Diagnosticul spondilitelor şi a osteofitozelor

Spondilite
Spondilitele sunt inflamaţii ale vertebrelor ce pot fi produse de bacterii, viruşi,
miceţi, infecţii hematogene, ariste ingerate sau inhalate ce migreazǎ pânǎ ajung la
nivelul coloanei vertebrale.
Afecteazǎ de obicei animalele ce aparţin raselor de talie mare, de vârstǎ adultǎ
(Ciobanesc geman, Dog, Boxer), manifestându-se prin sindrom febril, hiperestezie,
şchiopǎturǎ, parezia şi parapareza înapoia discului afectat.
Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei, semnelor clinice, examenului
radiologic completat cu examen bacteriologic din os, examenul sângelui şi a urinei
cu evidenţierea agentului patogen. Leziunile pot fi solitare sau multiple, întâlnindu-se
de regulǎ la nivelul C6 – C7, T10 –T 13, L1- L3 L4 si L7 – S1.
Osteofitoza
Spondilopatia sau osteofitoza constǎ în formarea de osteofite în jurul
marginilor capetelor osoase ale vertebrelor. Este o reacţie osoasǎ neinflamatorie ce
apare de obicei la rasele grele, de talie mare: Ciobanesc german, Dog, Boxer.
Sunt afectate segmentele lombosacrale, toracolombare, zone în care coloana
vertebrala are o mobilitate mare, şi se manifestǎ prin durere localǎ, slǎbire, semne de
neuropatii periferice,tulburǎri locomotorii, urinare, etc. Apare atrofia masei
musculare la nivelul trenului posterior.
Diagnosticul se pune pe baza datelor anamnetice, semne clinice şi examenul
radiologic. Osteofitele au forma curbatǎ (ca un cioc) şi margini netede ventrale, cresc
în mǎrime şi se formeazǎ frecvent în jurul marginilor ventrale şi laterale ale capetelor
osoase vertebrale.
Se poate forma un ţesut osos în masa conjunctivǎ, între osteofitele în
dezvoltare şi rǎmân neataşate de corpul vertebral. Aceste fragmente, aparent libere,
se pot încorpora în osteofitele ce se dezvoltǎ. Pe radiografie apar ca osteofite
fracturate, fǎrǎ sǎ aibǎ vreo legaturǎ cu un traumatism. In cazul osteofitozei

1
hiperostotice se observǎ o punte continuǎ ce uneşte ventral mai multe corpuri
vertebrale.