V IO LE NŢA I N FA MILI E

...respectarea drepturilor omului trebuie să

facă parte din educaţia globală şi din
demnitatea omului, iar toate aspectele
violenţei fizice sau mintale împotriva
persoanei umane constituie o violare a
drepturilor sale "
Parlamentul European, Rezoluţie,
11 iunie 1986

Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a

violenţei domestice este aceea formulată de Stark si Flitcraft:
”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare,
petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în
cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul
lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi
însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea
bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie
sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la
adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a
copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale
ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor
surse de îngrijire şi protecţie”.
Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic
sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul
în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal,
refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi
familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la
moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a
presupus că femeia este cel mai adesea victima violenţei în
familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt
numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii
care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa
este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele
fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi
deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a
acestor familii. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă
care le face să se izoleze.
Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi
suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin.
Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a
comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în mediul intim al căminului, devine mai mult un prilej
de a-l ataca verbal pe celălalt, în vreme ce, la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială
cu ceilalţi, un rol jucat în limitele orelor de serviciu.

IN FLU EN ŢE ASUP RA DEZVO LTĂR II COP II LOR

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în
viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în
momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă
de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi
mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea
părinţilor (Catheline, Marcelli, 1999).
Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de
siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.
Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să
asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l
protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i
se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de
autoacuzaţii (Polman,1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa
familiei.
În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne
într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia
numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de
recunoscut. Ei prezintă:
• Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică
mai lentă;
• Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon,
izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
• Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;
• Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu
somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă,
mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;
• Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de
concentrare, lipsa de maniere sociale;
• Identificare cu eroi negativi.
Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul
sinuciderii, a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial
deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei.

Deşi incidenţa fenomenului este în scădere, se manifestă o acutizare a lui, în sensul creşterii intensităţii
violenţei (acte de cruzime).
Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini, care în prezent,
potrivit legislaţiei în vigoare, nu beneficiază de statutul de "familie".

Caracteristicile violenţei în familie

Violenţa domestică se manifestă întodeauna în cadrul unei relaţii
intime, în spaţiu restrâns şi privat.(Ieşirea cestui tip de violenţă în
public este mai rară. n.r.)
Acţiunile care însoţesc violenţa sunt: intimidarea şi manipularea,
izolarea şi sechestrarea, controlul asupra banilor şi abuzuri asupra
copiilor.
Definit ca un act comportamental, violenţa domestică are
caracterinstrumental, intenţional şi învăţat.
• Instrumental agresorul controlează victima, obţine ceea ce
doreşte de la ea. Comportamentele devin funcţionale
(persistă) dacă au şi rezultatul scondat. Un comportament care
nu are rezultatele aşteptate pentru cel care-l aplică, tinde să
nu se mai repete după o anumită perioadă de timp. La fel,
comportamentele violente tolerateprin neinterventie sau
întărite, persistă şi se accentuează.

• Intenţional: se produce se produce cu intenţia de control şi

dominare, de menţinerea puterii, prin faptul ca e repetivă (nu
apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care de
regulă abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identificată prin
rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor
nu manifestă violenţe similare asupra şefului la serviciu sau
persoanelor străine, dacă pornim de la ideea că el nu se poate
controla la furie?

• Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înascuta. Copiii

învaţă prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îsi
extrage valori, cunoaştere şi comportamente. 60% dintre
adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut in familii cu
violenţă. Partea optimistă este ca fiind un comportament
învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invăţare.
Dovadă că violenţa nu este genetică este procentul de 40%
dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin
agresori.
Elemente specifice care diferenţiază violenţa familiala de alte
forme de agresiune:
• Accesul permanent al agresorului la victimă
 • Existenţa unui ciclu al violenţei ( repetare în timp, cu o
fregvenţă tot mai mare şi o gravitate tot mai crescută
• Schimbări produse in personalitatea celor implicaţi, cu
scăderea eficienţei lor în indeplinirea funcţiilor sociale.
• Antrenarea întregului sistem familial
• Relaţiile emoţionale între cei doi parteneri sunt manifestate
sau latente
• Caracterul privat, care face ca victima sa aibă acces redus la
surse de sprijin
• Tendinţa celorlanţi de a nu interveni, toleranţa socială faţă de
fenomen
• Aspecte de tortură a victimei
• Lipsa de specialişti şi servicii adecvate
• În general, victima este femeie ( 91% din cazuri) violenţa fiind
înrădăcinatăîn inegalităţile de gen si în structurile tradiţionale
de putere instituţionalizată.

