Tema nr 1

1. Gasiti o reclama din Romania care incalca prevederile legale si/ sau codurile
de conduita in publicitate si explicate prevederile incacate.

Reclama din Romania care am gasit-o eu si care s-a pliat exact pe cerinta de mai
sus, a fost spotul de la vinul Romania Clasic. In spot este redata o licitatie pe bunurile
unui spital cum ar fi patul, medicamentatie, licitatie ce a fost organizata de un cadru
medical. Spotul ne sugereaza coruptia care se regaseste la nivelul cadrelor medicale,
respective in ministerul sanatatii. Spotul a fost interzis deoarece denigra reputatia
ministerului sanatatii si a cadrelor medicale.
Reclama a incalcat prevederea din Regulele de Conduita, respectiv Art.11 – ce
vorbeste de denigrare: “Denigrarea persoanelor, organizatiilor, companiilor, activitatilor
comerciale si industriale, profesiilor, a produselor, elementelor de marketing sau a altor
elemente asociate acestora, chiar fara a fi mentionate explicit, este interzisa”.
Spotul publicitar poate fi vizualizat la adresa: http://www.youtube.com/watch?
v=22_g5zRReUA

2. Ce prevedea codul de practica in publicitate realizat de RAC despre

testimoniale?

Testiomoniale: comunicari ce contin referiri la persoane, la viata personala,

promovand produsul prin trimiteri la uzul si experienta personala.
Art.3 – Testimoniale3.1 – Comunicarea trebuie sa nu contina sau sa se refere la
testimoniale, recunoasteri sau documentatii de sustinere, decat daca sunt autentice,
verificabile si relevante.

3. Ce prevede legea publicitatii 148 din 2000 cu privire la tutun si bauturi

alcoolice

Lege nr. 148/2000din 26/07/2000privind publicitatea

CAPITOLUL III
Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse
Art. 10. - Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;
b) pe prima şi pe ultima copertă sau pagină din materialele tipărite în presa scrisă;
c) pe biletele de călătorie pentru transportul public.

Litera b) a fost modificată prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 283/2002.
Art. 101. - Se interzice publicitatea explicită pentru băuturile alcoolice:
a) pe prima şi pe ultima copertă sau pagină din materialele tipărite în presa scrisă;
b) pe biletele de călătorie pentru transportul public.
 Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele
din tutun în incinta unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o
distanţă mai mică de 200 metri de intrarea acestora, măsurată pe drum public.

Art. 12. - Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu
este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte,
în timpul şi după spectacolele destinate minorilor.

Art. 13. - (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun
nu este permisă nici încondiţiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfăţişează minori consumând aceste produse;
c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi
terapeutice sau că au unefect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale;
d) dă o imagine negativă despre abstinenţă;
e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării
consumului, sau face legătura între alcool şi conducerea unui vehicul;
f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.

Art. 131. - (1) Publicitatea la băuturile spirtoase, astfel cum sunt definite în
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi
familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.
268/441/117/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi prezentarea
băuturilor spirtoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 11
august 2003, cu modificările ulterioare, este permisă numai în cazul celei difuzate prin
intermediul presei scrise, al radioului, precum şi prin intermediul televiziunii.
(2) Difuzarea de publicitate la băuturile spirtoase în programele audiovizuale se
realizează conform dispoziţiilor Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr.
254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 26 iulie 2004.

Art. 14. - Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Art. 15. - Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare,
pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia
armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.

Art. 16. - Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisă

publicitatea care:
a) conţine elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau
psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa
de experienţă sau de credulitatea lor;
c) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi părinţi sau cadre
didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.
Art. 17. - Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se
eliberează fără prescripţie
medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenţia Naţională a
Medicamentului.

4. Cand sunt considerate practicile comerciantilor inselatoare si cand sunt

considerate agresive (legea 363 din 2007) adica Legea combaterilor practicilor
incorecte ale comerciantilor in relatie cu consumatorii.

SECTIUNEA 1
Practici comerciale inselatoare

Art. 5. – Practicile comerciale inselatoare pot fi actiuni inselatoare sau omisiuni

inselatoare.

