Identificati figurile de stil si rolul acestora:

„Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,

Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie.”
M. EMINESCU, Scrisoarea I

„Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri.”
M. EMINESCU, Epigonii

„Şi mâna ţi-a sucit cum storci o rufă

Şi-a rupt şi gâtul păsării care bătea”
I. BARBU

„Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne, ca punând mâna pe ei

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei”
M.EMINESCU

„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate…”

G. Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia

„Deschisă vraişte oricând, oricui, casa lor era contopire de

ospătărie şi de han, de tripou, de bordel şi de balamuc, era
locul de întâlnire al lumei deocheaţilor timpului: jucătorii şi
chefliii de meserie, desdrumaţii, poticniţii şi căzuţii, curăţaţii
rămaşi în vânt, chinuiţii de pofta traiului….”
Mateiu Caragiale

„Şi de-ntrebaţi atunci, vouă ce vă rămâne

Ei tot şi voi nimic; ei cerul, voi dureri”
M. EMINESCU, Împărat şi proletar

„În rada portului, ce pare-o lacrimă-a Mediteranei,

Dorm trei galere ancorate de zeci de ani…”
I. Minulescu
 „Sălbatecul Vodă e-n zale şi fier
Şi zalele-i zuruie crunte…”
G. Coşbuc

„Cum mănâncă rugina pe fier, aşa mănâncă şi pe om slava

omenească.”
Neagoe Basarab…

„De mine mi-e jale, de alţii mi-e jale…

Oh! Graur de aur cu viers neuitat!…
Dar e a mea soartă la culme ajunsă..
Oh! Tainică mierlă cu râs neuitat!”
Al. MACEDONSKI

„Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireş…”
M. EMINESCU

„Mi-e sufletul ca marea ce-adesea împresoară

O urmă nevăzută de nimeni în nisip.
E oare talpa celui ce a trecut aseară?”
ST. AUGUSTIN DOINAŞ

„Copacii albi, copacii negri

Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu funerar…
Copacii albi, copacii negri.”
G. BACOVIA

„Cenuşa visărilor noastre

Se cerne grămezi peste noi
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre
De-o gâză căzută de sus printre foi.”
T. Arghezi