Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA “PETROL- GAZE” PLOIEŞTI FACULTATEA

ADMINISTRAREA AFACERILOR MASTERAT STRATEGII ÎN AFACERI


INTERNAŢIONALE

COMPARAŢIE ÎNTRE
MANAGEMENTUL DIN ANGLIA ŞI
MANAGEMENTUL DIN
GERMANIA

MASTERAND :
MUNTEANU PAULA-RALUCA
AN II

GRUPA 1

2011
PLOIEŞTI

1
CUPRINS:

1. Anglia...........................................................................................................................................................................3
1.1. Date introductive....................................................................................................................................................................3
1.2. Organizarea firmelor britanice...............................................................................................................................................5
1.3. Iniţierea unei afaceri în Marea Britanie.................................................................................................................................6
1.4. Conservatorismul britanic şi lumea afacerilor........................................................................................................................8
1.5. Cultura afacerilor....................................................................................................................................................................9
1.6. Încadrarea culturii engleze în abordarea lui Hofstede..........................................................................................................12

2. Germania...............................................................................................................................................................13
2.1 Date generale.........................................................................................................................................................................15
2.2. Organizarea companiilor germane.......................................................................................................................................16
2.3. Managementul resurselor umane în Germania.....................................................................................................................17
2.4. Încadrarea culturii germane în abordarea lui Hofstede........................................................................................................18
3.Concluzii...................................................................................................................................................................................19
Bibliografie..................................................................................................................................................................................20

2
Anglia

1.1. Date introductive1


Capitală Londra
51°30.4167′N 0°7.65′V

Oraş principal Londra

Limba oficială engleza

Sistem politic Monarhie constituţională


- Regină Elisabeta a II-a
- Prim-ministru David Cameron

Suprafaţă
- Total 130.395 km² km² (Locul în regatul Unit)
Populaţie
50.431.700 loc. (Locul 1 în Regatul
-
Unit)
- Densitate 383/km² loc./km²

PIB
- Total $$1800 miliarde (Locul 1 în Regatul
Unitº)
- Per capita $$35,300

Monedă Liră sterlină (GBP)

Având o populaţie de circa 60 milioane, suprafaţa 245.000 Km, 24.000 USD/loc,


Anglia se numără printre ţările mari europene, cu o economie dezvoltată. Anglia rămâne o
ţară insulară formată din trei insule principale (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia) la care se
adaugă Irlanda de Nord şi alte mici teritorii. Originile populaţiei britanice (celţii, germanii şi
danezii etc) explică apropierea culturală, lingvistică şi istorică de ţările germane şi cele din
nordul continentului.
Avantajele obţinute prin naşterea în societatea engleză, apartenenţa la o clasă socială
(nobili), tind a se reflecta parţial şi-n lumea afacerilor. În plus, engleza britanică este mai
puţin accesibilă decât engleza americană; se adaugă o anume rezervă a salariaţilor sau
managerilor britanici în a învăţa limbi străine, aceste aspecte specifice, dublate de poziţia
economico – politică a SUA, au făcut ca engleza americană să devină treptat un standard

1
Date de la www.wikipedia.org

3
internaţional în afaceri. Marea Britanie rămâne ţara lui Adam Smith şi economia ce a generat
„revoluţia industrială” în întreaga Europă; lucrarea The Wealth of Nations (1776) a influenţat
în aceiaşi măsură organizarea industrială, relaţiile dintre proprietari şi salariaţi, managementul
structurilor macro din sec. XIX-XX; în această perioadă economia britanică a fost un
„workshop al lumii” (pentru perioada în care a reuşit să-şi menţină un anume monopol cu
privire la invenţii/inovaţii tehnice)2
Pentru alte ţări europene, Anglia rămâne un model al disputei politice / parlamentare,
un model de echilibru social, o economie în care sindicatele deţin o influenţă notabilă.
Ministerul Industriei şi Comerţului /Department of Trade and Industry este instituţia
guvernamentală cu real direct în sprijinirea mediului de afaceri, a introducerii unor
reglementări care să favorizeze sectorul IMM, concurenţa şi libera iniţiativă; se adaugă Biroul
pentru investiţii în UK ce oferă asistenţă investitorilor străini; alte instituţii: Confederaţia
Industriei Britanice, Asociaţia Camerelor de Comerţ, Federaţia IMM, Institutul de Marketing
(2000 firme – 12 miliarde cifra de afaceri), Asociaţia Consultanţilor în Management (27000
persoane) etc. Între principalele sectoare economice din Anglia3:
- serviciile contribuie cu 70% la GDP;
- agricultura foloseşte aproximativ 2% din forţa de muncă şi asigură 60% din necesar;
- sectorul industriei foloseşte 17% din angajaţi şi participă cu 22% în GDP;
- unele sectoare industriale au înregistrat un uşor declin: BMW din Germania a preluat
firma Rover (maşini de lux); Ford a preluat firma Jaguar; constructorul german
Wolkswagen a preluat Rolls Royce etc.
- sectoarele productive folosesc pe scară largă proiectarea pe computer şi roboţi (firmele
britanice au introdus Sistemul „No-Skil Computer” bazat pe Sisteme Expert de
Control / Decizie prin intermediul la care un specialist fără cunoştinţe de IT îşi poate
creia propriul instrument de sprijin);
- după SUA, atrage anual cele mai mari investiţii străine în toate sectoarele economice,
ca investiţii directe sau de portofoliu;
- în sectorul construcţiilor imobiliare, transport aerian, naval, cale ferată regăsim firmele
britanice între primele locuri din Europa (căile ferate sunt privatizate în prezent);
- în distribuţia cu ridicata şi amănuntul regăsim mari companii britanice; se adaugă şi
City Londonez pentru servicii financiare şi bursiere, London Stock Exchange este una
din marile burse din lume etc.
2
Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain Time, Editions Std, Singapore, 1999
3
Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

