VariantaA.

1.G/e- este o ştiinţa de sinteza care are drept obiect de cercetare raporturile dintre economie( activitate economica) si spatiu(teritoriu);
Sestudiază influenta reciproca dintre acestea precum si strategiile de dezvoltare economico-spaţiala a relaţiilor dintre diferite regiuni, zone, organizaţiieconomice.
Întrucât este o shtiinta-sinteza, s-a format la contactul dintre geografie, stiintele economice si la contactul cu stiintele politice. Astfel, geografia cu stiintele economice a dat
naştere geoeconomiei clasice. Raporturile dintre geografie si stiintele politice au dat nastere la o alta stiinta, numita geopolitica.
Geoeconomia studiază legătura dintre activitatea umanăşi spaţiul geografic,influenţa factorului spaţial asupra sferei de producere şi distribuire a bunurilor materiale şi
spirituale.
În alt sens, geoeconomia este definită ca ştiinţa ce studiază lupta concurenţională dintre subiecţii Geoeconomici de diferit rang (economii naţionale, corporaţii naţionale
şi transnaţionale, bănci etc.) în vederea valorificării şi utilizării resurselor naturale şi economice
N. Luttwark a introdus termenul de Geoeconomie afirmind ca Geoeconomia studiază politica şi strategia utilizată de subiecţii geoeconomici pentru a-şi spori
capacitatea lor concurenţională.

2. Jac Attali, savant francez îsi expune conceptul geoeconomic cu privire la contrastele spatiilor geoeconomice în lucra rea sa ’’Linia Orizontului’’. El afirma ca lumea
contemporana, în care predomina valorile libere, relatiile de piata si tehnologiile informationale, se formeaza în baza principiilor geoeconomice. Conform acestui concept
la etapa actuala viata economica a lumii se roteste în jurul a 3 centre (nuclee) mari numite spatii geoeconomice, sau zone industrial- financiare, si anume America de Nord,
Europa Unite, si Asia -Pacific.

3.ZELjoacă un rol important în economia mondială.Sub noţiunea de ZEL se subînţelege parte a teritoriului unui stat, unde mărfurile sunt considerate drept obiect, aflate în
afara teritoriului vamal naţional (principiul extrateritorial vamal), şi de aceea nu sunt supuse controlului vamal şi impozitării. Cu alte cuvinte, ZEL reprezintă:
- o parte a teritoriului naţional (enclavă), de regulă cu o poziţie economico-geografică favorabilă, cu un regim funcţional special, care prevede crearea
condiţiilor avantajoase pentru atragerea investiţiilor interne şi externe ;
- un teritoriu mic (de regulă, „ un port liber”, „un aeroport liber” sau „un depozit liber”) aflat pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontieră a două sau mai
multe ţări, scutite de taxe vamale sau restricţii cantitative obişnuite altfel;

Procesul de organizare a zonelor libere tradiţional ţine de trei obiective politico-economice, şi anume:
- creşterea exportului producţiei industriale şi obţinerea în baza acestuia a mijloacelor valutare;
- creşterea gradului de ocupare a braţelor de muncă;
- industrializarea raioanelor înapoiate.
Prin caracteristicile sale, ZEL-rile contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la „crearea” şi „devierea” de comerţ, la liberalizarea schimburilor de mărfuri şi
servicii. Principalele caracteristici ale ZEL-urilor sunt: amplasamentul, statutul juridic, obiectul de lucru, activitatea şi administrarea.
. Toate facilităţile, stabilite de regimul special al ZEL-urilor, se unesc în patru grupe: financiare, fiscale, administrative, şi comerciale.
Grupa financiară de măsuri stimulative include subsidii, împrumuturi şi credite sub procent scăzut, acordate ZEL-urilor pentru rezolvarea anumitor probleme
şi accelerarea amortizării fondurilor principale de producţie.
Facilităţile fiscale se prezintă sub forma anulării, amânării plăţilor şi reducerea cotelor pe impozite, taxe, tarife. Facilităţile pentru
comerţul exterior prevede simplificarea operaţiunilor de export, micşorarea sau lichidarea taxelor de import.
O particularitate deosebită a ZEL-rilor o constituie actele legislaţiei sociale şi de muncă. Înfiinţarea şi dezvoltarea ZEL-rilor sunt îndreptate spre soluţionarea
anumitor probleme economice, realizarea programelor şi proiectelor strategice.
În baza criteriului de specializare economică se pot distinge cinci tipuri de zone: comerciale, industrial-prelucrătoare, ştiinţifico-tehnologice sau tehnico-
inovaţionale, de deservire şi complexe. Într-o categorie aparte se înscriu zonele libere internaţionale.

