Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infractiunile comise de catre minori au crescut ca incidenta si au cunoscut o diversificare din punct de
vedere al formei, aparand astfel noi tipuri de infractiuni, precum cele de natura electronica. In 2005,
din totalul de 59.105 invinuiri, 11.400 au fost aduse minorilor (iar 2.188 din acestea au fost pentru
infractiuni comise cu violenta). Din numarul total de invinuiri aduse copiilor, furtul reprezinta
aproape 80%, talharia 12%, vatamarea corporala 3,59%, iar prostitutia 0,6%.
In 2005, la nivel national, functionau 36 de penitenciare din care doar 2 pentru minori si tineri
(Penitenciarele pentru Copii si Tineri de la Tichilesti ºi Craiova), precum si 3 centre de reeducare
(Buzias, Gaesti si Targu Ocna) si 6 spitale penitenciar. In conformitate cu statisticile Administratiei
Nationale a Penitenciarelor, la 30.05.2006, erau privati de libertate 901 de copii, dintre acestia, 529
se afalu in 29 de penitenicare cu regim inchis sau de maxima siguranta destinate adultilor, 145 se
aflau in cele doua penitenciare pentru minori si tineri.
Accentul ramane in continuare asupra pedepsirii infractiunii si nu asupra reeducarii si bunastarii
copilului, sistemul justiei pentru minori si serviciile de probatiune aflandu-se inca la inceput de drum.
Sursa::::
http://www.savethechildren.net/romania/copiii_romania/delincventa_juvenila.html
Capitolu I
Notiunea de delicventa juvenila Conceptul de „delicventa juvenila“ cuprinde doua notiuni
distincte, care trebuie precizate, si anume conceptul de „delicventa“ si cel „juvenil“. Desi
ambii termeni au intrat in limbajul comun si par sa aiba semnificatii bine determinate si
univoce, ei sunt folositi adesea cu intelesuri diferite, nu numai in vorbirea curenta, ci si in
limbajul stiintific. Lipsa unei definitii unitare si unanim acceptate constituie o sursa de
confuzii care pot distorsiona rezultatele investigatiilor criminogene.
Termenul de „delicventa juvenila“ nu este intalnit nici in legislatia penala din tara noastra,
nici in dreptul pozitiv din alte tari. El este o creatie a doctrinei penale si teoriilor
criminologice sau sociologice, in incercarile lor de a grupa o serie de infractiuni in functie de
criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat, ca faptele penale prezinta o serie de
particularitati determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere mintala a
subiectului activ al infractiunii.
Conceptul de „delicventa juvenila“ este sinonim in anumite limbi cum sunt italiana, germana
si franceza, cu notiunea de „criminalitate juvenila“ : criminalita giovanile, criminalité
juvénile, jugendkriminalitat. Cu toate acestea, la origine, si anume in limba latina, aceste
cuvinte aveau intelesuri diferite. Verbul „delinquere“ avea acceptia de „a gresi“, „a scapa din
vedere“, „a lipsi“, in timp ce prin „crimen“ se intelegea „crima“ la care se asociau
semnificatiile de „acuzare“, „imputare“, „pricina a unui rau“.
Prin delicventa se intelege o serie de fapte ilicite, indiferent daca au sau nu un caracter penal
(fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de la scoala, abandonul scolar nemotivat
de cauze obiective, precum si anumite fapte imorale care nu constituie infractiuni).
Capitolul II
Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului