Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2* Gura Humorului * An I* nr.

2* iunie 2003* 18 pagini* e-mail:

revista_amaryllis@yahoo.com
REVISTĂ ŞCOLARĂ SEMESTRIALĂ DE INFORMARE, EDUCAȚIE ŞI DIVERTISMENT

Motto : “ Ceea ce mă înduioşează atât

de mult la acest mic prinţ adormit este credinţa
lui faţă de-o floare, este icoana unei flori ce
străluceşte înăuntru-i, ca flacăra-ntr-o lampă,
chiar şi atunci când doarme...
Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice
boare e în stare să le stingă. ”
Din cuprins :
( Antoine de Saint- Exupéry )
 ISTORIA
UNUI LOC pag.2
 EDITORIAL pag.3

 VIITORUL LA
TIMPUL PREZENT pag.4
 FAŢĂ-N FAŢĂ pag.5

 IDEI ÎN MERS pag.6-7

 LUNGUL DRUM
SPRE TINE ÎNSUŢI pag.8
 LA ÎNCEPUT A
FOST CUVÂNTUL pag.9
 VERDE-NROURAT pag.10-
11
 ŞAPTE ANI
DE-ACASĂ pag.12
 PE SCENA pag.13
NOASTRĂ
 EUROPA DIN NOI pag.14-
15
 A PATRA
DIMENSIUNE pag.16
ISTORIA UNUI LOC…
2

DIN ISTORICUL ŞCOLII (1910-1918)

Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Liceul

German a avut între 280 şi 319 elevi, 7-10 clase, în timp ce numărul
elevilor români era redus. Corpul profesoral în anul şcolar 1912-1913
era format, printre alţii, din Fr. Cleszwsti, director şi profesor de
matematică-fizică, A. Geib ( latină, germană, istorie), G. Hanke
(franceză, germană), K. Gebhardt (geografie, istorie), E. Năstase
( gimnastică ), şi A. Gribavici (limba română ).
Colectivul didactic va fi completat de profesorul Leca Morariu,
care va deveni, mai târziu, titular al catedrei de limba şi literatura
română de la Facultatea de Litere a Universităţii din Cernăuţi.
În vara anului 1914, se declanşează prima conflagraţie mondială
şi activitatea şcolară se desfăşoară în condiţii grele. La sfârşitul anului
şcolar 1915-1916, termina şcoala prima promoţie şi zece elevi vor
obţine examenul de maturitate.
Bucovina este ocupată de trupele ruseşti, iar oraşul Gura
Humorului suferă de pe urma operaţiunilor militare ruse şi austriece.
Clădirea şcolii devine spital de campanie, Mobilierul şi materialul
didactic este distrus. Liceul îşi încetează activitatea în perioada anilor
1916-1918 şi o parte a cadrelor didactice, printre care I. Nastase, N.
Tcaciuc, sunt detaşate la Viena, unde vor activa în cadrul unui liceu
aparte.
Datorită situaţiei din Bucovina, mulţi români bucovineni vor
trece graniţa în România şi se vor înrola în Corpul Voluntarilor
Bucovineni. Îi amintim pe învăţătorii V. Dimitrovici (Capu Câmpului),
Isepciuc Dimitrie (Bucşoaia), V. Ianca (Corlata), pe avocatul I. Leontieş
(Gura Humorului), pe elevii T. Sidorovici (Bucşoaia), V. Ivanovici (Valea
Seacă), Ambrozie şi Silvestru Micuţariu (M-rea Humorului).
În toamna anului 1918, în condiţiile dezmembrării Imperiului
Austro-Ungar, autorităţile sunt suspendate şi atribuţiile sunt preluate de
Consiliul Naţional Român. La începutul lui noiembrie 1918, datorită
pericolului rutean, armata română va înainta pe direcţia Cornu Luncii-
Vatra Dornei şi va restabili ordinea. La Congresul General al Bucovinei,
vor participa, din partea judeţului Humor, tehnicianul Vasile Reus,
viitorul primar al oraşului C. Cozmiuc şi G.Balan, care vor hotărî unirea
pe vecie a Bucovinei cu România.
Se încheiau şi 10 ani de activitate liceală cu 175 de absolvenţi
şi peste 20 de profesori.
(continuare în numărul viitor)
 ( BUHĂIANU SERGIU,
3 EDITORIAL clasa a VI-a B )
. .
DIN NOU ÎMPREUNĂ
Primăvara a venit
târziu şi a plecat repede anul
acesta. Aproape că n-am
simţit-o, copleşiţi de povara
muncii în şcoală şi acasă,
parcă mai grea şi mai
solicitantă în acest semestru
de douăzeci şi una de
săptămâni, decât oricând.
Între două inspecţii şi o
simulare, printre teme acasă
şi fişe de lucru, am găsit,
totuşi, răgazul ca în ziua de
Paşte, îndemnaţi de credinţa
străbună, să lăsăm la o parte
întunericul nopţii şi cu lumină în palme să primim “lumina lui Hristos care
străluceşte tuturor.”
N-am trecut, însă, indiferenţi, nici anul acesta, pe lângă florile de primăvară
care au înflorit peste tot, parcă, în glastrele din şcoala noastră, flori care sunt
părtaşe la tot ce se întâmplă cu copiii ce le ocrotesc, care ne vorbesc într-un limbaj
al lor şi care aduc întotdeauna bucurie.
O astfel de floare este şi “Amaryllis”, revista pe care am aşteptat-o cu atâta
bucurie şi pe care voi, elevii, aţi primit-o cu entuziasm.
Lansarea primului număr a avut loc în cadrul festivităţii “Primăvară în
Europa”, în prezenţa domnului primar Mircea Dobre.
Câţiva dintre elevii noştri şi-au recitit, cu emoţie şi mândrie creaţiile, opiniile
sau eseurile în paginile ei, ceea ce i-a transformat ca prin minune în mici, dar
pasionaţi jurnalişti, artişti ai cuvântului şi imaginii, alţii şi-au dorit să devină la fel de
buni ca şi colegii lor, manifestând dorinţa fierbinte ca pentru numărul doi al revistei
să fie selectate şi publicate şi creaţiile lor şi astfel “Amaryllis” a devenit un mijloc
eficace pentru încurajarea acestora să scrie şi să deseneze. Revista stimulează
creativitatea elevilor şi le oferă libertate de gândire şi opinie, iar publicarea în
revista şcolii constituie deja o carte de vizită pentru autor.
Când am hotărât editarea unei reviste a şcolii noastre, ne-am aventurat în
publicistică cu gândul de a reuşi şi a cuceri, întâlnind o lume pentru care nu eram
pregătiţi. Foarte repede ne-am dat seama cât de mult se munceşte la o astfel de
revistă şi că efortul necesar pentru editarea ei este mai mare decât se aştepta mica
noastră echipă de redacţie, de la culegerea şi selectarea textelor la aranjarea lor în
pagină, de la scrierea titlurilor, la tehnoredactare şi multiplicare. Am avut, însă, şi
încă mai avem, dorinţa de a face ceva de calitate.
Negăsindu-ne încă un sponsor, tirajul primului număr a fost destul de limitat,
iar din vânzarea celor treizeci de exemplare, am acoperit doar o parte din cheltuieli.
Credem, totuşi, în ideea că orice se poate face cu perseverenţă şi vom demonstra în
numerele viitoare că talentul este necesar doar pentru saltul de la “ceva făcut bine”
la “ceva făcut foarte bine”.
 Numărul 2 este un dar pe care vi-l face redacţia revistei “Amaryllis” de 1 iunie
şi suntem siguri că acest dar vă va bucura cel puţin la fel de mult ca şi alte daruri
pe care le-aţi primit cu această ocazie.
În speranţa că vom avea cât mai mulţi colaboratori de aici înainte şi că v-aţi
reamintit că încă vă aşteptăm cu idei şi propuneri, inclusiv la adresa de e-mail
“revista_amaryllis@yahoo.com”,vă urăm vacanţă plăcută şi la bună reîntâlnire în
numărul 3, care va apărea în toamna ce va să vină.
VIITORUL LA TIMPUL PREZENT
(REDACTOR COORDONATOR DE NUMÃR)
4