PUBLICAT DE VIOLENŢA ÎN FAMILIE LA 16:01 5 COMENTARII LINK-URI CĂTRE

ACEASTĂ POSTARE

Cauze evidente şi mai puţin evidente producerii violenţei în familie

Violenţa în familie are cauze multiple.
Atât spectatorii, cât şi participanţii la actele de violenţă în familie, se
concentrează în special asupra părţilor vizibile, iar combaterea unei
singure cauze se poate dovedi o strategie insuficientă.

Partea vizibilă:

• Neînţelegerile din familie.Incapacitatea de a rezolva pe cale

paşnică conflictele.
• Sărăcia.
• Consumul de alcool sau droguri.
Partea mai puţin vizibilă:
• Neacceptarea faptului că o altă persoană are dreptul la o viaţă
personală sau poate face greşeli.
• Obişnuinţa de a utiliza forţa pentru a atinge un scop.
• Considerarea problemelor de familie şi a actelor de violenţă în
familie drept un secret de familie.
• Violenţa în familie reprezintă un tabu social.
• Lipsa protecţiei sociale şi / sau legale pentru victimele violenţei
in familie.
• Statutul de victimă, generează o stimă de sine extrem de
scăzută. Agresorul obţine avantaje şi se afirmă pe sine cu
preţul umilirii şi subjugării victimei.
• Inegalităţile de gen din societate, inclusiv cele economice.
Bărbatul este principalul factor decizional în familie.
• Relaţiile ierarhice din cadrul societăţii.

PUBLICAT DE VIOLENŢA ÎN FAMILIE LA 13:03 3 COMENTARII LINK-URI CĂTRE

ACEASTĂ POSTARE

Date statistice despre violenţa în familie

Cercetările întreprinse în diferite ţări au scos la iveală proporţia
îngrijorătoare a violenţei asupra femeilor.

Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane

de femei (Brukcner, 1982): alte studii vorbesc de 12 milioane de
femei maltratate in familie ( Pagelow, 1984)

Pentru Germania aprecierile sunt intre 100.000 şi 4 milioane de

femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an ( Lau, 1979).

Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale

violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.

Cercetările arată că nr. cel mai mare de abuzuri au loc acasă, între
membrii familiei şi că din confruntarea dintre femei şi bărbaţi,
victime sunt mai ales femeile, iar autorii sunt în majoritatea cazurilor
bărbaţii. Dobash & Dobash au constatat că: în 91% din cazuririle de
violenţă domestică autorii sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă doar
9%.

Dintre cazurile de violenţă în familie:

76% victime sunt femei

11% victime sunt copii
1% sunt bărbaţi

Dintre victimele agresiunilor mortale

53% au fost fete şi femei

43% au fost victime ale membrilor familiei
9% au fost victime ale unei persoane necunoscute

PUBLICAT DE VIOLENŢA ÎN FAMILIE LA 12:39 3 COMENTARII LINK-URI CĂTRE

ACEASTĂ POSTARE

Ce este violenţa în familie?

Consiliul de Miniştri al Comisiei Europene defineşte violenţa in
familie ca fiind " orice act sau
omisiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii
acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau
psihologice sau libertătii altui membru al acelei familii şi vatămă în
mod serios dezvoltarea personalităţii lui/ ei"

În România conform Legii nr. 217/2003- art.2 (al.1 şi 2) violenţa în

familie este definită ca fiind "orice acţiune fizică sau verbală
săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei impotriva altui
membru al aceleiaşi familii, care povoaca o suferinţă fizică,
psihica,sexuală sau un prejudiciu material".
Constitue de asemenea, violenţă în familie impiedicarea femeii de a
exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

În Declaraţia Naţiunilor Unite privind violenţa impotriva femeilor

(1993) violenţa împotriva femeii a fost definită ca " orice act de
violenţă bazat pe deosebirea de sex din care rezultă sau este
posibil să rezulte pentru pentru femei traumatisme sau suferinţe
fizice, sexuale sau psiohologice, inclusiv ameninţările cu asfel de
acte, constângerea sau lipsirea arbitrară de libertate, săvârşita fie în
viaţa publică, fie în viaţa privată".

( http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm ) Din punct de

vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este
aceea formulată de Stark si Flitcraft : ”Violenţa domestică este o
ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei
răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de
statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi
însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care
aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale
surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane
semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul
asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor,
deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”.Se
numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional
care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii
poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse
financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care
în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

PUBLICAT DE VIOLENŢA ÎN FAMILIE LA 09:21 4 COMENTARII LINK-URI CĂTRE

ACEASTĂ POSTARE
Abonaţi-vă la: Postări (Atom)

DESPRE:
• lucian

• Violenţa în familie

arhiva
arhiva