4
Alături de SUA, Anglia este una dintre ţările în care profesia de manager a devenit
treptat o profesie distinctă în plan social: cel puţin în cazul marilor corporaţii, afacerile zilnice
sunt administrate de manageri profesionişti care nu deţin sau deţin un procent nesemnificativ
de acţiuni; această tendinţă s-a reflectat în cazul existenţei unui număr mare de acţionari care
adoptă mai greu o poziţie comună faţă de interesele curente ale companiei. Totuşi, după unele
estimări, 50-60% dintre managerii firmelor britanice deţin acţiuni la propria companie sau
alte companii.
Între diverse caracteristici specifice managerilor britanici amintim:4
- sunt relativ conservatori, ceea ce prezumă o orientare spre trecut, tradiţii, cutume etc.
şi o viziune mai modestă asupra viitorului.
- sunt relativ mai slab pregătiţi profesional, judecând după tipul şi provenienţa
diplomelor de care dispun (foarte rar provin de la Oxford sau Cambridge), cel puţin
comparativ cu Germania, SUA şi Japonia;
- managerii britanici pun un accent deosebit pe chestiuni financiare, dar nu neglijează
alte funcţiuni;
- obţin venituri mai mici decât managerii americani (30.000 – 100.000 lire/an)
- optează relativ uşor şi sunt eficienţi pentru posturi de management în străinătate: filiale
ale firmelor britanice din alte ţări, inclusiv SUA – Japonia;
1.2. Organizarea firmelor britanice Consiliul de Administrare
În ceea ce priveşte organizarea structurală a companiilor britanice:
– majoritatea firmelor sunt organizate sub forma unor Holding-uri, ceea ce permite
aplicarea de strategii alternative flexibile; PREŞEDINTE

– fiecare filială a holdingului are o autonomie considerabilă în a-şi alege procedurile de


lucru;
– există puţine schimburi şi relaţii de lucru/cooperare între filialele aceluiaşi holding;
FINANCIAR JURIDIC
este admisă şi competiţia între filiale.

FILIALA I FILIALA II FILIALA III FILIALA IV


Schematizat, organigrama unui holding britanic se prezintă cel mai adesea:

Consiliul de
Administrare

4
Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
Director
General
5
1.3. Iniţierea unei afaceri în Marea Britanie

Pentru investitorii străini, primul pas constă în alegerea formei juridice a unei
companii, prin care urmează să opereze pe piaţa britanică; dacă firma străină este de tip S.A.
(Incorporated) se preferă a înfiinţa o sucursală sau filială (subsidiares –Branches). În situaţia
iniţierii unoi companii, legislaţia engleză prevede forma de SRL (Limited) însă cu un dublu
sens:
a) Private Limited (Ltd) – acţiunile sunt deţinute numai de persoane fizice şi nu se vând
public, prin bursă sau piaţa secundară;
b) Public Company Limited (PLC) – acţiunile se tranzţionează public, de obicei prin
Bursa de Valori, deci au un caracter deschis publicului larg;
Alte forme juridice ale proprietăţii prevăzute de Companies Act (1985) sunt:
c) Joint Ventures – recomandată pentru diverse tipuri de asociere temporară (exemplu:
un proiect de construcţii civile); legea engleză conferă acestui tip de afacere un
caracter contractual şi mai puţin de tip companie /instituţie (Joint Ventures nu sunt
entităţi distincte/ persoane juridice distincte);