O ZI DIN VIAŢA UNUI ELEV

Cei mai frumoşi ani din viaţa unui om sunt anii
copilăriei, dar mai ales anii de şcoală. Încă din clasa întîi,
fiecare copil îşi face un program în aşa fel încât să aibă timp
şi de învăţat, şi de joacă, şi de odihnă.
Mă număr şi eu printre aceşti copii, care se
încadrează într-un asemenea program. Luni de dimineaţă,
de exemplu, ceasul deşteptător mă trezeşte la ora şase şi
jumătate. Îmi trebuie cam zece minute pentru a–mi face CONCERTUL
toaleta de dimineaţă: spălatul pe faţă, pe dinţi şi
pieptănatul. Mă îmbrac, apoi, cu hainele curate pregătite cu DIN
grijă de cu seară, iau micul dejun şi mă pornesc spre şcoală. PĂDURE
Deoarece locuiesc într-o localitate aflată la şapte kilometri
de şcoală, trebuie ca cel târziu la ora 7 să plec de acasă, La adunarea
pentru a găsi un mijloc de transport şi a ajunge la ora 8 la tuturor animalelor
ore . au venit şi
Încep prima oră. Este ora de limba franceză, unde păsările din
doamna dirigintă ne învaţă o limbă frumoasă, de circulaţie pădure. După
internaţională, care cred că ne va ajuta mult în viaţă. ceva timp de sfat,
Cântăm apoi şi solfegiem la ora de muzică, iar după pauza acestea au dat o
mare intrăm cu forţe proaspete la ora de limba română, pe serbare. Cucul, un
care o aşteptăm cu mult drag. Aici facem cunoştinţă cu solist renumit, a
operele literare ale marilor noştri scriitori şi învăţăm să cântat primul:
scriem şi să citim corect. Ultima oră, ora de matematică, ne - Cucu! Cucu!
impune o gândire logică, pentru a intra în tainele socotitului A cântat el scurt şi
şi a multiplelor noţiuni de geometrie şi algebră . frumos. Poiana a
După terminarea orelor, mă întorc acasă. Este trecut răsunat de aplauze
de ora prânzului când ajung. Servesc masa şi mă odihnesc închinate lui.
puţin, dar nu prea mult, pentru că timpul zboară şi trebuie să Au cântat apoi,
mă pregătesc pentru a doua zi. Iau pe rând fiecare obiect, împreună, câteva
îmi fac temele, învăţ şi îmi fac ghiozdanul. Dacă îmi rămâne mierle, artiste de
timp, citesc, mă uit la televizor şi soseşte ora de cină şi apoi renume. Toate erau
cea de culcare . îmbrăcate de
Adorm cu gândul la ziua de mâine, la ceea ce voi sărbătoare. Trilurile
lor plăcute au străbătut liniştea pădurii. Ciocănitoarea, veselă, bătea în coaja
copacului.
- Ce toboşar vestit! Se miră o albinuţă.
- Şi ce haină frumoasă are! Adăugă o buburuză.
- Aveţi dreptate! Spuse un fluture de pe o floare.
 Privighetoarea nu îndrăznea să cânte. Emoţionată şi speriată, stătea pe cea
mai înaltă creangă a unui copac. La urmă, cântecul ei a fermecat lumea pădurii. A
fost aleasă cea mai bună dintre cântăreţii participanţi.
Un vânt uşor, şuierând printre crengile copacilor, a acompaniat păsările. Soarele,
coborând spre asfinţit, a privit încântat concertul din pădure. Apoi, în asfinţitul
serii, lumea pădurii se pregătea de culcare, fericită de o zi minunată şi frumoasă de
primăvară.

( JITARI ALINA,
5 FAŢĂ-N FAŢĂ clasa a III-a C )
. .

