Oceanul Atlantic de Sud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Cuprins
[ascunde]

• 1 Condiții hidrologice
o 1.1 Hula
o 1.2 Curenții
• 2 Condiții meteorologice
o 2.1 Temperatura aerului
o 2.2 Presiunea atmosferică
o 2.3 Umiditate
o 2.4 Norii
o 2.5 Ceața
o 2.6 Precipitații

o 2.7 Vânturi

Condiții hidrologice
Hula

Atlanticul de Sud este împărțit în trei zone din punct de vedere al hulei:

• Atlanticul de Sud 0º-20ºS: hulă ușoară spre moderat, rareori puternică; de la sud-est în
partea de est a zonei și de la sud-est spre est în partea de vest a zonei.
• Atlanticul de Sud 20ºS-40ºS: hulă în general moderată, doar câteodată puternică; în
partea de est a zonei, direcția este din sud; direcția este variabilă în partea de vest a
zonei, dar în general din directia nord-est si nord.
• Atlanticul de Sud 40ºS-60ºS: hulă în general moderată, dar în sudul extrem este
deseori puternică. Vânturile cele mai puternice bat dinspre nord-vest împreună cu nori
groși și o scădere a barometrului; ei sunt urmați de vânt de sud-vest odată cu creșterea
barometrului și cer senin. Vara frecvența mării înalte și furtunilor până la 64º lat. S,
unde viteza vântului e scăzută, altfel furtuni puternice apar din timp în timp.
Majoritatea mării înalte și hula apar dinspre vest.

Curenții

Majoritatea Oceanului Atlantic de Sud este ocupat de curenți ce formează o circulație inversă
acelor de ceasornic. Curentul ecuatorial de sud din nord are direcția spre vest, iar cel din sud
are tot directia vest, dar cu o viteză mai mică. Acest curent mai slab și aproape constant poartă
numele de curent subtropical de sud.

Majoritatea curenților ecuatoriali de sud își schimbă direcția spre nord-vest în apropierea
Indiilor de Vest și în apropierea coastelor Braziliei. În partea de sud a zonei curentul atinge o
viteză de două noduri. Curenții subtropicali de sud care își schimbă direcția spre sud-vest în
apropierea coastelor Braziliei dau naștere curentului brazilian care se extinde și curge spre
sud-vest paralel cu coasta în zona 34ºS-37ºS.

Curenții oceanici de sud schimbă direcția spre nord în apropierea Cabo de Hornos și formeaza
curentul Falkland, care trece la vest de Insulele Falkland și continuă spre nord în apropirea
estuarului Rio de Plata din noiembrie până în aprilie. Pentru restul anului curentul se extinde
spre nord ajungând la lat. 25ºS în iunie.

Pe coastele Africii circulă curentul Benguela care se împarte și în curenții Agulhas odată cu
trecerea Capului Bunei Speranțe. La latitudini mai mari curentul devine variabil, apoi înspre
nord are direcție progresivă spre vest menținând o viteză de jumătate de nod. Se dezvoltă între
august și octombrie, cât mai departe de Golful Walvis.

Condiții meteorologice
Temperatura aerului

O deplasare considerabilă spre ecuator a izotermelor este constantă de-a lungul coastelor de
sud-vest ale Africii, unde acțiunea curenților reci determină o temperatură mai scazută
(curentul Benguelei).

Temperaturile pe timpul iernii scad dinspre ecuator (25ºC) spre sud ajungând până la 0ºC, iar
pe timpul verii ajung până la 10ºC în zona de sud; la ecuator temperatura rămâne constantă pe
tot timpul anului.

Presiunea atmosferică

În regiunea ecuatorială se distinge o centură de presiune caracterizată prin valori de presiune

cu puțin mai mici decât cea a presiunii normale (1011 – 1018 mbar). Această zonă se numește
talveg ecuatorial, deoarece este încadrată, la nord și la sud, de zone de înaltă presiune,
denumite centuri subtropicale.

Centura subtropicală din emisfera sudică include două celule de presiune la est de sudul
Africii, în centrul lor presiunea atingând valori de 1027 mbar, îndeosebi în luna iulie. Spre
nord și sud de centurile subtropicale de înaltă presiune se întâlnesc centuri de joasă presiune,
care se extind până în zonele arctice (984 mbar).

Umiditate

La ecuator umiditatea relativă oscilează în jurul a 85% în tot cursul anului.

Valorile medii anuale ale umidității relative sunt în general mai ridicate în emisfera sudică
decât în cea nordică. În partea inferioară a zonei, valorile maxime ale umezilii relative
oscilează în jurul valorii de 71% (în luna iulie), iar cele minime în jurul a 78% (luna ianuarie).