Zone offshore.
Prin termenul de „off-shore”- sunt denumite companiile / firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt
rezidenţi.
Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi / firme care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al
actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme / întreprinderi străine. O companie off-shore nu poate realiza venituri în ţara în care a fost înmatriculată.
Teoretic, companii off-shore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot se pot obţine avantaje fiscale.
O companie off-shore poate funcţiona sub condiţii de impozitare favorabile, numai dacă este înregistrată într-un paradis fiscal.Apariţia paradisurilor fiscale a
fost determinată în unele cazuri de lipsa resurselor interne, compensată de autorităţile locale prin asigurarea de facilităţi fiscale firmelor şi instituţiilor financiare interesate,
în scopul atragerii lor în teritoriu.
Scopul înfiinţării unei companii off-shore este
Aceasta este unul dintre cele mai importante aspecte legate de înfiinţarea companiilor. Există un număr mare de obiective posibile, dar mai importante sunt:
tranzacţii comerciale în străinătate, investiţii de capital, înregistrări de nave şi aeronave, achiziţionarea de proprietăţi, formarea de companii holding, înfiinţarea de societăţi
de asigurare, protecţia bunurilor, înfiinţarea de bănci, pentru a amplasa averea personală într-un mediu sigur ş.a. Totuşi, singurul şi principalul scop de constituire a
companiilor offshore în paradisurile fiscale este maximizarea profitului prin orice mijloace legale, în speţă prin diminuarea obligaţiilor fiscale în favoarea profitului,
profitului reinvestit sau creşterea de capital.

Aavantajele oferite de un paradis fiscal unei companii offshore (unui investitor)?

Acestea sunt următoarele:
- fiscalitatea zero sau aproape zero. Aceasta înseamnă că compania este scutită total sau parţial de la plata impozitelor pe profit. În mod normal, companiile offshore
trebuie să plătească o taxă de înregistrare anuală;
- anonimitatea sau confidenţialitatea beneficiarului (proprietarului) şi a rezultatelor financiare ;
- flexibilitatea şi operativitatea în înmatricularea companiei; în majoritatea paradisurilor fiscale, o nouă companie offshore poate fi creată în 24 de ore, fără ca prezenţa
proprietarului să fie necesară;
- absenţa controalelor şi a restricţiilor valutare, destul de des întâlnite în economiile „de interior.
Companiile offshore asigură acestor ţări venituri substanţiale. Pe de o parte, sunt create locuri de muncă, deoarece necesită existenţa unor firme de avocatură,
instituţii de stat de înregistrare, bănci înregistrate pe aceste teritorii etc.
Ca urmare, cresc salariile şi veniturile populaţiei, se ridică bunăstarea ei. Ţinând cont de faptul că companiile offshore sunt situate în ţări mici din punct de
vedere geografic, cu o populaţie numeric mică, turismul şi serviciile diverse joacă cel mai important rol în economiile acestor ţări.
În zonele offshore proprietarii de capital minimizează cheltuielele şi, în aşa mod, pot participa în proiecte mult mai riscante şi puţin mai profitabile Astfel,
businessul offshore este un segment în dezvoltare şi destul de important pentru economia mondială. Offshore rămâne a fi un instrument important şi în calea depăşirii
nivelurilor diferite de dezvoltare economică.
În prezent, în lume se numără circa 3 mil. de companii offshore.
Actualmente, printre cele mai recunoscute zone offshore în lumea afacerilor se evidenţiază: Singapore, Hong Kong, Elveţia, Luxemburg, Cipru, Malta, ,
Panama, Liberia,s.a.Repartiţia geografică a companiilor offshore este în funcţie de mai mulţi factori şi anume: factorul geografic ori poziţia economico-geografică
(analiza arată că majoritatea offshore sunt situate la intersecţia căilor comunicaţionale importante - porturi, aeroporturi, căi ferate, în apropierea marilor centre comerciale);
factorul socio-economic (stadiul de dezvoltare al infrastructurii – în special comunicaţiile şi telecomunicaţiile, gradul de dezvoltare al serviciilor, costul şi gradul de
calificare a forţelor de muncă etc.) şi factorul politic (orice companie are nevoie de stabilitate nu doar economică dar şi politică).

4. Ramurile geoeconomiei se grupeaza pe sectoare, ponderile acestora redand structura sectoriala a economiei nationale. Sectoarele principale ale economiei sunt:
-   sectorul primar, cuprinzand agricultura, silvicultura, piscicultura si industria extractiva;
-   sectorul secundarcuprinzand ramurile industriei prelucratoare;
-   sectorul tertiar, cuprinzand serviciile din toate categoriile.