DIN AMINTIRILE UNOR GEMENI

ARGUMENT:
Noi, naratorii, Alexandra şi Alexandru, suntem gemeni, pentru că tata n-a vrut
s-o lase pe mama numai cu Ioana, sora noastră mai mare, şi înainte de a trece în
lumea celor veşnice, ne-a trimis pe noi să umplem golul din casă, s-o mângâiem pe
mama şi… s-o ajutăm să treacă peste greutăţi, crescându-ne cu amintiri, cu lacrimi,
dar şi cu bucurii…
Gemeni fiind, am pornit-o împreună pe drumul vieţii, al şcolii şi al amintirilor.
RĂSCOALA
Casa noastră e plină de poveşti.
Fiecare colţişor, fiecare obiect şi are
povestea lui. Pe unele le-a luat Ioana,
sora noastră, le-a scris şi le-a rescris,
pentru olimpiada de limba şi literatura
română. Pe altele le-a lăsat uitate, pe
jucăriile din podul casei.
Pe una din acestea am găsit-o eu,
am suflat peste praful amintirilor şi iată
că în casă au apărut două pătuţuri:
unul al meu şi al Alexandrei, celălalt al
Ioanei.
Făceam toţi trei vreo douăzeci de
ani, aşa că aveam un mare chef de
joacă, mai ales când mama nu era
acasă…
Ne-am prins fiecare de pătuţuri şi
am început marea răscoală, mutatul,
făcând cu ele baraje şi căsuţe sub care
preşurile erau sucite şi răsucite în toate
felurile.
Mai aveam nevoie de ceva şi am
găsit hainele din dulap, pe care le-am
aruncat în dreapta şi-n stânga, cu
strigăte şi chiuituri.
Am luat o căniţă, ajunsă nu ştiu
cum pe sub un pat, m-am dus cu ea la
sobă şi am început marea “cenuşeală”.
Am aruncat cu toţii cenuşă prin casă,
dar mai ales pe noi. Ne-am înnegrit
bine şi aşa ne-am îndreptat spre oliţele
de noapte…Răscoala a ajuns la punctul
culminant.Uşa s-a deschis şi a apărut
mama, care, îmi amintesc bine, a
început să plângă.
Noi, obosiţi de atâta răscoală, am
adormit care pe unde am apucat. Nu
ştiu ce s-a întâmplat mai departe…
IDEI ÎN MERS
(ALEXANDRU)
6 .
A FI ROMÂN
NOUL MEU PRIETEN
În anul 1999, bunicul meu a
decedat. Eu şi Alex aveam şase ani,
eram trişti şi speriaţi şi ne mângâiam
unul pe altul. Ioana ne-a pus doliul
plângând şi a plecat la şcoală.
Au venit mătuşile şi unchii de la
Capu Codrului. Mama a trebuit să
plece la serviciu. Noi ne învârteam pe
lângă mătuşile care au început să
pregătească cele necesare pentru
praznic. Ascultam ce povesteau ele,
fără, însă, să înţelegem mare lucru.
Am auzit paşii cunoscuţi ai
mamei în verandă şi am văzut-o
intrând în bucătărie cu un căţel alb,
cu capul negru, în braţe. L-a lăsat jos,
iar căţelul s-a dus speriat la
picioarele unei mătuşi. Nu
înţelegeam de ce tocmai acum a
adus mama căţelul. Eram trişti, iar
căţelul ne privea mirat şi speriat. M-
am apropiat, l-am mângâiat şi am
simţit că bietul căţeluş e şi el un
suflet care aşteaptă mângâiere. Ne
privea, spunându-ne că va fi noul
nostru prieten. Am înţeles şi i-am
strâns lăbuţa, spunându-i :
- Norocel, ştii, a murit
bunicul…!
(ALEXANDRA )
( PAGINĂ ÎNGRIJITĂ DE ALEXANDRA
(PAGINĂ ÎNGRIJITĂ DE ALEXANDRA
ŞI ALEXANDRU B^RSAN,
ŞI ALEXANDRU BÂRSAN,
CLASA A VI-A
CLASA a VI-a A)
A)
 A fi român nu înseamnă doar a locui în România şi atât. Români există şi
pe teritoriile răpite ţării noastre: Bucovina de Nord, Herţa, vestul Crişanei,
Basarabia, Cadrilaterul, vestul Banatului şi nordul Maramureşului.
Mulţi români trăiesc azi în lumea întreagă: în Europa, în America, în
Australia.
Românul - român, european sau universal, este un om cinstit şi harnic.
Românul adevărat este un om cult, care îşi cunoaşte tradiţiile, istoria şi
obiceiurile.
Ca român, doresc ca toate zilele ţării mele să fie senine şi luminoase.
Doresc ca prin învăţătura şi munca noastră, a tuturor românilor adevăraţi,
România să rămână o ţară mândră şi demnă între naţiunile Europei şi cele ale
lumii.
A fi român este o mândrie, nu o ruşine, cum cred unii conaţionali, iar noi
vom demonstra asta când vom creşte mari.
(SERGIU BUHĂIANU,
clasa a VI-a B)

