Diagnosticul radiologic al gradelor de

displazie coxo-femuralǎ

Displazia şoldului este o anomalie de dezvoltare a articulaţiei coxo-femurale

care are drept rezultat o instabilitate, o lipsǎ de soliditate a acestei articulaţii.
Clinic, maladia se manifestǎ prin anomalii ale mersului, adicǎ şchiopǎturi, iar
radiologic, se remarcǎ o cooptaţie nereuşitǎ a capǎtului femurului cu acetabulumul.
Examenul radiologic
Baza examinării o reprezintă radiografia articulaţiei şoldului. Pentru aceasta
câinele trebuie narcotizat întrucât pentru obţinerea unei imagini corecte este nevoie
de o poziţionare corespunzătoare: decubit dorsal, membre pelvine în extensie
maximă şi femurele rotite spre interior şi simetric, lucru care se obţine totuşi destul
de greu chiar şi pe animalul anesteziat.
In aceeaşi poziţie se mai poate efectua uneori o radiografie cu femurele
plasate în unghi de 90 grade, ca o carte deschisă.
Cu cât un căine este mai în vârstă, cu atât mai exact se poate stabili gradul de
displazie al acestuia. La vârsta de 6 luni, exactitatea determinării este de aprox. 60%,
la 1 an aprox. 80%, iar la 2 ani 100%.
Întreaga articulaţie poate fi asemuită cu un braţ articulat al unei maşini. O
articulaţie sănătoasă, cu suprafeţe de contact optime, este formată din capul femural
de formă globulară şi suprafaţa acetabulară concavă corespunzătoare. În această
situaţie forţele de sarcină se distribuie 100% pe suprafaţa respectivă, asemenea pe un
braţ articulat nou. Braţele uzate "bat", şi trebuie schimbate. În mod asemănător, dacă
articulaţia şoldului nu se dezvoltă în mod corespunzător, suprafeţele articulare sunt
mai mici faţă de optim, astfel că sarcina se distribuie pe o suprafaţă mai mică. Odată
cu înaintarea în vârstă apare artroza ceea ce determină dureri reumatismale.
Gravitatea afecţiunii este cuantificată prin grade. Astfel deosebim: liber de
displazie, aproape liber, uşor displazic, mediu displazic şi grav displazic.

1
 Liberă este acea articulaţie care are suprafaţa concavă în formă de semilună,
cuprinde marea parte a capului femural, spaţiul interarticular este îngust, are lăţime
egală, unghiul Norberg este de 105 grade sau mai mare.
În articulaţie, respectiv în jurul acesteia nu există semne de inflamaţie.
Aproape liberă este articulaţia cu unghi mai mic de 105 grade iar suprafeţele
articulare sunt uşor divergente sau dacă nu sunt divergente, unghiul este între 100–
105 grade.
Uşor displazică dacă suprafeţele articulare sunt uşor aplatizate, divergente,
cavitatea acetabulară este mai aplatizată, capul femural nu are formă globulară
perfectă, unghiul este sub 100 grade. Se pot întâlni semne ale unei inflamaţii uşoare.
Mediu displazică suprafaţa acetabulară este aplatizată, capul femural este
unghiular, spaţiul intraarticular este larg, repectiv este lărgit, capul femural iese din
acetabul (unghi de 90–100 grade). Pe articulaţie şi pe zona adiacentă se pot observa
adesea semnele osteoartrozei.
Displazie gravă capul femural este deformat, luxat, respectiv subluxat, (unghi
sub 90 grade), spaţiul intraarticular este larg, puternic divergent, acetabulul foarte
aplatizat, in articulaţie şi în jurul acesteia se pot întâlni modificări grave artrozice.
(considerăm capul femural luxat dacă acesta este în întregime înafara cavităţii
acetabulare).Este subluxat dacă perpendiculară dusă pe linia care uneşte centrul
capului femural al celor două articulaţii este înafara marginii acetabulare, respectiv
sub jumătate din suprafaţa articulară este supusă forţelor de solicitare
În marea lor majoritate doar indivizii aparţinănd categoriei libere, aproape
libere sau uşor displazice se pretează pentru reproducere, iar la aceştia nici la vârsta
adultă nu trebuie să ne facem griji de posibilitatea dezvoltării bolii. Câinii mediu şi
grav displazici nu sunt admişi pentru reproducţie