Art. 6. – (1) O practica comerciala este considerata ca fiind actiune inselatoare daca
aceasta contine informatii false sau, in orice situatie, inclusiv in prezentarea generala,
induce in eroare sau este susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel
incat, in ambele ipoteze, fie il determina, fie este susceptibila a-l determina pe
consumator sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar daca
informatiile sunt, in fapt, corecte in raport cu unul sau mai multe dintre urmatoarele
elemente:

a) existenta sau natura produsului;

b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele,

riscurile, fabricarea, compozitia, accesoriile, asistenta acordata dupa vanzare si
instrumentarea reclamatiilor, modul si data fabricatiei sau prestarii, livrarea, capacitatea
de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificatiile, originea geografica sau
comerciala, rezultatele care se pot obtine din utilizarea sa, rezultatele si caracteristicile
esentiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;

c) perioada pentru care comerciantul se angajeaza, motivele utilizarii practicii

comerciale si natura desfasurarii vanzarii, precum si toate declaratiile sau toate
simbolurile care ar induce o legatura intre produs sau comerciant si o sponsorizare sau o
aprobare, direct ori indirect;

d) pretul sau modul de calcul al pretului ori existenta unui avantaj specific al pretului;

e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a inlocuirii sau a repararii;

f) natura, competentele si drepturile comerciantului sau ale reprezentantului sau, cum ar

fi: identitatea si patrimoniul, calificarile sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legaturile
sale, drepturile de proprietate industriala, de autor sau comerciala ori recompense si
distinctii primite;

g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de inlocuire

sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezolutiunii contractului, astfel cum sunt
prevazute de Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate
acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate intampina.

(2) O practica comerciala este, de asemenea, considerata ca fiind actiune inselatoare

daca, in contextul prezentarii situatiei de fapt, tinand cont de toate caracteristicile si
circumstantele, determina sau este susceptibila sa determine consumatorul mediu sa ia o
decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o. In acest caz, actiunea inselatoare
este determinata de:

a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativa,

creand o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui
concurent;

b) nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor prevazute in codul de conduita pe

care s-a angajat sa il respecte, daca:

(i) angajamentul sau nu este o aspiratie, ci este ferm si poate fi verificat;

(ii) acesta indica, in cadrul unei practici comerciale, ca s-a angajat sa respecte codul.

Art. 7. – (1) O practica comerciala este considerata ca fiind omisiune inselatoare daca,
in contextul prezentarii situatiei de fapt, tinand cont de toate caracteristicile si
circumstantele acesteia, precum si de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru
transmiterea informatiei omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu,
tinand cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza
si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a
unei decizii de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

(2) O practica comerciala este, de asemenea, considerata ca fiind omisiune inselatoare

atunci cand, tinand cont de aspectele prevazute la alin. (1), un comerciant ascunde sau
ofera intr-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori in contratimp o informatie esentiala
sau nu indica intentia comerciala a practicii, in cazul in care aceasta nu rezulta deja din
context, si cand, in oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este
susceptibil a fi determinat sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

(3) In cazul in care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor

comerciale impun limite in spatiu sau in timp, in momentul determinarii practicii ca fiind
sau nu omisiune inselatoare, se va tine cont de aceste limite, precum si de orice masuri
luate de catre comerciant in vederea punerii informatiei la dispozitia consumatorului prin
alte mijloace.
 (4) In cazul unei invitatii de a cumpara, urmatoarele informatii sunt considerate
esentiale, daca nu rezulta deja din context:

a) caracteristicile principale ale produsului, tinand cont de mijlocul de comunicare

utilizat si de produs;

b) sediul si celelalte date de identificare ale comerciantului si, in cazul in care

actioneaza pe seama altui comerciant, sediul si celelalte date de identificare ale acestuia;

c) pretul cu toate taxele incluse sau, daca pretul nu poate fi in mod rezonabil calculat in
avans, tinand cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea,
unde este cazul, toate costurile aditionale pentru transport, livrare sau taxele postale ori,
in cazul in care aceste cheltuieli nu pot fi, in mod rezonabil, calculate in avans, precizarea
ca pot exista costuri aditionale ce trebuie suportate de consumator;

d) modalitatile de plata, livrare, executare si cercetare a reclamatiilor, daca acestea

difera de conditiile cerute de diligenta profesionala;

e) pentru produsele si tranzactiile ce implica un drept de renuntare sau de reziliere,

mentionarea acestui drept.

(5) Informatiile prevazute in legislatie, care se refera la prezentarile comerciale,

inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esentiale. Lista nelimitativa a acestora este
cuprinsa in anexa nr. 2.