ŢARA MINUNILOR

- Unde e Ţara Minunilor? Am întrebat în faţa tuturor birourilor de

informaţii
europene.
- Ţara Minunilor? A fost parcă în… sau la… Nu mai ştim.
Unde o fi? Mă întreb privind câmpiile murdare, râurile şi luncile pline de
sticle aruncate de uriaşii cei răi. Alerg spre Soare şi îl găsesc abia la…
pol, admirând o auroră boreală.
- Unde e acum |ara Minunilor? îl întreb disperată pe Soare.
- |ara Minunilor, de vrei să ştii, cred că e în voi, în copii, în sufletul
vostru de vis
şi de floare.
Uimită, îl privesc rostogolindu-se pe cer zâmbind, castelele din
basme magic luminând!
(DĂNILĂ ROXANA,
clasa a V- a A)
7 IDEI ÎN MERS
.
.
 PORTRETE …
Într-un timp de chin şi jale
Strălucea, poate,-ntr-o vale
Al lui Pătraşcu Voievod fiu,
Mihai Bravul, nepalavragiu.
El era nădejdea tuturor
Iubit şi dorit de popor,
Mult aşteptatul răzbunător.
Crudul Alexandru-Vodă se
Înspăimânta
Şi lui Mihai, bunul, să-i ia viaţa voia.
Banul Mihai a descoperit
Ce soartă i s-a pregătit
Şi spre Constantinopol a fugit.
Oamenii răi care-l pândiră
Îl prinseră şi-l aruncară
Într-o puşcărie pătată
Cu moarte şi tare-ntunecată.
Temându-se că poporul Înfuriat
O să-l scape pe curajosul bărbat,
Alexandru-Vodă hotărÎ
Cât mai repede a-l omorÎ.
Îl scoase pe Mihai din puşcărie
Şi vru a-l da morţii pe vecie.
Poporul Îl urmă pe osândit,
Care era tare nefericit,
Căci ştia că-i e morţii sortit.
Călăul barda o ridică
Şi-n ochii lui Mihai se uită,
Dar groaza-l stăpâneşte,
Puterea-i slăbeşte,
Scapă arma din mână
Aproape cu mintea nebună,
Apoi strigă În gura mare
Că pe Mihai nu poate să-l omoare!
Mihai scăpă ca prin minune
Şi cârmui bine În cele bune.
Ce tare s-a Înfuriat
Mulţimea care a plecat!
Cineva a scris aceastăSPRE
Întâmplare
LUNGUL DRUM TINE
8 .
Colegul meu de clasă
E cuminte la şcoală şi acasă.
Este un copil dezvoltat
Şi are un costum bine purtat.
Este liniştit
Iar de statură e mic.
Vine la şcoală În fiecare zi
Şi totdeauna el va veni.
Încet vorbeşte
Şi dacă vrea, zâmbeşte.
La Învăţătură a urcat
Şi este un copil educat.
Îţi Împrumută pixuri şi creioane
Cu care să scrii În caietele goale.
Nu este tuns chel,
Are păr şaten, e bine de el.
Are un ghiozdan spaţios şi mare
În care cară rechizitele şcolare.
Nu e enervant, nici mare ca un leu!
Să vă mai spun ceva despre colegul
meu?
Atât, deocamdată.
Aceasta-i descrierea toată.
A, am uitat să vă spun
Că la costum
N-are cravată.
(CATARGIU PAUL MAGDIEL,
clasa a V-a B)
Desenele au fost realizate de elevul
SABOT MIHAI,
clasa a V-a B
ÎNSUŢI
 SCRISOARE DE LA UN
PRIETEN
Cred că pentru voi, copiii de azi, cel mai
mare pericol nu e acela de a fi prea timizi şi
nesiguri atunci când vi se oferă ocazia de a vă
exprima opiniile şi aprecierile, ci dimpotrivă,
acela de a fi superficiali.
De cele mai multe ori vă simţiţi îndemnaţi
să respingeţi toate lucrurile care vă sunt
prezentate ca fiind mai dificile, toate
activităţile care nu vă fac plăcere. Trebuie să
fiţi foarte atenţi atunci când voi, elevii, ajunşi
la vârsta raţiunii, afirmaţi cu multă siguranţă,
uneori chiar arogant: “Nu-mi place!”, “Nu mă
interesează!”, “Nu-mi trebuie!”.
Idealul este să reuşim să punem în practică efectul psihologic opus: “O să mă
gândesc toată noaptea la asta, dar trebuie să înţeleg, odată, şi eu!”.
Mici sau mari, avem o minte sănătoasă, dar faptul de a nu înţelege un lucru,
trebuie să trezească în noi dorinţa de cunoaştere mai profundă, nu o stare de
suferinţă acută care, ulterior, se adânceşte şi prinde rădăcini, pentru că nu am
reuşit să înţelegem şi să rezolvăm o problemă.
Împotriva superficialei judecăţi negative, ne vin în ajutor două argumente
logice.
Primul argument logic împotriva lui “Nu-mi place”, este că ai tot dreptul de a
susţine că nu-ţi place ceva, dar numai după unele eforturi de a înţelege acel lucru.
Aminteşte-ţi că, atunci când erai în clasa I, nu-ţi plăcea să umpli rândurile caietelor
cu bastonaşe sau cu litere, iar acum nu te poţi abţine să nu dai viaţă gândurilor tale
prin povestirile sau poeziile pe care ţi le imaginezi.
Al doilea argument logic împotriva lui “Nu-mi trebuie”, este că nu poţi spune
acest lucru acum, fără să cunoşti. Spui că vrei să devii fotbalist şi n-ai nevoie de
matematică, dar unui fotbalist îi este indispensabilă geometria terenului de fotbal şi,
implicit, matematica.
Voi trebuie să vă faceţi bine datoria de elevi, chiar dacă nu sunteţi încă
convinşi de utilitatea vreuneia dintre materii, căci pe măsură ce societatea
omenească devine tot mai complexă, acumularea în şcoală a cunoştinţelor din
diferite domenii are o tot mai mare importanţă. Ea vă înarmează cu deprinderi
intelectuale, mai mult, chiar, vă îmbunătăţeşte relaţiile cu ceilalţi şi contribuie la
formarea şi consolidarea unor principii călăuzitoare pentru întreaga viaţă.
Nu este nimic rău în faptul că unii dintre voi au o atitudine critică uneori faţă
de cunoştinţele predate la şcoală. Într-o şcoală în care se trăieşte cu însufleţire, în
care “Clubul entuziaştilor” are un important cuvânt de spus în privinţa deciziilor
care se iau în ceea ce vă priveşte, ar fi absurd să se pretindă de la voi să credeţi şi
să vă supuneţi, abţinându-vă de la orice apreciere critică. Cel ce lucrează serios
trebuie să facă adesea eforturi, chiar dacă, uneori, nu este convins de necesitatea
lor, trebuie să dedice ore în şir unor obligaţii apăsătoare ce i se par, poate, inutile,
însă utilitatea o va aprecia în timp. Este drept să-şi poată exprima nedumerirea şi
punctele de vedere critice, fără să se teamă de represalii, dar este inadmisibil ca el
să nu-şi îndeplinească sarcina ce i s-a dat.
În clipa de faţă, munca voastră, a elevilor, este o datorie faţă de şcoală, dar
mai ales faţă de voi înşivă şi la şcoală trebuie să lucraţi serios şi disciplinat, aşa cum
se lucrează în orice alt domeniu de activitate, cu dreptul neştirbit de a critica, însă
cu râvnă serioasă în realizarea sarcinilor încredinţate.
 (AL VOSTRU, ÎNTOTDEAUNA PRIETEN
9 LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL ŞI CÂTEODATĂ, CONSILIER)
. .

ÎNVIEREA DOMNULUI

“Învierea Ta, Hristoase,

Mântuitorule, îngerii o laudă în
Ceruri şi pe noi pe pământ ne
învredniceşte, cu inima curată să Te
slăvim.”
(Pentic

Învierea Domnului e praznicul cel mai luminat, e sărbătoarea bucuriei şi

a adevărului; e biruinţa Vieţii asupra morţii, a credinţei şi a speranţei în
învierea noastră din morţi şi fericirii veşnice.
În “această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasa şi
doamna”, vom căuta să medităm asupra bucuriei pe care Învierea
Mântuitorului Iisus Hristos a adus-o în lume, bucurie ce a fost resimţiţă în iad,
pe pământ şi în cer.
“Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat
încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase…”(Cântarea a
VI-a, Canonul Paştilor)
Iisus Hristos n-a venit în lume spre a mântui o singură seminţie de
oameni, ci a primit a se coborî din sânurile Tatălui şi a se întrupa din Fecioara
Maria, pentru a răscumpăra întreaga omenire, jertfindu-se pe altarul crucii,
începând de la Adam şi pană la Iisus Hristos şi de la El pentru întreg neamul
omenesc, pană la sfârşitul veacurilor. Căci El, Iisus Hristos, este stăpânul
celor vii şi al celor morţi, dispunătorul vieţii şi biruitorul morţii.
Înainte de învierea lui Iisus Hristos, raiul era închis pentru oameni şi toţi
erau osândiţi să meargă în iad. De această pedeapsă nu erau scutiţi nici cei
mai curaţi şi bineplăcuţi lui Dumnezeu oameni. De aceea, drepţii şi proorocii
din vechime, întreaga omenire, trăia cu nădejdea că va veni Mesia Cel promis
de Dumnezeu, spre a-i izbăvi din focul iadului.
La “plinirea vremii”, Iisus Hristos, încheindu-şi activitatea mântuitoare
pe pământ, după ce a suferit patimile cele de ocară şi moartea pe cruce, a
fost aşezat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul S-a pogorât la iad pentru a
elibera din stăpânirea celui rău pe toţi cei aleşi şi drepţi, spre a-i sui la
împărăţia cerească.
Pogorându-se în iad, puterile iadului s-au înspăimântat văzând pe Iisus
Hristos, eliberând din chinuri şi munci pe cei care-L aşteptau de atâta vreme,
spre a primi răsplata credinţei şi împlinirii poruncilor lui Dumnezeu.
 “Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care
este mai presus de orice nume: ” Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să
se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt!” (Filip
2, 9-10)

( IOANA BÂRSAN,
VERDE-NROURAT clasa a VII-a
A)
10 .