6
d) Alte forme juridice (Sole Proprietor Ships, Partnerships etc).
În Anglia, prin textul de lege se prevăd o serie de responsabilităţi ce revin companiilor
şi
factorului de management (zilnic) din cadrul lor:5
• Responsabilităţile Directorilor de companii privind modelul de ţinere a evidenţei
contabile, informaţiile ce se comunică public, măsuri de prevenire a falimentului etc.;
există un Institut al Directorilor ce oferă asistenţă privind cariera managerilor
profesionişti;
• Legislaţia privind protecţia consumatorilor, drepturile lor în relaţiile cu toţi
producătorii şi consumatorii (calitate, etichetare, prezentare, standarde tehnice,
compoziţie, instrucţiuni, siguranţe în exploatare etc.); de exemplu: the Consumer
Protection Act (1987), the Weights and Measures Act (1985), the Food Safety Act
(1990), the Medicinel Act (1968) etc. În aplicarea legislaţiei de protecţie a
consumatorilor există o serie de instituţii/agenţii: Consiliul Naţional al
Consumatorului, Agenţia pentru Comerţ etc.;
• Prevederi vizând achiziţiile, fuziunile şi politica antimonopol între toţi actorii
economici: se previn fuziunile cu tendinţe monopoliste (peste 25%) din piaţa unui
produs sau servicii, prelucrarea forţată a controlului unei firme dacă se atinge interesul
public etc.;
• Legislaţia privind condiţiile de angajare a salariaţilor, drepturile şi obligaţiile ce revin
angajatorului; principiul este de a conferi protecţie maximă salariatului în raport cu
managementul (salariul minim, concedii legale, asigurări de sănătate, programe de
pregătire, protecţie împotriva concedierii, protecţie împotriva discriminărilor de orice
fel etc.); cu titlu de exemplu amintim: Equal Pay Act (1970), Sex Descrimination Act
(1975), Employment Protection Act (1978), Race Relations Act (1976) etc.; anual se
încheie contracte colective pe ramuri ale economiei şi pentru administraţia publică.
1.4. Conservatorismul britanic şi lumea afacerilor

Pe parcursul ultimilor două decenii cultura afacerilor în UK a înregistrat modificări


sensibile, cu tendinţă de internaţionalizare, de apropiere de practica afacerilor din spaţiul UE
şi SUA; totuşi, apartenenţa la clase sociale a unei persoane, dialecte distincte în engleza
vorbită, funcţie de nivelul educaţiei şi regiune geografică /istorică, alte caracteristici ale
puterii imperiale ce a influenţat lumea pentru secole, etc. – se resimt şi-n prezent în societatea

5
Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain,Time Edition Std, 1999, Singapore

7
engleză şi mediu de afaceri.6 Drepturile moştenite prin naştere, distincţia între clase sociale,
reminescenţile unui imperiu, apoi valurile de emigranţi din fostele colonii (India îndeosebi),
drepturi moştenite de secole de multe grupuri sociale / instituţii /universităţi, avansul
tehnologic şi economic, etc. – toatre acestea conferă caracteristici proprii societăţii britanice
din sec. XXI; se poate discuta de un anume mixaj cultural şi religios, de o toleranţă faţă de
opţiunile unei persoane străine, de o adaptare rapidă la cultura altor ţări. Un anume
conservatorism se menţine şi astăzi în societatea engleză, atât ca naţiune cât şi la nivel de
persoane7:
 ca stat a aderat mai târziu la UE, manifestă rezerve explicabile istorice faţă de Franţa
şi Germania, în jurul anului 1500 s-a îndepărtat de Vatican (azi predomină
catolicismul şi Biserica Anglicană; regăsim Islamul, Budismul, Ortodoxismul etc.); nu
a aderat încă la Uniunea Monetară;
 relaţii la nivel de persoană: mai individualişti; relaţii rezervate, elemente ale sistemului
metric imperial, circulaţia autovehicolelor pe stânga sensului străzilor, disputa între
ceai şi cafea ca băutură preferată; tipul de Pub (Public House) preferat de cetăţeanul
obişnuit (în orice comunitate locală, inclusiv micile sate, există un număr de PUB în
care se derulează o parte a viţei sociale, se convin diverse „afaceri”, se discută la
nesfârşit la telefon, se citeşte presa, se consumă bere etc; au devenit în timp o extensie
a întâlnirilor din familie).
În mod indirect avem o imagine despre regulile societăţii britanice dacă anlizăm atent
două aspecte:8
a) Sistemul editorial şi lumea presei scrise unde se păstrează reguli convenite cu secole
în urmă : nu există nici un fel de cenzură, editarea modernă prin utilizarea
computerului abia recent a fost acceptată, organizarea exclusiv pe criteriul profitului,
peste 60% din populaţia majoră citeşte un cotidian (The Sun, 4 milioane tiraj; The
Times, The Daity Telegraph, The Financial Times, The Economist etc); presa scrisă
deţine o putere nonoficială considerabil şi influenţează politica guvernamentală.
b) Lumea sportului din Anglia păstrează unele reguli / principii ce se întâlnesc şi-n
afaceri, îndeosebi organizarea pe criteriul lucrativ. Se consideră că peste jumătate din
sporturile practicate în lume au fost inventate în Anglia (golf, cricket, fotbal european,
rugby, tenis, squash etc.). Îndeosebi în domeniul „rugby şi fotbal” Marea Britanie a
deţinut şi deţine o poziţie privilegiată: cluburile din aceste domenii sunt organizate cel
mai frecvent ca Incorporated Public Company şi sunt listate la bursă; în 1996, cel mai

