Petrolul

Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de
hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat)
conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă
cea mai importantă pentru industria chimica (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.)
și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin
fosforescente în prezența luminii ultraviolete.

Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafață, exploatarea se poate realiza prin
cariere de suprafață, zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de
adâncime). O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zăcămintele
submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde dificultățile de forare sunt mult
mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a
stabiliza gaura de foraj, care lichid necesită o greutate mare, pentru aceasta se adaugă baritină,
lichidul de foraj trebuie să aibă o anumită vascozitate. Capul de foraj, freza, este prevăzut cu
tăișuri cu vârf de diamant , coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se montează
împreună prin înșurubare (una în alta) această coloană atingând lungimi de până la câteva mii
de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se
realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o vâscozitate ridicată se
presează lichide pentru reducerea vâscozității.

In petrol se gasesc hidrocarburi din urmatoarele trei clase: alcani, cicloalcani (naftene), si
hidrocarburi aromatice. Nu se gasesc alchene si acetilene (primele sunt insa componente
importante ale petrolului "cracat"). Nu exusta nici un petrol care sa nu contina toate trei clasele
de hidrocarburi, dar proportia in care apare fiecare din aceste clase poate diferi mult de la un
petrol la altul si in diversele fractiuni ale aceluiasi petrol.
 Gazele naturale

Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din
adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol , procesele lor de
formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte în
metan , deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică.

Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent. Gazul
se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul
atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat naștere prin
sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi impermeabile de pământ.

În general, gazul natural are în compoziție 85% metan , 4% alți alcani (etan, propan, butan,
pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt gazele naturale care conțin
heliu , aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului.

Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite gaze
umede, hidrogen sulfurat (H2S), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9% dioxid de
carbon (CO2) care diminuează calitatea gazului.
 Carbunii

Cărbunele este o roca sedimentara de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată
prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului ) a resturilor unor
plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu
milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:

1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din
plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și
presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are
ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon.

Compoziția se poate exprima ca:

 masă organică, care conține C, H, N, O și S din combinațiile organice;

 masă combustibilă (en:DAF - dry, ash free), care conține și S din combinațiile minerale
(pirite), care arde și el, adică tot ce arde - ceea ce nu arde (masa minerală plus umiditatea)
este balastul;
 masă anhidră, care conține și masa minerală, adică tot, mai puțin apa;
 masa uscată la aer (masa pentru analiză), care conține și umiditatea de constituție și cea
higroscopică, compoziție folosită în determinările de laborator, fiind stabilă;
 masa inițială (en:raw), care conține și umiditatea de îmbibație, adică compoziția
cărbunelui introdus în focare.

În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile, numite materii volatile. Cu cât se
degajă mai multe materii volatile, cu atât cărbunele se aprinde mai ușor.

Prin aprindere și ardere cărbunele degajă caldura . Cantitatea de căldură eliberată prin arderea
completă a unui kilogram de combustibil (aici cărbune) este puterea calorifică (sau căldura de
ardere) a combustibilului, care în SI se exprimă în MJ/kg. În practică, utilă este puterea calorica
inferioara (Qi)