ZIUA VERDE
Am aşteptat cu toţii, cu mari
emoţii, ziua de 18 aprilie, zi în care s-a
făcut evaluarea şcolii noastre, înscrisă în
programul european "Eco-şcoala",
pentru obţinerea mult-râvnitului steag
verde pe care îl vom primi în curând,
răsplată pentru eforturile pe care, ca
mici ecologişti, le-am făcut, vreme de
doi ani.
Echipa noastră, "Reporteri în
acţiune" a fost constituită din cinci
reporteri şi un fotograf, toţi elevi ai
clasei a V-a B, toţi însufleţiţi de dorinţa de a afla cât mai multe despre ce s-a
întâmplat la noi în şcoală în acea zi.
Ne-am informat cu obiectivitate asupra tuturor activităţilor care s-au
desfăşurat în şcoală, am consemnat evenimente şi opinii, am fotografiat tot
ce s-a putut fotografia, iar după câteva zile ne-am adunat în clasa noastră,
unde, sub îndrumarea domnişoarei profesoare de limba româna, am
sistematizat informaţiile adunate, redactând articolul pe care-l citiţi acum.
Deşi suntem încă mici, ne-am simţit ca nişte adevăraţi reporteri şi i-am
facut pe toţi cei pe care "i-am luat la întrebări" să ne răspundă cu seriozitate.
Pentru a afla părerea oaspeţilor de la şcoala nr. 9 din Suceava şi de la
şcoala din Cătămărăşti-Deal, judeţul Botoşani, a cadrelor didactice care au
organizat atelierele de lucru, dar mai ales a elevilor, am luat reportofonul,
pixurile, aparatul de fotografiat şi ne-am împânzit în întreaga şcoală. Fiind
prezenţi peste tot, iată ce am aflat:
Fiecare elev al şcolii noastre, mare sau mic, făcea parte din unul din
cele douăzeci şi şapte de ateliere de lucru care au funcţionat în acea aşa-
numită "Zi verde". Echipele formate în urma opţiunilor elevilor pentru unul
sau altul din aceste ateliere, au muncit cu responsabilitate pentru a-şi
atinge obiectivele propuse, obţinând la sfârşitul zilei un produs final. Cu mâini
îndemânatice, unii colegi ai noştri recondiţionau cărţile mult prea citite de la
biblioteca şcolii, redând circuitului foarte multe dintre acestea. Alţii au
confecţionat, din materiale refolosibile, obiecte de ornament care au fost
expuse în clase, sau împletituri din sfoară, foarte apreciate de toţi cei care le-
au văzut. Câţiva băieţi cântăreau hârtia adunată în semestrul acesta şi o
depozitau în beciul şcolii, pentru a o preda la Centrul de Achiziţie a
Materialelor Refolosibile.
 Elevii mai mari dezbăteau problema pădurii în "Procesul pădurii" sau îşi
imaginau cum oraşul nostru, în anul 2025, când vom fi adulţi, va fi un oraş
curat şi îngrijit, un adevăret oraş de interes turistic.
În cancelarie, câteva fete gospodine din clasa a VII-a, ne pregăteau
bunătăţi pentru prânz la "Atelierul de gastronomie".
Îmbrăcaţi în uniforme şi cu ecusoanele în piept, am făcut să răsune în
întreaga şcoală imnul "Eco-şcoala", pe melodia "Odei Bucuriei" de Ludwig van
Beethoven.
Munca în echipă ne-a dezvoltat tuturor spiritul de solidaritate, ne-a
arătat că ne completăm reciproc şi ne-a dat sentimentul că şcoala noastră
este locul pe care cu toţii trebuie să-l îngrijim şi să-l păstrăm curat.
De la domnii profesori cu mai multă experienţă am aflat cu uimire ca şi
părinţii noştri, când erau elevi, adunau materiale refolosibile: hârtie, sticle,
borcane, fier vechi şi că din vânzarea acestora s-au obţinut bani cu care s-au
11 VERDE-NROURAT
construit câteva căsuţe din tabăra "Balada" de lângă Ariniş.
.
Ne-au interesat şi eventualele noastre neîmpliniri, iar domnul Iluţă
Cocriş, director al Institutului de Protecţie a Mediului, ne-a spus că ar trebui
să muncim mai mult, să facem curăţenie în tot oraşul, în parcul dendrologic,
să afişăm în şcoală mai multe informaţii despre protecţia mediului şi despre
dezvoltarea durabilă, dar ne-a şi încurajat, spunându-ne că suntem încă nişte
ecologişti în formare şi că mai avem timp să mai învăţăm.
Seria interviurilor noastre s-a încheiat cu câteva întrebări adresate
doamnei directoare a şcolii noastre, iniţiatoarea şi sufletul acestei acţiuni.
Întrebată dacă activitatea "Zilei verzi" s-a desfăşurat conform aşteptărilor,
dumneaei ne-a răspuns că totul a fost extraordinar, "datorită copiilor, care au
înţeles rostul programului şi l-au susţinut cu drag, alături de părinţii lor" şi a
manifestat interes faţă de reacţiile oaspeţilor la rodul muncii noastre
împreună.
Concluzia pe care am tras-o în urma acestei "Zile verzi" este că de noi,
de cei din generaţia noastră, va depinde în curând existenţa pădurilor, care
încă mai înconjoară oraşul nostru, aşa că trebuie să fim pregătiţi să ocrotim
natura cu tot ce are, atât acum, cât şi de-acum încolo.

(REPORTERI ÎN ACȚIUNE :
MAGDA DRILEA, STELUȚA COCA, LAURA BEZUHANICI,
MAGDIEL CATARGIU, ANDREI STOLERU, FLAVIA ROŞU,
clasa a V-a B)

PROCESUL
PĂDURII

Pentru că iubim pădurea, noi,

elevii clasei a-VI-a B, împreună cu
doamna dirigintă, i-am intentat un
proces, în care am adus argumente atât împotriva ei, destul de puţine şi
nesemnificative, dealtfel, ( îngrădirea libertăţii omului de a se deplasa şi de
a observa până în depărtare sau limitarea extinderii terenurilor care ar putea fi
cultivate ), dar mai ales în apărarea acesteia, aşa că am hotărât, în final, s-o
achităm de orice vină.
Pădurea este cea mai întinsă zonă de vegetaţie pe care omul ştie s-o
folosească şi să şi-o apropie, făcându-şi-o prietenă.
Fără pădure, pământul ar fi avut o climă uscată, deşertică, pentru că n-ar fi
fost posibil să se menţină în aer umezeala iar apele ar fi spălat totul din calea lor.
Animalele şi plantele n-ar fi avut, dacă n-ar fi existat păduri, mediu de viaţă
confortabil şi ar fi murit.
În epoca noastră nu se poate concepe viaţa modernă fără a recunoaşte
importanţa uriaşă pe care o are lemnul pădurilor transformat în placaje, mobilă,
celuloză şi hârtie, toate acestea devenind indispensabile.
Pădurea nu poate să fie ostilă omului decât atunci când acesta, inconştient,
acţionează şi creează dezechilibre prin despăduriri masive.
Sfatul pe care l-am da oricând, oricui, este de a folosi cu grijă şi înţelepciune
această uimitoare bogăţie naturală, izvor de viaţă, de frumuseţe, sursă de inspiraţie
pentru poeţi şi scriitori, astfel încât să nu mai apară niciodată în faţa vreunei
instanţe de judecată.