Varianta B.
1.Locul si rolul g/e in sistemult de stiinte g/e.
Geoeconomia s-a dezvoltat la interferentaaltorstiinte, precumeconomia, geografiaeconomică siumană, geografiapolitică, geopoliticadatorităurmătoarelorîmprejurări:s-
aintensificatprocesul dediviziunegeografică a munciidintrestatele si regiunilelumii; s-a aprofundatinterdependentasistemeloreconomicealelumii, economiilor nationale si
ale agentiloreconomici; criteriul de bază a potentialului
geoeconomic a devenitcapacitatea de adaptare la competitiatehnico-economică; se aprofundeazădependentareciprocă a statelorînsferelecomertului, investitiilor,
miscăriicapitalului, tehnologiilor,fortei de muncă; are locintegrareastatelorînspatiieconomice mari, se creeazăsistemeeconomicecomune; se extinduneleevenimente, da
transparentafrontierelor nationale, sporirearoluluicompaniilor transnationale îndezvoltarea si amplasareateritorială a ramuriloreconomiei mondiale,astfel capatind un rol
important in reflectarea oportunitatilor ,a avantajelor economice ,fiind privita ca o resursa valoroasa pentru dezv.intregului sistem de stiinte geoeconomice.

2.Conceptia g/e a lui Fucuiama.

Francis Fucuiama spunea: Lumea trece permanent prin 3 revolutii :informtionala,tehnologica shi biotehnologica.
3.Asemanarile si deosebirile g/e dintre tehnopilis si parcurile industriale.
Tehnopolis – zona libera pe linga orasele mari cupozitieeconomico-geograficafavorabila, sisteme de comunicatieperfecte, conditiiclimaticefavorabile in care are
loccombinareastiintei, capitalului, tehnologiilor de virf si traditiilor in productie.Cea mai avantajoasa forma a zonelor shtiintifice si un model de alianta privata cu scopul
comercializarii tehnologiilor .
Un parc industrial- este o zona declaratăşiplanificateînscopuldezvoltăriiindustriale.Scopul lor fiind: stabilirea si dezvoltarea noilor tehnologii,incurajarea investitiilor din
domeniul public de cercetare,atragerea investitiilor din sectorul privat,etc...
4.Structura spatiala a economiei.
Fernand Broudel spunea ca :lumea are o conceprtie geometrica,ea are aceiasi structura ca si pamintul,deci consta din centru geoeconomic si periferiile.
*Centrul economic -sunt aproximativ 25 state dezvoltate,care controleaza PIB-ul global,80 % din capitalul global shi 12% din populatia globului.
*A doua parte a lumii (40 -45 state)semiperiferia -state dezvoltate din vest shi state noi industriale :Tigrii Asiatici,Statele noi industriale :Malaiesia ,Thailanda,Philipine,A
treia generatie de state noi industriale potentiale economic:Mexico ,Brasilia,India.
*Tarile periferice marginale -slab dezvoltate (70 % din populatia globului ) care nu controleaza nici 1/3 din PIB global

VariantaC.
1. Metodele de studiu a Geoeconomiei sunt urmatoarele:
-Metoda geostatistică –se bazează pe analiza datelor statistice naţionale şi internaţionale referitor la dezvoltarea economiei mondiale.
-Metoda de analizăsistemică a spaţiilor geoeconomice,se bazează pe prelucrarea materialelor statistice prin diverse metode de calcul.
- Metoda istorică de cercetare, se aplică pentru a restabili evoluţia fenomenelor cu caracter economic, geoeconomic, demografic, istoric şi politic şi a le compara cu cele
de la etapa actuală.
- Metoda balanţei. Ea acordă posibilitatea de a analiza raportul dintre ramurile producătoare de bunuri materiale şi cele de consum, raportul dintre prezenţa resursele
energetice şi consumul lor ,proporţiile dintre indicatorii economici şi demografici
- Metoda statistico - matematică de analiză a fenomenelor economice,

2.A. Neclessa mentiona despre conceptia geoeconomica in felul urmator:ca avem o metastructura unde statul numai este un subiect al gospodariei ,ci are mai multe
activitati administrative.

3.Geofinante – valute ce au o circulatie internationala intense si limiteaza valutele nationale. La nivel mondial se deosebesc doua sisteme financiare: bazate pe dolari SUA
si pe euro. Dupa datele bancii mondiale, 75% din volumul pietii valutare este ocupat de dolari.Ele au capacitatea de a acoperi spatiile si tranzactiile economice care
efectueaza intr-un spatiu.

