Temperamentul

Ce este temperamentul?
 Diferenţe interindividuale în ceea ce priveşte
comportamentul

 Au o puternică componentă biologică (înnăscută) şi se

manifestă din copilăria timpurie

 Relativ stabile situaţional şi în timp

 Temperamentul reprezintă fundamentul dezvoltării ulterioare a

personalităţii

 Temperamentul NU determină comportamentul, ci

modalitatea preferată de a reacţiona în diferite situaţii de viaţă
 Teorii ale temperamentului
 Kagan – temperamentul evaluat ca nivel de reactivitate emoţională în situaţii
nefamiliare

 Thomas & Chess - tipuri de temperament

- Temperament “uşor”
- Temperament “dificil”
- Temperament “greu de activat” (“slow to warm up”)

 Thomas & Chess – trăsături de temperament (Rothbart, Eisenberg, Campos)

- Nivel de activitate (activitate redusă vs. crescută)

- Reacţie iniţială (approach vs. avoidance)
- Adaptabilitate (redusă vs. crescută)
- Persistenţă (toleranţă la frustrare vs. lipsa toleranţei la frustrare)
- Dispoziţie emoţională (pozitivă vs. negativă)
- Intensitatea reacţiilor emoţionale (calm vs. exacerbat)
- Distractibilitate (ridicată vs. scăzută)
 Cum se dezvoltă personalitatea pe
baza temperamentului?
 Costa & McRae

- Temperament = componenta biologică (înnăscută) a

personalităţii

 Thomas & Chess

- Interacţiunea mediu-predispoziţie genetică

- Goodness-to-fit – nivelul de concordanţă dintre

temperamentul individului şi mediul în care se dezvoltă –
acest lucru este posibil prin alegerea “nişelor”
 De ce studiem temperamentul?
 Evaluarea temperamentului copiilor la vârsta preşcolară
este predictivă pentru adaptarea socială

 Temperamentul este un predictor al adaptării la cerinţele

şcolare

 Temperamentul este responsabil de oportunităţile de

învăţare ale copiilor

 Caracteristicile temperamentale pot constitui factori de

risc pentru o serie de probleme de sănătate mentală (ex.
ADHD, tulburări de conduită)
 “School readiness” şi
caracteristicile temperamentale
 School readiness = un concept umbrelă care vizează măsura în
care nivelul de dezvoltare al copiilor permite adaptarea la cerinţele
şcolare

- Prerechizite cognitive
(ex. mnezice, atenţionale, de scris-citit, matematice, lingvistice)

- Prerechizite emoţionale (ex. recunoaşterea emoţiilor, reglarea

emoţională)

- Prerechizite sociale (ex. complianţa la reguli, capacitatea de control

comportamental)

Exerciţiul 1. Identificaţi modul în care trăsăturile de temperament pot

afecta abilitatea copiilor de a se adapta la cerinţele şcolare.
 Temperamentul şi problemele de
patologie
 Problemele de externalizare (ADHD, tulburările de conduită) –
furie, impulsivitate, agresivitate

 Probleme de internalizare (anxietatea, depresia) –

manifestarea preponderentă a emoţiilor negative şi izolare

Aspecte relevante în studiul psihopatologiei la copii

1. Diferenţe de gen / de vârstă
2. Diagnosticarea preponderentă a tulburărilor de externalizare
3. Atenţie la diferenţa dintre izolare socială şi dezinteres social,
numai prima este predictivă pentru tulburările de internalizare

Exerciţiul 2. Identificaţi acele trăsături temperamentale care sunt

predictive pentru cele două tipuri de patologie a copilului.