6
H. J. Harrington , J. S. Harrington – Total Improvement Management, McGraw – Hill, 1995
7
Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
8
Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain, Time Edition Std, 1999, Singapore

8
bogat club britanic de fotbal, Manchester United, înregistra 54 milioane lire sterline
venituri (din care 11 milioane profit).

1.5. Cultura afacerilor


Începând cu 1970, Guvernul conservator introduce o nouă orientare generală în lumea
afacerilor: promovarea spiritului antreprenorial şi inovativ în cadrul tuturor organizaţiilor de
afaceri. În contextul acestei orientări: statul a sprijinit direct sectorul IMM; a privatizat mari
monopoluri (căile ferate, producţia şi distribuţia de energie electrică, sectorul gazelor naturale,
a încurajat obţinerea energiei din centrale nucleare (20%) etc; statul a oferit granturi pentru
training salariaţi; tot statul încurajează activitatea de R&D a companiilor private, sprijină
producţia pentru export şi consolidarea tehnologiilor de vârf, îndeosebi IT şi roboţii9. În plus,
Anglia a devenit unul din pilonii procesului integraţionist din cadrul Uniunii Europene. Pe
fondul acestor procese socio–economice, cultura şi mentalitatea de afaceri pe piaţa britanică
tind a se moderniza rapid:10
a) În contextul privatizării şi a unei rate medii a şomajului ridicate, salariaţii au
conştientizat rapid necesitatea învăţării permanente, a îmbunătăţirii calificării /
priceperii pentru a-şi păstra jobul avut sau a accede la o slujbă mai bine plătită; puterea
sindicatelor, deşi rămâne notabilă, a scăzut considerabil, deoarece statul a asigurat
protecţia necesară fiecărui angajat care se integrează în politica companiei;
b) Sindicatele sunt organizate pe principale ramuri / sectoare economice, înregistrează
circa 25% din forţa de muncă activă şi negociază condiţii generale de angajare;
disputele deschise şi greve de proporţii s-au înregistrat numai în relaţie cu procesul
integraţionist al UE, îndeosebi PAC;
c) Majoritatea afacerilor în UK sunt derulate pe principiul creditului comercial (30 – 60
zile) ceea ce asigură relaţii de durată şi încredere între parteneri; în caz de acumulare a
unor debite peste 60 zile în relaţii cu un client, de regulă firma în cauză cedează
drepturile de încasat unei firme specializate (o variantă de scontare a unor hârtii de
valoare) contra unui comision, pentru a evita dispute şi litigii la tribunal;
d) Majoritatea produselor şi serviciilor în UK sunt acreditate ISO 9000 (International
Standard Office, având sediul în Paris) însă în competiţia cu Japonia şi SUA conceptul
de TQM a condus la rezultate foarte modeste.
e) Inovaţia tehnică şi socială a constituit o componentă culturală a societăţii engleze de
după 1500 şi până în prezent. Universităţile britanice rămân între cele mai renumite
universităţi din lume, aplică standarde de evaluare severe şi favorizează cercetarea
9
Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
10
Peter North – Op. cit.