4. Structura ramurala si sectorialaconsta in raportul dintre subramurile, sectoarele si sferele economiei nationale, generate de diviziunea sociala a muncii si de structura
nevoii sociale. Daca avem in vedere ponderea ramurilor in totalul activitatii economice, o economie nationala se poate incadra in unul din urmatoarele tipuri de
economie:
a)   economie agrara (cand partea principala din PIB si a populatiei ocupate este detinuta de agricultura);
b)   economie agrar-industriala (cand industria incepe sa aduca o  contributie insemnata, dar nu preponderenta la dezvoltarea economiei nationale;
c)   economie industrial-agrara (cand industria devine preponderenta in ocuparea populatiei  si in producerea PIB,  dar agricultura detine inca o pondere importanta);
d)   economie industriala (cand industria devenita preponderenta in economia nationala are capacitatea de a industrializa puternic celelalte ramuri);
e)   economie industriala si de servicii, denumita si economie tehnologica sau informatizata (cand  sectorul  serviciilor si inalte tehnologii,  inclusiv cele informatice,
joaca rolul hotarator in dezvoltarea economica).
Ramurile economiei se grupeaza pe sectoare, ponderile acestora redand structura sectoriala a economiei nationale. Sectoarele principale ale economiei sunt:
-   sectorul primar, cuprinzand agricultura, silvicultura, piscicultura si industria extractiva;
-   sectorul secundarcuprinzand ramurile industriei prelucratoare;
-   sectorul tertiar, cuprinzand serviciile din toate categoriile.
VariantaD.
1.Enclava şi / sau exclavă - termen utilizat în geopolitică şi geoeconomie, semnificând teritoriul sau o parte a teritoriului unui stat, izolat din toate părţile de teritoriul altui
stat sau de către apele neutre,sunt elemente ale statului metropole/coloniale care au indeplinit functia de dominare sau de control ale relatiilor geoeconomice.. În relaţia cu
teritoriul căruia îi aparţine se numeşte exclavă.
Ex: regiunea Kaliningrad (Federaţia Rusă) în raport faţă de Polonia şi Lituania - enclavă, iar faţă de Federaţia Rusă - exclavă.
În componenţa teritoriului statal se include şi suprafaţa de uscat din interiorul graniţelor, apele (interioare şi teritoriale), precum şi spaţiul aerian, bogăţiile
subterane din perimetrul hotarelor statale.
Printre teritoriile preţioase care oferă avantaje geoeconomice şi geopolitice se înscriu şi teritoriile de litoral, (zone de litoral) care pe lângă resursele naturale,
de regula, oferă condiţii avantajoase pentru construirea porturilor, asigurând ieşirea statelor la Oceanul Planetar.

2. Coridor de transport – cale de comunicatie transconinentala care ofera posibilitatea de tranzitare libera a spatiului.

3.Scoala rusa-are la baza strategia de dezvoltare a balantei de interese.

Scoala americana-are la baza strategia de dominare a spatiului prin forta si tehnici operative de control.
Scoala italiana-are un caracter expansionist prin tehnologii geoeconomice.
Scoala birtanica-are la baza strategia de control a nodurilor si a cailor de transport.

4.Economia moderna din zilele noastre se caracterizeaza printr-un nivel de dezvoltare si tehnicitate, printr-o diviziune sociala a muncii extrem de extinsa, care a
diversificat ramurile productiei materiale si a consacrat serviciile ca pe cel mai important domeniu al progresului tehnico-stiintific.
Marea diversitate a activitatilor economice specializate, diversificarea bunurilor si serviciilor, informatizarea si inaltul nivel tehnic-calitativ al produselor, precum si
actiunea simultana a unui mare numar de agenti economici, independenti, care se concureaza intre ei, sunt trasaturile fundamentale ale economiei reale contemporane de
tip modern.
Forma principala prin care se manifesta economia reala contemporana o constituie economia nationala. Aceasta cuprinde toate activitatile care participa direct
si indirect la reproducerea vietii economice a societatii si se prezinta ca un sistem complex de sfere, sectoare, ramuri si subramuri ale productiei de bunuri materiale si de
servicii, consacrate prin diviziunea sociala a muncii si generate de amplificarea nevoilor economice.
Marea complexitate a economiei unei societati date implica existenta unor structuri care ii redau coerenta si functionalitatea.
Structura economiei reprezinta modul de alcatuire, de asociere si de organizare a componentelor unei economii nationale, numarul si dimensiunile (ponderile)
acestora, precum si relatiile dintre ele, care ii redau echilibrul si dinamica (tendinta de dezvoltare). Exista numeroase structuri ale economiei nationale, mai importante
fiind: structura tehnologica, structura sectoriala si de ramura, structura teritoriala (zonala) si structura comerciala si financiar-bancara.
Structura tehnologica reflecta raporturile dintre componentele tehnologice ale unei economii nationale, respectiv capacitatea acesteia de a genera, promova si
asimila progresul tehnico-stiintific contemporan si de a participa la revolutia stiintifico-tehnica.
In lumea de azi se cunosc trei categorii de tehnici si tehnologii:
-             de varf (avansate), bazate pe microprocesoare, roboti, tehnologii neconventionale, tehnici informatice s.a.,
-             tehnologii intermediare (masiniste);
-             tehnologii premasiniste (traditionale). in functie de ponderea acestor categorii de tehnologii in ramurile economiei nationale se disting: economii cu structuri
tehnologice avansate (moderne), economii nationale cu structuri tehnologice in curs de modernizare si economii nationale cu structuri tehnice perimate.