SECTIUNEA
Practici comerciale agresive

Art. 8. – O practica comerciala este considerata agresiva daca, in contextul prezentarii

situatiei de fapt si tinand cont de toate caracteristicile si circumstantele, limiteaza sau este
susceptibila sa limiteze in mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul
consumatorului mediu cu privire la produs, prin hartuire, constrangere, inclusiv prin
utilizarea fortei fizice sau prin influenta nejustificata si, prin urmare, determina sau este
susceptibila sa determine consumatorul sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu
ar fi luat-o.

Art. 9. – Pentru a determina daca o practica comerciala recurge la hartuire,

constrangere, inclusiv la forta fizica sau la influenta nejustificata, se iau in considerare
urmatoarele elemente:

a) momentul, locul desfasurarii, natura si/sau durata acesteia;

b) recurgerea la amenintare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;

c) exploatarea de catre comerciant a unei situatii nefericite sau a unei circumstante

speciale, de o asemenea gravitate incat afecteaza rationamentul consumatorului mediu si
de care comerciantul este constient, in scopul influentarii deciziei consumatorului cu
privire la produs;

d) orice obstacol oneros sau disproportionat, neprevazut in contract, impus de

comerciant, atunci cand consumatorul doreste sa isi exercite drepturile contractuale,
inclusiv dreptul de a inceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui
alt comerciant;

e) orice amenintare cu masuri, in situatia in care acestea nu pot fi luate in mod legal.

5. Relatati printr-un exemplu complex un caz reclamat la A.N.P.C.

Un caz complex si concret nu am , dar am gasit cateva, pe site-uri, forumuri.

Lumea reclama la A.N.P.C. fel de fel de probleme ce tin de produsele cumparate. Am
gasit o persoana ce reclama o brutarie de la care a cumparat o paine ce continea un
soarece mort, sau bucati de punga. De asemenea s-a mai reclamat de catre un client
Vodafone faptul ca telefonul ce il cumparase cu numai o luna in urma, avea
defectiuni de ordin tehnic. In ce priveste despagubirea persoanelor reclamante, nu am
gasit nici un amanunt, ceea ce imi da de inteles faptul ca restituirea banilor sau
recompensarea lor este un lucru destul de greu de obtinut, chiar imposibil uneori.
 Tema numarul 2
Top 10 Criminalitate online

1. Plagiatul
Acesta trebuie evitat, de aceea de fiecare data cand “imprumutam” informatii gen
citate, vide-ouri, poze, trebuie precizata sursa.

2. Furtul de identitate
Practic furtul de identitate, este insusirea unor atributii ce nu ti se cuvin.

3. Publicarea unor informatii confidentiale

Este o regula destul de clare, informatiile confidentiale trebuie publicate doar de
persoanele autorizate.

4. Denigrarea
Nu stiu daca este o regula, cert e ca denigrarea unei personae in mediul online
este una destul de des intalnita. Aceasta forma de comunicare, poate afecta
integritatea unei persone.

5. Publicitatea agresiva
Cand spun publicitate agresiva, spun publicitatea care apare in momentul cand
deschidem o pagina de internet, iar pe jumatate din ea, este mare o reclama, lucru
deranjant uneori.

6. Pornografia online
Tipul acesta de site-uri pentru adulti, pot fi accesate si de copii, de aceea regulie
accesarii acestora trebuie sa fie mai stricte.

7. Scrierea cu diacritice
Pentru ca vorbim de regulile online din Romania, trebuie precizat ca orice site
scris in limba romana trebuie sa contina diacritice.

8. Imagini sau filmulete ce trebuiesc atentionate.

Aici ma refer la acelel filmulete/ poze ce contin imagini socante ale unui accident/
crime, imagini ce pot afecta psihologic o persoana.

9. “Minciunea” online
Informatiile pe care companiile, persoanele publice le publica trebuie sa fie unele
veridice, nu trebuie sa induca in eroare persoanele interesate.

10. Evitarea prescurtarilor

Evitarea prescurtarilor este una din cele 10 reguli ale mediului online. Nu oricine
poate descifra ceea ce tu scrii/ prescurta.
 PLAGIATUL SI DREPTUL DE AUTOR

Definitie
Plagiatul se defineste, conform DEX, ca fiind o “Operã literarã, artisticã sau
stiintificã a altcuiva, însusitã (integral sau partial) si prezentatã drept creatie personalã”.