9
ştiinţifică individuală; aplică tradiţii acumulate pe parcurs de secole de evoluţie.
Conform unor estimări, Anglia rămâne cea mai inovativă naţiune din lume şi ţara cu
cel mai performant tip de educaţie.11 Chiar dacă în termeni absoluţi Anglia a fost
depăşită după 1950 de SUA sau Japonia sau Germania, anumiţi indicatori relativi
rămân favorabili spiritului inovativ:12
• Exprimat ca procent din GDP, activitatea de R&D este de circa 2% la nivel de UE;
aproximativ acelaşi procent regăsim şi-n cazul Angliei dar rezultatele per Euro/USD
alocat sunt diferite astfel13:
Rezultate SUA
R&D Japonia
(per USD alocat) Germania
UK
Se estimează că SUA, Japonia şi Germania alocă fiecare cu 20 – 25% mai mult pentru
R&D ca UK , dar rezultatele per sumă investită sunt mai favorabile în Anglia, explicaţia fiind
dată de tradiţia şi cercetarea individuală din universităţi / institute .
• În ceea ce priveşte tradiţiile inovative ale companiilor britanice, amintim:14
– Revoluţia Industrială, industria navală de la 1500 – 1600, căile ferate , primul
computer, telefon , TV;
– Conform unor studii ale MITI din Japonia, pentru ultima jumătate de secol, peste
40% din marile descoperiri ale lumii din toate domeniile au avut loc în Marea
Britanie;
– În ceea ce priveşte numărul de invenţii şi inovaţii brevetate, lucrări şi articole
/studii ştiinţifice produse anual: calculat per locuitor sau per capita, UK ocupă
primul loc , apoi SUA, Germania etc; dacă se face ierarhizarea după număr
absolut avem SUA , Germania, Japonia, Anglia (loc 4) şi Franţa;
– În ceea ce priveşte numărul de Premii Nobel: calculat per capita locul I – Anglia,
locul II – SUA, apoi Germania, Franţa etc.; calculat ca număr absolut de premii:
SUA locul I (cu o populaţie de 280 milioane locuitori), Anglia locul II (cu 60
milioane locuitori) etc. Rezultă că succesul inovativ al Marii Britanii se bazează
mai mult pe efortul individual, la nivel de persoană, mai puţin pe efortul
instituţional al unor corporaţii sau companii / instituţii; se adaugă o rată mare de
eşecuri în a exploata comercial diverse invenţii şi inovaţii15.

11
Peter North – Op. cit.
12
Peter North – Op. cit.
13
Sandra Anderson ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
14
Peter North – Op. cit.
15
Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002

10
f) Aplicarea unor standarde severe de protecţie a mediului natural constituie o altă
caracteristică a societăţii engleze din ultimele decenii: legislaţie foarte severă pentru
orice tip de afacere, zeci de ONG-uri cu rol de protecţia mediului, control strict
guvernament, proceduri severe de colectare şi reciclare deşeuri, preocupări pentru
fenomene mondiale de degradare a Oceanului Planetar, încălzire globală etc.;
promovarea unor campanii de „marketing green” (Tesco, Avis etc).
g) În relaţiile de afaceri, negocieri, întâlniri oficiale etc. sunt admise doar unele elemente
de familiaritate; practica uzanţelor diferă de ceea ce întâlnim în SUA sau Franţa; încă
se menţin unele reguli cu privire la titluri sau poziţii de management în organigramă,
reguli de prezentare şi abordare a unor subiecte ce vor fi negociate (termeni ai
contractului); unele din tradiţiile iniţiate cu 70 de ani în urmă, privind deschiderea
sesiunii parlamentare, de exemplu, încă mai guvernează invizibil şi lumea afacerilor.
Totuşi, generaţiile mai tinere de salariaţi se adaptează foarte repede la cerinţele unui
mediu multicultural al afacerilor. Astfel se pot invoca două exemple:
– un procent în creştere optează pentru colegiile
economice/financiare/management vizând a obţine o slujbă în City-ul financiar
al Londrei;
– filiala firmei Nissan Motors, amplasată într-o zonă defavorizată din UK, a
înregistrat un succes neaşteptat prin aplicarea unei culturi de afaceri tipic nipone;
filiala a devenit cea mai productivă fabrică de maşini din Europa şi un centru de
training pentru alţi salariaţi ai firmei, inclusiv de la sediu central din Japonia;
h) În 1870 Anglia introduce educaţia obligatorie de 8 ani, astăzi estimându-se că 79% din
populaţie au absolvit cel puţin clasele primare. Sistemul de educaţie medie şi
universitară în UK include şcoli publice (finanţate parţial de la stat) şi şcoli
particulare; şi şcolile particulare au un caracter public. Începând cu 1988, Guvernul a
iniţiat o reformă a educaţiei cu scopul apropierii de regulile UE şi de performanţa
universităţilor SUA. Există universităţi britanice – Oxford, Cambridge, Harrow, Eton
etc – care sunt considerate a fi cele mai bune din lume, întrucât pregătesc tineri ce vor
domina ştiinţific diverse domenii de interes (Premiul Nobel, Field Medals în
matematică etc.); alte universităţi britanice sunt însă mai modest finanţate şi cotate ca
nivel de performanţă.