(PRIETENII NATURII,
ŞAPTE ANI DE-ACASĂ clasa a VI-a B)
12
EU, TU, NOI…

În rubrica “Şapte ani de-acasă” din acest număr al revistei ne-am gândit
să ne oprim asupra unui subiect care s-ar putea să vă stârnească uimirea,
sau chiar un zâmbet suspicios. Este vorba despre politeţea pe care voi, copiii,
v-o datoraţi unii altora, despre buna cuviinţă care nu strică deloc să existe
între fetele şi băieţii din aceeaşi clasă, de aceeaşi vârstă, sau de vârste
apropiate.
Parcă şi aud reacţiile voastre, nu lipsite de o anumită ironie: “ Adică,
cum… să mă adresez lui Dănuţ cu dumneavoastră,ori lui Andrei cu: pardon,
scuzaţi, vă rog ? “
Să precizăm de la bun început: nu ne-am gândit deloc, în cazul de faţă,
la aşa-zisele maniere elegante. Vouă vă şade bine naturaleţea şi
spontaneitatea. Dar, oare, în ce măsură impoliteţea şi lipsa de bună cuviinţă
a limbajului, de pildă, este naturală şi spontană? Oare jargonul, cuvintele
inventate sau vulgare, nu sunt un cod dificil de însuşit şi de folosit? De ce să
considerăm că este mai complicat, mai banal, să te adresezi colegului cu un
“te rog” sau “mulţumesc”, decât să-l apreciezi cu un “Ai făcut o treabă mişto,
gagiule!”. De ce un “Iartă-mă, te rog!” e mai greu de rostit decât “Hai, fă
paşi!”, dacă nu am încurcat, cumva, din ignoranţă, cine ştie ce expresii
“naşpa”, ca să zic aşa…
Prima abatere de la comportarea cuviincioasă pe care elevii şi-o
datorează unii altora, ar fi limbajul grosolan, neevoluat, limbajul “de cartier”,
cum i se mai spune, care este şi o jignire adusă propriei noastre limbi.
Dar, oare, fetele, pentru că până acum am vorbit mai ales despre
limbajul băieţilor, se poartă mai politicos între ele? Nu vi s-a întâmplat şi vouă
să vedeţi pe stradă grupuri de fete vorbind tare şi folosind jargonul cu
aceeaşi nonşalanţă ca băieţii, să se strige gălăgios între ele, cu un “Măi!” de
toată grosolănia? Nu v-a şocat şi pe voi comportarea lipsită de delicateţe
feminină a acestor tinere? Din păcate, mai mult ca sigur, vi s-a întâmplat…
Şi dacă ar fi să mai existe o trăsătură a comportării fetelor extrem de
nelpăcută, ne-am opri la indiscreţie şi la aşa-zisa bârfă. La spusul a tot şi
toate cu voce tare, chiar şi atunci când mărturisirile nu se bazează
întotdeauna pe ceva concret şi real sau când privesc un domeniu delicat, cel
al sentimentelor. Dar despre asta vom vorbi în numărul viitor.
13 PE SCENA NOASTRĂ
. ( EU SAU…NOI )
ÎNTRE TERESTRU ŞI COSMIC
Argument:
Calea către individualizarea stiluilui artistic cunoaşte, de la artist la artist, o
manifestare diferită, acesta transformând realitatea în reacţii subiective ale propriei
trăiri interioare.
După multe zile-lumină petrecute în atelierul şcolii, alături de maestrul lor,
domnul profesor şi pictor Corneliu Tincu, cei mai talentaţi elevi ai clasei de artă ai
şcolii noastre au dovedit că a meritat ca aceasta să existe încă un an şcolar, prin
sprijinul Consiliului Local.
Lucrările elevilor Daniel Strugaru, Ionuţ Mintar şi Lucian Blaga, constând în
uleiuri pe pânză cu peisaje şi natură statică, au avut ecou atât în sufletele celor
care le-au admirat la expoziţia de la începutul lunii mai, cât şi în presă, ca argument
al continuităţii de gând, simţire şi talent.
Sfidând canoanele artei, câţiva elevi din aceeaşi clasă: Ionuţ Ghiaţă, Andi
Crainiciuc, Paul Lupu, Daniel Strugaru şi Ştefan Piersic, au participat la un concurs
de artă prin Internet, trimiţând la Geneva fotografii ale unor structuri spaţiale
dinamice, realizate din materiale refolosibile, care demonstrează implicarea
acestora în realitatea artistică, dar şi tehnică, printr-o reală ingeniozitate.
Aşteptăm cu interes, în cursul acestei luni, evaluarea lucrărilor lor.
 Am folosit, ca materiale, resturi de carton, o
placă, poliester, un disc de plastic, o radieră veche
şi piese dintr-un radio stricat.
Aranjând aceste materiale, mi-am imaginat că
pot realiza o structură verticală volumetrică, simbol
al aspiraţiei artistice. Imaginea unei instalaţii radio
este dimensiunea aspiraţiei mele pe tărâmul
artelor.
Primul plan este conceput ca o fântână
arteziană a cărei apă tinde să urce către cer, dar e
atrasă de forţa pământului, permiţând în acest fel
îmbogăţirea, cu ajutorul inspiraţiei, a tărâmului
cunoaşterii.

(ANDI CRAINICIUC,
clasa a VIII-a
A)

Folosind diferite materiale: poliester, un bec,

bucăţi dintr-o conductă şi cabluri electrice, am
încercat să creez o stuctură plastică spaţială, cu
scopul de a sublinia combinaţia dintre muzică şi
artele frumoase. Această lucrare se dezvoltă
vertical. Astfel am conceput eu volumul, culoarea şi
linia, în general, încercând să sugerez privitorului o
muzică interioară şi să creez emoţia artistică.
(DANIEL GHIAŢĂ,
clasa a
EUROPA
VIII-a A) DIN NOI
14
CALLIGRAMME
MA FAMILLE

Je m’appelle ELFIAN SORIN.