Varianta E.
1.Factorii de dezvoltare a geoeconomiei.
Factorii care au dus la aparitia si dezvoltarea geoeconomiei sunt:
*Globalizarea shi regionalizarea;
*Diviziunea muncii(specializarea);
*Integrarea economica(unul din cele mai ample procese in lume);
*Migratia internationala(unul din factorii care au contribuit la aparitia g/ei in perspectiva)
Principalele bariere a dezvoltarii economice in etapa data fiind ”Granitele”/”Frontierele”.Strategia de baza a g/e este de a penetra granitele.
2.Criteriile de structurare a g/e.
Fernand Broudel spunea ca :lumea are o conceprtie geometrica,ea are aceiasi structura ca si pamintul,deci consta din centru geoeconomic si periferiile.
*Centrul economic -sunt aproximativ 25 state dezvoltate,care controleaza PIB-ul global,80 % din capitalul global shi 12% din populatia globului.
*A doua parte a lumii (40 -45 state)semiperiferia -state dezvoltate din vest shi state noi industriale :Tigrii Asiatici,Statele noi industriale :Malaiesia ,Thailanda,Philipine,A
treia generatie de state noi industriale potentiale economic:Mexico ,Brasilia,India.
*Tarile periferice marginale -slab dezvoltate (70 % din populatia globului ) care nu controleaza nici 1/3 din PIB global

3.Parametrii de studiere a g/e.

Teritoriul unui stat este determinat de trei parametri geospaţiali: dimensiunea,frontierele si configuraţia (forma), fiecare dintre ele influenţând activităţile umane care se
desfăşoară pe acest teritoriu.
Dimensiunea teritoriului ca factor de dezvoltare geoeconomică: mărimea geografică (suprafaţa) unui stat/teritoriu este o noţiune destul de relativă care poate
influenţa mai multe laturi ale vieţii socio-economice statale. Cu cît statul are o întindere mai mare, cu atât, de regulă varietatea şi mărimea resurselor naturale este mai
mare; potenţialul de habitat, poziţia geografică avantajoasă în raport cu vecinii sau alte state;
Un alt parametru geospatial îl reprezintă configuraţia (forma) statului (teritoriului). Configuraţia reprezintă rezultatul unui îndelungat proces istoric/politic în care au
avut loc numeroase modificări, ajustări teritoriale. Forma unui stat este determinată de conturul spaţial. Configuraţia reprezintă parametrul ce reflectă gradul de
administrare a unui stat, de regulă, de către un centru administrativ şi economic. Se consideră formă perfectă atunci când distanţele de la centru sunt egale în direcţii
radiale. Deosebim mai multe tipuri de configuraţii geospatiale, fiecare prezentând anumite avantaje şi limite. Cele mai avantajoase forme le au statele care concentrează
teritoriul la maximum, în interiorul unui minim de frontiere.
Hotarele (frontierele) – alt parametru cu influentă majoră geopolitică şi geoeconomică. Frontierele delimitează statele/teritoriile ca entităţi geografice, politice,
istorice, economice constituind expresia geopolitică a teritorialităţii.
Frontiera – linie naturală sau convenţională care desparte teritoriul unui stat, de teritoriul altor state. Deosebim frontiere politice şi frontiere geoeconomice. Dacă
frontierele politice delimitează subiecţii de drept internaţional, atunci cele geoeconomice reprezintă hotarele convenţionale care delimitează sfera de influenţă a unor
economii naţionale, societăţi transnaţionale, grupări economice integraţioniste. În complexitatea frontierelor deosebim:
-frontiere de cancelarie – frontiere trasate de marile puteri coloniale, neţinându-se cont de realităţile geopolitice: răspândirea etniilor, cultelor religioase, acestea servind
pretextul unor conflicte care durează de zeci de ani.
- frontiere „simbolice” – în Europa postbelică prin trasarea „cortinei de fier” dintre estul comunist şi vestul capitalist. Tot la categoria frontierei simbolice pot fi atribuite
frontierele religioase, frontierele dintre statele UE, tot mai permisive şi transparente;
frontiere geoeconomice – apărute în perioada când disputele dintre marile puteri trec de la spaţiile politice la cele economice.

4.Partic. de baza ale g/e.