Dacă se evaluează poziţia deţinută de cultura britanică pe D1-D5, comparativ cu SUA


sau Japonia, este evident că tiparul cultural britanic se apropie foarte mult de cel american:
societate puternic individualistă, distanţă medie faţă de putere, relaţii echilibrate şi
democratice între bărbaţi şi femei etc.

11
1.6. Încadrarea culturii engleze în abordarea lui Hofstede

Mică Mare
D1
0 100
Marea Britanie – 35 puncte
loc 44 într-un eşantion de 50 de ţări
D2 0 Colectivism Individualism

100
Marea Britanie – 89 puncte
D3 locul 3
Feminitate Masculinitate

0 100
Marea Britanie–
Redus 66 puncte locul 9 Puternic
D4
0 100
Marea Britanie – 35 puncte
locul 47
D5 Termen scurt Termen lung

0 100
Marea Britanie – 25 puncte
(locul 18 între 23 ţări din eşantion )

Germania16

Capitală Berlin

16
Date de la www.wikipedia.org

12
(şi cel mai mare oraş)

Limbi oficiale germană[1]

Grupări etnice 91,5% germani, 2,4% turci, 6,1%


altele[1]

Etnonim German (neamţ)[2]

Sistem politic Republică federală,republică


parlamentară

Preşedinte Christian Wulff


-

Cancelari Angela Merkel


-

Formare

Sfântul Imperiu Roman 962


-

Imperiul German 18 ianuarie 1871


-

Republică Federală 23 mai 1949


-

Reunificare 3 octombrie 1990


-

Aderare UE 25 martie 1957

Suprafaţă

Total 357.021 km²


-

13
Populaţie

Estimare 31 decembrie, 2008 82.060.000[3] (locul 14)


-

Densitate 230 loc/km² (locul 36)


-

PIB (PPC) estimări 2008

Total US$2,918 trilioane[4] (locul 4)


-

Pe cap de locuitor US$35.539[4] (locul 21)


-

PIB (nominal) estimări 2008

Total US$3,673 trilioane[4] (locul 4)


-

Pe cap de locuitor US$44.728[4] (locul 19)


-

IDU (2007) ▲0,947[5] (foarte mare) (locul 22)

Monedă Euro (€)

Fus orar CET (UTC+1)

Vară (ODV) CEST (UTC+2)


-

2.1 Date generale


După reunificare, Germania a devenit cel mai mare stat european (82 milioane
locuitori, 357.000 km2, administrare federală, 26.000 USD/loc etc.), având în acelaşi timp o
economie extrem de performantă; nu întâmplător sediul B.C.E. a fost convenit pentru
Frankfurt. La baza managementului aplicat de companiile germane se află teoriile lui Max

14
Weber privind eficienţa socială şi structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat
„managementul birocratic”, însă el tratează noţiunea de birocratic în sens pozitiv, ca o sumă
de principii/reguli de organizare socială extrem de riguroasă, în care se defineşte precis
fiecare detaliu al funcţionării eficiente a organizaţiilor.
În perioada postbelică, economia Germaniei s-a orientat spre modelul unei economii
sociale de piaţă, model ce se sprijină pe anumite principii:17
- principiul respectării demnităţii umane, ce implică asigurarea unui standard ridicat de
viaţă pentru toţi membrii;
- principiul integrării obiectivelor vizate de individ în structura obiectivelor vizate
organizaţie, ceea ce implică o dublă responsabilitate;
- principiul asumării conştiente a riscurilor specifice oricărei afaceri proprii;
- obiectivul unei afaceri este satisfacerea unor nevoi ale comunităţii (clientul şi piaţa) şi
doar în plan secundar este vizat profitul;
- principiul potrivit căruia proprietatea privată este sacră şi inviolabilă.