Plagiatul academic
Plagiatul reprezintã o formã de fraudã academicã si face parte din contextul eticii
academice, reprezentând o problemã de educaþie eticã.
Frauda academicã reprezintã un concept mai larg, care cuprinde: falsificarea unor
date sau informaþii provenite din procesul de cercetare; sabotarea lucrãrilor altora prin
împiedicarea acestora sã-si finalizeze lucrarea; înselarea sau coruperea în vederea
obtinerii unor avantaje academice; favoritismul aplicat unei persoane în dauna alteia.
Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fãrã a preciza
sursa, citarea greSitã a sursei, fãrã intentie (graba de a realiza un material nu reprezintã o
scuzã), sau voluntar, când ideile si/sau rezultatele cercetãrii sau muncii altei persoane
sunt însusite constientde cãtre plagiator.
Inainte de apariþia internetului acest tip de înºelãtorie reprezenta mai mult o pierdere de
timp, chiar dacã ºi în acea perioadã plagiatul exista, deoarece necesita consultarea unui
numãr limitat de resurse, materialul trebuia scris de mânã, iar posibilitatea detectarii era
mult mai mare, tocmai din aceste motive.

Dreptul de autor
În legislaþia tãrii noastre, cadrul juridic privind dreptul de autor si drepturile conexe
este reglementat de Legea nr. 8/1996, modificatã si completatã prin urmãtoarele acte
normative:
Legea nr. 285/2004, Ordonanþa de Urgentã nr. 123/2005, modificatã si completatã prin
Legea nr.329/2006.
Dreptul de autor este definit, conform actelor normative mentionate, ca fiind dreptul
“asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra altor opere de creatie
intelectualã este recunoscut si garantat în conditiile prezentei legi. Acest drept este legat de
persoana autorului si comportã atribute de ordin moral si patrimonial”.

Calitatea de subiect al dreptului de autor rezultã din dispoziþiile art. 3 din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, astfel:
(1) Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) In cazurile expres prevãzute de lege, pot beneficia de protetþia acordatã autorului
persoanele juridice si persoanele fizice altele decat autorul.
Raportat la obiectul dreptului de autor, art. 7, literele (a) ºi (b), precum si art. 8 din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si completãrile
ulterioare, defineste obiect al dreptului de autor "operele originale de creatie intelectuala in
domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de
exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:
a) scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte
opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator;
b) operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile, cursurile universitare,
manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice;
Fãrã a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect
al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe
opera preexistente, si anume:
a) traducerile, adaptãrile, adnotãrile, lucrarile documentare, aranjamentele muzicale si orice
alte transformari ale unei opere literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca
intelectuala de creaþie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum ar fi: enciclopediile si antologiile,
colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii intelectuale."

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si

completãrile ulterioare, defineste clar continutul dreptului de autor sub aspectul drepturilor
morale pe care trebuie sã le detinã autorul unei opere, acestea constând în:
a) dreptul de a decide dacã, în ce mod si când va fi adusã opera la cunostinta publicã;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitãtii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinþa publicã;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritãtii operei si de a se opune oricãrei modificãri,
precum si oricãrei - atingeri aduse operei, daca prejudiciazã onoarea sau reputatia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despãgubind, dacã este cazul, pe titularii drepturilor de
utilizare,prejudiciati prin exercitarea retractãrii."
În ceea ce priveste durata protectiei dreptului de autor, art. 24 din actul normativ sus
menþionat stipuleazã cã:
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din
momentul creãrii operei, oricare ar fi modul sau forma concretã de exprimare.
(2) Dacã opera este creatã, într-o perioadã de timp, în pãrti, serii, volume si în orice alte
forme de continuare, termenul de protectie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare
dintre aceste componente.

Concluzii

Ce trebuie retin este faptul ca pentru a evita plagiatul trebuie sa precizam mereu sursa
informatiilor “imprumutate”. In cazul in care luam unele impresii ce apartin cuiva, trebuie
oarecum modificat continutul pentru a eveita aceasta problema.
Ca si in cazul plagiatului, drepturile de autor practice merg pe aceeasi idée, este
interzisa asupmarea unor informatii ce apartin alcuiva. Doar aceea persoana are dreptul de a
utilize informatiile in cazul in care doreste. Cum am vazut si mai sus in legislatia romaniei
exista legi care condamna, interzic furtul de informatii si ca urmare este pedepsit conform
legii in vigoare.