Geoeconomia-este o disciplina sau un subiect nou;
 -este disciplina complexa care studiaza aspect largi ale dezvoltarii economice;
-este o disciplina constructiva care are la baza scopuri majore precum:
- Scopul major geoeconomic şi geopolitic al fiecărui stat este de a deţine control asupra resurselor principale, a căilor de transport maritim şi a poziţiilor geografice
"cheie", atât pe apă, cât şi pe uscat.
- Elaborarea strategiilor de dezvoltare a economiilor naţionale şi căutarea posibilităţilor folosirii tuturor inovaţiilor progresului tehnico-ştiinţific şi a tehnologiilor noi
elaborate în diferite state ale lumii.
- Elaborarea unei geopolitici statale de participare a fiecărei ţări în toate structurile internaţionale posibile cu scopul de a promova interesele naţionale în aceste structuri.
- Reflectarea noilor calităţi ale proceselor economice în condiţiile integrării economice, atât la nivel internaţional, cât şi la cel regional. s.a.

VarianatF.
1. Pe lînga reprezentantii scolii americane si germane, un rol deosebit de important în domeniul economiei politice îl joaca si reprezentantii scolii francize,renumitul savant
francez, istoricul Fernan Brodel (1902-1985) în baza notiunii de "autarhia spatiilor mari" a întrodus notiunea de "lume economica" (în sensul de "spatiul economic"), care este
considerata o lume unica ce se caracterizeaza printr -o unitate economica unita printr-un schimb comercial. Drept exemplu poate servi "Lumea economica" din regiune a
riverana Marii Mediterane. Deci el considera ca lumea are o structura geocentrica,totul se roteste in jurul unui centru.
2. Geoeconomia este considerată, pe drept cuvânt, „cheia” cunoaşterii lumii contemporane în pragul sec. 21 şi a apărut ca un nou curent în ştiinţa economică şi geografică
la finele sec. XX. Baza acestei ştiinţe o constituie geopolitica. Analiza interacţiunilor economice şi geopolitice dintre regiunile şi ţările lumii permit de a concluziona că
avem o situaţie principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea în lume a unor noi sisteme
geoeconomice în lume.În esenţă, geoeconomia constituie o geopolitică economică contemporană ce are drept scop lichidarea diferenţierelor dintre politica internă şi
externă, dintre hotarele naţionale, politice şi economice. Geoeconomia analizează politica şi economia într-o strânsă interacţiune cu caracteristicele mediului geografic.
Deci această ştiinţă, tratează nu numai factorul spaţial, dar şi factorul ce ţine de asigurarea ramurilor economiei cu resurse naturale şi economice.Geoeconomia joacă un rol
tot mai mare în formarea unei concepţii economice şi în promovarea politicilor şi strategiilor geoeconomice ale statelor lumii, care tot mai mult devin integrate între ele.
3.Orice obiect natural sau de origine antropica, orice proces, fenomen care are o anumita localizare in spatiu, sau pozitionare geografica. In localizare in spatiu se
intrunesc 4 elemente:
-obiectul localizarii
- locatzia (locul unde este situat obiectul)
- scopul localizarii (adresa geografica- lat., long..)
- argumentarea localizarii
Prin localizare se are in vedere procesul de pozitionare in spatiu.
Tipuri de pozitie geografica
- fizico-geografica – este localizarea unui obiect fata de obiecte naturale (oceane, mari, munti, rauri, s. a.)
- economico-geografica – localizarea unui obiect in raport cu obiecte social-economice (state, caile de transport, pietele de desfacere, s. a.)
- politico-geografica – localizarea unui obiect in raport cu organizatii internationale politice, economice, militare, fata de blocuri de stat-NATO, marile puteri, focare de
conflict.

4. Geoeconomia ca ştiinţă joacă un rol mare în societate, deoarece ea este nemijlocit legată de realizarea multor probleme cu caracter practic al statului respectiv. La ora
actuală şi pe viitor ea se bazează pe necesitatea de a contribui la realizarea următoarelor principii:
- Scopul major geoeconomic şi geopolitic al fiecărui stat este de a deţine control asupra resurselor principale, a căilor de transport maritim şi a poziţiilor geografice
"cheie", atât pe apă, cât şi pe uscat.
- Elaborarea strategiilor de dezvoltare a economiilor naţionale şi căutarea posibilităţilor folosirii tuturor inovaţiilor progresului tehnico-ştiinţific şi a tehnologiilor noi
elaborate în diferite state ale lumii.
- Elaborarea unei geopolitici statale de participare a fiecărei ţări în toate structurile internaţionale posibile cu scopul de a promova interesele naţionale în aceste structuri.
- Promovarea luptei concurenţionale pentru controlul resurselor, coridoarelor de transport , pieţelor de desfacere, "poziţiilor cheie" pe uscat şi pe mare.
- Aplicarea unor strategii geoeconomice specifice, care ar permite întărirea securităţii economice în condiţiile concurenţei dintre subiecţii (agenţii) geoeconomici.
- Lupta împotriva economiei criminale (subterane), care constă în scoaterea capitalului din ţară, neplata impozitelor către stat, spălarea banilor şi altor fenomene negative,
care diminuează securitatea statului şi autoritatea lui în organismele internaţionale.
- Reflectarea noilor calităţi ale proceselor economice în condiţiile integrării economice, atât la nivel internaţional, cât şi la cel regional.
- Elaborarea mecanismelor de dirijare şi atenuare a influenţei crizelor şi conflictelor geoeconomic.