Încă din secolul al XVII, statul german a avut un caracter federal, un standard ridicat
de viaţă; puterea economică s-a bazat pe realizări tehnice şi economice de excepţie (cultură,
ştiinţă, invenţii etc.). La momentul actual, după reunificarea din 1990, economia Germaniei
rămâne pilonul integrării UE18:
- serviciile contribuie cu circa 66% în GDP, agricultura numai 1,5% din GDP; rata
inflaţiei 1-2% anual şi şomaj 8-9% anual; linii telefonice pentru 65% din populaţie,
utlizatori de Internet peste 35% din populaţie etc.
- educaţia este obligatorie între 6-15 ani, apoi tip „part time” până la 18 ani; există peste
300 universităţi finanţate majoritar de la buget dar administrate independent;
universităţile participă în 16 centre naţionale de R&D, activităţi finanţate 60% de
sectorul privat etc.
- se asigură peste 600 scheme de finanţare şi asistenţă pentru noi afaceri, fondurile
având drept sursă guvernul federal, local, UE etc.; domeniile cele mai susţinute sunt IT,
biotehnologii, telecomunicaţii, servicii ecologice etc.

17
O. Nicolescu – Management Comparat, Ediţia a II-a, Ed. Econ. Bucureşti, 2001
18
Sandra Anderson ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

15
- ca regulă uzuală: firmele germane elaborează strategii pe termen mediu şi lung, aplică
o centralizare a deciziei şi un control riguros în realizarea obiectivelor pe subunităţi/
centre de costuri; se aplică un flux informaţional complex, bazat pe instrucţiuni de
detaliu; procesul decizional este birocratic iar la sediul central lucrează un staff
numeros; se folosesc tehnici moderne de selectare şi training a tuturor salariaţilor etc.

Companiile germane situează în centrul preocupărilor un set de valori: accent


deosebit pe calitate, analize succesive şi metode noi de reducere a costurilor, susţinerea
inovării şi cercetării fundamentale, motivarea salariaţilor prin autocontrol şi oportunităţi de
autorealizare etc.
2.2. Organizarea companiilor germane

În ceea ce priveşte organigramele din companiile germane:19


- cel mai frecvent sunt organizate pe divizii sau funcţiuni;
- au un grad ridicat de centralizare a puterii/deciziilor;
- pondere redusă (30%) a funcţionarilor la nivel de top management;
- relaţiile informale şi comunicarea informală încep să predomine în managementul
zilnic;
- planificarea şi controlul sunt relativ rigide şi centralizate.

În managementul curent, deciziile majore se adoptă prin negocieri în organisme


colective: Consiliul Director, Consiliul de Administraţie etc. Există şi un organism colectiv de
co-gestiune al firmei (Geshaftsfuhrer) ce include şi reprezentanţi ai salariaţilor.
Din punctual de vedere al formei juridice, companiile germane sunt constituite cel mai
frecvent ca societăţi cu răspundere limitată sau societăţi pe acţiuni.

2.3. Managementul resurselor umane în Germania

În Germania, sindicatele şi asociaţiile patronale se organizează pe ramuri ale


economiei; relaţiile sindicate-patroni au la bază legea şi contractele încheiate prin negocieri.
Cu privire la pregătirea managerilor în Germania, amintim:

19
Eugen Burduş – Management comparat, Editura Economică, 1998

16
• există mai multe niveluri de angajare şi promovare pe post pentru managerii inferiori
(ucenic, muncitor calificat, maistru) şi managementul de mijloc; cerinţele pentru astfel
de posturi se distribuie pe intervalul „studii primare – studii liceu”;
• după terminarea liceului sau o şcoală tehnică echivalentă:
- accesul la universităţi;
- accesul la companii pe posturi modest salarizate;
• în cadrul managerilor superiori, titularii sunt absolvenţi a unor universităţi (colegii)
sau institute politehnice (4 ani); Tot în rândurile managerilor superiori întâlnim:
- absolvenţi ai universităţilor pe domenii de lungă durată;
- absolvenţi doctorat şi /sau Master
După 1999, în Germania au început a se organiza studii tip MBA cu predare în
germană/engleză; până la acest moment un master putea fi obţinut numai în străinătate (SUA,
Anglia etc.). Conform unor studii întreprinse:
- din totalul societăţilor pe acţiuni germane (uzual, firme mari şi medii) directorii
aveau un doctorat în proporţie de 37%;
- dintre cele mai mari 100 societăţi pe acţiuni germane: 53% dintre membrii conducerii
superioare aveau un Phd; la Siemens: din 20 de directori 14 directori aveau doctorat; la
Bayer: 10 din 12 directori aveau doctorat.

