le de el, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în
acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor ssau a mijloacelor de
identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în
documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei. Astfel
putem preciza faptul că infracţiunea decontrabandă se consideră consumată
din momentul trecerii de facto a frontierii vamale.
Deci, în aşa fel putem preciza faptul că însăşi acţiunea de achitare a
plăţilor vamale , cît şi transportarea mărfurilor nu se intersectează dupa timp,
ceea ce exclude concursul ideal de infracţiuni dintre contrabandă şi
eschivarea de la plăţile vamale. Este permisă doar concursul real de
infracţiuni.
Aplicarea de către vinovat, cel puţin a unei metode caracteristice
infraţiunii de contrabandă, în scopul de a evita achitarea taxelor vamale
demonstrează lipsa în acţiunile vinovatului a infracţiunii prevazute de către
art 249 C.P. Deci astfel un concurs ideal între infracţiuni este exclus, el
simplu neavînd posibiliatea de a exista.
Prin nedeclarare, sau declarare neautentică în documentele vamale
sau în alte documente de trecere a frontierei se înţelege nedeclararea în
formă stabilită (scrisă, verbală ori de alt gen) a datelor autentice ori
înaintarea unor informaţii false vizînd mărfurile şi mijloacele de transport,
regimul lor vamal şi a altor informaţii necesare şi obligatorii pentru scopuri
vamale.
Însăşi conceptul de nedeclarare sau declare ne dă de înţeles faptul că
folosirea formulărilor * frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de
identificare vamale* prevăzută in art 248 CP, al.1 , nu este necesară,
deoarece această formulare reprezintă o parte componentă insăşi a declarării
neautentice. Declararea neautentica, fiind ea insăşi o acţiune frauduloasă cu
folosirea documentelor si a mijloacelor de identificare vamală prin ducerea
lorganului vamal în eroare.
Asemenea sunt de părere că conceptul de *declarare neautentică* ar
trebui sa fie atribuită art 249 CP ca aliniat aparte, iar conceptul de
*nedeclarare* ar fi poziţionat perfect în anturajul infracţiunii cu privire la
contrabanda, deoarece, dacă infractorul din start urmăreşte să nu declare
bunul, conform practicii tainuindul în locuri ascunde, ceea ce reprezintă o
componenţă a infracţiunii de contrabandă, pentru el nu este necesara
folosirea documentelor false care ar ascunde suma, contravaloarea, etc, al
bunului.
 Şi totuşi pentru calificarea contrabandei nu este necesar motivul
săvîrşirii infracţiunii, pe cînd în legătură cu infracţiunea de eschivarea a
plăţilor vamale este necesar motivul de *eschivare de la plăţile vamale*.
Personal consider că sistemul legislativ cu privire la aceste 2
infracţiuni încă se confruntă cu o problemă, şi urmează a fi modificat.
Aceasta problema deseori nu este percepută concretă şi logică, şi nu este
pînă la urmă înţeleasă pe deplin de jurişti, cît şi organele abilitate de drept.
Însăşi concepţia neclară de blachetă a acestor 2 infracţiuni, poate
duce la utilizarea şi interpretarea normei eronate, sau abuziv urmărind un
anumit interes de către organele de drept, judecători, etc pentru a eschiva
un anumit infractor de la consecinţe mult mai drastice al pedepsei penale.