J’ai 13 ans et je suis en sixième B
Maman s’appelle Elfian Didina et
papa s’appelle Elfian Ion. Ma sœur
s’appelle Alexandra Iuliana et elle
est élève. J’ai un ami qui s’appelle
Emi Sorodoc. Nous passons beau-
coup de temps ensemble et
 nous organisons des activi-
tés très intéressantes .
A l ‘école, j’aime
le français, les
maths et
l’anglais.

(SORIN ELFIAN,
clasa a-VI-a B)
LA TOUR EIFFEL
Inaugurée en 1889, à l’occasion de
l’Exposition universelle et pour fêter le centenaire
de la Révolution française, la Tour Eiffel, qualifiée,
au début comme „inutile” et „monstrueuse” est
devenue, le long des années, le symbole de Paris.
Construction métallique de 320 mètres, la Tour
Eiffel a trois étages où l’on peut monter par
l’ascenseur ou par l’escalier :
- premier étage à 57 mètres ;
- deuxième étage à 115 mètres ;
- troisième étage à 274 mètres où se trouve le
bureau de l’ingénieur Gustave Eiffel, son
créateur .
Avec son observatoire météo, son phare
pour les avions, son relais de radio et de
télévision, ses restaurants et son musée, la Tour
Eiffel est une composante essentielle du ciel de la
capitale de France. Pour chaque touriste, un séjour
à Paris serait incomplet sans une ascension au
sommet de la tour, pour profiter d’un très beau
panorama de la ville, jusqu’à 67 km, si le ciel est
dégagé.

(ROXANA CORLĂŢAN,
clasa a-VIII-a A)
15 .
EUROPA DIN NOI

MON MEILLEUR AMI

Chacun de nous a besoin de quelqu’un pour ne pas se sentir seul. Moi, par
exemple, j’ai beaucoup d’amis à l’école ou dans le quartier, mais l’ami le plus
important pour moi est LUPU, mon chien. Parfois, j’ai l’impression que c’est
seulement lui qui m’aime vraiment. Lorsque je suis triste ou préoccupée par un
problème quelconque j’aime caresser mon petit ami, j’aime lui parler et dans ses
yeux tendres je vois qu’il me comprend et qu’il souffre tant que moi. Si je suis libre
et de bonne humeur, j’aime jouer avec mon cher ami et s’il fait beau, nous allons
nous promener ensemble dans la ville ou dans la forêt et je sais qu’il est très
content de passer avec moi des moments si agréables. Si je pars en excursion ou
ailleurs, loin de la maison, maman me dit que, pendant mon absence, Lupu est tout
le temps triste. Donc, mon absence ne lui plat pas du tout. C’est pourquoi je l’aime
tant !
 (DIANA CREŢ,
clasa a-VII-a A)

LE LOUVRE

Le LOUVRE se trouve
dans le 1-er arrondissement de
Paris,entre le quai de la
Seine et la rue de Rivoli,
près de l’île de la Cité.
Construit à partir de la fin
du XII-e siècle, le Palais du
Louvre a été, au début,
forteresse royale ensuite
résidence royale. C’est après
la Révolution française de
1789 ( le 27 février 1793) que
le Louvre a été transformé en
musée d’art. Les collections
de tableaux et de sculptures du Louvre sont renommées dans le monde
entier et attirent chaque jour environ 20.000 visiteurs. L’accès se
fait ,de nos jours, par une entrée principale, une pyramide en verre,
haute de 21,5 mètres et large de 35 mètres, constituée de 612 losanges
de verre et pesant 180 tonnes.
Le Louvre est un musée complet qui regroupe des collections de
sculptures antiques, égiptiennes, grecques, romaines, étrusques et
plus modernes( jusqu’au XIX-e siècle, inclusivement) de tous les pays
d’Europe, de magnifiques joyaux, des faiences et des tapisseries mais
surtout des peintures de tous âges et de tous pays.

(CODRUŢA VICTORIA GROSARIU,

clasa a-VIII-a A)

A PATRA DIMENSIUNE
16
CONDIŢII PENTRU UTILIZAREA POŞTEI ELECTRONICE

Utilizarea poştei electronice devine posibilă cu ajutorul unor

programe (aplicaţii) ce se supun tehnologiei client-server, comună
întregului Internet. Unul dintre acestea, serverul, se află de obicei la
administratorul sistemului informatic al unei instituţii. Celălalt, aplicaţia
client, se află pe calculatorul utilizatorului, practic, la oricare dintre noi,
cei care ne folosim de acest sistem. Vom exemplifica prezentarea
acestor aplicaţii vorbind despre programul Microsoft Outlook Express
(OE), cel pe care îl utilizăm şi noi în şcoală şi care este, de altfel, cel mai
utilizat program pe plan mondial.
 În fereastra principală a aplicaţiei OE, în afară de elemantele
comune oricărei ferestre de aplicaţie, există câteva care definesc
această aplicaţia. Acestea sunt: bara de instrumente, lista de foldere
(conţinătoare), lista de mesaje din folderul selectat. Fereastra OE poate
fi personalizată, însă, după dorinţa utilizatorului.

Programul OE îndeplineşte mai multe funcţii, dintre care

principalele sunt: primirea şi trimiterea corespondenţei şi gestionarea
acesteia. Diversele mesaje sunt plasate în folderele situate în lista din
stânga sus. Astfel, mesajele pe care le-am primit se aşează în folderul
Inbox, cele gata de plecare în Outbox, mesajele şterse în Deleted Items,
iar ciornele mesajelor la a căror formă definitivă nu am ajuns pot fi
plasate în folderul Drafts. Folderul Sent Items conţine o copie a fiecăruia
dintre mesajele pe care le-am trimis.

În fereastra din dreapta sus sunt listate mesajele din folderul

selectat. Bara de instrumente acţionează tot asupra mesajului selectat.
Astfel, pentru un mesaj primit, aflat în folderul Inbox, sunt posibile mai
multe acţiuni, fiecare dintre ele având butonul său pe bara de
instrumente. Reply va trimite un răspuns expeditorului, Reply All va
trimite acest răspuns şi celorlaltor destinatari ai mesajului pe care l-am
primit, dacă aceştia există, iar Forward retrimite mesajul pe care l-am
primit unui al treilea destinatar. Create mail va deschide o fereastră de
editare a unui mesaj nou, butonul Delete şterge mesajul selectat.
Atenţie, ştergerea prin această manevră nu este definitivă, mesajul
şters fiind mutat, de fapt, în folderul Deleted Items!

Unul dintre principalele butoane este Send/Receive. Acesta are

dublă acţiune: face legătura cu serverul şi pe de-o parte primeşte
mesajele care stăteau în aşteptare pentru noi, iar pe de altă parte
trimite tot ce am scris noi.