Mică Mare
D1
0 culturii germane în abordarea lui Hofstede
2.4. Încadrarea 100
Germania – 35 puncte
loc 44 într-un eşantion de 50 de ţări
Conform Feminitate
studiului efectuat de Hofstede, Germania poate fi încadratăMasculinitate
între cele două
extreme
D2 ale fiecărei dimensiuni culturale identificate de autor:
0 100
Germania – 66
puncte locul 9 Puternic
Redus
D3
0 100
Germania – 65 puncte
locul 29 Termen lung
Termen scurt
D4
0 100 17
Germania – 31 puncte
(locul 14 între 23 ţări din eşantion )
Cultura germană se apropie mult ca tipar sau model de ţări precum Anglia sau SUA,
fapt confirmat de valorile relative obţinute de Germania în studiul lui Hofstede. O imagine
individuală dar elocventă despre mentalitatea salariatului german se deduce din textul scris de
un sociolog britanic; Peter Lawrence este sociolog care a scris despre Germania (Lawrence,
1980):
“Ceea ce impresionează pe un călător străin în Germania este importanţa legată de
ideea de punctualitate, indiferent sau nu dacă standardul este realizat. Punctualitatea, nu
starea vremii, este subiectul standard de conversaţie pentru străini în compartimentele de
tren. Trenurile pe distanţă lungă din Germania au o foaie volantă expusă în fiecare
compartiment, numită Zugbegleiter (literar „însoţitor al trenului”) care specifică toate
opririle, cu orele de sosire şi plecare, şi toate legăturile posibile pe parcurs. Este aproape un
sport naţional în Germania ca atunci când un tren trage la un peron într-o staţie să se ţină în
mână Zugbegleiter-ul, astfel încât mersul trenului să poată fi verificat cu ceasul electronic.
Când trenurile au întârziere, şi acest lucru se întâmplă, anunţurile la megafon relatează acest
fapt cu un ton într-o notă de stoicism şi tragic. Cea mai neplăcută categorie de întârziere
care figurează în aceste anunţuri este Unbestimmte Verpätung (întârziere nedeterminată: nu
ştim cât de mare va fi întârzierea!) şi acestea se pronunţă ca un discurs funerar.”20

3.Concluzii
O trăsătură definitorie a perioadei de după 1960 o reprezintă, pe întregul frontul cercetării
stiinţifice, extinderea abordărilor comparatiste. Această largă proliferare se explică prin
specificitatea si nivelul stiinţific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatică,
ampla diversitate naţională, culturală si managerială, ce trebuie cunoscută, înţeleasă si luată în
20
Geert Hofstede – Managementul Structurilor Multiculturale, Editura Economică, Bucureşti, 1996

18
considerare în condiţiile internaţionalizării activităţilor economice, sociale, culturale şi
stiinţifice. În plus, se observă tranziţia de la capital, ca resursă de bază a dezvoltării
economice,la stiinţă si cunostinţe stiinţifice.

Avantajele obţinute prin naşterea în societatea engleză, apartenenţa la o clasă socială (nobili),
tind a se reflecta parţial şi-n lumea afacerilor. Pentru alte ţări europene, Anglia rămâne un
model al disputei politice / parlamentare, un model de echilibru social, o economie în care
sindicatele deţin o influenţă notabilă. Alături de SUA, Anglia este una dintre ţările în care
profesia de manager a devenit treptat o profesie distinctă în plan social: cel puţin în cazul
marilor corporaţii, afacerile zilnice sunt administrate de manageri profesionişti care nu deţin
sau deţin un procent nesemnificativ de acţiuni.
La baza managementului aplicat de companiile germane se află teoriile lui Max Weber
privind eficienţa socială şi structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat
„managementul birocratic”. Companiile germane situează în centrul preocupărilor un set de
valori: accent deosebit pe calitate, analize succesive şi metode noi de reducere a costurilor,
susţinerea inovării şi cercetării fundamentale, motivarea salariaţilor prin autocontrol şi
oportunităţi de autorealizare etc. Cultura germană se apropie mult ca tipar sau model de ţări
precum Anglia sau SUA, fapt confirmat de valorile relative obţinute de Germania în studiul
lui Hofstede.

Prin urmare, putem aprecia că managementul din ţările europene prezintă o serie de
particularităţi de la o ţară la alta în ceia ce privesc practicile manageriale utilizate, structurile
organizatorice la nivelul de întreprindere, diferenţiate prin tipurile de firme existente,
diversităţile culturale, sociale şi economice care caracterizează contextul european.

BIBLIOGRAFIE:
1.Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain Time, Editions Std, Singapore, 1999
2.Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
3.H. J. Harrington , J. S. Harrington – Total Improvement Management, McGraw – Hill, 1995
4.Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
5.O. Nicolescu – Management Comparat, Ediţia a II-a, Ed. Econ. Bucureşti, 2001
6.Eugen Burduş – Management comparat, Editura Economică, 1998
7.Geert Hofstede – Managementul Structurilor Multiculturale, Editura Economică, Bucureşti, 1996
8. www.wikipedia.org

19