Amplitudinea variațiilor continuă să scadă pe masura creșterii latitudii până în jurul a 32º
latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere
a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38º-42º latitudine la o umiditate relativă de
80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57º variațiile sunt
foarte reduse, umezeala relativă înregistrând valori de 85%.

Norii

Zona ecuatorială se caracterizează printr-o nebulozitate ridicată, practic constantă pe tot

timpul anului. Valorile medii identificate sunt 6 și 7.

Regiunea cu nebulozitate maximă (media anuala 7) se află situată la sud de ecuator, în

apropierea coastelor africane. În regiunile tropicale se înregistrează nebulozitate scăzută
(valoare medie 2-4). În regiunile cu climă temperată nebulozitatea este maximă în timpul
iernii și minimă în timpul verii, cu unele excepții: zona situată pe coastele de est ale Americii
de Sud până în apropiere de 30º lat. S, unde nebulozitatea nu atinge în general valori mari.
Începând însă de la lat. peste 40º nebulozitatea crește puternic spre sud (valori 6 si 7).

Ceața

La latitudini medii ceața de advecție se formează în general în sezonul rece, acoperind zone
întinse și prezentând grosimi de sute de metri. Ceața de advecție este însoțită de vânt cu viteze
cuprinse între 4-16 noduri. Este mai des întâlnită pe coastele sudice ale Africii.

Precipitații

Zona ecuatorială și subecuatorială se caracterizează prin valori mari ale cantităților anuale de
precipitații atmosferice. Valorile mai mari sunt înregistrate în apropierea coastelor Africii, cu
medii anuale care depășesc 500 cm. Pe coastele de est ale Americii de Sud se înregistrează
valori de 200 cm. În zonele tropicale se înregistrează cantități reduse de precipitații, între 100-
300cm.

Vânturi

Zona ecuatorială (4º lat. S) este cunoscută ca zona calmurilor (sau a calmului ecuatorial).
Perioadele de calm nu se întâlnesc decât în proporție de 25% din durată, restul timpului fiind
caracterizat de vânturi de suprafață cu direcții variabile și intensități reduse, care alternează cu
calmuri și cu grenuri (furtuni violente de scurtă durată), însoțite de ploi torențiale, cu
frecvente și puternice descărcări electrice.

Spre nord și sud de zona ecuatorială întâlnim zona vânturilor alizee, care se extinde pe
aproximativ 1200 Km (între 5º-30º lat. S). Alizeele au o intensitate normală a vântului de
forța 4-5. Sunt vânturi permanente caracterizate printr-o direcție stabilă. În această zonă
acționează alizeele de sud-est. În zona de acțiune vremea este în general bună, iar cerul senin.
În est înnorările sunt mai rare decât în vest, unde nebulozitatea și căderile de precipitații ating
valori maxime vara. Vremea bună poate fi întreruptă de periculoase furtuni tropicale.

Vânturile de vest în emisfera de sud bat din direcția vest-nord-vest cu forțe mari. Vara
intensitatea lor maximă este înregistrată în centura delimitată de lat. 55º S și 60º S, iar iarna,
între lat. 50º S și 55º S.

Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40º S și 50º S, prin care trec rutele navelor ce se
îndreaptă spre părțile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea
roaring forties (vuietul de la 40º latitudine), iar vânturile de vest care suflă în această regiune
sunt denumite forties.

În prezent, navele de transport moderne evită să coboare la latitudini mai mari de 40º S
deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată, nebulozitatea atinge valori
ridicate, cad precipitații care reduc considerabil vizibilitatea, iar în timpul nopții există riscul
coliziunii cu aisberguri.

Pamperos sunt vânturi de sud-vest, care ating brusc viteze de peste 100 de noduri (viteza
maximă măsurată a fost de 107 noduri la Montevideo). Durata minimă de acțiune este de 3-4
zile, iar cea maximă, de peste 15 zile. Anual se înregistrează aproximativ 20 de pamperos la
La Plata, 16 la Montevideo și 12 la Buenos Aires.

Sudestadas este un vânt care se declanșează în apropierea acelorași coaste. El agită puternic
marea și aduce ploi torențiale ce reduc mult vizibilitatea. Viteza acestui vânt poate atinge și
chiar depăși 80 de noduri.

Simoonul este un vânt de sud sau sud-est care bate pe coastele Marocului, îndeosebi către
sfârșitul verii. Este vânt cald, uscat, purtător de praf și nisip.

Harmattanul este un vânt de nord sau nord-est care bate pe coastele Nigeriei în perioada
decembrie-februarie.

Sondo este un vânt cald de nord, care bate pe coastele estice ale Americii de Sud, între Porto
Alegre și Bahia Blanca. Depășește adeseori forța 6-7, îndeosebi vara.