VarianatG.
1.Particularitatile de baza ale g/e sunt:
Geoeconomia-este o disciplina sau un subiect nou;
-este disciplina complexa care studiaza aspect largi ale dezvoltarii economice;
-este o disciplina constructiva care are la baza scopuri majore precum:
- Scopul major geoeconomic şi geopolitic al fiecărui stat este de a deţine control asupra resurselor principale, a căilor de transport maritim şi a poziţiilor geografice
"cheie", atât pe apă, cât şi pe uscat.
- Elaborarea strategiilor de dezvoltare a economiilor naţionale şi căutarea posibilităţilor folosirii tuturor inovaţiilor progresului tehnico-ştiinţific şi a tehnologiilor noi
elaborate în diferite state ale lumii.
- Elaborarea unei geopolitici statale de participare a fiecărei ţări în toate structurile internaţionale posibile cu scopul de a promova interesele naţionale în aceste structuri.
- Reflectarea noilor calităţi ale proceselor economice în condiţiile integrării economice, atât la nivel internaţional, cât şi la cel regional. s.a.
2.U.E Esenta integrarii g/e .Aspactele evolutiei.
Una dintre tendinţele evidente ale economiei mondiale o reprezintă integrarea economică internaţională. Acest fenomen a înregistrat o evoluţie semnificativă, mai ales
pentru Europa de Vest după cel de-al doilea război mondial.Tendinţa spre integrare este rezultatul acţiunii unor factori multipli, de ordin economic, politic şi social-istoric,
în condiţiile adâncirii interdependenţelor economice dintre state.În primul rând, printre factorii de ordin general care au determinat acest proces se numără aplicarea
interdependenţelor economice dintre statele lumii în perioada postbelică, pe fundalul condiţiilor specifice zonelor geografice şi economiilor naţionale.În al doilea rând,
evoluţia progresului integrării europene internaţionale se află într-o strânsă legătură cu dezvoltarea puternică a ştiinţei, tehnicii şi tehnologiilor moderne, care impune
transformări structurale de profunzime şi rapide, trepte şi forme noi ale diviziunii mondiale a muncii, precum şi modalităţi adecvate de realizare a lor. Folosirea eficientă a
potenţialului material, tehnic, ştiinţific, uman, financiar al fiecărei ţări impune lărgirea spaţiului activităţii productive, a schimburilor, a circulaţiei bunurilor materiale, a
serviciilor, rezultatelor cercetării ştiinţifice, persoanelor şi capitalurilor.În al treilea rând, o seamă de organizaţii economice apărute în procesul integrării sunt şi consecinţa
preocupării ţărilor în curs de dezvoltare de a rezolva, pe calea extinderii conlucrării economice, probleme comune cu care se confruntă şi datorită unor disfuncţii din
economia mondială.
3.Tipurile de pozitii g/e dupa Baranskii.
Baranski spune ca e necesar sa definim mai multe tipuri de pozitionare:
*pozitionare germana (Germania)
*pozitionare de vecinatate (Cehia,Polonia,)
*pozitionare periferica (Noua Zelanda,Cili,Argentina)
*pozitionare geoec.de tranzit(R.Moldova,Georgia)
*pozitionarea geo-industriala: (pozitinarea in apropierea resurselor naturale)
*pozitionarea geoec. agricola(diversitate mare de conditii naturale si resurse)
*pozitionare geoecologica(pozitionarea cu un sir de factori de risc ecologic(ex.RM -6 stantii atomo-centrale in apropiere))
*pozitionare geopolitica (pozitionare favorabila in raport cu statele din vecinatete shi politicile lor)
*pozitionare geotransportabila (avantaje in transportarea fluxurilor de marfuri)

4.Conceptiile g/e a lui F.List:

Considerând "întinderea" drept fundamentul unui stat, Friedrich List solicita, în scrierile sale pentru Germania, "dreptul la dimensiune". El vedea expansiunea Germaniei
în toate direcţiile. În acest tablou de geografie politică, graniţele statelor balcanice erau considerate obstacole artificiale care urmau a fi depăşite succesiv. În ceeace
priveşte raporturile dintre marile puteri, el propunea o înţelegere germano-britanică pentrua ţine în echilibru Rusia şi S.U.A.F. List a avut o înţelegere corectă asupra
fenomenului geopolitic, deoarece, în următoarea sută de ani, tocmai aceste două mari puteri au controlat lumea.