Există şi posibilitatea scoaterii la imprimantă a mesajului,

acţionând butonul Print.

17 CONCRET DESPRE PRIMA CONDIŢIE

(GARDA1108@YAHOO.COM)
.

Dragi prieteni, în numărul 1 al revistei noastre am vorbit despre apă şi rolul ei în

menţinerea organismului la un nivel maxim de eficienţă, promiţându-vă că în numărul 2,
cel de faţă, vom vedea cât de importante sunt celelalte elemente de bază ale nutriţiei:
proteinele, zaharurile şi grăsimile.

CUM NE HRĂNIM?
Cele trei elemente energetice principale sunt proteinele, zaharurile şi
grăsimile. Acestea, după ce au pătruns în intimitatea organismului prin pereţii
intestinali, după ce au fost prelucrate în tubul digestiv, sunt arse la nivelul celulelor,
datorită oxigenului adus de capilarele sangvine în diferite ţesuturi. O parte din
energia rezultată se stochează în organism, iar o parte este eliberată sub formă de
căldură.
Să încercăm să cunoaştem mai bine aceste alimente principale şi în ce
măsură are organismul vostru nevoie de ele pentru asigurarea creşterii şi pentru
desfăşurarea normală a activităţii sale.
Proteinele asigură producerea, creşterea, întreţinerea şi reînnoirea celulelor
corpului. Ele construiesc corpul vostru, produc şi repară ţesuturile: muşchi, piele,
păr, unghii.
Proteinele se împart în două categorii: prima categorie se constituie din
proteinele animale, care conţin toţi aminoacizii de care corpul are nevoie,
indispensabile creşterii organismului şi pe care le găsim în toate cărnurile: vacă,
oaie, pasăre, vânat, dar şi în ouă, lapte şi produse lactate. Cea de-a doua categorie
este formată din proteinele vegetale, prezente în legume uscate: fasole, soia,
mazăre, cereale: grâu, porumb, secară, orez, orz, ovăz şi derivatele lor: pâine, paste
făinoase, mămăligă, griş.
Premiul pentru cea mai bună proteină este acordat laptelui şi produselor
lactate, pentru că datorită calciului şi fosforului pe care le conţin, contribuie la
fortificarea scheletului.
Corpul nostru are nevoie zilnic de o anumită cantitate de proteine. Precizăm
“zilnic”, pentru că organismul nu poate să stocheze proteine nici măcar pentru o zi,
iar lipsa de proteine devine foarte repede dezastruoasă, ducând la oboseală fizică şi
psihică, la slăbirea muşchilor, deteriorarea pielii, a părului, a unghiilor şi slăbirea
organismului la infecţii.
O regulă care trebuie respectată: zilnic trebuie să consumaţi 1 gram de
proteină pentru fiecare kilogram din greutatea corpului. Adică, un copil de 40-50 kg,
trebuie să ingereze, zilnic, 40-50g. proteine. Trebuie să ştiţi că un ou are 6 grame
de proteine, 100 grame de carne macră 20 grame, 250 ml lapte 10 grame, 50 de
grame de orez, 20 grame. Aceste valori sunt aproximative. Majoritatea produselor
au specificat pe ambalaj conţinutul în proteine şi grăsimi.
Grăsimile (lipidele), consumate în cantităţi mici sunt un element esenţial
pentru o dietă echilibrată şi chiar dacă pentru voi, fetele, silueta este deosebit de
importantă, nu trebuie să excludeţi total grăsimile din dieta voastră. Este suficient,
pentru a slăbi, să reduceţi consumul acestora, consumând în cantităţi mici unt,
margarină şi ulei.
Glucidele (zaharurile), asigură necesarul de energie pentru buna funcţionare
a organismului. Graţie zaharurilor, pe care le veţi găsi pe ambalajele produselor
dulci sub denumirea de hidraţi de carbon, sângele circulă prin vene şi artere, putem
respira, digera, vorbi, învăţa, putem merge, alerga, râde şi munci.
Pentru ca zaharurile conţinute în alimentele ingerate să se transforme în
calorii, deci în energie, este necesar să treacă un timp oarecare. Ele sunt rapid
asimilate de către organism, fiind gata să fie utilizate în 5-10 minute de la
absorbţie. Dacă în acel moment nu sunt arse, cheltuite printr-un efort fizic, ele sunt
transformate şi stocate de către organism sub formă de grăsime.
Pentru aceste motive, se recomandă diminuarea din alimentaţie a
zaharurilor concentrate (zahăr, glucoză) şi înlocuirea lor cu cele incluse în diferite
alimente: fructe, lapte, legume.
Rugându-vă să fiţi atenţi la ce şi cum mâncaţi, vă doreşte sănătate
maximă,

DOCTORUL VOSTRU
DIVERTISMENT, DAR NU NUMAI …
18 .

REBUSUL GEOGRAFILOR:
Definiţii:
A
1 1. Cel mai mare port la Dunăre
2 2. Capitala ţării
3 3. Cel mai mare oraş de pe Mureş
4. Reşedinţa judeţului Olt
4 5. Judeţ în care se află Peştera
5 Urşilor
6 6. Judeţul cu cea mai scăzută
7 densitate a populaţiei
8 7. Judeţ străbătut de canalul Bega
8. Judeţul în care se află Coloana
9
Infinitului
10 9. Judeţ din inima Bărăganului
11 10. Cetatea de scaun a lui
12 Ştefan cel Mare
13 11. Reşedinţa judeţului Sălaj
12. Municipiu din judeţul nostru
B
în care se află mănăstirea
Bogdana
13. Localitate în care se află
muzeul “Ion Irimescu”

De la A la B veţi obţine numele celui mai drag oraş din România.

**
Aşa-i că nu ştiaţi despre corn că:
- Este o parte dintr-o bovină care creşte în cap?
- Este organul necuratului pe care-l au vacile?
- Este o parte fizică a unei fiinţe?
- Este o parte din anatomia dracilor?
- Este un os aşezat pe capul diavolului?
Unii din elevii noştri, însă, ştiu. Şi la ce le-ajută că ştiu?

COLECTIVUL DE REDACŢIE:
REDACTORI: COLABORATORI:
prof. Antoanela Pohoaţă, prof. Romolica Roman, prof. Rodica
Constantinescu,
(coordonator de număr) prof. Corneliu Tincu, prof. Livia Boldişor,
înv. Oltea
prof. Mircea Strugaru Buburuzan
prof. Eugenia Tăutu
Sergiu Buhăianu TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ:
Steluţa Coca prof. Enikö Lămăşanu
Magdiel Catargiu
Magda Drilea FOTOREPORTER :
Laura Bezuhanici Andrei Stoleru
Flavia Roşu