1.

CONSIDERATII GENERALE CUPRIVIRE LA SISTEMUL DE PROTECTIEA

DREPTURILOR OMULUI
Omul beneficiaza de drepturi inerentefiintelor umane oriunde s-ar afla, indiferent
destatutul sau regiunea unde s-a nascut, locuieste,munceste sau traieste, indiferent de
nationalitate,rasa, sex, credinte religioase sau filozofice, staremateriala, fiindca acestea au
un caracter universal ceea ce constituie un fundament aldrepturilor lor egalesi
inalienabile, ca un coloralal libertatii, dreptatii, securitatii si pacii in lume.Sistemul
European de protectie adrepturilor omului a fost stabilit de catre Consiliul European al
carui statut semnat la Londra la 5 mai 1949, prevede in art 3 ca “fiecare membru al
Consiliului Europei trebuie saaccepte principiile statului de drept si principiulin virutea
caruia fiecare persoana aflata subjurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile
silibertatile fundamentale ale omului.”Instituia drepturilor omului, care acunoscut pe
parcursul timpului, un laborios dar si indelungat proces de cristalizare, se infatiseazain
prezent ca o institutie deosebit de complexa,ce tine atit de ordinea juridica interna cit si
de cea internationala.
Afirmarea, respectarea şi garantarea materială a drepturilor omului prin legislaţia internă
a statelor şi printr-un control internaţional eficace al Naţiunilor Uniteşi al instituţiilor
specializate este de natură să conducă la prevenirea încălcărilor şi la corecta aplicare a
legislaţiei internaţionale care consacră dreptul omului la viaţă, demnitate, securitate,la
pace, proprietate, la protecţia sa socială şi politică împotriva atingerilor aduse persoanei
sale, drepturilor sale sacre, împotriva tuturor discriminărilor. Omul, drepturile sale
imprescriptibile,reprezintă cea mai mare valoare a umanităţii. Deaceea, drepturile sale au
fost afirmate, proclamate, consacrate prin mijloace juridice,materialeşi instituţionale,
astfel ca persoana să fie protejată şi apărată de efectele nocive ale războaielor, de
manifestările de intoleranţă etnică, religioasă, filozofică şi politică
. Respectarea efectivă a drepturilor omului, presupune tocmai eradicarea sărăciei şi
accesul tuturor oamenilor la un nivel de traidecent, pe care societatea umană cu
posibilităţile ei contemporane trebuie să-l asigure tuturor membrilor săi pe baza cuceririi
ştiinţei şi tehnicii şi a folosirii naţionale a resurselor materiale şi financiare, astfel încât
fiecare individ să fieinteresat de progresul societăţii şi al său personal. Aceasta implică
un raport armoniosîntre om, stat şi societate, o solidaritate reciprocă
acceptată în interes comun.Respectarea plenară a drepturilor omului, presupune egalitatea
între bărbaţi şi femei, o deplină egalitate între sexe astfel încâtsocietatea să beneficieze de
aporturi constructive al tuturor membrilor ei capabili de a-şi exprima o voinţă politică şi
de a participa în mod conştient la luarea deciziilor adecvate în interesul comunităţii.
2.MECANISMEDEPROTECTIESIGARANTAREADREPTURILOR OMUNLUI
La nivelul continentului, mecanismeleconstituite in baza conventiei pentru
aparareadreptulor omului si a libertatilor fundamentaleadoptat la Roma, la 4 noiembrie
1950, asigura“posibilitati sporite pentru apararea drepturilor omului”, daca se constata
“violarea acestor drepturi”. Aceste mecanisme reprezinta “ unsistem inchegat care mai
ales in anii 1995-2000,si-a demostrat eficienta in protectia si garantareadrepturilor omului
in statele europene..Dintre mecanismele cunoscute pe planinternational pentru garantarea
drepturilor omului, mecanismele jurisdictionale si-audovedit in practica cea mai mare
eficacitate. Eleau la baza doptarea unor instrumente juridiceprin care se creeaza organe
cu atributijurisdictionale a caror competenta este saexamineze plingerile ce le sint
adresate si sapronunte o hotarire care sa aiba autoritate de lucru judecat.
Acest tip de mecanism este caracteristicsistemelor regionale de protecţie a
drepturilor omului, existente pe continentul european - încadrul Consiliului European –şi
pe continental american - în cadrul Organizaţiei Statelor Americane - instituite prin
Convenţia europeană pentru salvgardarea drepturilor omului şi alibert ăţilor sale
fundamentale (1950) şi prin Convenţia americană privind drepturile omului(1969).
Mecanismul European de protectie adrepturilor omului, are un caracter complex
inexercitarea atributilor sale. La infiintare, acestaavea in vedere activitatea a trei organe,
care isidesfasurau activitatea in colaborare, desi aveaunatura diferita.Primul oragan care
intervenea in inprocesul de asigurare a respectarii drepturilor