VariantaH.
1. Ordinea economică mondială este un sistem complex al economiei mondiale, compus din starea economiillor naționalele. Are ca functie principala asigurarea
dezvaluirii și funcționalității economiei mondiale și, inclusiv, celor naționale.
Obiectivele
noii ordnii ec-ce mondiale: soluționarea echitabilă a problemelor ec-ce globale în interesul commun al umanității privind dezvoltarea ec-ei mondiale, asigurarea stabilității
politice și ec-ce mondiale, lichidarea dictaturilor și discriminărilor din sistemul REI, democratizarea organizațiilor ec-ce internaționale.

2. ZEL joacă un rol important în economia mondială.Sub noţiunea de ZEL se subînţelege parte a teritoriului unui stat, unde mărfurile sunt considerate drept obiect, aflate
în afara teritoriului vamal naţional (principiul extrateritorial vamal), şi de aceea nu sunt supuse controlului vamal şi impozitării. Cu alte cuvinte, ZEL reprezintă:
- o parte a teritoriului naţional,de regulă cu o poziţie economico-geografică favorabilă, cu un regim funcţional special, care prevede crearea condiţiilor avantajoase pentru
atragerea investiţiilor interne şi externe ;
- un teritoriu mic (de regulă, „ un port liber”, „un aeroport liber” sau „un depozit liber”) aflat pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontieră a două sau mai multe ţări,
scutite de taxe vamale sau restricţii cantitative obişnuite altfel;

3. Teritoriul unui stat este determinat de trei parametri geospaţiali: dimensiunea,frontierele si configuraţia (forma), fiecare dintre ele influenţând activităţile umane care
se desfăşoară pe acest teritoriu.
Dimensiunea teritoriului ca factor de dezvoltare geoeconomică: mărimea geografică (suprafaţa) unui stat/teritoriu este o noţiune destul de relativă care poate
influenţa mai multe laturi ale vieţii socio-economice statale. Cu cît statul are o întindere mai mare, cu atât, de regulă varietatea şi mărimea resurselor naturale este mai
mare; potenţialul de habitat, poziţia geografică avantajoasă în raport cu vecinii sau alte state;
Un alt parametru geospatial îl reprezintă configuraţia (forma) statului (teritoriului). Configuraţia reprezintă rezultatul unui îndelungat proces istoric/politic în care au
avut loc numeroase modificări, ajustări teritoriale. Forma unui stat este determinată de conturul spaţial. Configuraţia reprezintă parametrul ce reflectă gradul de
administrare a unui stat, de regulă, de către un centru administrativ şi economic. Se consideră formă perfectă atunci când distanţele de la centru sunt egale în direcţii
radiale. Deosebim mai multe tipuri de configuraţii geospatiale, fiecare prezentând anumite avantaje şi limite. Cele mai avantajoase forme le au statele care concentrează
teritoriul la maximum, în interiorul unui minim de frontiere.
Hotarele (frontierele) – alt parametru cu influentă majoră geopolitică şi geoeconomică. Frontierele delimitează statele/teritoriile ca entităţi geografice, politice,
istorice, economice constituind expresia geopolitică a teritorialităţii.
Frontiera – linie naturală sau convenţională care desparte teritoriul unui stat, de teritoriul altor state. Deosebim frontiere politice şi frontiere geoeconomice. Dacă
frontierele politice delimitează subiecţii de drept internaţional, atunci cele geoeconomice reprezintă hotarele convenţionale care delimitează sfera de influenţă a unor
economii naţionale, societăţi transnaţionale, grupări economice integraţioniste. În complexitatea frontierelor deosebim:
-frontiere de cancelarie – frontiere trasate de marile puteri coloniale, neţinându-se cont de realităţile geopolitice: răspândirea etniilor, cultelor religioase, acestea servind
pretextul unor conflicte care durează de zeci de ani.
- frontiere „simbolice” – în Europa postbelică prin trasarea „cortinei de fier” dintre estul comunist şi vestul capitalist. Tot la categoria frontierei simbolice pot fi atribuite
frontierele religioase, frontierele dintre statele UE, tot mai permisive şi transparente;
frontiere geoeconomice – apărute în perioada când disputele dintre marile puteri trec de la spaţiile politice la cele economice.

4.Godman mentiona ca tehnologiile sunt cele mai importante elemente ale dezvoltarii economice.